O mica incursiune in astonomie

[obi]

[obi]

[obi]

[obi]

Tranzitul lui Mercur prin faţa Soarelui din 11 noiembrie 2019. Cum se va vedea din România fenomenul astronomic rar

Planeta Mercur va trece peste discul Soarelui luni, 11 noiembrie 2019, iar fenomenul astronomic rar este vizibil din România şi poate fi urmărit de doritori, dar numai cu filtre speciale de protecţie.
Luni, 11 noiembrie, va avea loc al doilea tranzit al planetei Mercur prin faţa Soarelui, din acest deceniu (primul a avut loc în 2016). Fenomenul astronomic va dura în total 5 ore şi 28 de minute, fiind vizibil în integralitate din America de Sud şi Centrală, de pe coasta de Est a Americii de Nord, precum şi dintr-o mică porţiune din Africa Occidentală.


Din România, tranzitul lui Mercur va putea fi văzut parţial, începând cu ora 14:35 şi până la apusul Soarelui, în jurul orei 17:00. La Bucureşti, fenomenul va putea fi urmărit între orele 14:35 şi 16:53. Timişoara este oraşul din România unde trecerea lui Mercur prin faţa Soarelui va putea fi admirată cel mai mult, în intervalul orar 14:35 - 17:09.

În timpul celor câteva ore cât durează tranzitul, planeta Mercur va apărea ca un mic disc negru care se deplasează peste discul Soarelui, pe o traiectorie aproape dreaptă. Tranziturile lui Mercur prin faţa Soarelui sunt vizibile de pe Terra de circa 13 - 14 ori într-un secol şi se pot produce în luna mai (la fiecare 13 sau 33 de ani) sau în luna noiembrie (la intervale de 7, 13 sau 33 de ani).

[obi]

Descoperire uluitoare: O gaură neagră „monstru”, care n-ar fi trebuit să existe în Calea Lactee




O gaură neagră atât de mare încât n-ar fi trebuit să existe în Calea Lactee a fost detectată de cercetători în cealaltă parte a galaxiei noastre, iar descoperirea pune sub semnul întrebării teoriile existente despre evoluția stelelor, relatează cnet.com, citat de Mediafax.

În general, s-a presupus că aceste găuri negre ar putea ajunge la o masă de până la 20 de ori mai mare decât cea a Soarelui. Însă descoperirea unei găuri negre -„monstru” - LB-1 -, cu o masă de aproximativ 70 de ori mai mare decât a Soarelui, la o distanță de aproximativ 15.000 de ani-lumină de Terra, i-a surprins pe astronomii chinezi.
Într-un nou studiu, publicat în revista Nature miercuri, o echipă de cercetători de la Academia de Științe Chineză a monitorizat galaxia cu ajutorul telescopului spectroscopic al Observatorului Xinglong din China.
Găurile negre nu emit lumină, așa că astronomii trebuie să le caute pe cele care au o stea în apropiere sau să urmărească gazele și praful care se învârt în jurul acestora. Descoperirea acestei găuri negre uriașe s-a datorat telescopului ultraperformant.
„Găurile negre cu o astfel de masă nu trebuie să se afle în galaxia noastră, în acord cu majoritatea modelelor actuale de evoluție a stelelor”, a spus astronomul Liu Jifeng, de la Observatorul Național Astronomic din China, coordonator al studiului, într-un comunicat de presă.
Liu sugerează că găurile negre de această dimensiune sunt neobișnuite deoarece stelele care le dau naștere pierd, în general, mult din gazul lor, atunci când încep să moară. Urmărind acest fir, observații ulterioare cu telescoape din Spania și SUA i-au ajutat pe cercetători să descopere o stea de aproape opt ori mai mare decât Soarele.

sursa

[obi]

Sondele Voyager, lansate de NASA în 1977 au ajuns într-o „zonă de război” de la marginea Sistemului Solar




La graniţa Sistemului Solar se duce permanent o bătălie dură între vântul solar şi radiaţiile cosmice care străbat mediul interstelar, iar vântul solar ne protejează de aproximativ 70% din aceste radiaţii care au potenţialul să sterilizeze complet Pământul, conform unui nou studiu bazat pe datele transmise de sonda Voyager 2, informează luni Space.com, citat de Agerpres.

Vântul solar, fluxul de particule cu sarcină electrică emise în mod constant de Soare, scaldă întregul Sistem Solar în radiaţii, „prăjind” ocazional câte un satelit de telecomunicaţii şi făcând imposibilă apariţia vieţii pe orice planetă care nu este apărată de o atmosferă şi de un câmp magnetic. Acelaşi vânt solar are însă şi rolul de a proteja cu o bulă protectoare întregul Sistem Solar în faţa periculoaselor radiaţii cosmice.
La marginea acestei bule protectoare, regiune ce a fost deja străbătută de două sonde spaţiale, Voyager 1 şi 2, vântul solar se întâlneşte cu puternicele radiaţii cosmice din mediul interstelar, iar în această zonă de întâlnire se află „un zid” de plasmă fierbinte denumit heliopauză. Heliopauza se află la aproximativ de 120 de ori distanţa dintre Pământ şi Soare, contribuind, la rândul ei, la reflectarea şi „diluarea” puternicelor unde de radiaţii provenite din puternice explozii cosmice.
Într-o serie de studii publicate la 4 noiembrie în revista Nature Astronomy, astronomii analizează în mod direct această frontieră cosmică, folosind datele adunate de sonda Voyager 2, care a trecut de heliopauză, pătrunzând în spaţiul interstelar în urmă cu aproximativ 1 an.

sursa

[obi]

Şase noi exoplanete, aflate pe orbite foarte apropiate de stelele lor, ar putea oferi cheia pentru a înţelege mai multe despre geologia Pământului, conform unei echipe de astronomi, transmite luni Press Association.

lanetele, ce au fost descoperite folosind telescopul Harps (High Accuracy Radial Velocity Planet Searcher) din cadrul Observatorului European Austral din Chile, au temperaturi foarte ridicate la suprafaţă, între 1.100 grade Celsius şi 1.800 de grade Celsius, potrivit Agerpres.
Oamenii de ştiinţă sunt de părere că aceste descoperiri, publicate în trei lucrări ştiinţifice separate în revista Nature, ar putea oferi informaţii noi despre geologia Pământului şi a celorlalte planete telurice din Sistemul Solar - Mercur, Venus şi Marte.
"Planetele telurice pe care le-am descoperit ne oferă oportunităţi pentru măsurarea exactă a masei, razei şi compoziţiei, iar acest lucru ne oferă şansa de a vedea cum sunt alcătuite aceste planete", susţine profesorul Carole Haswell, şefa catedrei de Astronomie de la Open University din Marea Britanie.


"Putem începe să măsurăm geologia planetelor din afara Sistemului Solar. Acest lucru înseamnă că putem plasa Terra în context şi că putem afla mai multe despre formarea planetelor şi evoluţia lor, în general. Spre exemplu, nu ştim dacă este doar o coincidenţă faptul că în Sistemul Solar Pământul şi Venus sunt cele mai mari planete telurice şi au şi cea mai mare parte a masei lor compusă din fier", a adăugat ea.
O echipă internațională de cercetători a studiat trei stele din relativa apropiere a Soarelui

O echipă internaţională de cercetători, din care au făcut parte şi oameni de ştiinţă de la universitatea britanică amintită, a studiat trei stele din relativa apropiere a Soarelui, denumite DMPP-1, DMPP-2 şi DMPP-3, aflate la distanţe între 160 şi 440 de ani lumină.
Echipa a identificat trei planete fierbinţi, denumite DMPP-1c, DMPP-1d şi DMPP-1e, cu mase de trei până la de zece ori mai mari decât masa Pământului. După cum o arată şi numele, aceste trei planete se află pe orbita stelei DMPP-1.
Pe orbita acestei stele se mai află încă o planetă, DMPP-1b, care are masa similară cu Neptun şi are nevoie de 20 de zile pentru a încheia revoluţia în jurul acestei stele.
"DMPP-1 adăposteşte un sistem planetar foarte important, din care fac parte trei exoplanete de masă mică, a căror compoziţie o putem măsura", conform lui Daniel Staab, de la Open University.
Pe orbita stelei DMPP-2 se află planeta gigantică gazoasă DMPP-2b, cu masa de aproximativ jumătate din cea a planetei Jupiter şi a cărui mişcare de revoluţie durează 5 zile. De cealaltă parte, DMPP-3 este un sistem stelar binar, în care o stea mai puţin strălucitoare, DMPP-3B orbitează o stea mai strălucitoare, DMPP-3A. Planeta din acest sistem, DMPP-3Ab, are nevoie de 7 zile pentru a încheia o orbită în jurul stelei DMPP-3A.
Noile planete, în special DMPP-1d, DMPP-1e şi DMPP-3Ab, ar putea oferi noi informaţii esenţiale despre geologia planetelor telurice. Studii ulterioare se vor concentra asupra analizei compoziţiei chimice a acestor planete.
Editor web: C.T.

https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech...ntului-1235889

[obi]

[obi]

Povestea astronomului cu doar câteva clase, care a făcut o descoperire validată de NASA




Astronomul italian Galileo spunea că nu poți învăța nimic pe nimeni, poți doar să ajuți pe cineva să se descopere. Descoperirile lui Galileo ne-au ajutat să înțelegem mai bine universul și continuă să fie și azi o sursă de inspirație pentru pasionații de astronomie. Unul dintre ei, din Turcia, și-a dedicat viața explorării cosmosulului. E autodidact, dar i-a impresionat pe experți cu ceea ce știe despre sistemul solar. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 21:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.

Când cerul nopții este senin, un alai neobișnuit urcă pe cel mai înalt deal de la marginea orașului Diyarbakîr. Localnicii îl însoțesc pe Abdulkadîr Topkaç, omul cu telescopul. El le poate arăta cerul noaptea, pentru că e singurul astronom din zonă.
„Astăzi observăm planeta Jupiter. Trebuie să fie undeva în această direcție. Cu voia Domnului, o vom găsi”, spune Abdulkadîr Topkaç.


„Alți oameni privesc cerul de pe calculatoarele lor și nu înțeleg nimic. Omul ăsta știe despre ce vorbește!”, spune unul dintre însoțitori.
Pe ușa sa scrie „Abdulkadîr Topkac, brutar”. Dar în loc să lucreze la brutărie, Abdulkadîr, în vârstă de 55 de ani, își petrece timpul în mica locuință din spate, unde este ocupat să observe stele și planete. Și face asta deși a mers doar câțiva ani la școală.
„În copilărie, stăteam treaz nopțile și priveam cerul gândindu-mă dacă este posibil să vezi ce se află în spatele Lunii”, povestește astronomul amator Abdulkadîr Topkaç.
Ce a descoperit astronomul cu câteva clase, independent de NASA

Ba chiar l-a contrazis pe marele Galileo. Orbita Lunii este mai degrabă ondulată decât eliptică, spune el. Descoperirea fusese deja făcută - dar el nu știa asta. Agenția Spațială Americană, NASA, i-a trimis totuși o scrisoare. O păstrează în loc sigur și și-ar dori să comunice cu astronomi din întreaga lume.
„Întotdeauna mi-am pus întrebări și singur am încercat să găsesc răspunsurile. Nimeni nu m-a învățat nimic”, spune Abdulkadir Topkaç.
Vara anului 2015 a fost un mare pas înapoi. Violențele dintre militanții kurzi și armata turcă s-au intensificat. Casa lui a fost parțial distrusă de armată, telescopul a fost făcut bucăți. Nu-i mai rămăsese nimic, dar cazul său i-a impresionat pe mulți. O campanie de strângere de fonduri în toată Turcia l-a ajutat să cumpere un nou telescop.


Abdulkadir Topkaç este de profesie brutar, are câteva clase, dar a învățat singur astronomie și chiar a făcut o descoperire importantă Foto: captură TV


Colegii brutari îl consideră nebun

Soția l-a părăsit cu mult timp în urmă. Iar oamenii din cartier îl consideră obsedat de stele. Dar s-a obișnuit:
„Îi las să vorbească, nu-mi pasă. Mă simt singur? Categoric. Dar atenția mea este pe deplin concentrată asupra lucrurilor de pe cer”, spune astronomul amator.
Chiar și la brutărie, colegii nu prea știu ce să facă cu el. Vorbește numai despre cer:
„Poate munca lui va fi mai apreciată post-mortem. Deocamdată, pare doar un pic nebun”, mărturisește un brutar.
Dar când Abdulkadîr merge pe deal cu telescopul, rareori e singur. Există întotdeauna curioși care i se alătură și care nu-l cred nici nebun, nici periculos:
„Ce faci cu asta, m-a întrebat recent un polițist. Mă suspecta că alegeam ținte pentru un atac”, povestește Abdulkadir Topkaç.
Tot ce își dorește Abdulkadîr Topkaç este să le transmită și altora pasiunea lui pentru cosmos și poate, cândva, o recunoaștere a curiozității sale nesfârşite pentru planete și stele.
Editare web: Luana Păvălucă

https://www.digi24.ro/stiri/externe/...amator-1225906

[obi]

O galaxie gigantică, care avea odată 300 de miliarde de stele ca Soarele, a fost descoperită "moartă"



O galaxie uriașă "moartă", care datează de la începutul universului, a fost descoperită de cercetători. Potrivit acestora, galaxia XMM-2599 a existat acum 12 miliarde de ani, a format rapid stele și a murit, informează CNN.

Datele și măsurătorile au fost realizate cu ajutorul Observatorului W.M. Keck, aflat în apropierea vulcanului stins Mauna Kea din Hawaii.
"Înainte ca Universul să aibă 2 miliarde de ani, galaxia XMM-2599 avea deja 300 de miliarde de stele precum Soarele, fiind o galaxie uriașă", a declarat Benjamin Forrest, autorul principal al studiului și cercetător la Universitatea din California.
"Mai remarcabil este că XMM-2599 și-a format majoritatea stelelor într-o mare grabă, când Universul avea mai puțin de 1 miliard de ani, iar apoi a devenit inactivă înainte ca aceasta să aibă 1,8 miliarde de ani", spune acesta.


Studiul a fost publicat miercuri în Jurnalul de Astrofizică.
În perioada sa de glorie, galaxia XMM-2599 era capabilă să creeze peste 1.000 de stele asemănătoare Soarelui în interval de un an. Această rată de formare a stelelor este extrem de ridicată, având în vedere că galaxia noastră, Calea Lactee, formează o stea nouă pe an.
Astronomii nu sunt încă siguri cum a evoluat galaxia XMM-2599. Este neobișnuită comparativ cu alte galaxii cunoscute. Potrivit modelelor cunoscute, galaxia XMM-2599 încă ar trebui să formeze stele.
"Ceea ce face XMM-2599 atât de interesantă este că nu mai formează stele, poate pentru că nu mai primește materie sau poate că gaura sa neagră s-a activat", spune Gillian Wilson, profesor de astronomie și fizică la Universitatea California.
Editor web: Vlad Mironescu

https://www.digi24.ro/stiri/externe/...nivers-1256206