Compasiunea – adevăratul catalizator spiritual



Uneori încurcăm semnificaţia cuvântului “compasiune” şi credem că e vorba de empatie sau de milă.
Adevărata compasiune înseamnă să fii într-o stare receptivă, atunci când interacţionezi cu altcineva, astfel încât punctul tău de vedere să includă punctul de vedere al Creatorului; este abilitatea de a iubi şi a servi fără judecată.
Dacă ai o aliniere puternică cu Sinele tău atunci poţi experimenta cu adevărat ce este compasiunea, căci vei putea să îl asculţi pe celălalt fără să existe riscul sau ameninţarea de a fi scos din starea ta de receptivitate. Adică nu începi să te aperi, nu te laşi agăţat de energia celuilalt, pentru că ai practicat mult timp starea de aliniere cu Sinele tău.

Compasiunea şi recunoaşterea liberului arbitru

Compasiune înseamnă să onorezi total experienţa cuiva, chiar dacă nu înţelegi de ce alege să facă un anumit lucru.
Este înţelegerea supremă că uneori nu înţelegem! Este încredere deplină nu doar în Dumnezeu ci şi în planul sufletului venit spre încarnare, înţelegerea faptului că uneori sufletul alege anumite moduri sau mecanisme spre a ajunge la înţelepciune, pe care noi nu le pricepem sau cu care nu suntem de acord. Compasiune înseamnă să iei decizia conştientă (care te sfâşie pe dinăuntru, de cele mai multe ori) de a fi doar observator, de a susţine fără a interveni, indiferent cât de dificil ar fi acest lucru.
Când spun asta celor cu care lucrez, de obicei reacţia este de uimire, frustrare, furie, oripilare … “Cum adică? Să stau cu mâinile în sân??? Cum să nu fac nimic când : fiica mea este înşelată de soţ / partenerul meu bea de multe ori până cade în şanţuri/ fiul meu se distruge de când a intrat într-un grup nefast de prieteni / sora mea nu mai iese din casă cu săptămânile de când i-a murit soţul, etc …
Nu. Nu înseamnă să devii nepăsător, să închizi ochii la durerea sau necazurile celorlalţi sau să te abţii să ajuţi, atât cât poţi şi ţi se permite, ci să nu faci toate acestea dintr-un spaţiu al judecăţii, al criticii, sau al unei evaluări mentale a situaţiei în care credem noi că se află celălalt. Compasiunea presupune lipsa ataşamentului şi acest lucru e foarte greu de acceptat şi practicat.
Nu practicăm compasiunea atunci când dorim cu orice preţ să-l “salvăm” pe celălalt (chiar dacă, de cele mai multe ori, respectivul nu vrea să fie salvat :-)), atunci nu mai servim iubirea, ci ego-ul, dorinţa noastră de a fi eroi salvatori. Incercând să-l “salvăm” negăm calea aleasă de acel suflet, călătoria pe care şi-a propus-o , şi presupunem, într-un mod arogant, că ştim noi mai bine ce i se cuvine sau ce lecţii are de învăţat, sau care ar trebui să fie parcursul vieţii sale. Dar este imposibil să ştim aşa ceva!

Compasiunea şi legăturile karmice

De multe ori găsesc în Cronica Akashă contracte de protecţie, de vindecare, legături de compasiune, jurăminte de suferinţă sau de sacrificiu …şi tot felul de alte lucruri ce demonstrează că “salvatorul” a intrat în karma celui “salvat”, i-a încălcat liberul arbitru, nesocotind lecţiile pe care “victima” le avea de învăţat din acele experienţe . S-a considerat chiar mai presus decât Dumnezeu şi a luat hotărâri sau a acţionat în dezacord cu planul divin iar acum suportă consecinţele, căci o astfel de intervenţie (deşi lăudabilă sau măcar de înţeles, la nivel uman) duce inevitabil la crearea unor cordoane energetice care leagă cele două persoane şi le pune în câmp anumite programe karmice.
Pe de cealaltă parte, şi în cronica “victimei” găsesc de cele mai multe ori contracte karmice cu “opresorul”, cu cel care o “victimizează”, adică în acestă viaţă se experimentează reversul medaliei, în acord cu Legea universală a cauzei şi efectului . Alteori “victima” şi-a propus să treacă prin anumite experienţe pentru a învăţa să anuleze anumite programe (de victimzare, de slăbiciune, de restricticţie, de oprimare sau de suferinţă…) căpătate în urma unor moduri incorecte/ negative de a acţiona. Prin învăţarea acestor lecţii sufletul evoluează, se înalţă vibrational, aşa că are nevoie de acele interacţiuni cu alte suflete pe care le-a ales ca şi co-creatori ai experienţei sale….
Lucrurile sunt mult mai complexe decât le poate înţelege mintea noastră omenească, lineară şi egotică. Amintiţi-vă mereu că nimic nu este întâmplător, că în lumea Spiritului nu există greşeală, totul are un rost, apoi că noi nu suntem singuri aici, avem fiecare propria echipă de ghizi, învăţători şi îngeri care veghează ca planul pe care ni l-am propus când am venit să fie urmat, nu suntem niciodată victime!
Ce putem face pentru cei care trec printr-un discomfort, o suferinţă, o cumpănă, este să le oferim înţelepciune şi iubire, un alt punct de vedere, un sfat, o “oglindă” în care să se vadă pe ei înşişi şi modul în care au gândit sau s-au comportat până acum, înţelegându-şi astfel mai bine lecţiile, un ajutor material, fizic, să fim, metaforic, pe aproape când suntem strigaţi… Dar pe urmă e nevoie să facem un pas înapoi, ataşaţi ( = cu iubire şi compasiune) dar şi detaşaţi (de problemă), în acelaşi timp, susţinând viziunea mai înaltă pentru acea persoană şi călătoria ei , onorându-i , însă, fiecare alegere făcută.
Pentru părinţi cea mai grea provocare este să onoreze calea copiilor fără a se judeca pe ei înşişi pentru asta. E un pic ca mersul pe sârmă, recunosc, e un balans fin … dar este clar că avem exact din acestă situaţie ceva de învăţat. În newsletter-ul de săptămâna viitoare ( abonarea se poate face aici şi este gratuită) discutăm despre paşii pe care îi putem urma într-un astfel de demers pentru a fi cât mi mult de ajutor, fără a intra în încâlceli karmice.

Compasiunea întrerupe cercul vicios al negativităţii

A ajuta pe ceilalţi cu gândurile, vorbele , banii şi acţiunile noastre este întotdeauna binevenit! Nu e nimic greşit în asta! Este o datorie umană, chiar, să faci tot ce îţi stă în putere să alini suferinţa semenilor tăi.
Dar dacă ceea ce vedem ne ia din puterea personală, dacă situaţia celorlaţi ne aduce pe noi într-o stare de empatie şi durere vizavi de soarta lor crudă, şi din acel spaţiu încercăm să ajutăm, nu vom contribui deloc la soluţionarea situaţiei, ci vom întări problema (initial la nivel energetic, vibrational, si apoi, uşor-uşor, în concret, în real). Trăim într-un Univers ce funcţionează pe baza de incluziune. Totdeauna! Când ne focalizăm pe ceva ce nu ne dorim, includem acel lucru în vibraţia noastră.
Acesta este motivul pentru care nu funcţionează deloc şi nu vedem niciun rezultat din “lupta contra sărăciei”, “lupta împotriva cancerului” , “lupta împotriva terorismului”, etc… Cu cât ne focalizăm pe negativ, cu atât îl întărim mai mult, la ceea ce rezistăm mai mult, va persista, alimentăm cu energia noastră orice aspect cu care ne războim. Mai mult decât atât, ne mutăm şi noi pe un palier vibrationalinferior celui la care eram initial, deci nu facem niciun serviciu nimănui.
O cititoare m-a ciufulit rău într-o zi pentru că am îndrăznit să spun într-un interviu că am o părere bună despre biserică şi că a avut rostul ei în istoria omenirii…. Eu cred cu putere că pentru a schimba un sistem nu trebuie să ne luptăm cu el, să îl judecăm, criticăm, să îl combatem vehement. Toată energia noastră de nemulţumire şi revoltă va întări şi mai mult acel sistem!! Il vom face să se descompună singur dacă ne luăm cu totul atenţia de pe el şi ne focalizăm pe ceea ce ne dorim în loc. Nemaifiind hrănit cu energia maselor, sistemul va muri singur, uşor, uşor. Nu avem cum transforma un sistem învechit şi tarat, indiferent că e vorba de biserică, guvern, industria farmaceutică, etc, incercând să-l “dregem”, ci înlocuindu-l cu altceva mai bun.
Dragi lucrători în lumină, nu condamnaţi prea vehement biserica, multă lumea are încă nevoie de ea! Şi hai să fim sinceri: vă îngropaţi creştineşte părinţii? Le faceţi de 40 de zile, de un an …? Vă botezaţi copii în cristelniţă? Vă cununaţi în biserică? Păi atunci, mai aveţi nevoie şi voi de acest sistem, indiferent cât de anacronic ar fi el.
Suntem într-o perioadă de tranziţie, abia schiţăm noile structuri, avem nevoie de răbdare şi de ….compasiune-pentru cei care încă au frică de Dumnezeu, pentru cei care au susţinut acest sistem în mod conştient, voit, şi cu intenţii negative, şi pentu noi înşine, care am îndrăznit să pornim pe o altă cale.

Compasiunea – instrument pentru schimbarea realităţii

De la Kryon am invatat ceva special: capacitatea noastră de a simţi emoţiile este un atribut al Spiritului , ne naştem toţi cu această abilitate şi ea este sacră. Deşi există şi multe animale pe planeta noastră care au posibilitatea să simtă emoţii, ele o fac mai mult instinctual şi nu au capacitatea de a simţi emoţii elevate, spirituale, să spunem. Mai mult decât atât, există multe civilizaţii galactice care nu au deloc un câmp emotional, sau acesta este foarte puţin dezvoltat ( de asta am fost destul de…studiaţi o perioadă… �� )
Toată gama noastră de emoţii e un dar divin. Putem să le folosim după cum ne dorim, avem liber arbitru, avem capacitatea de a alege ce emoţii să experimentăm . Neştiind nimic despre sacralitatea acestui dar divin, l-am luat de bun, ca un dat, ne-am şi plâns de multe ori de acestă “povară”.
Ce nu am ştiut noi este că emoţiile noastre au puterea de a produce schimbări ale unor caracteristici interdimensionale care creează ceea ce noi numim “realitate”.Emoţia umană poate controla şi schimba realitatea!
Cea mai puternică emoţie, recunoscută de toată lumea, este iubirea. Compasiunea este un atribut al iubirii şi are anumite calităţi speciale , este un catalizator către împuternicire, către recâştigarea puterii personale şi a stării de Maestru, pentru că stă la baza comunicării dintre fiinţa umană şi Sinele Înalt. Kryon numeşte acestă energie de comunicare “Al treilea limbaj”.
Compasiunea este cheia în comunicarea (în ambele sensuri) cu Spiritul. În timpul unei meditaţii, o emoţie profundă de compasiune pentru tot ceea ce există în Univers solicită şi determină deschiderea canalului de comunicare cu Sinele înalt. Doar oamenii pot genera acest tip de emoţie sacră, aici, pe Pământ. Ca răspuns, atunci când Sinele, ghizii, îngerii, simt acestă energie generată de fiinţa umană, răspund cu aceeaşi energie a compasiunii pe care o simţi că te inundă, îţi umple fiecare celulă, îţi dă fiori, îţi gâdilă creştetul, te face să zâmbeşti necontrolat, îţi deschide inima, pieptul, toată fiinţa!

Compasiunea este limbajul co-creaţiei

În vechea energie, când vălul dintre noi şi lumea Spiritului era atât de dens, poate mai era necesar să informăm ghizii, învăţătorii şi îngerii despre nevoile noastre, să le povestim , să le cerem ajutorul… Acum vălul este atât de subţire, comunicarea poate fi atât de fluidă şi directă încât aproape că nu mai avem nevoie de rugăciune, de invocaţii… totul despre noi şi nevoile noastre este arhi-cunoscut deja de Spirit…
Dacă ţi-ai făcut măcar o parte din munca de auto cunoaştere şi elevare spirituală, poţi doar sta în linişte în faţa lui Dumnezeu, generezi acea emoţie sacră de compasiune şi conexiunea se poate stabili imediat.
Este aşadar nevoie să învăţăm să dezvoltăm compasiunea în sufetul, mintea şi inima noastră. “Simte compasiune pentru cei din jurul tău- pentru situaţia în care se află- compasiune pentru umanitate şi pentru Pământ . Vizualizează lucrurile pe care le doreşti şi astfel începe să le co-creezi. Vizualizează rezolvat ceea ce nu avea rezolvare. Crede că s-a făcut. Nu încerca să înţelegi tu cum anume s-a făcut. Vizualizează-te sănătos, fără îngrijorări sau anxietăţi. Apoi bucură-te de acea emoţie pe care o simţi! Celebrează puritatea existenţei tale!”
“Simte compasiune pentru clipa prezentă, pentru scânteia de Dumnezeu care eşti tu. Simte compasiune pentru copiii Pământului, şi chiar dacă spui că asta nu are legătură cu ce ai tu nevoie acum, fă-o oricum. Tu nu înţelegi ce anume se întâmplă, dar în această energie nouă, cu o putere creatoare incredibilă, acestă compasiune pe care o generezi, spune întreaga poveste Sinelui înalt şi deschide canalul de comunicare.
Compasiunea este codul pentru cel de-Al treilea limbaj, şi când eşti în stare să o foloseşti în rugăciunile, meditaţiile şi vizualizările tale, răspunsurile şi soluţiile ţi se arată. Compasiunea creează sincronicităţi, îti creează realitatea, îţi vindecă trupul. De-a lungul istoriei, toţi maeştrii care v-au vorbit , aveau compasiune! Era limbajul lor!” (Kryon)

Compasiunea colectivă

Când mai mulţi oameni, o comunitate, o naţiune sau umanitatea în ansamblul ei se focusează pe un anumit lucru, vom fi uimiţi de ce se poate realiza cu această energie uriaşă.
Kryon ne spune că umanitatea a reuşit un lucru fabulos: să creeze o nouă energie pentru planetă şi să oprească profeţiile apocalipsei, şi asta pentru că, între 1963 şi 1987, au fost suficient de mulţi oameni pe planetă care să genereze acestă energie de compasiune împletită cu viziunea unei vieţi mai libere, mai frumoase, mai spirituale.
Prin compasiune pură şi clar direcţionată, umanitatea poate ajuta la schimbarea situaţiei în Africa, la rezolvarea situaţiilor conflictuale din zonele de război, la restabilirea păcii mondiale…
Avem nevoie doar de înţelegere, aliniere cu Sinele şi compasiune, şi să ne focusăm în direcţia soluţiei pe care o căutăm pentru rezolvarea acestor situaţii, cu încredere, cu speranţă, cu intenţie clară, nu să ne lăsăm agăţaţi vibrational şi coborâţi la nivelul problemei, pentru că astfel doar vom contribui la lărgirea şi intensificarea ei.
Ce trebuie să înţelegem este că, la nivel planetar, compasiunea şi iubirea câştigă teren (chiar dacă ştirile vor să ne convingă de contrariu!!) Mulţi dintre cei care susţineau pe vremuri negativitatea, ura, războiul, au plecat dintre noi. Generaţiile nou născute vin de pe o altă platformă vibraţională, muuuult mai înaltă, mai luminoasă şi mai plină de iubire, astfel că negativitatea se “diluează” încet dar sigur. De câte ori mi se cere (de către mame ce se află ele însele pe calea iluminării) să deschid Cronica Akashă pentru copiii lor “noi” ( adică până în 14-15 ani) sunt fascinată de ce vibraţie au şi cu ce date vin deja (pentru care un adult a muncit 25 de ani cu el însuşi!!) Credeţi-mă că mergem către Lumină, nu mai există cale de întoarcere, iar voi, cei care citiţi astfel de articole, sunteţi cei care contribuiţi conştient la acestă înaintare, sunteţi maeştrii veniţi special ca să asiste Pământul în marea transformare!

Auto-compasiunea

Dacă vrem să ajutăm în toate aceste demersuri, e nevoie întâi să cultivăm compasiunea pentru noi înşine, altfel nu vom putea contribui cu nimic. E nevoie să creştem lumina din noi înşine, înainte de a lumina calea altora!
Şi cum facem asta? Renunţând la resentimente, la ranchiună, la furie faţă de cei ce “ne-au greşit”, proiectând iertare asupra celor de neiertat , îmbrăţişând copilul rănit din noi , accesând acea inocenţă şi iubire necondiţionată care se află în interiorul fiecăruia dintre noi…
A fi mereu în contact deliberat cu Sursa care rezonează în noi înşine , cu inima plină de compasiune şi iubire pentru tot ce există, ne ţine prezenţi şi implicaţi vibrational într-un mod pozitiv pentru a putea contribui la evoluţia umanităţii.


Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?
Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2018
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro