"Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi ţin la el urechea - şi râd de câte-ascult
Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult."
Fragment din poezia Melancolie, prima poezie tradusa vreodata in alta limba (germana) de Regina Elisabeta.
Iata cum descrie regina poeta, intalnirea cu Regele Poeziei, precum il numeste ea:
" Eminescu ne aparea nelinistit si ravasit, ca venit dintr-o alta lume; tenebros, el imi amintea de Manfred si de Faust, de chipurile palide si ravasite ale marilor romantici. (...)Mi-a sarutat grabit mana , privinfu-ma cu o privire potolita, dar patrunzatoare ce voia parca a-mi secatui spiritul, spre a ramane pentru el un subiect de curiozitate sau interes; ma compatimi ca nu cunosteam indeajuns Moldova lui natala. Privirile-i cautau departe, dincolo de ziduri" Regina il serveste cu ceai.
"A baut ceaiul cu sete. Trasaturile fetei tradau oboseala unei tinerereti traite fara bucurie.Degetele-i erau lungi si inghetate, gura foarte expresiva, cu buze fine, ii traducea toate emotiile. Mi-am dat foarte bine seama ca din tot ce i-am oferit in timpul vizitei, ceasca de ceai pe care i-am servit-o eu insami a fost singurul lucru care i-a facut placere, ceva ce semana cu sentimentul unui zeu servit de-o muritoare.
In toata viata mea, el a ramas pentru mine imaginea Poetului insusi, nici a celui blestemat, nici a celui inspirat, ci a poetului aruncat dezorientat pe pamant, nemaistiind cum sa regaseasca aici comorile pe care le poseda. Avea vocea ragusita dar duioasa, ca a turturelelor spre toamna. Cand i-am laudat versurile, a inaltat din umeri: "Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci", a suspinat el, readus o clipa la realitate. Regina unei tari s-a inaltat, spre cinstea ei, pana la regele poeziei romanesti..."
(Carmen Sylva Regina Poeta, Silvia Irina Zimmermann)
Marcaje