Papornița Moșului
Rezultate 1 la 7 din 7

Subiect: sfântul Ion

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916

    sfântul Ion

    Sfântul necunoscut de la Mănăstirea Neamţ


    ARHIMANDRITUL IOANICHIE BĂLAN PATERIC


    Sfinţenia vieţii călugărilor nemţeni din secolul XIV o dovedeşte cu prisosinţă recenta descoperire prin minune dumnezeiască a moaştelor unui sihastru sfânt din această epocă, aflate chiar sub pavajul central ce duce la biserică. Acest fapt s-a petrecut în zilele de 24-26 mai 1986, când s-a observat că, la jumătatea distanţei dintre clopotniţă şi biserică, pavajul gros de piatră şi ciment s-a ridicat circa 30 cm pe dimensiunea unui mormânt, în chip miraculos.






    Un sfânt român anonim de la Mănăstirea Neamţ (secolul XIV)
    Prima închegare de viaţă monahală organizată în vatra Mănăstirii Neamţ a avut loc la începutul secolului XIV, datorită întâiului egumen cunoscut al lavrei, anume ieroschimonahul Gherman (1320-1362), care adună pe sihaştrii nevoitori aici într-o obşte de sine-stătătoare. Înainte de el, sihaştrii nemţeni duceau viaţă pustnicească idioritmică, despre care se ştie foarte puţin.
    În a doua jumătate a secolului XIV, viaţa duhovnicească din Mănăstirea Neamţ ia o amploare mult mai mare, încât primii domni muşatini sunt îndemnaţi să zidească aici o biserică de piatră, cu hramul Înălţarea Domnului. Numărul mare de morminte monahale, majoritatea din secolul XIV, situate în jurul primei biserici muşatine, ca de altfel în toată incinta Mănăstirii Neamţ, dovedeşte cu prisosinţă cât de intensă era viaţa călugărească în această vatră străbună. Unele dintre aceste morminte se află chiar sub temeliile bisericii voievodale zidite de Ştefan cel Mare, în anul 1497. Altele sunt sub chiliile din incintă, iar altele, ceea ce este şi mai concludent, se află sub pavajul ce duce la uşa bisericii voievodale din 1497. Aceasta dovedeşte că mormintele sunt mai vechi decât biserica.
    Întrucât multe dintre osemintele monahilor din incintă nu posedă tradiţionalele cărămizi cu numele şi data morţii lor, este dificil să se stabilească precis identitatea şi frecvenţa vieţii monahale aici, pe epoci. Unul Dumnezeu ştie câte moaşte sfinte de cuvioşi monahi nemţeni se află în acest cimitir călugăresc, unic de altfel în ţara noastră.
    Sfinţenia vieţii călugărilor nemţeni din secolul XIV o dovedeşte cu prisosinţă recenta descoperire prin minune dumnezeiască a moaştelor unui sihastru sfânt din această epocă, aflate chiar sub pavajul central ce duce la biserică. Acest fapt s-a petrecut în zilele de 24-26 mai 1986, când s-a observat că, la jumătatea distanţei dintre clopotniţă şi biserică, pavajul gros de piatră şi ciment s-a ridicat circa 30 cm pe dimensiunea unui mormânt, în chip miraculos.
    Săpându-se cu atenţie, la 1,5 metri adâncime s-a aflat trupul proslăvit şi înmiresmat al unui călugăr cu viaţă sfântă din secolul XIV, aşezat aici înainte de zidirea bisericii voievodale şi a pavajului. Osemintele, galbene şi binemirositoare, erau încă legate între ele şi prezentau toate condiţiile cerute moaştelor de către canoanele Bisericii Ortodoxe.
    După deshumare, osemintele aflate s-au aşezat într-un sicriu şi s-au depus în biserică de către obştea călugărilor nemţeni, în sunetul clopotelor, cu toată evlavia şi rânduiala cuvenită.
    Vestea descoperirii acestor sfinte moaşte s-a răspândit imediat în toată ţara. Încă din seara zilei de luni, 26 mai, noaptea, şi mai ales în zilele următoare veneau sute de pelerini, ţărani, orăşeni şi intelectuali să se închine la sfintele moaşte. Mai întâi aprindeau lumânări în jurul mormântului şi făceau metanii cu lacrimi de bucurie, că ne-a descoperit Dumnezeu un sfânt nou rugător al neamului nostru. Apoi intrau în biserică şi se rugau cu mare credinţă şi emoţie la sfintele moaşte şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cerându-le ajutor ceresc şi dând slavă lui Dumnezeu pentru toate, căci au văzut o aşa de mare minune în România de astăzi. Până acum nu se ştie numele cuviosului aflat la Mănăstirea Neamţ.
    Iată câţi sfinţi necunoscuţi ascunde încă pământul sfânt al ţării noastre!
    (Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 88-89)
    https://doxologia.ro/pateric/sfantul...ggh6XzbpKR7ZTU


    Alina Bratu

    E-mail: alinabratu2004@yahoo.com
    Skype: alina.bratu.tier1
    Messenger: alinabratu2004
    https://www.facebook.com/alina.bratu.100

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Alina Bratu

    E-mail: alinabratu2004@yahoo.com
    Skype: alina.bratu.tier1
    Messenger: alinabratu2004
    https://www.facebook.com/alina.bratu.100

  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Alina Bratu

    E-mail: alinabratu2004@yahoo.com
    Skype: alina.bratu.tier1
    Messenger: alinabratu2004
    https://www.facebook.com/alina.bratu.100

  4. #4
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Un articol de: Ambrozie Ghinescu - 24 Mai, 2017
    De multe ori, în vremuri tulburi, cuprinse de împuţinarea credinţei şi de lipsa exemplelor vii, se împlineşte cuvântul Domnului: „Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga" (Luca 19, 14). Cuvântul acesta se împlineşte îndeosebi la descoperirea minunată a sfinţilor care vreme îndelungată au rămas necunoscuţi, descoperiţi mai apoi pentru puterea dragostei care sălăşluieşte în ei.
    În plin regim comunist, în primăvara anului 1986, avea să se descopere la Mănăstirea Neamţ în chip minunat un sfânt care, deşi a rămas necunoscut, transmite până astăzi chemarea la credinţă într-o tăcere deplină. Astfel, într-o zi liniştită de sâmbătă, în data de 24 mai, în jur de ora 15:00, în aleea ce duce dinspre clopotniţă către Biserica „Înălţarea Domnului" a apărut din senin o „burdujire" de aproximativ 50 de centimetri lungime, care avea în partea de mijloc înălţimea de 20 centimetri, ridicătură care era foarte vizibilă şi împiedica mersul. În zilele ce au urmat, monahii mănăstirii au săpat, căutând o presupusă canalizare afectată de vreo infiltraţie, dar au scos la iveală moaştele unui sfânt.
    Sfântul Necunoscut de la Neamţ - aşa cum este denumit în popor - se înscrie în şirul sfinţilor descoperiţi în secolul al XX-lea în chip minunat, dintre care mai cunoscuţi sunt Sfinţii Mucenici din Mitiline: Rafail, Nicolae şi Irina şi Sfântul Mucenic Efrem cel Nou din Attica. Se crede că acest cuvios necunoscut este unul dintre primii monahi ai Mănăstirii Neamţ, iar sfinţenia sa este mărturisită atât de minunata descoperire a moaştelor sale, cât şi de minunile ce i-au urmat. Însă nu toate minunile au rămas consemnate în tradiţia mănăstirii nemţene, pentru că mulţi au păstrat în taina inimii lor ajutorul primit de la sfânt. Credem că în timp se vor aduna mult mai multe mărturii, într-un mănunchi care să fie un prinos de mulţumire adusă sfântului dăruitor de bucurie.
    Putem spune, însă, că cei care au simţit cel mai puternic harul lui Dumnezeu au fost cei stăpâniţi de duhurile rele, care, prin mila sfântului, au primit alinare şi izbăvire. Atunci când aceşti bolnavi se apropie de racla cu cinstitele moaşte, duhurile necurate care îi stăpânesc se manifestă violent, scoţând sunete şi ţipete nefireşti, arătându-se prin aceasta puterea sfântului, care îi arde. De asemenea, mulţi dintre cei cuprinşi de felurite boli şi neputinţe au primit uşurare şi chiar vindecare deplină, fiecare după măsura credinţei sale, la racla cu sfintele moaşte.
    La începutul anului 1990, când Sfântul a fost aşezat în raclă spre închinare, nişte oameni superstiţioşi au îndrăznit să ia un fragment din sfintele sale moaşte; le ţineau în maşină, crezând că le vor aduce noroc. Dar Sfântul nu a îngăduit acest lucru şi l-a pedepsit pe fiul lor, strâmbându-i gura. Cei care au greşit s-au întors la mănăstire, căutând un duhovnic bătrân ca să le citească rugăciuni. Au fost îndrumaţi către părintele Ghenadie Crudu, duhovnicul mănăstirii, care i-a îndemnat să înapoieze moaştele, slobozindu-i în pace la casa lor.
    O credincioasă din Timişoara, venind la racla Sfântului, a mărturisit minunea pe care Dumnezeu a lucrat-o în viaţa ei. Căci, neputând avea copii, se ruga stăruitor să i se dezlege nerodirea. Într-o noapte, în vis, a auzit un glas care o îndemna să meargă să se închine Sfântului de la Mănăstirea Neamţ. Venind, s-a rugat Sfântului înaintea raclei sale din pronaosul bisericii. La scurt timp, a aflat împlinirea cererii ei arzătoare; după naşterea unui prunc sănătos şi mai apoi a încă unuia, s-a întors la Neamţ pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu şi Sfântului.
    O altă credincioasă, având aceeaşi neîmplinire, a venit la racla Sfântului şi, cu multă credinţă, s-a rugat lui. În clipa în care s-a atins de sfintele sale moaşte, a simţit o putere care i-a cuprins tot trupul. După puţin timp, a văzut împlinirea doririi ei, prin rugăciunea cuviosului dobândind un prunc sănătos.
    O bătrână neputincioasă, care avea o durere insuportabilă de spate, atingându-se de moaştele Sfântului, a primit alinare şi ajutor.
    De asemenea, un monah, având o durere îngrozitoare de cap, ce nu îl mai părăsea, a alergat la racla Sfântului şi, închinându-se, s-a uns cu untdelemn din candelă. De îndată a aflat deplină alinare, slăvind pe Dumnezeu.
    În puţine cuvinte, mulţi dintre cei care au plecat de la Sfânt, având folos şi belşug de binecuvântări, au mărturisit din prea plinul inimii, astfel:
    „Îl simt pe sfânt ca având multă dragoste şi smerenie..."
    „Parcă stă în umbră şi mă ajută fără să-i cer ceva."
    „Simt o bucurie foarte mare faţă de el, cred că e un sfânt frumos."
    „S-a ascuns mereu toată viaţa..."
    „Îl simt aşa apropiat... parcă l-aş cunoaşte demult."
    Apariţia Sfântului Necunoscut de la Neamţ pentru poporul nostru evlavios a fost o adevărată mângâiere în acea perioadă de comunism, o mărturie a profunzimii istoriei şi a prezenţei Bisericii de-a lungul timpului. Faptul că nu i se cunoaşte numele acestui sfânt până astăzi, îl înţelegem ca pe un îndemn la smerenie.

    https://ziarullumina.ro/actualitate-...mt-122904.html
    Alina Bratu

    E-mail: alinabratu2004@yahoo.com
    Skype: alina.bratu.tier1
    Messenger: alinabratu2004
    https://www.facebook.com/alina.bratu.100

  5. #5
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Minunile Sfântului care a ieşit din pavaj

    IMGA0766
    Autor: Vlad Teodorescu | miercuri, 26 iunie 2013


    Au ieşit singure din pământ în anul 1986, la Mănăstirea Neamţ. Sunt singurele moaşte pe care Securitatea a încercat să le confi şte ca fi ind "vinovate" de instigare la uneltire împotriva orânduirii socialiste. Misterul asupra "Sfântului Necunoscut" persistă şi astăzi...

    "Era într-o sâmbătă seară, în data de 24 mai 1986. Atunci, îşi aduce aminte părintele Vasian, s-a despicat aleea ce duce de la clopotniţa intrării în curtea Mănăstirii Neamţ şi până la biserica a cărei piatră de temelie a fost pusă cu peste 500 de ani în urmă". Despicătura era perfect perpendiculară pe axul aleii şi a reuşit să ridice, la peste 20 de centimetri, bolovanii de râu cu care era pavată, bolovani greu de urnit chiar şi cu utilajele performante de astăzi. La săpăturile care au avut loc luni dimineaţă, călugării au presupus, iniţial, că este vorba despre o conductă de apă fisurată sau chiar de un izvor care îşi face loc spre suprafaţă. Văzând că, după circa un metru adâncime nu au găsit nimic, erau gata să abandoneze, mai ales că nu găsiseră nici pământul ud. "Atunci, spune arhimandritul Benedict Sauciuc, actualul stareţ al Mănăstirii Neamţ, ni s-a alăturat un preacuvios părinte, Anania, care ne-a îndemnat să mai săpăm. Şi, într-adevăr, la mai puţin de un hârleţ adâncime a început să miroasă incredibil de frumos, a mir, şi am descoperit, în mod minunat, osemintele unui trăitor al mănăstirii, cine ştie de când, plecat la Domnul." Primele minuni Vestea s-a împrăştiat imediat, mai ales că pietrele ridicate în mod miraculos au fost văzute de numeroşii pelerini sosiţi din toate colţurile ţării pentru slujbele de sâmbătă şi de duminică. "Am fost printre cei care au găsit osemintele, spune părintele Vasian, parcă a fost ieri. Crăpătura de la suprafaţă urmărea exact poziţia scheletului în groapă. Tot acolo am găsit o bucată de metal, ce părea a fi o pafta de la curea. M-a mirat, din prima clipă, starea perfectă în care am găsit osemintele, culoarea alb-gălbuie şi mirosul minunat care le însoţea. Şi mai este ceva: dantura era aproape intactă, semn că trăitorul a murit de tânăr." Unul dintre primii oameni care au văzut "minunea" a fost Teoctist Arăpaşu, Mitropolitul (la acea vreme) al Moldovei, aflat în vizită la Seminarul de la Neamţ. Acesta a cerut ca osemintele să fie scoase cu mare grijă şi să fie puse la loc sigur, nici să nu se laude cu ele, dar nici să nu se dezică de ceea ce au găsit în mod minunat. "Într- adevăr, îşi aduce aminte stareţul Benedict Sauciuc, vestea descoperirii s-a dus că fulgerul, mai ales că multă lume fusese la slujbă. De aceea, am urmat poveţele Prea Fericitului şi am pus osemintele, despre care eram deja siguri că sunt moaştele unui sfânt, la loc sigur, în biserică." La 9 noiembrie 1986, deci câteva luni mai târziu, Teoctist Arăpaşu a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. După "ieşirea la lumină" prin împingerea de neexplicat a unui volum impresionant de pământ şi a unor bolovani de râu, aceasta este socotită ca fiind a două minune săvârşită de moaştele sfinte descoperite la Mănăstirea Neamţ. Stareţul Benedict Sauciuc a fost unul dintre martorii oculari ai minunii, în 1986 Singurele moaşte urmărite de Securitate"Nici nu au trecut două-trei zile de la minunata descoperire, îşi aduce aminte părintele Vasian, că ne-am pomenit cu ofiţerul de securitate care "răspundea" de mănăstirea noastră, maiorul Diaconu (!!), că ne face o vizită. Vroia să ştie ce am găsit, dacă am pus bine ce am găsit şi dacă lumea a aflat despre asta. Ştiu că cineva din mănăstire i-a povestit, dar nu am descoperit cine anume a făcuto. I-am spus că, după ştiinţa mea, scheletul este depus în osuarul cimitirului, deşi îl ascunsesem într-un loc tainic, în biserică. Mi-a spus să astup bine groapa la loc, să nu se cunoască, şi să nu pomenesc nimănui despre ce am găsit." Părintele Vasian a astupat groapa, dar a desenat o cruce groasă pe locul unde pietrele s-au înălţat spre cer, cruce pe care, tot la ordinul Securităţii, avea s-o şteargă, cu greu, câteva zile mai târziu. Presiunea organelor de urmărire s-a accentuat, spune stareţul Benedict Sauciuc, în momentul în care ofiţerii de pe plan local, care pare-se că se cam codeau să continue "urmărirea generală" pe urmele Sfântului Necunoscut, au fost înlocuiţi cu ofiţeri sosiţi de la Bucureşti. Şi lor le-am spus că am depus scheletul în cimitirul mănăstirii, printre alte câteva sute de schelete, şi că îl pot căuta acolo dacă se pricep!" Deşi au vizitat de câteva ori osuarul cimitirului, după câteva tentative de inventariere a celor peste 500 de cranii existente acolo, ofiţerii au renunţat raportând misiunea ca fiind îndeplinită, oasele găsite sub aleea de acces nemaiconstituind un pericol la adresa "omului nou". După o jumătate de mileniu, moaştele arată curate şi împrăştie miros de mir Exorcizare spontană După câteva tentative sporadice, abia după 1989 osemintele au fost aşezate în raclă din lemn şi lăsate permanent în biserică spre închinare. "S-a întâmplat ca o familie, spune părintele Vasian, să îşi însuşească un fragment de os de la moaştele Sfântului Necunoscut" şi să îl ducă acasă. După câteva zile au venit şi au adus ce au furat înapoi, spunând că le-a orbit copilul şi că necazurile s-au abătut asupra familiei lor. "Abia după ce au mărturisit păcatul, copilul şi-a recăpătat vederea şi ghinioanele nu s-au mai ţinut scai de ei." Dar faima moaştelor Sfântului Necunoscut constau în principal, spune stareţul Benedict Sauciuc, în puterea acestuia de exorcizare. "De multe ori se întâmplă că persoane care trec pe lângă raclă să se schimbe brusc la faţă şi să rostească, cu vocea Necuratului, injurii la adresa sfântului. Mulţi dintre aceştia au plecat de aici vindecaţi… Noi punem acestea pe seama sfinţilor şi a Maicii Domnului, nu pe seama noastră, a preoţilor şi slujitorilor care suntem aici." Abia din 1990 monahii mănăstirii Neamţ au putut expune moaştele Sfântului Necunoscut Cine e Sfântul Necunoscut? De când le-au scos din pământ, o întrebare nu a dat pace preoţilor de la Mănăstirea Neamţ şi, de ce nu, credincioşilor tămăduiţi de moaştele sfinte. Cui aparţine, în realitate, scheletul perfect conservat şi frumos mirositor găsit în curtea mănăstirii? "Sunt două ipoteze la distanţă de patru secole", spune stareţul Benedict Sauciuc. "Prima spune că ar putea fi vorba despre un monah trăitor în timpul secolului XIV, când domnitorul Petru Muşat a făcut, aici, prima biserica din piatră în Moldova. S-au mai găsit oseminte în jurul mănăstirii, dar este pentru prima dată că acestea au ieşit, la lumină, în acest chip minunat". A doua variantă, spune stareţul, ar fi aceea că este vorba despre cuviosul Paisie Velicicovschi, poate cel mai vestit stareţ al Mănăstirii Neamţ. De origine ucraineană, este considerat ca fiind una dintre cele mai impozante figuri ale ortodoxismului secolului XVIII. Se presupune că ar fi putut fi înmormântat sub aleea mănăstirii pentru a nu fi repatriat, după moarte, pe meleagurile sale de origine. Părintele Vasian a reuşit să-l ducă de nas pe ofiţerul de Securitate Diaconu şi să ascundă moaştele Sfântul, în laboratoare pe două continente Abia în ultimii ani s-au făcut demersuri ştiinţifice pentru a se afla vârsta scheletului care a făcut obiectul unui dosar de urmărire, deschis de Securitate, în 1986. Mai precis, la iniţiativa părintelui protoiereu al sectorului 3, Dinu Pompiliu şi, în mare parte prin finanţarea personală a domniei sale, fragmente din moaşte au fost prelevate de un specialist antropolog şi trimise, spre studiu, la prestigioase instituţii de cercetare. "Am început aceste investigaţii, de a afla vârsta osemintelor şi, implicit, adevărata identitate a Sfântului Necunoscut de la Mănăstirea Neamţ, în urmă cu doi ani, ne-a declarat părintele Dinu Pompiliu. Aşteptăm ca rezultatele din Germania să fie confirmate şi de analizele ce se efectuază, acum, în Canada, pentru a ne putea pronunţa fără urmă de îndoială. Oricum, a continuat domnia sa, indiferent de numele preacuviosului ale cărui oseminte au ieşit singure la Lumină, printr-o întâmplare minunată, minunile pe care acesta le săvârşeşte nu pot fi negate de nimeni de bună credinţă." Pentru prima oară prezentat publicului, acest craniu ar putea avea o vechime de aproximativ 500 de ani În premieră absolută, Evenimentul zilei a intrat în posesia unei fotografii a craniunui Sfântului Necunoscut şi va fi primul care face cunoscute rezultatele analizelor efectuate, iată, pe două continente şi care, alături de craniul Sfântului Simeon de la muntele Athos, (donat de Ştefan cel Mare bisericii Neamţ) şi de Icoana Maicii Domnului (primită în dar de la Alexandru cel Bun) continuă să înfăptuiască, şi astăzi, miracole pentru cei ce cred cu adevărat.
    Citește mai departe ...
    https://evz.ro/minunile-sfantului-ca...o-1044184.html





    Alina Bratu

    E-mail: alinabratu2004@yahoo.com
    Skype: alina.bratu.tier1
    Messenger: alinabratu2004
    https://www.facebook.com/alina.bratu.100

  6. #6
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Alina Bratu

    E-mail: alinabratu2004@yahoo.com
    Skype: alina.bratu.tier1
    Messenger: alinabratu2004
    https://www.facebook.com/alina.bratu.100

  7. #7
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Lespezile unei alei a Mănăstirii Neamț s-au ridicat inexplicabil. Descoperirea cutremurătoare făcută de călugări

    DE D.G. • 13 AUG 2018 • 17:24


    foto: viatafoto.ro
    În urmă cu trei decenii, pe 24 mai 1986, monahii şi pelerinii aflaţi la Mănăstirea Neamţ au constatat că aleea pietruită din curtea lăcaşului s-a bombat inexplicabil. În urma săpăturilor din zilele următoare, s-au descoperit oseminte umane, iar de atunci se vorbeşte despre „Sfântul Necunoscut“.

    „S-a făcut o <burdujire>, o ridicătură de aproximativ 50 de centimetri; partea de la mijlocul acestei ridicături avea 10 centimetri, fiind vizibilă şi incomodă la mers“, arată ieromonah Ambrosie Ghinescu, stareţul schitului Pocrov, potrivit adevarul.ro.

    A doua zi, ridicătura din pavaj a fost remarcată de mai multă lume care venise la slujba de duminică de la mănăstire. Prima ipoteză a monahilor a fost că ridicătura ar fi fost efectul unei infiltrări de apă de la vreo ţeavă spartă sau de la o coloană de olane din vechea canalizare a mănăstirii.

    „Arhimandritul Efrem Chişcariu, stareţul Mănăstirii Neamţ, vorbind cu părinţii din sobor, a dispus ca luni, 26 mai, să se sape şi să se remedieze eventuala stricăciune a ţevii“, mai spune Ambrosie Ghinescu.

    Aşa s-a şi întâmplat, iar luni, pe 26 mai 1986, s-au desfăcut pietrele şi placa de beton, săpându-se în pământ circa 50 de centimetri, însă nu erau urme ale unei infiltrări de apă. Părintele Anania Ulian, cel care supraveghea lucrarea, a decis ca săpăturile să fie lăsate neatinse peste noapte şi a doua zi să se mai sape încă o jumătate de metru. În cazul în care nu se găsea nimic, groapa trebuia acoperită.

    Părintele Vasian Isachi a continuat să sape marţi încă 50 de centimetri, iar la un moment dat a dat peste picioarele unui schelet uman.

    „S-a mers cu grijă pe urma osemintelor, ajungându-se la recuperarea integrală, până la craniu, care era în stare bună de conservare. Însă nu s-a găsit nimic în legătură cu numele persoanei şi nici cu timpul înhumării. Osemintele s-au strâns cu grijă şi s-au pus într-o lădiţă, iar în groapă s-au pus lumânări aprinse, în semn de cinstire“

    Descoperirea a ajuns repede la urechile lui Teoctist, în acea perioadă Mitropolit al Moldovei, care se afla chiar la Seminarul Teologic de lângă Mănăstirea Neamţ. Înaltul ierarh a ajuns repede la locul săpăturilor şi a dispus să se cerceteze mai bine groapa, pentru găsirea unor indicii.
    Oamenii din zonă au auzit de descoperire şi au venit repede să se închine, însă la fel de repede a ajuns vestea şi la urechile mai marilor care conduceau judeţul.

    „<Tovarăşii de la judeţ> s-au alarmat şi au ordonat să dispară orice urmă, pentru că se face vâlvă pentru ceva „lipsit de importanţă”. Imediat s-a acoperit groapa şi s-au pus pietrele la loc. Eclesiarhul mănăstirii însă şi-a asumat riscul ascunderii moaştelor la loc de taină, în tezaurul bisericii mari, chiar dacă unii îl <căutau>“, povesteşte ieromonahul Ambrosie Ghinescu.

    Osemintele au fost ascunse în mănăstire, iar după căderea regimului comunist, au fost aşezate într-o raclă în Biserica Înălţarea Domnului de la Mănăstirea Neamţ.

    Timp de patru ani, până în 1990, rămăşiţele au fost ascunse într-un sac, sub masa altarului din biserică, de teama să nu fie confiscate de oamenii regimului. De acest lucru nu ştia decât un singur om, părintele Anania Ulian, după cum povesteşte părintele doctor Florin Ţuscanu, martor la descoperirea din mai 1986. Preotul era în acea vreme în anul V la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ şi a participat şi la săpături.
    În lipsa unor indicii certe despre identitatea persoanei ale cărei rămăşite au fost găsite în 1986 la Mănăstirea Neamţ, monahii spun că, cel probabil mormântul a făcut parte dintr-un cimitir anterior bisericii ridicate în anul 1497 de Ştefan cel Mare.

    https://www.antena3.ro/actualitate/r...EQvnWcVTyXuGfw

    Alina Bratu

    E-mail: alinabratu2004@yahoo.com
    Skype: alina.bratu.tier1
    Messenger: alinabratu2004
    https://www.facebook.com/alina.bratu.100

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •