Politeţea este, pentru spirit, ceea ce este frumuseţea pentru obraz: o icoană a bunătăţii.

Voltaire




Un vechi proverb englezesc spune: Politeţea nu costă nimic şi cumpără orice!

Nu suntem singuri pe pămnt! Trăim ntr-o comunitate.Indiferent de rasă sau de locul unde ne aflăm, există reguli universale de comportament n societate, care implică o ţinută morală şi o prezenţă fizică, n armonie cu mediul din jur, cu obiceiurile şi regulile generale de convieţuire, bazate pe respectul reciproc.

Felul cum ne prezentăm, cum vorbim, cum reacţionăm n toate mprejurările, ne dezvăluie mentalitatea, educaţia, cultura, caracterul nostru.

Inutil unii semeni se luptă să capete un lustru superficial pentru a da o valoare personalităţii lor, dacă nu au autenticitate, dacă fondul moral nu este cinstit, elevat, uman, fiindcă adevărul iese la iveală, la cea mai mică manifestare contradictorie a evenimentelor, la primul impas.

Trebuie să fim naturali, dar nu de o naturaleţe prin vulgaritate sau brutalitate, ci prin fineţe şi bun simţ, despre care Gothe spunea că este geniul umanităţii.

Toate acestea se obţin prin răbdare, bunăvoinţă, printr-un comportament egal, civilizat, care pnă la urmă intră n firesc, n obicei, n manifestarea noastră de fiecare zi.Cu ct se ncepe mai devreme, cu att este mai valabil, mai bine, dar, niciodată nu este prea trziu!

Generozitatea, voia bună, politeţea, sursul, ne crează prietenii, ne uşurează viaţa şi ne ndepărtează piedicile, alungndu-ne singurătatea, evitnd fenomenul de izolare, de dezinteres, de devalorizare, pe care l au unii oameni lipsiţi de tandreţea şi de căldura celor din jur, aceasta datorndu-se ermetismului, agresivităţii sau unor vechi complexe, care-i fac posaci şi, n aparenţă, cu ţepi de arici. n realitate ei sunt dornici să comunice, dar fie din timiditate fie din ncăpăţnare sau din alte cauze psihice mai complexe, nu mai intră n fluxul viu al vieţii şi privesc prin grilajul propriei lor solitudini.

Există totuşi o solitudine a gnditorilor, a artiştilor, a cercetătorilor, care este necesară pentru creaţie. Ea este ca o uitare a lumii, pentru a pătrunde mai adnc n tainele pline de neprevăzut ale fenomenelor vieţii. Această singuritate este de fapt o puază pentru a absorbi mai intens umanul şi sublimul pentru a le reda n opere, ntregind astfel afirmaţia lui Honore de Balzac: A uita este marele secret al firilor tari şi creatoare. A uita asemenea naturii care nu cunoaşte trecutul, care rencepe nencetat tainele zămislirilor ei neobosite!

Trebuie să ştim să uităm tot ceea ce ne-a durut mai mult, sau ceea ce am pierdut şi nu se mai poate rentoarce, fiindcă altfel rămnem etern handicapaţi moral.

Viaţa este o continuă rennoire, o surprinzătoare sursă de bucurii şi de necazuri, de greutăţi şi facilităţi, de ncntări sau dezamăgiri, realizări sau eşecuri, dar nu trebuie să ne axăm pe aspectul său negativ, să-l reţinem n memoria noastră cu prea multă persistenţă, fiindcă nsăşi consistenţa acestor factori este trecătoare, n ritm cu pulsaţia vieţii. Totul este tranzitoriu, etern este doar Universul cu legile sale naturale, n perpetuă mişcare.

n acest fel, nu mai privim ca o catastrofă tot ce ni se ntmplă, cu toate contradicţiile, ci nvăţăm să ne ntărim n faţa greutăţilor şi să găsim cele mai bune soluţii pentru a le rezolva.

Astfel, vom fi ncrezători n forţele noastre, vom fi dinamici, operativi, politicoşi, surzători!

n raporturile cu cei din jur, vom fi plini de bunăvoinţă şi discreţie, cu o anumită toleranţă pentru felul de a fi al altora, integraţi ntr-un comportament civilizat de ţinută civică.

Bunul simţ ne obligă să nu venim la job n ţinută de bal şi nici la nmormntare n costum de carnaval.

Prin repetate porniri binevoitoare, umane şi manifestări de factură superioră, devenim sinceri cu noi nşine şi cu cei din jur şi nu avem nevoie să ne prefacem , să fim n serviciul ipocriziei, care-şi lasă lestul său de amărăciune şi dezgust.

A fi sincer nu nseamnă a spune cuiva tot ce-ţi trece prin cap, pe motiv că acesta este adevărul. Ceea ce ni se pare adevăr este de fapt o judecată subiectivă, cu sursă inconştientă de nedreptate, de răzbunăre, o grosolănie chiar.

Un adevăr dureros şi gratuit, fără să aibă sursă salvatoare, reparatorie care să scoată din suferinţă un om, este tot att de nociv ca şi o otravă, mai ales cnd este spus ntr-un moment nepotrivit.

Trebuie să fim noi nşine, persoane adevărate, bune, devotate, delicate, umane! Să fim politicoşi!

Politeţea de azi este o politeţe adaptată la democraţie, la nţelegere şi la uman, care nlătură barierele dintre oameni, făcnd legătura ntre grupările sociale diferite şi se deosebeşte de cea din trecut, care era o politeţe limitată, aristocratică, care se baza pe diferenţa de clase sociale şi sublinia o societate de avere şi ranguri, cu o aparenţă şlefuită, dar plină de ipocrizie, cruzime sau indiferenţă pentru restul oamenilor.

Politeţea menţine un climat plăcut ntre oameni şi pune fru izbucnirilor răutăcioase sau brutale, prin acest tabu care este bunul simţ.

Sursa:
https://deweekend.ro/despre-politete-si-eleganta-politete-si-bun-
simt