Omram Mikhael

13 aprilie ·








Adevărul despre limba română și regala ei origine !
1.Universitatea din Cambridge:
– În mileniul V î.H. spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa;
– Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, a alimentat cu populaţie şi civilizaţie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav;
– VEDELE (RIG VEDA) cele mai vechi monumente literare ale umanităţii au fost create în centrul Europei. Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris că: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei”.
2. Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India): „Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil, iniţial în Haar-Deal”. (ardeal)
3. Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia): „Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.
4. Alfred Hofmann 1820 – în Istoria Pământului: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă român.
Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii.
Şi ca o complectare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. România nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.
5. Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină): „Nu pot să înţeleg la români mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiindu-se foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie.
Voi românii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască românii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.
6. Harald Haarman (specialist în istoria culturii): „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană, iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”
7. Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers!
Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă română. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.
8. Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi.
Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”
9. Daniel Ruzo (1968): „Am cercetat munţii din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.
10. Carlo Troya (1784-1858, istoric italian): „Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”
11. Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879): „… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunarea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.
12. Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892): „Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.
13. Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893): „Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.
14. William Ryan şi Walter Pitman (geologi, 1995): „Locul descris de Vechiul Testament ca fiind inundat de potop este cel al Mării Negre”.
15.Robert Ballard (explorator, 1999), confirmă cele spuse de Ryan şi Pitman.
16.Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua rumânească, ca pe timpul lui Cicero”.
17. G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller: „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.
18. Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul „CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste:
„Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vinde la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA”.
Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!
19. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face zece referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune.
20. Homer: „Dintre toate popoarele geţii (dacii) sunt cei mai înţelepţi.”
21. Paul Mac Kendrick: „Burebista şi Decebal au creat în Dacia o cultură pe care numai cei cu vederi înguste ar putea-o califica drept barbară”. „Românii sunt membri ai unuia din cele mai remarcabile state creatoare ale antichităţii.” „Sus în Maramureş există un loc marcat drept centrul bătrânului continent” (Europa de la Atlantic la Urali).
22. Jakob Grimm (Istoria limbii germane, 1785-1863): „Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.
23. Cronicile spaniolilor 25 (pag.179): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.
24. Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.
25. Leibnitz (Collectanea Etymologica): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii
teutonilor prin saxoni şi frizieni, ai olandezilor (daci) şi ai anglilor”.
26. Ludwig Schlozer (Russische Annalen-sec XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”.
27. Michelet, Paris 1859, către trimisul lui Cuza: „Nu invidiaţi vechile popoare, ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa”.
28. Andre Armad: „Într-adevăr acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa… fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică – era pietrei şlefuite – până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii continuitatea unui neam”.
29. D’Hauterive (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902): „Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales româna sunt acest grai.
LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.
30. Huszti Andras: „Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.
31. Bocignolli (1524): „Rumunii despre care am spus că sunt daci”.
32. L.A. Gebhardi: „Geţii vorbeau aceeaşi limbă ca dacii şi aveau aceleaşi obiceiuri. Grecii dădeau atât geţilor din Bulgaria, cât şi dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania şi Ungaria acelaşi nume şi credeau că şi geţii şi dacii provin de la traci”.
33. Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808): „În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.
34. Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866): „Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.
35. Louis de la Valle Pousin: „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.”
36. Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”
37. Eugene Pittard: „Strămoşii etnici ai Românilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.
38. Daniel Ruzzo – arheolog sud-american: „Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de astăzi”
39. William Schiller – arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.
40. John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria”.
41. Olof Ekstrom: „Limba română este o limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei”.
42. Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua rumânească, ca pe timpul lui Cicero”.
43. Bonfini: „Limba românilor nu a putut fi extirpată deşi sunt asezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât nu s-ar lupta pentru o viaţă cât pentru o limbă”.
44. Ludwig Schlozer (Russische Annalen-sec XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”.
45. Împăratul Iosif al II-lea: „Aceşti bieţi supuşi rumuni, care sunt fără îndoială cei mai vechi şi mai numeroşi în Transilvania, sunt atât de de chinuiţi şi încercaţi de nedreptăţi de oricine, fie ei unguri sau saşi, că soarta lor, dacă o cercetezi este într-adevar de plâns…”
46. Clement Alexandrinul (Stromatele): „În sfârşit o altă greutate de interpretare cu această metodă a unor învăţături din Scriptură constă în aceea că nu le avem şi în limba în care au fost scrise întâia oară… Apoi limba e păstrată şi de popor, nu numai de învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să falsifice înţelesul textelor vreunei cărţi foarte rare pe care o aveau în stăpânire”.
47. Dionisie Periegetul (138 d.H.): „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.”
48. Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.- Civilizaţie şi Cultură: „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană.
A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”
Ştiaţi că în SANSCRITĂ, există aproximativ 500 de cuvinte, pe care savanţii le-au reconstituit ca cea mai veche limbă europeană, vorbită şi scrisă cu cel puţin 1000 de ani mai înainte de Imperiul Roman ?
Vi separe normal că nici după aproape 80 de ani nu aţi aflat la şcoală că dintre cuvintele culese de savantul francez Burnouf Emil din sanscrită, peste 400 sunt româneşti, după Marin Bărbulescu-Dacul ?
Este important să vedem ce etimoane au fost date acestor cuvinte, pentru a şti cui puteau fi ele atribuite şi cum arăta limba română, în urmă cu 3000 de ani, din punctul de vedere al documentelor scrise. Câtă minte poate avea astăzi un academician lingvist, ca să mai susţină că limba ancestrală a rumânilor se trage de la Imperiul Roman, când ea nu are niciun cuvânt creat numai de acesta, niciun termen specific, administraţiei, armatei sau societăţii romane, din timpul imperiului, dar are toate cuvintele noastre latine, însumând doar 25 % din întreg vocabularul românesc, prezente în totalitate în India, unde romanii nu au ajuns niciodată, însă geţii au ajuns cu certitudine sub Alexandru Macedon, pe lângă indigeţii şi masageţii de dinaintea lui. Fără nicio dovadă, fără nicio argumentaţie, originea limbii neamului românesc este pusă de autorităţile de la noi pe seama oricui, pe seama tuturor străinilor, numai pe seama noastră nu, a celor care o vorbim, a celor nativi în acest teritoriu al României.
Nimeni nu poate ghici vreun rost educativ, pozitiv, acestei atitudini “academice”, în Statul România. Persistenţa în contemporaneitate a limbii geto-dacilor este negată, fără niciun temei, deşi vedem că toate cele 1120 de cuvite comune cu romanii le găsim în limba geţilor ce au intrat în India, pe lângă cele alte 900 de cuvinte getice şi numai getice, regăsite de ligviştii noştri şi pe teritoriul din jurul României, pe care ei le-au făcut cadou ungurilor, albanezilor, neo-grecilor, turcilor şi sârbo-croaţilor, inclusiv bulgarilor, socotind că slavona este o limbă slavă, deşi ea nu are nicio urmă de sorginte Peribaltică, locul oficial de origine al slavilor şi migraţiei slave. Lexemele româneşti în limba contemporană a urmaşilor geţilor în Punjabi, arată reaua intenţie sau prostia, în acest sens, a unor domni ca Cihac, Titkin, Phillippide, Şeineanu şi alţii, care s-au străduit din răsputeri să dovedească faptul că românii nu au produs niciodată nimic, nici măcar cuvintele cu care ei vorbesc. Tot ce ai produs cândva ai numit în limba neamului tău. Nu ai cuvinte, nu exişti şi nici nu ai existat vreodată. Românii nu numai că există, dar sunt singurii care nu au venit din altă parte de 42.000 de ani. Deosebirea majoră între noi şi restul Europei constă în faptul că noi eram agricultorii sedentari de milenii, în timp ce ceilalţi erau triburi de nomazi şi în faptul că noi avem un sistem de compunere sonoră a noţiunilor prin morfeme stem, iniţiat de onomatopee, pe când ceilalţi nu au un asemenea sistem, ci au doar etimoane străine şi constată la ei exclusiv caracterul haotic, principiul arbitrariului, întâmplării, semnului lingvistic, formulat de francezul Ferdinand de Saussure. Astăzi constatăm că jumătatea sudică a Europei vorbeşte latineşte şi cea nordică vorbeşte o germano-slavă. În perioadele glaciare, nordul nu era locuit, motiv pentru care exista o singură limbă ce le îmbina pe cele două. Singura limbă europeană ce le îmbină în egală măsură pe cele două este cea a rumânilor. În urmă cu 300 de ani, englezii, care au ocupat India, au constatat acolo o limbă care îmbină latina cu germano-slava pe care au numit-o indo-europeană, creind astfel confuzia că ele s-ar trage din Asia, din India. Dacă englezii ar fi ocupat teritoriul României, ar fi constatat că această ”indo”-europeană este rumâna. Savanţii au reconstituit aproximativ 500 de cuvinte latine şi slavo-germane, din această indo-europeană sanscrită vedică şi iraniană, în ciuda faptului că nici Imperiul Roman, nici”Imperiul Slav”, nu au ajuns niciodată în India, spre deosebire de Neamul Românesc al indi-GEŢILOR, masa-GEŢILOR şi al GEŢILOR macedo-rumâni ai lui Alexandru Macedon, atestaţi acolo de documentele istoriei în urmă cu 2300-2500-3000 de ani. Rumân este cel de origine în spaţiul râurilor Bazinului Hidrografic al Dunării de Jos cu limba maternă rumână, mânată pe râu, indiferent de ce alte nume îşi atribuie sau i s-au atribuit. Limba românilor este un unicat pe plan mondial. Din cele 4000 de cuvinte ce alcătuiesc în totalitate fondul colocvial ancestral romăn, peste 2000 de factură latino-germano-
savă le găsim în dicţionarul English to Pungiabi de pe teritoriul Indiei, invadat de europenii arieni autorii Vedelor, după lucrarea din 1950, a lui Javarhalal Nehru, renumitul oficial indian, la care putem remarca cuvintele româneşti NEGRU şi HALAL în însăşi numele său. În cazul în speţă, cuvântul românesc pătruns într-un mediu asiatic a suferit uneori modificări. NUNTĂ, JUNE, a SECA, OIER, NANA, CUTRA, CUSUR, DUŞMAN, MALDĂR, MALAI, o ŢÂRĂ, a BĂGA, GHINION, etc, rămân identice. Şi atunci de ce domnilor oficali susţineţi minciuna că RUMÂNA se trage din latina ROMEI ?
Din motive numai de ei ştiute, oficialii noştri o ţin d-a surda cu romanizarea tuturor dacilor, deşi Imperiul Roman de Răsărit a fost de fapt el dacizat, cu 1000 de cuvinte GETICE la aşa zişii slavi de sud, 317 la turci, 180 la neo-greci şi 100 la albanezi. În timp ce toată lumea s-a străduit şi se străduieşte să-şi promoveze asiduu emblema (brend, marcă) etnică, naţinală, Academia Română, se luptă să demonstreze că rumânii nu au nimica ce să le susţină identitatea, nici măcar limba. Particularitatea lexicală a limbii românilor, de a nu avea un singur grup lingvistic, ci de a avea lexeme prezente în toate limbile europene, este un argument valid, pentru conceptul german de Muterschprache, de limbă mamă a tuturor ”indo”-europenilor, si a europenilor ,faptul că limba tuturor europenilor se trage din limba neamului lor daco-geto-trac dovedit secolul trecut de către savantul german Johannes Schmidt prin Teoria Valurilor şi faptul că ei au o limbă ancestrală decimilenară.
Românii par să fie surzi la mesajul de mai sus, ca şi la mărturia senzaţională că dacii dimpreună cu tot neamul românesc al celor mai îndepărtaţi sciţi ( nu numai din Scitia Minor), vorbeau o limbă comună cu aceea a poetului Romei, Q. Horatius Flacus, Ode II, 20, cu 130 de ani înainte de a fi înfrânt Regele Dacilor, Decebal, de vreme ce poezia lui afirmă că el putea fi cunoscut de către aceştia din ciripitul odelor sale, EXPERTUL în LATINĂ, MICEAL LEWITH, personalitate de renume mondial, consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, nu a fost auzit de români, deşi a spus pe posturile oficiale că ”nu româna este o limbă latină, ci latina este o limbă românească ! ”, “românii fiind aceia care au oferit lumii occidentale un minunat vehicol, limba latină”.
Aproape toate cuvintele româneşti fac parte din acest Limbaj Logic Metaforic al Morfemelor Stem şi sunt compuse din morfeme stem, GRUPĂRI SPECIFICE de SUNETE cu un ÎNŢELES PRECIS ÎNTR-UN ANUME DOMENIU, care repetă aceste rădăcini de cuvinte româneşti în minimum 2 alte cuvinte diferite, nu derivate, în alcătuirea unei noţiuni, ce se exprimă atât prin mai multe vorbe, cât şi prin mai multe cuvinte contrase în morfeme rădăcini de cuvânt, morfeme stem, rezultând o nouă vorbă, descrisă ca o metaforă, la nivelul de imprecizie al unei metafore, convenite în societatea rumânilor ca fiind totuşi suficient de edificatoare, precum de exemplu, o măs-lin-ă (ă=e, adică o sintaxă inversă) este descrisă metaforic ca ceva ce trebuie mes-(tecat)-lin (adică cu grijă), chestiune imprecisă, pentru că şi cireşele ori vişinele trebuiesc şi ele mestecate cu grijă, lin, dar cir-ieş-ele (ele) pot fi caracterizate prin aceea că -ies-cir(culare), iar vişin –ele (ele) pot fi ală-turate, comparate, cu culoarea vişinie, lin-iştea (iştea) este-lină (fără turbulenţe, zbucium ori gălăgie), îngheţata este o pastă îngheţată pe care nu o confundăm cu alte paste îngheţate, precum nu o confundă nici masa-GEŢII din Pungiabi, ce numesc MALAI îngheţata, adică O PASTĂ, ca mă-MĂLI-ga, o pură metaforă românească, dusă de geţi în India, ca şi aceea care numeşte sfredelul VIERME, pentru că şi viermele sfredeleşte. Acest sistem este specific limbii române şi este acelaşi pentru toate ”etimoanele” diferitelor limbi, dovedind că în ciuda etimoanelor presupuse în româna ancestrală, ele aparţin doar românei şi că celelalte limbi europene se trag din română, inclusiv latina Romei, ce nu putea fi transmisă pe cale orală dacilor, spre deosebire de rumâna mânată de râu a dacilor ce putea fi şlefuită de către romani, după gustul lor, ei alterând acest sistem (S*R->S*L,*P*->*Q*, etc.) în cadrul procesului lor de şcolarizare, precum latineştile SOL-is, AQUA (care nu există în sanscrită), din GETICELE româneşti SUAR-e, APĂ, care există ca SUR-ia, APA, în sanscrita considerată cea mai veche limbă europeană. LATINA ROMEI conţine 1200 cuvinte primare, matcă, SPECIFICE ROMÂNEI ancestrale, dar LIMBA ROMÂNĂ ANCESTRALĂ nu conţine NICI MĂCAR UN SINGUR TERMEN SPECIFIC IMPERIULUI ROMAN, din niciun domeniu, nici armată, nici administraţie şi nici cultură. Deşi românii îndoctrinaţi în şcoala de astăzi nu pot admite în ruptul capului, ADEVĂRUL este că ÎN LIMBA ROMÂNILOR nu există NICIUN CUVÂNT autentic de SORGINTE SLAVĂ.
Ei nu fac un raţionament extrem de simplu. Bulgarii şi sârbo-croaţii, sunt GEŢI ca şi noi. Nu există niciun alt fel de slavi decât cei cu originea peribaltică, deci nord şi est carpatică, zonă din care nici făcătorii DEX-ului nu admit în română mai mult de 2% etimoane (practic doar asemănări cu 35 de cuvinte ruseşti, 60 ucrainiene, 11 poloneze şi 2 ceheşti). Aşa numitele, slavonă, bulgară (şi sârbo-croată), în total 1000 de cuvinte, aparţin tot limbii dacilor, românilor peridunăreni, ce au populat întreg Imperiul Roman de Răsărit, camuflaţi în slavi, pierzând aici treptat fondul recunoscut de grecii bizantini ca fiind latin, în teritoriile în care ei îi persecutau pe latini cu deosebită cruzime, păstrându-se în mare măsură în vlahiile pe care nu le controlau deplin, fapt evident şi astăzi la vlahii ce locuiesc doar munţii greu accesibili din Peninsula Balcani şi la valahii din nordul Dunării. Dovada că e vorba de rumâni şi nu de romani este faptul că romanii nu au putut niciodată introduce aici liturghia în limba Romei, cultul creştin folosind limbajul zalmoxian, al geto-dacilor lui Deceneu (singurii ANTI IDOLATRI din zonă), numit slavon, ce SLĂVEA pe Za MOL zis (xis pentru greci), prin MOL-ifte (rugăciuni la Zis Za MOL), o divinitate abstractă, adevărată, ortodoxă, pravo-SLAVNICĂ, adică fără idoli, în opoziţie cu romanii idolatri, închinători şi azi la CHIPUL CIOPLIT al statuilor de sfinţi; dispută în care CLERUL de după Chiril şi Metodiu a început să-i persecute pe valahi şi pe vlahii ce persistau în a folosi şi fondul nostru latin, confundându-i intenţionat cu romanii idolatri de la Roma, până în zilele noastre, pentru a-i extermina. Neamul românesc al DACO-Getilor i-a învins zdrobitor pe romanii din nordul Dunării, în anul 271, obligându-i să se retragă definitiv în sudul fluviului. După acest an, întreg Imperiul Roman de Răsărit a suferit o evidentă influenţă dacică: cioplitorii de chipuri s-au rărit, până la dispariţie chiar printre greci, o mare parte din teritoriul acestui imperiu a fost numită Dacia, inclusiv Romania şi a fost condus de împăraţi localnici, din rândul rumânilor daco-geţi şi din rândul unor bizantini grecofoni, ce au permis instaurarea unui CREŞTINISM fără urme de sclavagim şi de idolatrie greacă sau romană.În lupta geţilor cu Imperiul Roman, şi excesele clerului creştin daco-get slavon sud dunărean au condus la slavizarea populaţiei, la pierderea aici a fondului nostru daco- românesc, copiii vlahilor şi valahilor fiind botezaţi de preoţi slavoni, ostili dacilor, cu liturghii epurate de cuvintele noastre dacice !
Limba Sanscrita este limba română (daca) străveche , în forma ei originala fiind numita datorita unor particularitati unice de ordin matematic si "limba zeilor" cea mai veche dintre toate cate se stie la momentul acesta !
Cine să se gândească la faptul că limba română este limba de origine a tuturor limbilor indo-europene ?
“Concepţiile” universitare, care în realitate sunt adevărate dogme, (manipulari mecanice sterile în adevăr) s-au impus foarte repede şi au format un fel de baraj în faţa informării corecte a publicului.
Câţiva“istorici” şi“lingvişti” de carieră au impus o linie de gândire şi cunoaştere care acum este ca o pecete asupra adevărului şi trebuie îndepărtată.
Apoi mai este vorba despre superioritatea “afişată” de marile state sau culturi ale Europei, care nici măcar nu iau în consideraţie posibilitatea ca civilizaţia primordială să-şi aibă de fapt sălaşul în spaţiul carpatic,exact pe teritoriul României.
Un grup de " oamenii de bine ”,experţii pe care lumea îi ascultă ne spun că poporul român s-a format în urma unirii dacilor cu romanii.
Istoria din şcoli nici nu pomeneşte că noi am fi fost geţi, ci spune doar în treacăt că ei au trecut pe aici.
Şi unirea dintre daci şi romani a dus la apariţia românilor.
Este ca în bancul acela, că toţi se trag din Adam şi Eva, numai noi, românii, ne tragem din Decebal şi Traian.
În principal este interesul puterilor străine de a pune mâna pe un teritoriu sau altul, pentru că dacă nu poţi să dovedeşti că înainte de a venii ei pe acest teritoriu, tu erai deja aici, atunci înseamnă că ai venit mai târziu şi acum trebuie să pleci sau să te supui , adică pretenţii teritoriale cu tot ce implică asta.
Dar se ştie că lucrurile erau cu totul altfel şi că românii sunt singurul popor din Eurasia,care subzistă în aceeaşi matcă si spatiu geografic de zeci de mii de ani de fapt dovezile arheologice indica un prag consistent de dovezi până la cu 42000 de ani în urma dupa care dovezile sunt din ce în ce mai rarefiate desii chiar si aceasta cifra este pur si simplu uriasa în comparatie... !
Şi atuncia s-a început “fabricarea” poveştii cu formarea poporului şi cu romanizarea,în mare parte bazată pe ignoranţa .
Sunt sute de cuvinte româneşti regăsite în sanscrită multe chiar identice.
Le vezi reflectate şi în toponime de exemplu Deva,care în sanscrită înseamnă“zeu”, “zeitate”,sau Călimani, Călimăneştişi numeroase alte derivate,care este redat în tradiţia orientală ca fiind Kali, Kala, zeiţa şi respectiv zeul Timpului în hinduism.
De aici au plecat şi a ajuns în India, nicidecum invers.
E evident că nu avea cum, atât din punct de vedere al perioadei de timp cât şi al dovezilor arheologice.
Limba Sanscrita este limba română în forma ei primordială, arienii din Carpati au intemeiat cultura Indiana (hindusa). Vedele Indiene si alte dovezi recunoscute demonstreaza asta !
E vorba de roirea indo-europeană, pentru că se stie că arienii au invadat iniţial India iar mai apoi au migrat spre vest în Europa şi au civilizat-o. Prima care face o investigaţie în acest sens este Universitatea Cambridge din Marea Britanie cam acum 100 de ani.
Îşi propuneau să facă o istorie a Indiei, pentru că India pe atunci era colonie britanică şi se căutau în Vede argumente pentru a stabili spaţiul de plecare a arienilor. Cum au făcut ?
Au luat Vedele şi s-au uitat ce floră e descrisă, ce faună, ce ocupaţie au oamenii aceia. Şi au constatat: nu este cămilă, nu este elefant, nu este tigru; dar este urs este lup este brad samd...
Deci nu acolo se petreceau cele povestite în Vede şi în epopeele lor astfel au căutat să vadă unde se regasesc toate acele elemente cumulate, astfel încât oamenii să poată face şi păstorit, şi agricultură, şi să aibă şi ulmul, bradul de exemplu si care sa descrie cel mai fidel întregul tablou . Ideea este că au găsit tot felul de elemente care trimit la un spaţiu între Carpaţi şi Boemia aproximativ... Asta înseamnă că migraţia este de fapt inversată, că nu de acolo au venit şi au populat Europa, ci că de fapt de aici au plecat spre Asia şi au ajuns în India.
Desii nici măcar în momentul de faţă nu se acceptă această variantă în mod oficial dar se stie la nivel academic înalt.
Manipularea este teribilă !
De ce e situaţia asta, de ce continuă ei să susţină o aberaţie?
Asta comportă totuşi anumite riscuri şi un efort de menţinere a minciunii...
Acestea au fost concluziile Universităţii din Cambridge, care este cam cea mai serioasă, autoritară şi cu renume din întreaga lume, un fel de “pepinieră” a premiilor Nobel, însă chiar şi aşa au ţinut aceste studii la secret, pentru că altfel ar fi trebuit să recunoască oficial ideea finală că roirea popoarelor a început de fapt de aici, din spaţiul nostru carpatic cu tot ceea ce implică despre primordialitate, asta nu le convenea deloc, fiind total contraproductiv intereselor si " demnitatii " lor de natiuni cu ascendent si întaietate intrinseca abrogata deci fara temei real cel putin din punctul de vedere al aspectelor mai sus mentionate .
Care a fost concluzia finală de la Cambridge ?
Au spus că de fapt vatra ariană este aceasta, care ţine de zona Ardealului de la Carpaţi spre Ungaria, Austria, până în Boemia. Ei au spus că aici este flora, fauna si întreg tabloul menţionat în textele hinduse de acum 4000 de ani, însă acestea sunt singurele elemente pe care le-au luat în considera-ţie, dacă vom lua pe buna dreptate în calcul şi elementele care ţin de descoperirile arheologice, atunci am delimitat clar zona.
S-au opus interesele statale faţă de aceste concluzii !
Chiar dacă nu pe faţă, pentru că totuşi era vorba de autoritatea Universităţii Cambridge, peste care nu poţi trece aşa uşor.
Există mai multe zeci de ipoteze în încercarea de a plasa matca arienilor, câteva de-a dreptul fanteziste. Unii au zis că arienii au venit din podişul Altai, unde se ştie că 11 luni pe an sunt trei grade afară.
Ce agricultură să faci în condiţiile astea?
Ce faună şi floră crezi că poţi găsi acolo, ca să semene cu cele descrise în Vede? Am dat acest exemplu ca să vedeti până unde pot merge cu speculaţia, numai să nu spună că totul a pornit de aici, din România.
Acum, se găsesc mereu deştepţi care să te contrazică, indiferent cât de clare sunt dovezile pe care le prezinţi.
Orgoliul şi prostia fac casă bună în astfel de cazuri.
Păi dovezile chiar există, perfect documentate şi sunt încă multe variate , incontestabile a caror valoare este recunoscuta cel putin la nivel de lucruri ce trebuie tinute departe de atentia publicului larg iar interesele sunt lesne de înteles !
.
Cuvinte ROMÂNEŞTI SANSCRITE
NAPOLEON SĂVESCU
Cuvinte ROMÂNEŞTI SANSCRITE, de 2500-3000 de ani VECHIME, publicate de FRANCEZUL BURNOUF, în 1926. Putem remarca faptul că din 418 cuvinte sanscrite, din India, 201 au un etimon LATIN, FĂRĂ ROMANI prin preajmă. Putem constata că din 418 cuvinte româneşti prezente în sanscrită, 82 sunt atribuite SLAVONEI BISERICEŞTI, cu 1800 de ani înainte de inventarea acesteia, în 854, de către călugării CHIRIL şi Mefodiu. Din 418 cuvinte 53 au etimoane BULGĂREŞTI, 11 sunt sârbo-croate şi 1 polonez, în total 65, FĂRĂ BULGARI, SÂRBO-CROAŢI sau POLONEZI, prin preajmă.

Tot ce ai produs cândva ai numit în limba neamului tău. Nu ai cuvinte, nu exişti şi nici nu ai existat vreodată. Românii nu numai că există, dar sunt singurii care nu au venit din altă parte de 42.000 de ani.
Deosebirea majoră între noi şi restul Europei constă în faptul că noi eram agricultorii sedentari de milenii, în timp ce ceilalţi erau triburi de nomazi şi în faptul că noi avem un sistem de compunere sonoră a noţiunilor prin morfeme stem, iniţiat de onomatopee, pe când ceilalţi nu au un asemenea sistem, ci au doar etimoane străine şi constată la ei exclusiv caracterul haotic, principiul arbitrariului, întâmplării, semnului lingvistic, formulat de francezul Ferdinand de Saussure.
Astăzi constatăm că jumătatea sudică a Europei vorbeşte latineşte şi cea nordică vorbeşte o germano-slavă. În perioadele glaciare, nordul nu era locuit, motiv pentru care exista o singură limbă ce le îmbina pe cele două. Singura limbă europeană ce le îmbină în egală măsură pe cele două este cea a românilor. În urmă cu 300 de ani, englezii, care au ocupat India, au constatat acolo o limbă care îmbină latina cu germano-slava pe care au numit-o indo-europeană, creind astfel confuzia că ele s-ar trage din Asia, din India. Dacă englezii ar fi ocupat teritoriul României, ar fi constatat că această ”indo”-europeană este rumâna. Savanţii au reconstituit aproximativ 500 de cuvinte latine şi slavo-germane, din această indo-europeană sanscrită vedică şi iraniană, în ciuda faptului că nici Imperiul Roman, nici”Imperiul Slav”, nu au ajuns niciodată în India, spre deosebire de Neamul Românesc al indi-GEŢILOR, masa-GEŢILOR şi al GEŢILOR macedo-rumâni ai lui Alexandru Macedon, atestaţi acolo de documentele istoriei în urmă cu 3000 de ani.
Cuvîntul „vede”, în sanscrită, înseamnă „a cunoaşte”, „a vedea”, cuvinte asemănătoare cu acelea din limba română. În familie era dominant TATA, numit în sanscrită PITAR (cel ce aduce „PITA” în casă), în latină PATER şi MAMA sau MATAR şi în latină MATER. Casta preoţilor arieni, deveniţi brahmani (stăpîni) în estul Indiei, iniţiaţi în ştiinţa vedică, se împart în două grupuri: a) auzita, ştiuta, care în traducerea fonetică din literatura sacră se pronunţă „ştiuţi” –„sruti”; b) scrisă, „smrti” în sanscrită. Cuvîntul „OM” nu a putut tradus din sanscrită, cuvînt neînţeles în toată lumea, dar în templele hinduse se pronunţă cu mult respect şi simbolizează legătura dintre fiinţa supremă şi materie. Cuvîntul DEVA ori DAVA (ZEU) era al strămoşilor noştrii; SUCIDAVA (oraşul zeilor); MOLDAVA (ţinutul zeului MOL); cuvîntul IAMA, este domnul şi judecătorul morţilor în religia vedică.
Zeii orientali sunt de fapt zeii arienilor !
Toate zeităţile principale sunt prezente, le găsim mai ales ca toponime...
Chiar dacă au trecut atâtea mii de ani, ele sunt tot aici: Deva – Deva; Iaşi – Işa; Călimani – Kali, Kala; Mangalia – Mangala; Şîva – Şiva. Numele masivului muntos pe care s-a făcut o descoperire fenomenală este foarte semnificativ: Şureanu; dar iniţial a fost Sureanu, până când să se înmoaie şi să treacă în “ş”, apoi, sufixul "eanu" este o adăugare târzie, un specific al ultimului mileniu, pentru că înainte a fost Surea, Muntele Surea, Iar acesta, la rândul lui, a provenit din Suria, prin trecerea lui i în e, care este o vocală mai slabă, mai uşor de pronunţat. Or, în tradiţia orientală Surya este chiar zeul Soarelui, considerat lumina supremă, cel care dă viaţa, căldura, bogăţia, dar şi simbolul profund spiritual al nemuririi.
Dacă te gândeşti ce au descoperit în interiorul muntelui, că de fapt este un munte de aur, şi dacă ţinem cont că aurul este considerat simbolul Soarelui, atunci îţi poţi face imediat o idee despre spiritualitatea şi cunoştinţele oculte ale vechilor locuitori de pe aceste pământuri, pentru că, într-un fel sau altul, ei ştiau ce fel de munte este acesta, ce se găseşte în interiorul lui şi tocmai de aceea l-au numit astfel, pentru a simboliza în mod clar conţinutul său !
Cu 4.000 de ani în urmă cuvintele „valac” şi „dac”,se remarca ca aparţinînd naţiunii române. Se remarcă faptul că alături de zeitatea „Valac-Hilya” este la mare preţ în mitologia vedică zeul „Daksa” de unde vine și etimologia termenului "dac", Daksa fiind considerat un zeu creator „strămoşul primordial al tuturor fiinţelor lumii”. Sub denumirea de Valac erau acei nobili Arya, (de unde se deduce logic si evident și etimologia termenului de arieni) care au devenit clasa conducatoare în estul Indiei .
La un moment dat, viața liniștită a agricultorilor și a vânătorilor din Valea Indusului a fost dată peste cap de arieni, un popor venit de departe, înarmat până în dinți. Indienii, văzându-i în care trase de către doi sau patru cai, au crezut că sunt atacați de demoni cu pielea albă. Neavând vreo metodă de apărare, locuitorii Văii Indusului nu au avut de ales decât să se supună cuceritorilor mult mai dezvoltați din toate punctele de vedere, care nu doar că au construit orașe mărețe, precum Mohenjo-daro sau Harappa, ci le-au și adus indienilor o religie bine pusă la punct, cu o mulțime de zeități și legende.
Astfel a luat naștere hinduismul, al cărui nume provine din „Sindhu”, denumirea dată de arieni fluviului Indus. Prima formă a hinduismului s-a numit brahmanism, vedism, hinduism antic sau brahmanism vedic. Învățăturile brahmanismului au fost cuprinse în cărți sacre, așa cum sunt cele patru Vede (care au fost scrise în sanscrită), completate de treisprezece Upanișade (comentarii explicative ) în concluzie “poporul si limba romîna de azi, sint urmaşii direcţi ai poporului arian-carpatin, vorbitor al limbii vedice-ariene, popor nascut si crescut in spatiul Carpato-Dunarean din vremuri preistorice pina in zilele noastre”.