Fratele Ioan – doctorul din Munții Rarăului



Acum cteva zile l-am cunoscut pe fratele Ioan, un mirean printre pustnicii din Munții Rarăului. Renunțnd la viața de aici, din lume, a avut curaj să plece și să vadă ce se petrece acolo sus, n creierii munților, și să nvețe de la un pustnic bătrn, pe nume Ștefan, despre puterile tămăduitoare ale plantelor. Colindă mereu prin pustiurile Bucovinei pentru a căuta tămăduire celor ncercați de boală și păcate și mărturisește cu glas modest: „Cel mai mult mă bucur atunci cnd se vindecă un bolnav de cancer. Contribuția mea este aproape inexistentă, căci eu doar le dau ceea ce cred eu că i va face bine, nu i vindec. Nu sunt doctor, căci vezi și tu... laboratorul meu e sub bradul acela. Depinde, nsă, n mare măsură de credința fiecăruia”.

Fratele Ioan cunoaște numele și ntrebuințarea fiecărei plante, așa cum cunoaște durerea fiecărui om care l-a căutat vreodată. Ieșind la un timp din hora brazilor care i nconjoară casa pentru a duce leacuri celor ce locuiesc departe de sihăstrie, știe că bădița Vasile din Fundu Moldovei are nevoie de tratament și de aceea kilometrii parcurși pnă la el i par nesemnificativi. mi spune ‒ citnd precis din Sfnta Scriptură ‒ că Domnul a zidit din pămnt leacurile, şi omul nţelept nu se va scrbi de ele (nțelepciunea lui Sirah 38, 4).

Frate Ioan, unde v-ați născut? Ce amintiri aveți din copilărie?Am copilărit n comuna Zăpodeni, județul Vaslui, și m-am născut ntr-o pădure. Da, n pădure. Așa a fost rnduit de Dumnezeu. n dimineața zilei de 6 ianuarie, pe la ora 4.00 dimineața, am insistat din răsputeri să văd lumina zilei. Tata a scos carul și a nhămat boii, iar mama i-a zis să pună și niște paie n coș. Ca să ajungem la casa de nașteri din comună, trebuia să trecem printr-o pădure. Ei, eu chiar acolo m-am născut, n mijlocul pădurii. Apoi am avut mari necazuri cu părinții mei din cauza pădurii, mai ales cnd pierdeam oile. Cnd eram mic, acolo mă simțeam n largul meu. Parcă știam ncă de pe atunci că brazii vor fi străjerii casei mele.
La cți ani ați hotărt să vă retrageți aici?
n tinerețe, am nceput să citesc despre pustie. Am mprumutat cărți de la un preot bătrn din Brlad, pentru care am și lucrat artizanal o Cruce pentru Sfntul Altar. Mai demult, nu se găseau multe cărți, așa ca acum. Cnd citeam acolo că se duceau unii să ducă mncare pustnicilor, aveam ndoieli. Mă ntrebam: o fi chiar așa, oare? De multe ori, mă gndeam că Dumnezeu m-a adus pe mine n situația asta, tocmai pentru că m-am ndoit.
Care a fost cea mai mare bucurie a dumneavoastră?
Cel mai mult mă bucur atunci cnd se vindecă un bolnav de cancer. Contribuția mea este aproape inexistentă, căci eu doar le dau ceea ce cred eu că i va face bine, nu i vindec. Nu sunt doctor, căci vezi și tu... laboratorul meu e sub bradul acela. Depinde, nsă, n mare măsură de credința fiecăruia. Slavă Domnului, sunt trei cazuri pnă acum.
Ce vă motivează să ajutați oamenii n continuare?
Am trecut prin multe ispite, prin multe accidente, dar Dumnezeu mereu mi dă putere și mă ntărește, iar eu mereu mă las mereu n paza Lui. Mulți mă ntreabă cum mai urc pe toate stncile la vrsta mea și eu le spun că Dumnezeu și Maica Domnului mă au n pază. Cndva, m-am plns unui pustnic bătrn, i-am zis că nu mai pot să continuu. Și m-a pus pe gnduri. Mi-a zis că eu n acest fel mi pot dovedi iubirea față de aproapele. Astfel, nu am renunțat și iată-mă astăzi cu rucsacul plin de piedicuță și de alte plante pe care le-am adus joi din Giumalău.
Cum arată o zi din viața dumneavoastră?
Ziua ncepe la ora 4.00 dimineața, cu rnduiala de rugăciune. Apoi, plec n munți după plante sau merg la pacienții care nu pot să ajungă aici, la mine. După-masă fac Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului și programul cuvenit de rugăciune. De cnd sunt aici, nu a trecut nici o zi fără să mă pun n genunchi și să mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos și că i pot ajuta pe cei n neputință.
Un gnd de sus, din munte, pentru oamenii din lume!
Să trăiască n pace cu ceilalți și să aibă credință n Dumnezeu! Asta e tot ce am să le transmit. Pe mine mă miră cum oamenii din ziua de astăzi rezistă printr-attea ispite cte sunt n lume! Din punctul meu de vedere, dacă se roagă și nu crtesc, sunt mai nalți dect cei care stau retrași de ani buni aici, n munte.
* Mai multe detalii despre fratele Ioan puteți afla de la starețul Mănăstirii Sihăstria Rarău, părintele arhimandrit Ioan Neagoe Larion. Cel mai bine este să luați legătura cu starețul, iar el vă va ndruma mai departe, pentru că, după cum știți, n mănăstire orice lucru se face sub ascultare. Accesul spre mănăstire se face din centrul orașului Cmpulung, spre Cabana Rarău, pe Str. Izvorul Alb. Adresa poștală a mănăstirii:
Arhimandritul Ioan Neagoe Larion
Mănăstria Sihăstria Rarău
Str. Izvorul Alb, Nr. 160, cod poștal 725100, localitatea Cmpulung Moldovenesc, județul Suceava

Sursa
https://doxologia.ro/interviu/fratel...yUM5JxXHkjvWu0