Dumitru Matcovschi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to searchDumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, în prezent raionul Șoldănești — d. 26 iunie 2013, Chișinău) a fost un poet, prozator, academician, publicist și dramaturg[1] din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.[2] Este recunoscut în critica literară pe plan internațional[3] și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia.[4]
Dumitru Matcovschi Date personale Născut 20 octombrie 1939
Vadul-Rașcov, jud. Soroca,Regatul României
Decedat 26 iunie 2013 (73 de ani)
Chișinău,Republica Moldova
Părinți Leonte și Eudochia Căsătorit cu Alexandrina Matcovschi Copii Dumitrița și Adriana Naționalitate român Cetățenie România
Moldova
Etnie român Ocupație poet, prozator, academician, publicist, dramaturg Partid politic Partidul Comunist al Uniunii Sovietice Limbi limba română Studii Universitatea de Stat din Moldova Note Premii Ordinul Republicii
Ordinul Meritul Cultural
Ordinul național „Steaua României”Modifică date / text
Cuprins
Biografie[modificare | modificare sursă]
Cel de-al doilea copil al țăranilor înstăriți Leonte și Eudochia.[5] După studiile primare și secundare, în anul 1956, Dumitru Matcovschi devine student la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea „Istorie și Filologie”.[1]
Ultimul an de studiu (1960-1961) îl face la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău[6] din cauza fuzionării acestor două instituții universitare.[1] Și-a început activitatea în calitate de redactor în 1963 la ziarul „Moldova socialistă”; tot atunci apare prima sa plachetă de versuri,[4] Macii în rouă.[3] În anul 1964 devine membru PCUS.[necesită citare] În anii 1966–1970 a fost redactor-șef adjunct la saptămânalul „Cultura”,[7] funcție pe care este forțat s-o părăsească din motive ideologice.[8] În 1969 apare volumul de versuri Descântece de alb și negru, care imediat după apariție este interzis de cenzura sovietică, fiind considerat subversiv.[4] Cartea, în varianta inițială, nu a mai văzut lumina tiparului.[1] Între 1987-1988 este redactor-șef al revistei „Nistru” (redenumită în „Basarabia” în 1988[9]). În această calitate, publică articolul Veșmântul ființei noastre de Valentin Mândâcanu,[10] cu care a contribuit la renașterea națională a Moldovei.[4]
Dumitru Matcovschi a fost căsătorit cu Alexandrina Matcovschi.[6] În 2012, au jucat nunta de aur.[11]
Operă[modificare | modificare sursă]
Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50[3] de volume de poezie, proză și piese de teatru[1] și este recunoscut drept un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia.[9][12] Unele din creațiile sale au fost traduse în rusă și lituaniană.[3]
(ordonează după an) (ordonează după titlu) 1971 Melodica 1974 Grâul 1977 Axa 1981 Patria, poetul și balada 1987 Tu, dragostea mea 1990 Soarele cel mare 1991 Imne și blesteme 1998 Vad 1999 Crucea 2001 Veșnica toamnă 2003 Pasarea nopții pe casă
(ordonează după an) (ordonează după titlu) 1973 Duda 1975 Bătuta 1979 Toamna porumbeilor albi 1982 Focul din vatră 2003 Teatru
Dumitru Matcovschi a scris, de asemenea, și piese de teatru, precum Președintele, Cântec de leagăn pentru bunici, Piesă pentru un teatru provincial, Pomul vieții, Abecedarul, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata, Troița, Bastarzii etc.[1] Troița a fost ecranizată în 1993 prin premiera filmului televizat de lung metraj cu același nume.[1][7]
Multe din versurile lui Matcovschi au fost transpuse pe note de către compozitori ca Ion Aldea-Teodorovici, Petre Teodorovici, Mircea Oțel, Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Tudor Chiriac, Anatol Chiriac, Ion Enache, Eugen Doga,[3] Bucurați-vă, prieteni fiind unul din cele mai recunoscute cântece din repertoriul muzicii ușoare autohtone.[3] Poetul a prezentat un interes aparte pentru creația populară orală (poeziile Inimă de mamă, Cu numele tău) și probleme ale timpului (piesa Abecedarul).[3]
Distincții[modificare | modificare sursă]
Dumitru Matcovschi veghează asupra satului său natal, Vadul-Rașcov
În anul 2011, scriitorul a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, categoria A „Literatură”, de către președintele României, Traian Băsescu.[4][12] În 2009, cu ocazia aniversării a 70 de ani de la naștere, Matcovschi a primit de la primarul orașului Chișinău titlul și panglica de Cetățean de Onoare al orașului.[10][13] Printre altele, Matcovschi a primit următoarele distincții:
- 1989 — Scriitor al poporului [1]
- 1996 — Cavaler al Ordinului Republicii Moldova [1][13]
- 1996 — Membru titular al Academiei de Științe din Republica Moldova [1]
- 1997 — Laureat al Festivalului Internațional de poezie „Nichita Stănescu” [8]
- 2000 — Cavaler al Ordinului Steaua României în grad de Comandor[13]
- 2012 — Cavaler al Ordinului „Meritul Cultural” [14]
A fost deținător al premiilor „Mihai Eminescu” și „Pentru distincție în muncă”.[3][13]
Moartea[modificare | modificare sursă]
În mai 1989, poetul a fost implicat într-un grav accident rutier,[15] în urma căreia a fost supus unei serii de operații la creier și a rămas în comă 5[3] sau 6[4][9] luni.[16] Incidentul, care se presupune că a fost organizat,[1][6][7] a generat interes național,[13]iar chirurgul care a condus operația declara atunci că supraviețuirea maestrului este o minune.[17][18] În iunie 2013, poetul a fost supus unei intervenții chirurgicale repetate,[19] după ce a fost internat cu diagnosticul proces expansiv tumor cerebral de etiologie post-traumatică,[12] ca urmare a acumulării de sânge.[20]
A murit la data de 26 iunie 2013, în jurul orei 23:00.[7][9][21] A fost înmormântat cu onoruri militare[22] în satul său de baștină pe 29 iunie.[23] Corpul neînsuflețit a fost transportat la Academia de Științe,[24] după care a fost transportat în Vadul-Rașcov.[23] Procesiunea a fost transmisă în direct de televizunea națională.[25] La propunerea scriitorului Ion Hadârcă,[26] ziua de 29 iunie 2013 a fost declarată zi de doliu.[22][23][27]
Moartea poetului a fost urmată de numeroase declarații din partea oamenilor de artă,[28][29][30][31] primelor persoane în stat,[8]cât și din partea oamenilor politici.[32][33] Primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă, a propus redenumirea unei străzi din capitală în memoria scriitorului.[34]
În noiembrie 2013, Parlamentul Republicii Moldova a declarat anul 2014 „Anul Dumitru Matcovschi”.[35] La un an de la moartea poetului, a fost anunțat că în Vadul Rașcov va fi instalat un monument în memoria acestuia.[36]
Moștenire[modificare | modificare sursă]
Pe 1 septembrie 2003, liceul din comuna de baștină a poetului a fost numit în cinstea sa.[1][3][7] În 2011, la aniversarea a 72 de ani de la nașterea poetului, a fost inaugurată casa-muzeu „Dumitru Matcovschi”,[37] cu contribuția comună a soției și familiei, a surorii lui și a câtorva oameni politici.[5] Tot atunci, a fost inaugurat Festivalul Internațional de poezie și cântec „Dumitru Matcovschi”,[37] cu participanți din Moldova, România și Ucraina.[38]„ Eu nu sînt martir, nu sînt apostol, nu sînt mesager, sînt om al acestui pământ. Și sper că după ce mă vor petrece în ultimul drum, pe lespedea mea de mormânt prietenii vor lăsa această inscripție, în rol de epitaf: «A fost om.» ”Referințe[modificare | modificare sursă]
— din discursul lui Dumitru Matcovschi în cadrul ceromoniei de decernare a „Meritului Cultural”[39]
- ^ a b c d e f g h i j k l m n „Dumitru Matcovschi”. Discover Moldova. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ „Lista membrilor Academiei de Științe a Moldovei”. AȘM. Accesat în 1 iunie 2013.
- ^ a b c d e f g h i j Porubin, Andrei. „10 oameni-simbol ai timpurilor noastre - Locul 5: Dumitru Matcovschi”. VIP Magazin. Accesat în 1 iulie 2013.
- ^ a b c d e f „Poetul Dumitru Matcovschi va primi, la Chișinău, decorația acordată de Președintele României”. Ministerul Afacerilor Externe a României. Departamentul politici pentru relația cu românii de pretutindeni. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ a b „Cultura Azi: Ediție specială - Acasă la Dumitru Matcovschi”. TRM. 31 octombrie 2011. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ a b c Iașcenco, Tudor (29 noiembrie 2012). „Dumitru Matcovschi: "Viața este o luptă, cea mai grea din toate"”. Cuvântul. Accesat în 26 iunie 2013.
- ^ a b c d e „Dumitru Matcovschi s-a stins din viață miercuri seara. Poetul a fost un simbol al renașterii naționale în Basarabia”. Adevărul. 27 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ a b c „Primele persoane in stat au semnat un necrolog in memoria poetului Dumitru Matcovchi”. Pro TV Chișinău. inprofunzime.md. 27 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ a b c d „S-a stins din viață Dumitru Matcovschi”. Jurnal de Chișinău. 26 iunie 2013. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ a b „Dumitru Matcovschi și Valentin Mândâcanu au devenit Cetățeni de onoare ai orașului Chișinău”. Direcția Relații publice, Primăria municipiului Chișinău. 30 aprilie 2009. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ „Jubileu de poet. Dumitru Matcovschi cu soția sa au jucat nunta de aur”. Prime. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ a b c „Starea poetului Dumitru Matcovschi, în continuare gravă. Medicii fac totul pentru a-i salva viața”. Publika TV. 23 iunie 2013. Accesat în 26 iunie 2013.
- ^ a b c d e „Cetățeanul de onoare al Chișinăului, Dumitru Matcovschi, la 70 de ani”. Direcția Relații publice, Primăria municipiului Chișinău. 20 octombrie 2009. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ „Mulțumesc, maică Românie, pentru această zi mare”
- ^ „Matcovschi a suferit o intervenție chirurgicală”. Unimedia. 16 iunie 2013. Accesat în 26 iunie 2013.
- ^ „Dumitru Matcovschi ramane conectat la aparate. Medicii, in alerta”. Pro TV Chișinău. 24 iunie 2013. Accesat în 26 iunie 2013.
- ^ „Poetul Dumitru Matcovschi se află la spital în stare gravă”. TRM. 22 iunie 2013. Accesat în 26 iunie 2013.
- ^ „Dumitru Matcovschi se află în stare gravă la spital”. Adevărul. 23 iunie 2013. Accesat în 26 iunie 2013.
- ^ Roibu, Nicolae (15 iunie 2013). „Dumitru Matcovschi a fost operat”. Timpul. Accesat în 26 iunie 2013.
- ^ „Consiliul medicilor s-a reunit pentru a evalua starea poetului Dumitru Matcovschi”. Adevărul. 24 iunie 2013. Accesat în 26 iunie 2013.
- ^ „S-a stins din viață Dumitru Matcovschi”. Timpul. 26 iunie 2013. Accesat în 26 iunie 2013.
- ^ a b „Adio, Dumitru Matcovschi”. Jurnal TV. 29 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ a b c „Corpul neansufletit al lui Dumitru Matcovschi a fost adus in satul natal al maestrului”. Pro TV Chișinău. 28 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ „Corpul neînsuflețit al lui Dumitru Matcovschi va fi dus astăzi la Academia de Științe a Moldovei. Ce spun colegii de breaslă”. Publika TV. 28 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ „Doliu național, în memoria poetului Dumitru Matcovschi”. Unimedia. 29 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ „Stradă cu numele lui Dumitru Matcovschi în Chișinău”. Publika TV. 27 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ „29 iunie, decretata zi de doliu national in memoria poetului Dumitru Matcovschi”. Pro TV Chișinău. inprofunzime.md. 28 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ „Drapelele au fost coborate in berna in semn de doliu national. Matcovschi, petrecut pe ultimul drum”. Pro TV Chișinău. inprofunzime.md. 29 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ Negru, Lena (27 iunie 2013). „Anastasia Lazariuc: „Dumitru Matcovschi va rămâne veșnic viu în inimile noastre!"”. Apropo Magazin. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ Vladei, Veronica (27 iunie 2013). „Ștefan Petrache: „Matcovschi n-a murit"”. Apropo Magazin. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ Negru, Lena (27 iunie 2013). „Eugen Doga: „Deși era bolnav, Dumitru Matcovschi participa activ la dezbateri"”. Apropo Magazin. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ „Tomac: Moartea lui Dumitru Matcovschi mi-a lăsat un gol imens in suflet”. Pro TV Chișinău. inprofunzime.md. 29 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ „Marius Lazurca: Am crezut mereu ca Matcovschi era de piatra”. Pro TV Chișinău. inprofunzime.md. 27 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ „O stradă din capitală, redenumită în memoria lui Dumitru Matcovschi”. Jurnal de Chișinău. 27 iunie 2013. Accesat în 27 iunie 2013.
- ^ „Decis! Anul 2014 a fost declarat Anul Dumitru Matcovschi”. Unimedia. 7 noiembrie 2013. Accesat în 26 iunie 2014.
- ^ „Dumitru Matcovschi va avea monument în satul natal”. Jurnal de Chișinău. 25 iunie 2014. Accesat în 26 iunie 2014.
- ^ a b „Acțiuni de omagiere pentru Dumitru Matcovschi”(DOC). Vocea Basarabiei. 19 octombrie 2011. Accesat în 1 iulie 2013.
- ^ „В Шолданештах пройдет фестиваль им. Думитру Матковски”. moldovenii.md (în rusă). news.point.md. 17 octombrie 2012. Accesat în 2 iulie 2013.
- ^ „Discursul lui Dumitru Matcovschi în cadrul ceromoniei de decernare a „Meritului Cultural"”. privesc.eu. 25 aprilie 2012. Accesat în 27 iunie 2013.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Enciclopedia Sovietică Moldovenească
- Literatura și Arta Moldovei. Enciclopedie. Chișinău.
- Ciobanu, Valerian. Nume și Lume. 2008: Editura Pontos.
- Academicianul Dumitru Matcovschi: Biobibliografie. Chișinău: Î.E.P Știința, 2009. 220 p.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- (video) „Dumitru Matcovschi la lansarea programului politic „Dreptate pentru Basarabia"”. eugentomac.ro. Accesat în 26 iunie 2013.
- Dumitru Matcovschi propus pentru a fi Cavaler ai Ordinului Meritul Cultural
- „Necrolog semnat de către membrii Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Științe a Moldovei”. Timpul. 27 iunie 2013. Accesat în 2 iulie 2013.
- Sanduța, Iurie (11 iulie 2013). „Dosarul asasinării lui Matcovschi (investigație jurnalistică)”. Ziarul de Gardă. Accesat în 12 iulie 2013.
- „Simplă de tot, scurtă de tot viața ne este...“, 28 iunie 2013, Andrei Rizescu, Adevărul
- Ion Hadârcă despre Dumitru Matcovschi: „A fost un simbol al libertății pe vremuri grele și întunecate“, 27 iunie 2013, Felicia Nedzelschi, Adevărul
_-_Dumitru_Matcovschi_(8210782510).jpg)
Răspunde cu citat
Marcaje