Sfanta Liturghie

La originea cultului crestin public sta Sfanta Liturghie intemeiata de catre Mantuitorul Iisus Hristos la Cina cea de taina, cand "a luat painea si multumind a frant si a dat ucenicilor si a zis : Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul si multumind le-a dat zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26-28). La Cina cea de taina Mantuitorul instituie deci o jertfa noua, prefacand painea si vinul in Trupul si Sangele Sau si o Sfanta Taina spre iertarea pacatelor si dobandirea mantuirii.
Intemeind, sub forma painii si vinului, in Trupul si Sangele Sau, forma cultului public, Domnul a poruncit Sfintilor Apostoli "sa faca aceasta intru pomenirea Sa" (Luca 22, 19, I Corinteni 11, 24-25). Caci, spune Apostolul, "ori de cate ori veti manca painea aceasta si veti bea paharul acesta vestiti moartea Domnului pana va veni El" (I Corinteni 11, 26). Astfel Sfintii Apostoli, impreuna cu toti cei care in fiecare zi se adunau spre "frangerea painii", se impartaseau cu "Trupul si Sangele Domnului" (Fapte 2, 46). Si cum "frangerea painii", ca prefacere in Trupul si Sangele Domnului, se facea prin rugaciunea de multumire si de invocare a Sfantului Duh, "Cina Domnului" (I Corinteni 10, 16), ea se mai numea si "Euharistie" (adica "Multumire"), iar cadrul general in care se savarsea poarta numele de slujire, oficiere, sau Liturghie.

Aceasta slujba sfanta in care isi are originea cultul divin public crestin s-a transmis apoi din generatie in generatie, pastrandu-se neintinat miezul adevarului de credinta care exprima esenta ei, infrumusetata fiind slujba cu rugaciuni si imne dintre cele mai inaltatoare, incat in forma in care o avem azi reprezinta cel mai inalt mod de inaltare duhovniceasca a credinciosilor care participa la cultul divin public.

Daca primul savarsitor al Liturghiei a fost Mantuitorul, El a lasat puterea sfintitoare Apostolilor, "ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu" (I Corinteni 4, 1), iar acestia episcopilor si preotilor! Incat, daca ne intrebam, cine sunt savarsitorii Sfintei Liturghii, raspunsul este ca acestia sunt episcopii si preotii. Cei pedepsiti prin caterisire nu pot savarsi cele sfinte.

Trupul si Sangele Domnului se da spre iertarea pacatelor tuturor acelora care alcatuiesc Biserica, Trupul lui Hristos. Si prin ce altceva poate fi dovedita mai mult apartenenta la Trupul lui Hristos, decat prin insasi impartasirea din aceeasi paine si vin prefacute in Trupul si Sangele Domnului! Sfintii Parinti arata ca nu zadarnic Mantuitorul a binevoit ca painea si vinul sa fie prefacute in Trupul si Sangele Sau. Asa cum painea si vinul aduc in aceeasi unitate multimea boabelor, tot astfel, cei ce se impartasesc din acelasi Trup si Sange al Domnului alcatuiesc Biserica cea una, care este Trupul Tainic al Domnului. Si pentru a arata ca fara credinciosi nu poate fi savarsita Euharistia, este suficient sa ne gandim la faptul ca ei sunt aceia care aduc painea si vinul ca daruri pentru Sfanta Jertfa care va urma. Aici se cuvine sa facem o precizare, si anume ca preotul, ca slujitor, nu este decat un organ sau un instrument prin care Hristos savarseste aceasta Jertfa. El este Acela care aduce Jertfa si Care Se aduce ca Jertfa. Aceasta ca om iar ca Dumnezeu, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, Hristos este in acelasi timp si primitorul acestei Jertfe. Asa glasuieste de altfel si rugaciunea rostita in taina de preot in timpul cantarii imnului Heruvic : "...caci Tu esti Cel ce aduci (jertfa) si Cel ce Te aduci (ca jertfa) Cel ce primesti (jertfa) ! Cel ce Te imparti, Hristoase Dumnezeul nostru".

Privind locul savarsirii Sfintei Liturghii acesta este, desigur, sfantul locas de inchinaciune, Biserica. Ea mai poate fi savarsita cu binecuvantarea episcopului si afara sau in vreo casa. Lucrul principal este ca la savarsirea Sfintei Liturghii sa existe Sfantul Antimis. Fara el nu poate fi savarsita.

Sfanta Liturghie - timpul savarsirii

Sfanta Liturghie se savarseste in zilele de duminica si sarbatori. Urmand exemplul primilor crestini, la manastiri, sau la catedralele episcopale, se savarseste zilnic Sfanta Liturghie. Ca timp al zilei liturgice, ea se savarseste inainte de masa. Se recomanda sa fie la ora 9 dimineata, cand a avut loc Pogorarea Sfantului Duh si cand Domnul a fost rastignit (Marcu 15, 25). Data fiind durata in care se desfasoara, s-a incetatenit ca sa inceapa la ora 10 si sa se termine la ora 12. Avem insa in timpul anului si zile numite "aliturgice", cand nu poate fi savarsita Sfanta Liturghie. Acestea sunt zilele cu ajunare totala pana seara : Vinerea Patimilor, luni si marti din prima saptamana din Postul Pastelui ; miercurea si vinerea din saptamana premergatoare Postului Pastelui ; iar daca Craciunul si Boboteaza cad duminica sau lunea, atunci vinerea care le precede este aliturgica.

In Biserica Ortodoxa se oficiaza trei Liturghii. Cea mai frecvent oficiata si mai bine cunoscuta de credinciosi este cea a Sfantului Ioan Gura de Aur. Apoi avem liturghia Sfantului Vasile cel Mare, cu mici deosebiri lata de cea amintita. Liturghia Sfantului Vasile se savarseste de 10 ori pe an : primele cinci duminici din Postul Mare; Joia si Sambata Patimilor, ajunul Craciunului si ajunul Bobotezei precum si la 1 ianuarie, ziua Sfantului Vasile cel Mare. In sfarsit, Liturghia numita a "Darurilor inainte sfintite" se savarseste numai in perioada Postului Pastilor, la manastiri zilnic, iar la bisericile parohiale numai miercurea si vinerea. Dar in chiar perioada Postului Mare nu se savarseste duminica la Buna Vestire, sau atunci cand se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Liturghia "Darurilor inainte sfintite" este deosebita de celelalte doua. Dupa cum arata numele, cinstitele Daruri nu se sfintesc in cadrul ei, ci sunt sfintite inainte, la Liturghia precedenta a Sfantului Ioan sau a Sfantului Vasile. Savarsirea acestei sfinte Liturghii numai in Postul Pastilor ii explica si obarsia. Astfel, Biserica, inca din secolul IV, a stabilit ca perioada Postului Pastelui sa fie traita de evlavia credinciosilor ca o perioada de pocainta, de post, de smerenie si de intristare, cu gandul si simtirea patimilor si mortii Mantuitorului, la faptul ca Mirele nu mai este printre ei. Pe de alta parte insa. Liturghia ofera momente de bucurie duhovniceasca, de inaltare si comuniune cu Dumnezeu. De aceea s-a hotarat ca Sfanta Liturghie, ca jertfa de bucurie adusa lui Dumnezeu, sa nu fie savarsita decat sambata si duminica.