Papornița Moșului
Pagina 1 din 4 1234 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 31

Subiect: Viata si Invataturile Maestrilor din Extremul Orient

  1. #1
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    1.410

    Viata si Invataturile Maestrilor din Extremul Orient

    Viata si Invataturile Maestrilor
    din Extremul Orient
    de Baird T. Spalding

    Volumul I
    CUVINT INAINTE
    Prezentind cartea "Viata si invatatura Maestrilor din
    Extremul Orient", vreau sa precizez ca am facut parte
    dintr-un grup de cercetare, de 11 persoane, care a vizitat
    Orientul Indepartat in 1894. In timpul sederii noastre acolo
    - timp de 3 ani si jumatate - am contactat Marii Maestri din
    Himalaya, care ne-au ajutat in traducerea unor documente,
    ceea ce a insemnat un mare sprijin in munca noastra de
    cercetare. Ei ne-au permis sa patrundem indeaproape in
    vietile lor, si astfel am putut vedea actiunea efectiva a marii
    Legi, asa cum ne-au demonstrat-o ei. Ii numim Maestri,
    acesta fiind pur si simplu numele pe care li l-am dat noi.
    Oricine care traieste viata descrisa aici este indreptatit la
    veneratia si consideratia acordate unui Maestru.
    Documentele si manuscrisele - experienta noastra
    directa cu Maestrii - au fost conservate. Personal, in acea
    vreme gindeam ca lumea nu era pregatita pentru acest
    mesaj. Eram un membru independent al grupului de
    cercetare, si acum imi public notele sub titlul "Viata si
    invatatura Maestrilor din Extremul Orient" cu gindul ca
    cititorul le poate accepta sau respinge, dupa cum doreste.
    Aceasta carte, care va fi urmata de altele, prezinta
    experienta primului an al expeditiei alaturi de Maestri.
    Include invatatura lor, care a fost inregistrata de noi
    stenografic atunci, cu permisiunea si revizuirile lor.
    Maestrii accepta ca Buddha reprezinta Calea Iluminarii,
    dar explica, in mod clar, ca Christ ESTE Iluminarea, sau o
    stare de constiinta pe care o cautam toti - Lumina Christica
    a fiecarui individ; deci, lumina oricarui copil nascut in lume.
    Baird T. Spalding
    CAPITOLUL I
    In timpurile noastre se tiparesc atit de multe lucrari in
    problemele spirituale si exista o atit de mare trezire si
    cautare a adevarului despre marii invatatori ai lumii, incit
    sunt indemnat sa va expun experienta mea cu Maestrii din
    Extremul Orient.
    In aceasta carte nu incerc sa propovaduiesc un nou cult
    sau religie; doar dau rezumatul experientei noastre cu
    Maestrii, incercind sa arat marile adevaruri fundamentale
    ale invataturii lor.
    4
    4
    Acesti Maestri sunt raspinditi pe un teritoriu
    intins si, din perioada cind cercetarea noastra in metafizica
    a acoperit acea mare portiune din India, Tibet, China si
    Persia, nu s-a facut nici o tentativa de autentificare a
    acestor experiente.
    In echipa noastra eram 11 oameni practici, cu pregatire
    stiintifica. Cea mai mare parte a vietii noastre o
    petrecusem in munca de cercetare. Eram obisnuiti sa nu
    acceptam nimic decit daca era complet verificat, si nu luam
    niciodata nimic drept valabil fara dovezi.
    Pornisem foarte sceptici si ne-am intors profund convinsi
    si convertiti, incit trei dintre noi s-au dus inapoi, hotariti sa
    ramina pina cind vor fi capabili sa implineasca lucrarile si
    sa traiasca viata exact asa cum traiesc astazi acesti
    Maestri.
    Cei care ne-au sprijinit atit de mult in cercetarea noastra
    au cerut ca numele lor sa fie trecute sub tacere in
    eventualitatea publicarii memoriilor expeditiei. Nu voi relata
    altceva decit faptele asa cum s-au petrecut, folosind, cit
    mai exact posibil, cuvintele si expresiile celor pe care i-am
    intilnit si cu care am fost impreuna in fiecare zi, in timpul
    expeditiei.
    Una dintre conditiile intelegerii noastre dinaintea inceperii
    cercetarii era de a accepta mai intii ca pe un fapt orice
    lucru la care aveam sa fim martori si de a nu cere explicatii
    inainte de a fi intrat in profunzimea cercetarii, primind
    lectiile lor, traind si observind viata lor zilnica. Trebuia sa
    insotim acesti Maestri, sa traim alaturi de ei si sa tragem
    propriile noastre concluzii. Eram liberi sa stam cu ei cit de
    mult timp doream, sa punem orice intrebare, sa folosim
    puterile noastre de deductie in obtinerea concluziilor si, in
    final, sa acceptam ceea ce vazusem ca pe un fapt real sau
    ca pe un fals. Nu s-a facut nici un efort de a ne influenta,
    cumva, judecata. Ei doreau ca noi sa devenim profund
    convinsi, si nu doar sa dam crezare oricarui lucru pe care il
    vedeam sau auzeam. De aceea, voi aduce aceste
    intimplari inaintea cititorilor si le voi cere sa accepte sau sa
    respinga, dupa cum gasesc ei de cuviinta.
    Ne aflam in India de circa 2 ani, facind cercetari de
    rutina, cind l-am intilnit pe Maestrul cunoscut in aceasta
    carte ca Emil. Mergind pe o strada din orasul unde
    stateam, atentia mi-a fost atrasa de o multime de oameni.
    Am vazut ca centrul de interes era unul dintre magicienii
    5
    5
    strazii, sau fakiri, atit de obisnuiti in aceasta tara.
    Stind acolo, am observat un barbat mai virstnic, care nu
    era din aceeasi casta cu cei din jurul sau. M-a privit si m-a
    intrebat daca eram de mult in India.
    -De circa doi ani, i-am raspuns.
    -Sunteti englez? A intrebat.
    -American.
    Eram surprins si foarte bucuros sa gasesc pe cineva
    vorbind engleza. L-am intrebat ce credea despre
    spectacolul care se desfasura. Mi-a raspuns :
    - O, este un fapt obisnuit in India. Acesti indivizi se
    numesc fakiri, magicieni sau hipnotizatori. Ei sunt tot ceea
    ce implica aceste denumiri; dar sub toate acestea se afla
    un profund inteles spiritual, pe care putini il discern, si din
    asta va veni, intr-o zi, mult bine. Aici e doar umbra lucrului
    din care au izvorit toate. Au stirnit o multime de comentarii,
    dar se pare ca inca nu li s-a gasit adevaratul inteles, caci
    sub toate acestea, in mod cert, exista un adevar.
    Aici ne-am despartit si, in timpul urmatoarelor patru luni,
    l-am intilnit ocazional. La un moment dat, expeditia noastra
    se confrunta cu o problema care ne dadea multa bataie de
    cap. In mijlocul grijilor noastre, m-am intilnit iar cu Emil.
    Imediat m-a intrebat ce ma framinta si a inceput sa-mi
    vorbeasca despre problema noastra.
    Am ramas uimit, caci stiam ca nimeni din echipa noastra
    nu vorbise despre asta in afara micului nostru cerc. Era atit
    de familiarizat cu intreaga problema, ca am simtit ca stia
    toata chestiunea. Mi-a explicat ca avea o oarecare intuitie
    a afacerii, si ca se va stradui sa ne ajute.
    Dupa o zi-doua, chestiunea era limpezita, scapindu-ne
    de griji. Ne-am minunat de asta, dar ocupindu-ne cu altele,
    am uitat curind.
    Survenind alte probleme, am capatat obiceiul sa le discut
    cu Emil. Se parea ca, de cum discutam cu el necazurile
    noastre, ele incetau sa mai existe.
    Tovarasii mei se intilnisera si vorbisera cu Emil, dar le
    spusesem putine despre el. In acea vreme citisem mai
    multe carti, alese de Emil, despre traditiile hinduse, si eram
    pe deplin convins ca el era unul dintre adepti. Curiozitatea
    mea era puternic alimentata, si interesul meu sporea cu
    fiecare zi.
    Intr-o duminica dupa-amiaza, Emil si cu mine ne
    plimbam pe un cimp, cind el mi-a atras atentia asupra unui
    6
    6
    porumbel care se rotea deasupra noastra, si a
    afirmat cu simplitate ca pasarea il cauta pe el. A ramas
    complet nemiscat, si dupa citeva clipe pasarea s-a lasat pe
    bratul sau intins. Mi-a spus ca pasarea avea un mesaj de
    la fratele lui din Nord. Acesta s-a dovedit a fi un discipol
    care nu atinsese abilitatea de a comunica direct, astfel ca
    alesese acest mijloc. Mai tirziu am aflat ca Maestrii sunt
    capabili sa comunice instantaneu unul cu altul prin
    transmiterea gindurilor sau, cum spun ei, printr-o forta mult
    mai subtila decit electricitatea sau undele radio. Atunci am
    inceput sa-i pun intrebari, si Emil imi arata ca putea sa
    cheme pasarile la el si sa le dirijeze zborul cind erau in aer,
    ca florile si copacii il salutau inclinindu-se, ca animalele
    salbatice veneau la el fara teama. A despartit doi sacali
    care se luptau pentru corpul unui mic animal pe care il
    ucisesera si il mincau. Cind el s-a apropiat, s-au oprit din
    lupta si si-au pus capetele in miinile sale intinse cu o
    incredere deplina, dupa care si-au continuat masa in
    liniste. Chiar mi-a dat sa tin in mina una dintre aceste
    tinere creaturi salbatice. Apoi mi-a spus:
    - Nu eul muritor, eul pe care il vezi, este cel capabil sa
    faca aceste lucruri. Este un eu mai adevarat, mai profund.
    Ceea ce tu cunosti ca Dumnezeu, Dumnezeu inlauntrul
    meu, Dumnezeul Atotputernic lucrind prin mine, este cel
    care face aceste lucruri. De la mine, eul muritor, nu pot
    face nimic. Numai atunci cind ma eliberez in intregime de
    exterior si il las pe cel adevarat, pe EU SINT, sa vorbeasca
    si sa lucreze, permitind Iubirii lui Dumnezeu sa se
    manifeste, numai atunci pot face aceste lucruri pe care leai
    vazut. Cind lasi Iubirea lui Dumnezeu sa curga prin tine
    spre toate lucrurile, nimic nu se teme de tine si nu ti se
    poate intimpla nici un rau.
    In acea perioada am luat zilnic lectii cu Emil. Aparea
    deodata in camera mea, chiar daca avusesem grija sa
    incui usa cind ma retrageam. La inceput aparitia lui cind
    vroia m-a tulburat, insa in curind am vazut ca el considera
    ca intelesesem. M-am acomodat cu procedeele lui si am
    lasat usa deschisa, ca sa poata veni si pleca dupa dorinta.
    Aceasta incredere parea sa-l bucure. Nu puteam sa inteleg
    toate invataturile lui si nu le puteam accepta pe deplin, nici
    nu eram gata, cu toate cele vazute in Orient, sa accept
    totul deodata. Erau necesari ani de meditatie care sa-mi
    7
    7
    aduca realizarea profundului sens spiritual al vietii acestor
    oameni.
    Munca lor este indeplinita fara ostentatie si cu o
    simplitate perfect copilareasca. Ei stiu ca puterea Iubirii ii
    protejeaza si o cultiva intr-atit ca toata natura ii iubeste si le
    este prietena. Mii de oameni obisnuiti sunt ucisi anual de
    serpi si animale salbatice, dar acesti Maestri au trezit in
    sine atit de intens puterea Iubirii, ca serpii si fiarele nu ii
    ataca. Ei traiesc uneori in cele mai salbatice jungle, si
    citeodata isi lasa corpul intins in fata cite unui sat ca sa il
    apere de ravagiile fiarelor, si nu li se intimpla nici un rau,
    nici satului, nici lor. Cind este necesar, ei umbla pe apa,
    merg prin foc, calatoresc in invizibil si fac multe alte lucruri
    pe care noi ne-am obisnuit sa le privim ca miracole,
    realizabile numai de catre cineva care s-ar presupune ca
    are puteri supranaturale.
    Exista o asemanare izbitoare intre viata si invatatura lui
    Isus din Nazaret, si cele ale acestor Maestri, dupa cum am
    vazut in viata lor cotidiana. S-a crezut ca este imposibil
    pentru om sa-si preia energia zilnica direct din cea
    Universala, sa invinga moartea si sa realizeze asa-zisele
    miracole pe care Isus le-a implinit cit a fost pe Pamint.
    Maestrii au dovedit ca toate acestea constituie viata lor de
    fiecare zi. Ei extrag tot ce au nevoie pentru necesitatile lor
    zilnice direct din Univers, inclusiv hrana, haine si bani. Au
    biruit moartea, astfel incit multi, dintre cei aflati in viata
    acum, au peste 500 de ani, dupa cum au demonstrat clar
    prin documentele lor. Exista relativ putini astfel de Maestri
    in India, celelalte scoli parind sa fie vlastare ale invataturii
    lor. Ei inteleg ca numarul lor este limitat si ca doar putini
    discipoli pot sa vina la ei. Oricum, in invizibil ei pot fi in
    numar aproape nelimitat, si lucrarea cea mai insemnata a
    vietii lor pare sa fie de a trece in invizibil si a-i ajuta pe toti
    cei ce sunt receptivi la invatatura lor.
    Invatatura lui Emil a creat baza cercetarii pe care aveam
    sa o intreprindem dupa citiva ani, in a treia expeditie a
    noastra in aceste tari, in timpul careia am trait continuu
    alaturi de Maestri timp de 3 ani si jumatate, am calatorit cu
    ei prin Extremul Orient si am observat viata si lucrarile lor
    zilnice.

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.218
    CAPITOLUL II
    Pentru plecarea in a treia noastra expeditie de cercetare
    metafizica, mica noastra echipa s-a reunit la Potal, un
    satuc in zona de granita a Indiei. Ii scrisesem lui Emil
    ca veneam, dar nu-l anuntasem despre obiectivul calatoriei
    si nici nu mentionasem numarul nostru. Spre marea
    noastra surpriza, am descoperit ca fusesera facute
    pregatiri complete pentru toata echipa, si ca Emil si
    tovarasii sai ne cunosteau planurile in intregime. Emil ne
    daduse un ajutor remarcabil in India de Sud, dar serviciile
    aduse de el de acum inainte aveau sa depaseasca orice
    asteptari. Lui si minunatelor suflete pe care aveam sa le
    intilnim le atribui succesul intregii actiuni.
    Am ajuns la Potal, de unde avea sa plece expeditia,
    tirziu in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1894, si am
    aflat ca in dimineata zilei de Craciun urma sa pornim in
    ceea ce avea sa fie cea mai memorabila expeditie a vietii
    noastre. Niciodata nu voi uita cuvintele rostite de Emil in
    acea dimineata. Aceste cuvinte erau spuse intr-o engleza
    fluenta, desi vorbitorul nu primise o educatie englezeasca,
    si nu plecase niciodata din Extremul Orient.
    El a inceput spunind:
    - Este dimineata Craciunului; pentru voi stiu ca este ziua
    cind s-a nascut Isus din Nazaret, Christ; la voi exista ideea
    ca El a fost trimis sa ierte pacatele; El ar reprezenta
    Marele Mediator intre voi si Dumnezeul vostru. Se pare ca
    apelati la Isus ca la un mijlocitor intre voi si Dumnezeul
    vostru, care pare a fi un Dumnezeu aspru si, uneori,
    minios, aflat undeva in locul numit cer, care nu stiu unde ar
    putea fi localizat altundeva decit in constiinta omului. Se
    pare ca voi puteti ajunge la Dumnezeu numai prin Fiul Sau
    cel mai putin auster si cel mai iubitor, marea si nobila Fiinta
    pe care noi toti o numim Binecuvintata si a carei venire in
    lume este comemorata astazi. Pentru noi, aceasta zi
    inseamna mult mai mult; pentru noi ziua aceasta nu
    semnifica numai venirea in lume a lui Isus, Christul, ci
    aceasta nastere simbolizeaza nasterea lui Christ in orice
    constiinta omeneasca. Aceasta Zi de Craciun inseamna
    nasterea Marelui Maestru si Invatator, Marele Eliberator al
    omenirii din dependenta si limitarile materiale. Pentru noi,
    acest mare suflet a venit pe Pamint pentru a arata mai
    complet calea spre adevaratul Dumnezeu, Cel
    Atotputernic, Atotprezent, Atotstiutor; pentru a arata ca
    Dumnezeu este numai Bunatate, numai Intelepciune,
    numai Adevar, Totul in Tot. Acest Mare Maestru, care a
    venit pe lume astazi, a fost trimis sa arate mai clar ca Dumnezeu nu locuieste numai in afara noastra, ci siinlauntrul nostru, ca El nu este si nici nu poate fi vreodata
    despartit de noi sau de oricare din creatiile Sale; ca El este
    intotdeauna un Dumnezeu drept si iubitor; ca El este totul,
    stie totul, cunoaste totul si este intregul Adevar. Chiar daca
    as avea intelepciunea tuturor oamenilor laolalta, ar fi peste
    puterile mele sa exprim fata de voi, fie si intr-o umila
    masura, ce reprezinta pentru noi aceasta Zi Sfinta.
    Suntem pe deplin convinsi, si speram ca si voi veti
    intelege, ca acest Mare Maestru si Invatator a venit la noi
    ca sa putem avea o intelegere mai completa a vietii aici, pe
    Pamint; ca sa intelegem ca toate limitarile obisnuite sunt
    produse numai de om, si nu ar trebui interpretate nicicum
    altfel. Stim ca acest invatator, cel mai mare dintre toti, a
    venit sa arate mai pe deplin cum Christul din El, prin care
    El a facut maretele Sale lucrari, este acelasi Christ care
    traieste in voi, in mine si in toata omenirea; ca putem,
    aplicind invataturile Lui, sa facem toate lucrurile pe care lea
    facut El, si lucruri si mai mari. Noi credem ca Isus a venit
    sa arate mai deplin ca Dumnezeu este marea Cauza unica
    a tuturor lucrurilor, ca Dumnezeu este Totul.
    Poate ati auzit spunindu-se ca noi credem ca Isus a
    primit primele sale invataturi printre noi. Poate ca unii
    dintre noi chiar cred asta. Sa lasam deoparte acest lucru.
    Are vreo importanta daca invataturile Lui I-au venit printre
    noi sau ca o revelatie directa de la Dumnezeu, unica sursa
    unde exista cu adevarat toate lucrurile? Caci, atunci cind o
    idee din Mintea Divina a fost contactata de un om si
    exteriorizata prin cuvintul rostit, nu ar putea unul, sau toti,
    sa contacteze din nou acel gind in Univers? Doar pentru ca
    cineva a contactat ideea si a exteriorizat-o, nu inseamna
    ca ea este proprietatea sa particulara. Daca el si-ar insusio
    si ar pastra-o, i-ar mai ramine loc sa mai primeasca? Ca
    sa primim mai mult, trebuie sa dam mai departe ceea ce
    am primit. Daca retinem ceea ce primim, urmeaza
    stagnarea, si vom fi ca o roata care genereaza putere din
    miscarea apei si care deodata, din propria ei vointa, incepe
    sa retina apa pe care o foloseste. Curind, ea va fi oprita in
    loc de catre apa acumulata. Numai atunci cind apei i se
    permite sa curga liber prin roata, ea va servi rotii ca sa
    produca putere. Exact la fel este cu omul. Cind el
    contacteaza ideile lui Dumnezeu, trebuie sa le dea mai
    departe pentru a primi beneficiul adus de ele. El trebuie sa
    10
    10
    permita tuturor sa faca la fel, pentru ca toti sa poata
    creste si progresa asa cum creste el.
    Sunt de parere ca ceea ce ne-a invatat Isus a venit la El
    ca o revelatie directa de la Dumnezeu, si marii nostri
    invatatori nu se indoiesc de asta. Oare nu suntem toti
    creatiile lui Dumnezeu, si ceea ce poate face o fiinta
    umana, oare nu pot face toate? Credem ca va veti
    convinge ca Dumnezeu este intotdeauna dispus si pregatit
    sa Se reveleze El insusi tuturor oamenilor, si El S-a revelat
    pe Sine lui Isus si altora. Singura conditie necesara,
    indispensabila, este ca fiecare sa fie dispus sa-L lase pe
    Dumnezeu sa Se exprime. Credem, cu toata sinceritatea,
    ca suntem creati egali; ca toti oamenii sunt unul singur; ca
    maretele lucrari facute de Isus pot fi facute de toti. Veti
    vedea ca nu este nimic misterios in aceste fapte. Misterul
    apare numai din conceptia limitata a omului despre ele.
    Realizam pe deplin ca ati venit la noi cu minti mai mult
    sau mai putin sceptice. Avem incredere in faptul ca veti trai
    alaturi de noi si ne veti cunoaste asa cum suntem. Munca
    noastra si rezultatele dobindite, va lasam sa le acceptati
    sau sa le respingeti, dupa cum doriti.
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.03.2019 la 11:16.

  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.218
    CAPITOLUL III
    Am plecat din acest sat spre Asmah, un sat mai mic, la
    circa 90 de mile departare. Emil ne-a dat doi barbati mai
    tineri sa ne insoteasca. Acesti oameni - specimene
    minunate, nobile ale tipului hindus - aveau in grija lor
    intreaga expeditie. Perfecta naturalete si seninatate cu
    care s-au achitat de sarcina lor au depasit toate
    experientele noastre anterioare. Pentru a-i identifica, ii voi
    numi Jast si Neprow. Emil era cel care ne intimpinase si se
    ingrijise de confortul nostru in satul din care am pornit. El
    avea o experienta de mult mai multi ani decit ceilalti. Jast
    era capul expeditiei, in timp ce Neprow era ajutorul lui si
    veghea ca toate ordinele sa fie indeplinite.
    Emil s-a despartit de noi cu putine cuvinte,in care ne-a
    spus:
    - Sunteti gata sa porniti in expeditia voastra cu acesti doi
    barbati, Jast si Neprow, care va insotesc. Asa cum
    calatoriti voi, veti avea nevoie de vreo cinci zile ca sa
    ajungeti in urmatorul punct mai important de oprire, la circa
    90 de mile distanta. Eu voi mai zabovi aici, caci mie nu-mi
    va fi necesar atita timp ca sa parcurg aceasta distanta, dar
    voi fi acolo sa va intimpin. Vreau sa va cer sa lasati pe unul
    din echipa voastra aici, ca sa observe si sa confirme
    ceea ce se poate intimpla. Astfel vom economisi timp, si el
    va putea sa ajunga din urma expeditia in cel mult zece zile
    de acum. Ii cerem doar sa priveasca si sa relateze ceea ce
    vede.
    Am pornit, cu Jast si Neprow avind in grija expeditia, si
    trebuie sa spun ca o organizare mai precisa nu se poate
    imagina. Fiecare detaliu era indeplinit cu ritmul si precizia
    unei muzici. Aceasta armonie a fost mentinuta pentru toata
    durata expeditiei, timp de 3 ani si jumatate.
    Vreau sa adaug aici impresiile mele despre Jast si
    Neprow. Jast era tipul de hindus simplu si deschis, eficient,
    fara urma de falsitate sau laudarosenie. Orice ordin pe
    care il dadea era aproape pe acelasi ton, si era executat
    cu o precizie si cu o promptitudine care ne faceau sa ne
    minunam. Chiar de la inceput am putut vedea la el o
    puritate a caracterului care a provocat multe comentarii.
    Neprow, un caracter minunat, era pretutindeni, mereu
    lucid, calm si miraculos de eficient. Era intotdeauna la fel
    de echilibrat, cu o precizie linistita in miscare, cu o
    minunata putere de gindire si actiune. Acest lucru era atit
    de evident, ca fiecare membru al expeditiei il comenta.
    Seful nostru a remarcat:
    - Acesti oameni sunt minunati. Ne este de mare ajutor ca
    am gasit oameni care pot gindi si executa Am sosit in satul de destinatie pe la ora 4 in cea de-a
    cincea zi, si acolo se gasea Emil, care ne-a intimpinat asa
    cum ne promisese. Va puteti imagina uimirea noastra!
    Eram absolut siguri ca venisem pe singurul drum circulat si
    cu cel mai rapid mijloc de locomotie din acea tara,
    exceptind felul in care se deplaseaza curierii. Acestia
    calatoresc in stafeta si merg zi si noapte. Aici era vorba,
    insa, de un om bine inaintat in virsta, dupa cum credeam,
    si pe care nu-l banuisem in stare sa intreprinda o calatorie
    de 90 de mile intr-un timp mai scurt decit ne fusese
    necesar noua - si totusi, era aici.
    Desigur ca am inceput imediat sa-i punem intrebari, si
    eram dornici sa-l auzim. Iata cuvintele lui:
    - V-am spus, cind ati plecat, ca voi fi aici sa va intimpin -
    si sunt aici. Vreau sa va atrag si mai mult atentia asupra
    faptului ca omul, in starea lui adevarata, nu cunoaste
    limitari de timp si spatiu. Omul, cind se cunoaste pe sine,
    nu este obligat sa se tirasca anevoie timp de cinci zile ca
    sa parcurga 90 de mile. Omul, in starea sa justa,
    poate parcurge orice distanta, oricit de mare, instantaneu.
    Cu citeva clipe in urma eram in satul din care ati pornit
    acum cinci zile. Ceea ce ati vazut ca fiind corpul meu, inca
    se odihneste acolo. Tovarasul vostru, pe care l-ati lasat in
    sat, va va povesti cum, cu citeva clipe inainte de ora 4,
    vorbeam cu el, declarind ca vreau sa merg sa va intimpin,
    caci pe la ora aceea soseati aici. Ceea ce ati vazut ca fiind
    corpul meu se afla inca acolo, si colegul vostru inca il
    vede, desi in prezent este nemiscat. Acest lucru a fost
    facut doar ca sa va arat ca suntem capabili sa ne parasim
    trupurile si sa va intimpinam in orice loc stabilit, la orice
    moment specificat. Cei doi care v-au insotit puteau sa faca
    acest drum ca si mine.
    Astfel voi veti putea realiza mai rapid ca suntem numai
    oameni obisnuiti, de aceeasi natura cu voi; ca nu exista
    nici un mister, decit ca noi ne-am dezvoltat, mai complet
    decit voi, puterile daruite, toate, de Tatal, Marele
    Atotputernic. Corpul meu va ramine acolo pina se face
    noapte, apoi il voi aduce aici si colegul vostru va porni pe
    drumul pe care ati venit, sosind la timpul convenit. Dupa o
    zi de odihna vom calatori pina intr-un catun, la departare
    de o zi, unde vom ramine o noapte, apoi ne vom intoarce
    aici si ne vom intilni cu tovarasul vostru ca sa auzim
    relatarea lui. Asta-seara ne intilnim in cabana. Pina atunci,
    la revedere.
    Seara, dupa ce ne-am adunat, Emil, fara sa se fi deschis
    usa, aparu deodata in mijlocul nostru si spuse:
    - M-ati vazut aparind in aceasta camera ca prin magie.
    Dati-mi voie sa va spun ca nu este deloc vorba de magie.
    Iata un experiment simplu, pe care il puteti vedea. Puteti
    vedea asta, si ca urmare o veti crede. Stringeti-va in jurul
    meu ca sa puteti vedea. Avem un paharel cu apa, pe care
    cineva dintre voi tocmai a adus-o de la izvor. Vedeti ca o
    minuscula particula de gheata se formeaza in centrul apei.
    O vedeti adunind linga ea, particula cu particula, mai multa
    gheata, pina cind toata apa din pahar a inghetat. Ce s-a
    intimplat? Am mentinut atomii centrali ai apei in Universal
    pina cind au devenit solizi sau, cu alte cuvinte, le-am
    coborit vibratiile pina cind au devenit gheata, si toate
    celelalte particule s-au solidificat in jurul lor pina cind toata
    apa a devenit gheata. Puteti face asta cu paharelul, cu
    butoiul, cu iazul, cu lacul, cu marea, cu toata masa de apa
    de pe Pamint. Ce s-ar intimpla? Totul ar ingheta,
    nu-i asa? In ce scop? Nici unul. Veti intreba cu ce putere.
    Voi spune: folosind o lege perfecta. Dar in acest caz, cu ce
    finalitate? Nici una, caci nici un bine nu s-a facut si nu s-ar
    putea face. Daca as fi facut asta, ce s-ar fi intimplat?
    Reactiunea. Asupra cui? Asupra mea. Eu cunosc legea si
    ceea ce exprim se intoarce la mine la fel de real dupa cum
    am exprimat. De aceea exprim numai binele, si binele se
    intoarce la mine ca bine. Puteti intelege usor ca, daca as fi
    perseverat cu inghetul, frigul ar fi reactionat asupra mea cu
    mult inainte sa fi incheiat, si as fi fost congelat, culegind
    roadele dorintei mele. Pe cind daca exprim binele, culeg
    etern roadele binelui meu.
    Aparitia mea in aceasta camera, asta-seara, poate fi
    explicata astfel: in camaruta unde m-ati lasat, mi-am
    mentinut corpul in Universal ridicindu-i vibratiile, si el s-a
    intors in Universal sau, cum spunem noi, s-a intors acolo
    unde exista orice substanta. Apoi, prin al meu EU SINT,
    prin Constiinta mea de Christ, mi-am mentinut corpul in
    minte pina cind vibratiile i-au coborit si el a luat forma chiar
    aici, in aceasta camera, si l-ati putut vedea. Unde este
    misterul? Oare nu folosesc puterea, sau legea, date mie
    de Tatal prin Fiul sau Iubit? Oare nu este acest Fiu voi si
    eu si toata omenirea? Unde se afla misterul? Nu este nici
    un mister Sa luam credinta simbolizata de bobul de mustar. Ea
    vine la noi din Universal, prin Christul launtric, care s-a
    nascut deja in noi toti. Ca o picatura infima, ea penetreaza
    prin Christ, sau mintea supraconstienta, locul receptivitatii
    dinlauntrul nostru. Apoi ea trebuie dusa spre munte sau cel
    mai inalt punct dinlauntrul nostru, virful capului. Este
    mentinuta acolo. Apoi trebuie sa lasam Spiritul Sfint sa
    coboare. Acum vine porunca: Il vei iubi pe Domnul
    Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu
    toata puterea si cu toata mintea ta. Ginditi-va! Vedeti
    intelesul? Inima, Suflet, Putere, Minte. Oare este altceva
    de facut in acest punct decit de a indrepta totul spre
    Dumnezeu, Spiritul Sfint, Spiritul - EU - Totul in actiune?
    Acest Spirit Sfint vine in multe feluri, poate ca minuscule
    entitati batind la usa si cerind sa fie primite. Trebuie sa
    primim si sa lasam acest Spirit Sfint sa intre si sa se
    uneasca cu minusculul punct de lumina, sau saminta de
    cunoastere, sa se roteasca in jurul ei si sa adere la ea,
    exact asa cum ati vazut particulele de gheata
    aderind la particula centrala, si ea va creste in exprimare,
    particula cu particula, cerc cu cerc, ca si gheata, inmultind
    si exprimind acea saminta de cunoastere pina cind vei fi
    capabil sa-i spui muntelui de dificultati: Pleaca de aici si
    arunca-te in mare, si asa va face. Numiti asta a patra
    dimensiune sau cum doriti, noi o numim Dumnezeu
    exprimindu-se prin Christul din noi.
    In felul acesta s-a nascut Christul. Maria, Marea Mama,
    a perceput idealul; idealul a fost mentinut in minte, apoi
    conceput in ogorul sufletului ei, tinut pentru o vreme acolo,
    apoi adus la lumina sau nascut ca Perfectul Copil Christ,
    Primul Nascut, Unicul Zamislit, Fiul lui Dumnezeu. El a fost
    hranit si protejat; a primit ceea ce avea mama lui mai bun;
    a fost supravegheat si ingrijit pina cind El a crescut de la
    copilarie la maturitate. Astfel vine Christul la noi toti; mai
    intii ca un ideal plantat in solul sufletului nostru - partea
    centrala, unde este Dumnezeu -, tinut in minte ca idealul
    perfect, apoi adus la lumina sau nascut precum Copilul
    Perfect, Constiinta lui Christ.
    Voi, care ati vazut ce s-a intimplat aici, va indoiti de
    propriii vostri ochi. Nu va condamn. Simt gindul de
    hipnotism in mintile unora. Fratii mei, exista vreunul aici
    care sa simta ca nu are puterea sa exercite orice facultate
    daruita de Dumnezeu, pe care a vazut-o demonstrata astaseara?
    Credeti vreo clipa ca eu controlez in vreun fel
    gindirea sau vederea voastra? Ginditi ca as putea, daca as
    dori, sa arunc o vraja hipnotica asupra unuia sau asupra
    tuturor, ca sa nu vedeti totul? Nu este scris in marea
    voastra Carte ca Isus a intrat intr-o camera cu usile
    inchise? A intrat exact asa cum am facut si eu. Credeti
    vreun pic ca Isus, Marele Maestru si Invatator, a avut
    cumva nevoie sa hipnotizeze? El si-a folosit puterea Sa,
    daruita de Dumnezeu, ca si mine asta-seara. Dati-mi voie
    sa va spun ca nu am facut nimic altceva decit poate sa
    faca fiecare dintre voi. Nu numai voi, dar orice copil care
    este sau a fost nascut in aceasta lume, sau univers, are
    aceeasi putere de a face exact ceea ce ati vazut implinit
    asta-seara. Vreau sa va fie limpede acest lucru. Dati-mi
    voie sa va mai spun ca sunteti individualitati si nu
    personalitati, ca sunteti vointe libere si nu automate. Isus
    nu a avut nevoie sa hipnotizeze, si nici noi. Indoiti-va de
    noi cit vreti, pina cind veti fi complet multumiti de onestitatea noastra. Puneti deoparte pentru un timp
    ideea hipnotismului, sau cel putin lasati-o sa ramina pasiva
    pina cind veti fi aprofundat cercetarea. Tot ce va cerem
    este sa va pastrati mintea deschisa.
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.03.2019 la 11:23.

  4. #4
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.552
    Ne aflam in India de circa 2 ani, facind cercetari de
    rutina, cind l-am intilnit pe Maestrul cunoscut in aceasta
    carte ca Emil.

    Maria, dupa o anumita perioada de cautare inconstientul capata valente capabile de-a transfera constient informatii de tot felul din subconstient. Simplu spus, este nevoie de o peroada de incercari de toate genurile pentru a se reliefa dorinta de autocunaostere la propriu...
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  5. #5
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.218
    CAPITOLUL IV
    Pentru ca urmatoarea etapa a calatoriei noastre era o
    excursie dus-intors, am lasat pe loc cea mai mare parte a
    echipamentului nostru si, in dimineata urmatoare, am
    pornit la drum spre un satuc aflat la circa 20 de mile, numai
    cu Jast ca insotitor. Poteca nu era dintre cele mai bune, si
    uneori era foarte greu sa-i urmam serpuirile prin padurile
    dese, specifice acelui tinut. Aveam sa sosim la destinatie
    chiar inainte de apusul soarelui din acea seara, obositi si
    flaminzi, caci mersesem repede toata ziua, doar cu o
    oprire scurta la amiaza, pentru masa de prinz. Tinutul, in
    general, era pietros si accidentat, si cararea parea practic
    nefolosita. Trebuia sa ne taiem calea prin desisul de liane
    atirninde. La fiecare intirziere, Jast parea nerabdator. Neam
    mirat de asta, caci inainte fusese foarte echilibrat. Era
    pentru prima si singura data, in acesti 3 ani si jumatate in
    care a fost cu noi, cind nu a mai fost acelasi lucid, calm
    Jast care pornise cu noi. Mai tirziu agitatia lui nu ne-a mai
    mirat, dupa ce am vazut ce avea sa se intimple.
    Am intrat in micul sat de circa 200 de locuitori, cu o
    jumatate de ora inainte de apusul soarelui si, cind s-a aflat
    ca Jast era cu noi, cred ca fiecare satean, tinar sau batrin,
    si fiecare animal domestic au venit sa ne intimpine. Pe cind
    eram obiectul unei curiozitati mai mari sau mai mici, s-a
    observat imediat ca Jast era in centrul atentiei, salutat de
    toti cu cea mai adinca veneratie. Dupa citeva momente, el
    le-a spus ceva satenilor si toti, in afara de vreo citiva, s-au
    intors la treburile lor curente. Jast s-a intors spre noi si nea
    intrebat daca doream sa mergem cu el pina cind se
    pregatea tabara pentru noapte. Cinci din echipa noastra au
    spus ca erau obositi dupa calatorie si voiau sa se
    odihneasca. Restul l-am urmat pe Jast si mina de sateni
    spre marginea unei poieni care inconjura satul. Dupa ce
    am traversat poiana, am mai mers doar putin prin jungla si
    am dat peste corpul unui barbat, intins pe pamint ca si cum
    ar fi fost mort - aceasta era impresia la prima privire.
    Privind mai atent, totusi, se vedea ca pozitia lui sugera mai
    degraba un somn linistit, si nu moartea.
    16
    16
    Ne-am oprit incremeniti caci am vazut figura celui
    intins pe pamint: era Jast. De indata ce Jast se apropie de
    ea, fiinta a inceput sa se miste si s-a ridicat in picioare.
    Deoarece ea si Jast au ramas fata in fata pentru un
    moment, nu putea fi nici o eroare de identificare - era Jast.
    Toti au vazut ca el era. Apoi, instantaneu, Jast cel stiut de
    noi a disparut si in fata noastra nu mai statea decit o
    singura persoana. Desigur, toate acestea s-au petrecut in
    mult mai putin timp decit s-ar putea povesti, si uimirea a
    fost atit de mare, ca nici unul dintre noi nu a pus nici o
    intrebare. Cei cinci care ramasesera in tabara au venit in
    fuga, fara sa-i fi chemat cineva. Mai tirziu i-am intrebat de
    ce au venit. Raspunsurile au fost:
    - Nu stim. Primul lucru pe care ni-l amintim este ca eram
    toti in picioare, alergind spre voi. Pur si simplu nu stim de
    ce am facut-o. Nici unul dintre noi nu a auzit vreo chemare.
    Ne-am trezit alergind in directia voastra inainte ca vreunul
    dintre noi sa realizeze ce faceam.
    Unul dintre noi a spus:
    - Ochii mei sunt atit de larg deschisi, ca vad departe,
    dincolo de lumea paminteasca a mortii, si minunile care au
    fost revelate sunt dincolo de orice inchipuire.
    Un altul spuse:
    - Vad intreaga lume depasind moartea. Cit de vii imi
    revin in minte cuvintele : Ultimul inamic, moartea, va fi
    invins. Oare nu este aceasta implinirea acestor cuvinte?
    Ce marunte sunt bietele noastre minti in comparatie cu
    aceasta uriasa dar simpla intelepciune, si totusi am
    indraznit sa ne consideram giganti ai intelectului. Cind, de
    fapt, suntem simpli diletanti. Abia acum incep sa vad
    sensul cuvintelor: Trebuie sa va nasteti din nou". Cit de
    adevarate cuvinte!
    Las cititorul sa-si imagineze surpriza si tulburarea
    noastra. Era vorba de un om cu care fusesem zilnic
    impreuna, si de care fusesem slujiti in fiecare zi, si care
    fusese capabil sa-si lase corpul intins pe pamint ca sa-i
    protejeze pe altii, continuind sa ne serveasca extrem de
    eficient. Nu puteam decit sa ne amintim: Cel care este cel
    mai mare printre voi, va fi slujitor sau va servi! Cred ca nu
    mai era printre noi nici unul care, din acel moment, sa nu-si
    fi pierdut orice teama fata de moarte.
    Acesti oameni sunt obisnuiti sa-si intinda corpul pe
    pamint in fata cite unui sat din jungla, in vreun tinut bintuit
    17
    17
    de tilhari si animale de prada, si acel sat este la fel
    de ferit de ravagiile oamenilor si animalelor, asa cum ar fi
    intr-o tara civilizata.
    Era foarte evident ca trupul lui Jast statuse acolo unde lam
    gasit un timp considerabil. Parul ii crescuse lung si
    incilcit, si in el erau cuiburile unor pasarele specifice acelui
    tinut. Aceste pasarele isi construisera cuiburile, isi
    crescusera puii, si puii zburasera, dindu-ne astfel o dovada
    certa a timpului cit trupul statuse nemiscat in acea pozitie.
    Aceste pasarele sunt foarte fricoase, si si-ar parasi
    cuiburile la cea mai usoara sperietura. Asta arata marea
    dragoste si incredere a micilor pasari.
    Emotia era atit de mare, incit nimeni din tabara noastra,
    cu exceptia lui Jast, nu a dormit in noaptea aceea. El
    dormea ca un prunc. Din cind in cind, unul sau altul din
    echipa noastra se ridica in capul oaselor si privea spre
    locul unde dormea Jast, apoi se intindea la loc spunind:
    - Ciupiti-ma sa vad daca sunt treaz cu adevarat.
    Uneori se folosea si o expresie mai dura.

  6. #6
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.218
    CAPITOLUL V
    Eram treji in dimineata urmatoare la rasaritul soarelui, si
    in ziua aceea ne-am intors in satul unde ne lasasem
    echipamentul. Am sosit in sat chiar inainte sa se intunece
    si ne-am instalat tabara sub un banyan mare. A doua zi
    dimineata, Emil ne saluta si cu totii am inceput sa-i punem
    intrebari. El a spus:
    - Nu ma mira intrebarile voastre si voi raspunde bucuros
    la toate, cit se poate acum, lasind restul intrebarilor sa
    astepte pina cind veti fi avansat mai mult in cercetarea
    voastra. Vorbindu-va astfel, intelegeti pe deplin ca folosesc
    limbajul vostru ca sa va transmit marele principiu
    fundamental al credintei noastre.
    Cind toti cunosc Adevarul, si acesta este corect
    interpretat, oare unul si toti nu sunt cu adevarat din
    aceeasi sursa? Nu suntem toti una cu Substanta Mintii
    Universale, Dumnezeu? Nu suntem cu totii o mare familie?
    Nu este oare orice copil, oricare nascut, indiferent de casta
    sau crez, un membru al acestei mari familii?
    Ma intrebati daca noi credem ca moartea este evitabila.
    Dati-mi voie sa va raspund cu cuvintele unui Siddha:
    Corpul uman este constituit din celule individuale, ca si
    corpurile plantelor si animalelor, pe care ne place sa le
    18
    18
    numim fratii nostri mai putin evoluati. Celula individuala
    este o infima unitate microscopica a corpului. Printr-un
    proces de crestere si diviziune, repetat de multe ori, acest
    minuscul nucleu al celulei-unitate ajunge in final sa dea o
    forma umana completa, constituita din milioane de celule.
    Aceste celule ale corpului se specializeaza pentru diferite
    functii, dar ele pastreaza, in general, caracteristicile celulei
    individuale din care s-au nascut. Aceasta celula individuala
    poate fi vazuta ca purtatoarea facliei vietii insufletite. Ea
    poarta, din generatie in generatie, focul latent al lui
    Dumnezeu - vitalitatea tuturor fiintelor vii, ca o mostenire
    intacta provenita din vremea cind viata a aparut la inceput
    pe aceasta planeta. Aceasta celula individuala are darul
    unei tinereti nelimitate. Dar ce se poate spune despre
    grupul de celule numit trup? Grupul de celule a crescut din
    celula individuala, repetata de multe ori, pastrind
    caracteristicile ei individuale, dintre care una este focul
    latent al vietii, sau Tineretea Eterna. Grupul de celule, sau
    corpul, functioneaza ca un protector al celulei individuale
    pe durata scurta a vietii asa cum o stiti acum".
    Cei mai vechi dintre invatatorii nostri, prin mijloace
    inspirate, au perceput unitatea fundamentala a reactiilor
    vietii in plante si animale. Ni-i putem imagina sub banyan,
    adresindu-se astfel elevilor lor : Priviti acest copac gigantic.
    Procesul vital ce se desfasoara in fratele nostru, acest
    copac, si in noi insine, este, la baza, acelasi. Priviti
    frunzele si mugurii de la virfurile crengilor celui mai batrin
    banyan - cit de tinere sunt, tinere ca saminta din care
    uriasul a rasarit. Reactiile vitale ale plantei si omului fiind la
    fel, omul poate profita, desigur, de experienta plantei. Asa
    cum frunzele si mugurii de la capatul crengilor celui mai
    virstnic banyan sunt la fel de tinere ca saminta din care el
    a rasarit, la fel nici grupul de celule ce formeaza corpul
    omului nu trebuie sa-si piarda treptat vitalitatea si sa
    moara, ci trebuie sa creasca tinar si etern, ca si ovulul sau
    celula individuala. Intr-adevar, nu exista nici un motiv
    pentru care corpul nostru sa nu se dezvolte la fel de tinar si
    plin de viata ca si germenul vietii din care el s-a nascut.
    Expansivul banyan, permanent un simbol al vietii eterne,
    nu moare decit prin accident. Nici o lege naturala a
    degenerarii, nici un proces de imbatrinire nu pare sa existe
    in arborele-banyan ca sa afecteze in mod vatamator
    19
    19
    energia vitala a celulelor sale. Acelasi lucru este
    adevarat si despre divina forma umana.
    Nu exista nici o lege naturala a mortii sau degenerarii
    pentru om, decit prin accident. Nu exista nici un proces
    inevitabil de imbatrinire in corpul sau grupul de celule -
    nimic care sa poata paraliza treptat individul. Moartea este,
    deci, un accident evitabil. Boala este, dincolo de orice, o
    stare de ne-liniste (dis-ease in engleza, disease=boala -
    n.tr.), absenta linistii sau a lui Santi, dulcea, fericita pace a
    spiritului reflectata prin minte in corp. Degenerarea senila,
    care este o experienta obisnuita a omului, este doar
    expresia ignorantei lui fata de cauze, anumite conditii
    bolnave ale mintii si corpului. Spune un Siddha (Invatator -
    n.tr.): Tonusul corpului poate fi mentinut astfel incit sa
    poata rezista natural la infectii si alte boli, ca gripa si
    ciuma. Un Siddha poate inghiti germenii patogeni fara ca
    acestia sa-l imbolnaveasca.
    Amintiti-va ca tineretea este saminta Iubirii lui Dumnezeu
    plantata in divina forma umana. Intr-adevar, tineretea este
    divinitatea dinlauntrul omului; tineretea este spiritualitatea
    vietii, frumusetea vietii. Numai viata traieste si iubeste,
    viata unica, eterna. Batrinetea este lipsita de spiritualitate,
    asociata cu moartea, urita, ireala. Gindurile de teama,
    gindurile de suferinta si cele de minie creeaza uritenia
    numita batrinete. Gindurile de fericire, de iubire si de
    perfectiune creeaza frumusetea numita tinerete. Batrinetea
    este doar o scoica in care zace giuvaerul realitatii - perla
    tineretii.
    Traieste astfel incit sa dobindesti constiinta copilariei.
    Vizualizeaza Copilul Divin dinlauntrul tau. Inainte sa
    adormi, sugereaza constiintei tale: Acum realizez ca exista
    in mine un fericit corp spiritual, vesnic tinar, vesnic frumos.
    Am o minte, ochi, nas, gura, piele, frumoase, spirituale -
    corpul Copilului Divin care acum, in aceasta noapte, este
    perfect. Repeta aceasta afirmatie si mediteaza la ea in
    liniste, pina cind adormi. Dimineata la trezire sugereaza-ti
    cu voce tare : Ei, draga... (adreseaza-te tie insuti pe
    nume), exista in tine un alchimist divin! Prin puterea
    spirituala a acestor afirmatii, in timpul noptii are loc o
    transmutatie si revelatia launtrica, Spiritul a saturat acest
    corp spiritual si templu. Alchimistul launtric a inlaturat
    celulele moarte si uzate si a facut sa iasa la iveala
    stralucirea unui trup nou, plin de sanatate si farmec
    20
    20
    perpetuu. Adevarata Iubire Divina in manifestare este
    Tineretea Eterna. Alchimistul divin este inlauntrul templului
    meu, faurind continuu noi si minunate celule tinere. Spiritul
    tineretii este inlauntrul templului meu - acest divin corp
    uman - si totul este bine. Om Santi! Santi! Santi! (Pace!
    Pace! Pace!)
    Invata sa zimbesti dulce, ca un copil. Un zimbet din
    suflet este o relaxare spirituala. Un zimbet adevarat este
    un lucru de o reala frumusete, opera artistica a Zeului
    Cirmuitor Launtric. Este bine sa afirmi: Gindesc de bine
    pentru intreaga lume. Sa fie toata lumea fericita si
    binecuvintata! Afirma, inainte de a incepe activitatea zilnica
    : Inauntrul meu este o forma perfecta - forma divina. Sunt,
    acum, tot ceea ce doresc sa fiu! Vizualizez zilnic frumoasa
    mea fiinta, pina cind o aduc in manifestare! Sunt Copilul
    Divin, toate nevoile mele sunt satisfacute, acum si
    totdeauna.
    Invata sa intri in vibratie. Afirma : Iubirea infinita imi
    umple mintea si imi pune corpul in vibratie, in rezonanta cu
    viata perfecta. Fa totul, in jurul tau si in tine, stralucitor si
    frumos. Cultiva spiritul umorului. Bucura-te de rasaritul
    soarelui.
    Ati inteles ca citez din invatatura Siddha-silor. Ei sunt cei
    mai vechi invatatori cunoscuti, si invataturile lor premerg cu
    mii de ani istoria stiuta. Ei instruiau oamenii si le aratau o
    mai buna cale a vietii, inca dinainte ca omul sa fi cunoscut
    artele simple ale civilizatiei. Din invatatura lor s-a nascut
    sistemul de cirmuitori. Dar acesti cirmuitori s-au departat
    curind de realizarea faptului ca Dumnezeu se exprima prin
    ei. Crezind ca erau ei, personal, cei care lucrau, au pierdut
    viziunea spiritului si au pus pe primul plan ceea ce era
    personal sau material, uitind ca totul vine dintr-o sursa
    unica, Dumnezeu. Aceste conceptii personale ale
    cirmuitorilor au deschis drum marilor deosebiri in credinte
    si largii diversitati a gindirii. Aceasta este imaginea noastra
    despre Turnul Babel. Siddha-sii si-au pastrat, prin vremuri,
    adevaratele metode inspirate ale lui Dumnezeu exprimat
    prin omenire si prin toate creatiile Sale, realizind ca
    Dumnezeu este Totul si ca Dumnezeu se manifesta prin
    toate. Ei nu au deviat niciodata de la aceste invataturi.
    Astfel, ei au pastrat marele adevar fundamental.

  7. #7
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.218
    CAPITOLUL VI
    21
    21
    Pentru ca aveam foarte mult de lucru inainte de a
    traversa Muntii Himalaya, am ales acest sat ca fiind locul
    cel mai potrivit pentru cartierul general al expeditiei.
    Colegul pe care il lasasem in sat ca sa-l observe pe Emil
    ne-a ajuns aici si ne-a relatat ca a stat de vorba cu Emil
    pina aproape de ora 4 a zilei in care el trebuia sa vina la
    intilnirea cu noi. Apoi Emil i-a spus ca urma sa plece la
    intilnire. Imediat, corpul lui a ramas nemiscat, intins pe pat
    ca si cum ar fi dormit. S-a aflat in aceasta pozitie pina pe la
    ora 7 seara cind, treptat, a devenit tot mai nedeslusit si a
    disparut. Era in seara cind Emil venise la noi in cabana din
    sat.
    Sezonul nu era suficient de inaintat, pentru noi, ca sa
    incercam trecerea muntilor. Retineti ca spun: pentru noi.
    Prin asta ma refer la membrii micii noastre echipe, caci in
    acel timp incepusem sa ne simtim ca niste simple poveri.
    Realizasem ca cei trei mari prieteni ai nostri - observati ca
    ii numesc mari pe toti, caci erau, intr-adevar - ar fi putut sa
    parcurga distanta strabatuta de noi in mult mai putin timp
    decit ne luase noua, dar nu se plingeau.
    Facusem mai multe excursii scurte de la cartierul nostru
    general, insotiti de Jast si Neprow, si tot timpul ei isi
    demonstrasera excelentele calitati si merite. Intr-una din
    aceste excursii, Emil, Jast si Neprow ne-au condus intr-un
    sat unde se gaseste un templu numit Templul Tacerii,
    Templul Nefacut De Miini. Acest sat cuprinde templul si
    casele slujitorilor lui, si este situat pe vatra mai veche a
    unui sat care fusese aproape distrus de ravagiile fiarelor
    salbatice si ale epidemiilor. Ni s-a spus ca Maestrii
    vizitasera acest loc si mai gasisera putini locuitori, dintr-o
    populatie de 3000 de oameni. Ii luasera sub protectia lor, si
    ravagiile animalelor si bolilor incetasera. Cei citiva sateni
    au facut legamint ca, daca aveau sa fie salvati, din acel
    moment aveau sa-si dedice vietile lui Dumnezeu, slujindu-l
    in orice mod ar alege El. Maestrii au plecat si, cind s-au
    intors mai tirziu, au gasit templul inaltat si pe slujitori
    facindu-si datoria.
    Templul este foarte frumos, fiind situat pe o inaltime care
    ofera o vedere larga asupra tinutului. Are circa 6 mii de ani
    vechime, este construit din marmura alba si nu a avut
    niciodata nevoie de reparatii, caci o bucatica sparta din
    zidul lui se reface singura, dupa cum a fost verificat de
    membrii echipei noastre.
    22
    22
    Emil ne-a spus:
    - Acest loc este numit Templul Tacerii, Lacasul Puterii.
    Tacerea este putere, caci atunci cind atingem locul tacerii
    in minte, am atins locul puterii - locul unde totul este unul,
    unica putere - Dumnezeu. Fii linistit si cunoaste ca EU
    SINT Dumnezeu. Puterea disipata este zgomot. Puterea
    concentrata este tacere. Cind, prin concentrare (tintind
    spre un centru), am adus toate fortele noastre intr-un
    singur punct, atunci l-am contactat pe Dumnezeu in tacere,
    suntem una cu El, si deci una cu toata puterea. Aceasta
    este mostenirea omului : Eu si Tatal suntem Unul. Exista o
    singura cale de a fi una cu puterea lui Dumnezeu, si aceea
    este de a-l contacta constient pe Dumnezeu. Acest lucru
    nu se poate face in afara, caci Dumnezeu se manifesta
    dinlauntru. Domnul este in templul Sau sfint ; fie ca tot
    pamintul sa pastreze tacerea in fata Lui. Numai intorcindune
    de la exterior spre tacerea dinlauntru, putem spera sa
    facem uniunea constienta cu Dumnezeu. Vom intelege ca
    puterea Sa este pentru ca noi sa o folosim, si o vom folosi
    tot timpul. Atunci vom sti ca suntem una cu puterea Sa.
    Atunci umanitatea va intelege. Omul va renunta la
    autoamagiri si vanitati. El isi va intelege ignoranta si
    minciuna. Atunci el va fi pregatit sa invete. Va intelege ca
    omul mindru nu poate fi invatat ceva. Va sti ca numai cel
    lipsit de orgoliu poate percepe Adevarul. Talpile sale vor
    simti stinca dura, nu se va mai poticni, va fi sigur pe
    decizia sa.
    La inceput poate fi neclara intelegerea faptului ca
    Dumnezeu este unica putere, substanta si inteligenta. Dar
    cind omul realizeaza adevarata natura a lui Dumnezeu si il
    aduce in exprimare activa, el va folosi aceasta putere tot
    timpul. Va sti ca, in mod constient, este in contact cu
    puterea Sa in orice clipa - cind maninca, cind alearga, cind
    respira sau cind indeplineste marea opera pe care o are de
    facut. Omul nu a invatat sa implineasca marile lucrari ale
    lui Dumnezeu pentru ca nu a realizat maretia puterii lui
    Dumnezeu si nu a stiut ca puterea lui Dumnezeu este
    pentru folosinta omului.
    Dumnezeu nu ne aude daca cerem repetat, tare si in
    van, nici daca vorbim mult. Trebuie sa-l cautam pe
    Dumnezeu prin Christul launtric, legatura invizibila pe care
    o avem in noi insine. Cind Tatal dinlauntru este venerat in
    Spirit si Adevar, El aude apelurile acelui suflet care se
    23
    23
    deschide sincer spre El. Cel care face legatura cu Tatal
    in taina, va simti puterea curgind prin el, ca implinire a
    oricarei dorinte. Pentru ca el il vede pe Tatal in locul tainic
    al propriului sau suflet, locuind acolo, Tatal il va rasplati in
    mod deschis. Cit de des isi dezvaluia Isus contactul
    individual cu Tatal! Vedeti cum el se mentinea constant in
    legatura cu Dumnezeul launtric. Vedeti cum vorbea cu El
    ca si cum El era prezent personal. Vedeti cit de puternic l-a
    facut aceasta relatie integrala. El a recunoscut ca
    Dumnezeu nu vorbeste in incendii, cutremure sau furtuni,
    ci cu o voce linistita, discreta - glasul linistit, discret din
    adincul sufletelor noastre.
    Cind omul va invata asta, el va deveni echilibrat. Va
    invata sa vada lucrurile in ansamblul lor. Idei vechi vor fi
    abandonate, idei noi vor fi asimilate. Curind va gasi
    naturaletea si eficienta sistemului. Va invata, in sfirsit, sa ia
    in considerare toate intrebarile care il puneau in dilema, in
    momentele de tacere. Poate ca nu le va solutiona, dar se
    va familiariza cu ele. Atunci nu va mai avea nevoie sa se
    grabeasca si sa se lupte ziua intreaga cu sentimentul ca
    telul sau nu poate fi atins.
    Daca omul ar ajunge sa-l cunoasca pe cel mai mare
    strain - el insusi, intrind in camaruta lui si inchizind usa!
    Acolo el isi va gasi cel mai periculos inamic si va invata sal
    stapineasca. Va gasi adevarata sa identitate. Isi va gasi
    acolo cel mai adevarat prieten, cel mai intelept invatator,
    cel mai de incredere sfatuitor - el insusi. Acolo el va
    descoperi altarul pe care Dumnezeu este focul nemuritor,
    sursa a toata bunatatea, toata taria, toata puterea - el
    insusi. El va sti ca Dumnezeu se afla in partea cea mai
    adinca a tacerii. Va descoperi ca in el salasluieste Sfintul
    Sfintilor. Va simti si va sti ca orice dorinta a sa este in
    mintea lui Dumnezeu si este, de aceea, dorinta lui
    Dumnezeu. Va simti si va sti cit de strinsa este relatia
    dintre Dumnezeu si om, Tatal si Fiul. El va realiza ca
    numai in constiinta a existat orice separare a acestora,
    care au parut doi - exact asa cum spiritul si corpul lui au
    parut a fi doi - dar care, in realitate, sunt unul. Dumnezeu
    umple cerul si pamintul. Aceasta mare revelatie a fost cea
    care i-a venit lui Iacov in tacere. El dormise pe piatra
    materialismului. Intr-o mare explozie de iluminare divina, el
    a vazut ca exteriorul nu este decit proiectia sau exprimarea
    imaginii pastrate in interior. A fost atit de impresionat de
    24
    24
    asta, incit a strigat : Cu siguranta ca Domnul (sau
    Legea) este in acest loc (pamintul sau corpul) si eu nu
    stiam. Acesta nu este altceva decit casa lui Dumnezeu, si
    aceasta este poarta spre cer". Omul va realiza, ca si Iacov,
    ca adevarata poarta spre cer este prin propria sa
    constiinta.
    Aceasta scara a constiintei, revelata lui Iacov intr-o
    viziune, este cea pe care fiecare dintre noi trebuie sa urce
    inainte de a putea intra in acel secret loc tacut al Celui
    Preainalt si de a descoperi ca suntem chiar in centrul
    oricarui lucru creat, una cu toate lucrurile vizibile si
    invizibile, in si din Atotprezenta. In viziunea sa, lui Iacov i sa
    aratat scara urcind de la pamint spre cer. El a vazut
    ingerii lui Dumnezeu coborind si urcind pe ea - ideile lui
    Dumnezeu coborind din Spirit in forma si urcind inapoi. Era
    aceeasi revelatie care Ii venise lui Isus cind cerurile s-au
    deschis in fata Lui si El a vazut minunata lege a exprimarii,
    prin care ideile concepute in Mintea Divina vin sa se
    exprime si sa se manifeste in forma. Atit de perfecta era
    aceasta lege a exprimarii revelata Maestrului, incit imediat
    El a inteles ca orice forma poate fi transformata, schimbata
    in manifestare, printr-o schimbare fata de ea in constiinta.
    Prima sa ispitire a fost de a schimba forma pietrelor in cea
    a piinii ca sa-si satisfaca foamea proprie, dar odata cu
    revelatia acestei legi a exprimarii, Ii venise si intelegerea
    reala a faptului ca pietrele, ca orice alte forme vizibile,
    proveneau din Substanta Mintii Universale, Dumnezeu, si
    erau, in esenta, adevaratele expresii ale Mintii Divine; si
    toate lucrurile dorite (neformate) se gasesc inca in aceasta
    Substanta a Mintii Universale, gata sa fie create sau
    manifestate pentru a implini orice dorinta. Astfel, nevoia de
    piine nu facea decit sa demonstreze ca substanta cu care
    se poate crea piinea sau orice lucru necesar, este la
    indemina fara limitari, si piinea poate fi creata din aceasta
    substanta la fel de bine ca si pietrele. Orice dorinta buna
    pe care o are omul este dorinta lui Dumnezeu. De aceea
    exista o sursa nelimitata in substanta universala a lui
    Dumnezeu, care ne implineste toate dorintele. Tot ce avem
    nevoie este sa invatam sa folosim tot ceea ce Dumnezeu a
    creat pentru noi, si asta voieste El sa facem ca sa ne
    putem elibera de orice limitare si sa fim liberi cu prisosinta.
    Cind Isus a spus : Eu sunt Calea, el voia sa spuna ca EU
    SINT din fiecare suflet este calea prin care viata, puterea si
    25
    25
    substanta marelui EU SINT, care este Dumnezeu, vine
    sa se exprime prin individ. Acest EU SINT are un singur
    mod de exprimare si acesta este prin idee, gind, cuvint si
    fapta. Acestui EU SINT Dumnezeu care este putere,
    substanta, inteligenta, i se da forma prin constiinta ; si din
    acest motiv a spus Maestrul : Faca-se tie dupa credinta ta
    si Toate lucrurile sunt cu putinta pentru cei care au
    credinta.
    Acum intelegem ca Dumnezeu este inlauntrul sufletului
    ca putere, substanta si inteligenta sau, in termeni spirituali,
    ca intelepciune, iubire si adevar, si este adus in forma sau
    in manifestare prin constiinta. Constiinta aflata in Mintea
    Infinita a lui Dumnezeu si in om este determinata de
    conceptia sau credinta care este pastrata in minte.
    Credinta in separarea fata de Spirit este cea care a cauzat
    manifestarile noastre de batrinete si moarte. Cind vom
    intelege ca Spiritul este totul si ca forma este exprimata
    constant din Spirit, atunci vom intelege ca acela care este
    provenit sau nascut din Spirit, este Spirit.
    Urmatorul mare adevar care va fi revelat prin aceasta
    constiinta este ca fiecare individ, fiind o conceptie a mintii
    divine, este pastrat in acea minte ca o idee perfecta. Nici
    unul dintre noi nu trebuie sa se conceapa el insusi. Am fost
    conceputi perfect si suntem permanent pastrati in Mintea
    Perfecta a lui Dumnezeu ca fiinte perfecte. Aducind
    aceasta intelegere in constiinta noastra, putem contacta
    Mintea Divina si astfel sa concepem iar ceea ce
    Dumnezeu a conceput deja pentru noi. Aceasta este ceea
    ce Isus numea sa fii nascut a doua oara. Este marele dar
    pe care trebuie sa ni-l ofere tacerea; deoarece, contactind
    mintea lui Dumnezeu, putem gindi cu mintea lui Dumnezeu
    si ne putem cunoaste pe noi insine asa cum suntem in
    realitate, si nu cum gindeam noi ca suntem. Contactam
    mintea lui Dumnezeu prin gindul adevarat, si astfel
    provocam o exprimare adevarata; in timp ce, in trecut,
    poate prin gindul neadevarat, am realizat o exprimare
    falsa. Dar, fie ca forma este perfecta sau este imperfecta,
    Esenta formei este perfecta putere, substanta si inteligenta
    a lui Dumnezeu. Nu Esenta formei vrem noi s-o schimbam,
    ci forma pe care acea esenta a imbracat-o. Acest lucru se
    va face prin reinnoirea mintii sau prin schimbarea
    conceptiei imperfecte cu cea perfecta, a gindului omului in
    gindul lui Dumnezeu. Cit de important este, deci, sa-L
    26
    26
    gasim pe Dumnezeu, sa-L contactam, sa fim una cu El
    si sa Il aducem in manifestare!
    La fel de importanta este tacerea sau linistirea mintii
    proprii, pentru ca mintea lui Dumnezeu, in toata
    splendoarea ei, sa poata ilumina constiinta. Cind se va
    intimpla asta, atunci vom intelege cum soarele dreptatii (al
    justei utilizari) se va inalta aducind vindecarea pe razele
    sale. Mintea lui Dumnezeu inunda constiinta asa cum
    razele soarelui inunda o camera intunecata. Infuzia Mintii
    Universale in mintea personala este ca patrunderea si
    expansiunea aerului de afara in masa impura de aer tinuta
    multa vreme intr-o incinta inchisa. El iese in evidenta,
    superior, si intelegem ca nu trebuie sa construim decit un
    singur templu. Templul lui Dumnezeu cel Viu este
    amestecul a ceea ce este mare cu ceea ce este mic, prin
    care cel mic devine una cu cel mare. Impuritatea fusese
    cauzata de separarea celui mic de cel mare. Puritatea este
    cauzata de unirea lor, astfel incit nu mai exista mare si mic,
    ci un singur aer sanatos, intreg, pur. Chiar si asa putem sa
    cunoastem ca Dumnezeu este Unul si ca toate lucrurile
    vizibile si invizibile sunt una cu El.
    Separarea de El este cea care a cauzat pacatul, boala,
    saracia si moartea. Unirea cu El este cea care te face sa
    devii o Fiinta intreaga sau sa devii constient ca esti intreg.
    Separarea de unitate este coborirea ingerilor pe scara
    constiintei. Intoarcerea la unitate este urcarea ingerilor pe
    scara. Coborirea este buna, caci atunci unitatea este
    exprimata in diversitate, dar in diversitate nu este necesar
    nici un concept de separare. Ceea ce este diversitate a
    fost gresit interpretat din punctul de vedere personal sau
    exterior, ca fiind separare. Marea lucrare a fiecarui suflet
    este de a-si ridica punctul de vedere personal la acele
    inaltimi ale constiintei de la care devine una cu intregul.
    Cind totul poate sa se adune cu acelasi sens, in acelasi
    loc, acel loc din constiinta unde este inteles faptul ca toate
    lucrurile vizibile si invizibile isi au originea in Unicul
    Dumnezeu, atunci ne gasim in fata Muntelui Transfigurarii
    (Schimbarii la Fata). La inceput Il vedem pe Isus, si cu El
    pe Moise si Ilie ; sau Legea si Profetia, si Christ (puterea
    dinlauntrul omului, de a-L cunoaste pe Dumnezeu); si ne
    gindim sa cladim trei temple, dar vine si intelesul mai
    profund. Ne este dat sa realizam nemurirea omului si sa
    stim ca divinitatea nu se pierde niciodata din noi, ca omul
    27
    27
    Divin este nemuritor, etern. Atunci Moise - Legea si Ilie
    - Profetia, dispar ; si Christ ramine biruitor, si realizam ca
    nu avem de cladit decit un templu - Templul lui Dumnezeu
    cel Viu inlauntrul nostru. Atunci Spiritul Sfint umple
    constiinta si dispar iluziile pacatului, bolii, saraciei si mortii.
    Acesta este marele tel al tacerii.
    Acest templu, din care puteti rupe o bucatica si spartura
    va fi reparata instantaneu, nu reprezinta altceva decit
    templul corpului nostru de care vorbea Isus, templul
    nefacut de miini, etern in ceruri, pe care trebuie sa-l
    exprimam aici pe pamint.

  8. #8
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.218
    CAPITOLUL VII
    Ne-am intors din excursie si am gasit multi straini adunati
    in sat. Ei veneau din tinuturile din jur, si o parte dintre
    Maestri organizau un pelerinaj spre un sat situat la circa
    225 de mile departare. Ne-am mirat de asta, caci
    mersesem in directia aceea si vazusem ca drumul traversa
    un desert de nisip. De fapt era un platou inalt, acoperit cu
    dune de nisip pe care vintul le deplasa inainte si inapoi, si
    unde crestea foarte putina vegetatie. Dincolo de acest
    desert, poteca mergea printr-un mic masiv muntos care
    era o ramura a muntilor Himalaya. In seara aceea am fost
    invitati sa insotim expeditia si ni s-a spus ca nu aveam
    nevoie sa luam partea cea mai grea a echipamentului
    nostru, caci aveam sa ne intoarcem inainte de a traversa
    lantul principal din Himalaya. Expeditia trebuia sa
    porneasca in urmatoarea zi de luni.
    Bineinteles ca Jast si Neprow au fost plini de zel cu
    toate, si luni in zori am pornit la drum alaturi de alti 300 de
    oameni. Cea mai mare parte dintre acestia aveau infirmitati
    pentru care cautau vindecarea. Totul a mers bine pina
    simbata, cind s-a stirnit cea mai puternica furtuna pe care
    am intilnit-o vreodata. A plouat torential incontinuu timp de
    trei zile si trei nopti, si ni se spunea ca ploaia era un
    vestitor al verii. Asezasem tabara intr-un loc foarte
    convenabil si nu am avut de suferit de pe urma furtunii.
    Marea noastra ingrijorare era in privinta proviziilor, caci
    eram siguri ca aceasta intirziere prelungita avea sa ne
    cauzeze tuturor serioase neajunsuri, deoarece se luasera
    provizii pentru durata exacta a calatoriei, fara a se fi luat in
    calcul intirzierile. Aceasta intirziere parea de doua ori mai
    grava pentru noi, caci stiam ca nu exista nici un loc unde
    sa ne completam proviziile, decit daca ne intorceam la
    28
    28
    punctul de plecare, la vreo 120 de mile distanta, care
    cuprindeau si o mare portiune de mers prin desertul de
    nisip.
    Joi dimineata, soarele a rasarit pe un cer senin si
    frumos, dar, in loc sa mergem mai departe, asa cum ne
    asteptam, ni s-a spus ca aveam sa stam pe loc pina cind
    se uscau potecile si riurile se retrageau in albii, ca sa
    putem continua drumul mai usor. Toti ne temeam sa nu se
    epuizeze proviziile, si cineva din echipa noastra si-a
    exprimat aceasta temere. Emil, care avea in grija intregul
    echipament, a venit la noi si ne-a spus :
    - Nu trebuie sa va faceti griji. Oare nu are grija
    Dumnezeu de toate creaturile Sale, mari si mici, si nu
    suntem noi creaturile Lui? Vedeti ca am aici citeva graunte
    sau seminte de porumb. Le voi planta. Prin aceasta
    actiune am declarat, in mod explicit, ca doresc porumb.
    Am format porumbul in mintea mea. Am implinit legea si, in
    anotimpul cuvenit, el va rasari. Este oare necesar sa
    asteptam sa se desfasoare acest lung, dificil proces pe
    care il urmeaza natura, prin crestere si dezvoltare lenta, ca
    sa se coaca porumbul? Daca ar fi asa, am fi obligati sa
    asteptam mult timp ca sa-l obtinem. De ce sa nu folosim o
    lege mai inalta sau mai perfecta, data noua de Tatal, ca
    sa-l producem? Tot ce se cere este sa devenim linistiti si
    sa vizualizam sau sa mentalizam porumbul, si avem
    porumb curatat, gata de utilizare. Daca va indoiti, il puteti
    aduna, il puteti macina si face faina, apoi il puteti face
    piine.
    In fata noastra aparuse porumb copt si curatat, asa ca lam
    adunat, l-am macinat si apoi am facut piine din el. Apoi
    Emil a continuat spunind:
    - Ati vazut asta si ati crezut, dar de ce sa nu folosim o
    lege mai perfecta si sa nu facem un lucru mai perfect,
    adica exact ceea ce vreti - piine? Veti vedea cum, folosind
    aceasta lege mai perfecta si, cum ati spune voi, mai
    subtila, sunt capabil sa fac sa apara exact ceea ce am
    nevoie - piine.
    Si cum stateam acolo vrajiti, o franzela mare s-a ivit in
    miinile noastre, si acest proces nu s-a oprit pina cind pe o
    masa din fata noastra nu s-au gasit 40 de piini, plasate
    acolo aparent de Emil insusi. El a remarcat :
    - Vedeti ca este destul pentru toti. Daca nu e suficient,
    poate fi adus mai mult, pina cind este destul si de prisos.
    29
    29
    Cu totii am mincat piinea si am gasit-o foarte buna.
    Emil a continuat :
    - Cind Isus, in Galileea, l-a intrebat pe Filip : "De unde
    cumparam piine?", El facea asta ca sa-l incerce, caci in
    sinea Lui, El stia foarte bine ca nu era nevoie sa cumpere
    piinea necesara pentru a hrani multimea adunata, nici sa-i
    asigure cele necesare de pe piata materiala care exista
    atunci. El vazuse ocazia de a dovedi discipolilor Sai
    puterea piinii plamadite sau crescute din Spirit. Cit de des
    gindesc oamenii in concepte limitate, ca Filip! El calcula
    asa cum calculeaza astazi mintea umana, pornind de la
    proviziile pe care le vedea in mina - gindind ca avea atita
    piine sau atita hrana, sau atitia bani cu care sa cumpere.
    Isus a recunoscut ca acela aflat in Constiinta lui Christ nu
    cunoaste limitare. Atunci El, in Constiinta lui Christ, L-a
    privit pe Dumnezeu ca sursa si creatorul a toate, si a adus
    multumiri pentru puterea si substanta aflate la indemina
    spre a satisface orice dorinta. Atunci El a frint piinea si a
    impartit-o, prin discipolii Sai, celor care aveau nevoie, pina
    cind nevoia a fost satisfacuta, si au mai ramas in plus 12
    cosuri cu firimituri. Isus nu a depins niciodata de surplusul
    ramas de la altii ca sa-si satisfaca nevoile Sale sau nevoile
    altora; dar El a gindit ca hrana noastra este la indemina in
    Substanta Universala, unde exista orice resursa, si tot ce
    avem noi de facut este sa o cream sau sa o manifestam.
    Exact la fel a fost cind Elisei a inmultit uleiul vaduvei. El nu
    a mers la cineva care avea un surplus de ulei, caci, facind
    asta, resursa ar fi fost limitata. El a contactat Universalul, si
    singura limitare a resursei a fost ca toate vasele sa fie
    umplute. Uleiul ar fi putut sa curga pina astazi daca ar fi
    existat vase sa-l primeasca.
    Acesta nu este hipnotism. Nici unul dintre noi nu simte
    ca ar fi, cumva, sub influenta hipnotica. Dati-mi voie sa va
    spun ca singurul hipnotism este autohipnotismul credintei
    ca nu oricine poate sa faca operele perfecte ale lui
    Dumnezeu, si sa creeze conditiile si lucrurile dorite. Caci
    nevoia nu este, oare, dorinta de a crea? In loc sa ne
    dezvoltam si sa cream asa cum Dumnezeu voieste sa
    cream, va stringeti in cochiliile voastre si spuneti: Nu pot si
    va hipnotizati singuri cu conceptia actuala ca sunteti
    entitati distincte, separate de Dumnezeu. Pur si simplu va
    limitati perfecta creatie si expresie. Nu-L lasati pe
    Dumnezeu sa se exprime perfect prin voi, asa cum este
    30
    30
    voia Sa. Oare nu a spus Marele Maestru Isus:
    Lucrurile pe care le fac Eu, le veti face si voi, si lucruri mai
    mari decit acestea veti face? Nu era oare misiunea
    adevarata a lui Isus aici, pe pamint, aceea de a ne arata ca
    noi, ca Fii ai lui Dumnezeu, sau omul in starea sa
    adevarata, putem crea la fel de perfect si de armonios ca
    Dumnezeu? Cind Isus a poruncit orbului sa-si scalde ochii
    in bazinul din Siloam, nu simboliza aceasta intentia de a
    deschide ochii tuturor? Toti puteau sa vada ca Isus fusese
    trimis de Tatal ca sa ne arate ca Tatal doreste ca noi sa
    cream exact asa cum El creeaza; toti trebuie sa
    implineasca lucrarea perfecta, asa cum a facut Isus,
    recunoscind Christul din sine insusi si din toti.
    Pot sa fac un pas mai departe. Aceasta piine, pe care
    am primit-o si tinut-o in mina, a fost consumata ca si cum
    s-ar fi mistuit in foc. Ce s-a intimplat? Am utilizat gresit
    legea perfecta care a adus in forma conceptia mea, si am
    consumat ceea ce am adus in forma, datorita faptului ca
    am abuzat sau nu am folosit corect legea perfecta care
    este la fel de exacta ca muzica sau matematica, sau ca
    orice alta asa-numita lege naturala. Daca as continua cu
    gresita utilizare a legii perfecte, s-ar consuma nu numai
    ceea ce eu creez, dar as fi consumat si eu, creatorul.
    Este oare piinea, intr-adevar, distrusa? Vom admite ca
    forma ei s-a schimbat caci, in loc de franzela, am ramas cu
    o gramajoara de firimituri. In realitate, nu s-a intors ea la
    Substanta Universala din care s-a ivit? Nu este ea acum in
    forma nemanifestata, asteptind sa fie adusa iarasi in
    manifestare? Nu este asta ceea ce se intimpla cu toate
    formele care dispar din ochii nostri, prin foc sau prin
    degenerare, sau pe orice alta cale? Nu se intorc ele la
    Substanta Universala - Dumnezeu - din care au rasarit?
    Nu asta se intelege prin "Ce coboara din cer trebuie sa
    urce la cer?"
    Cu putin timp in urma ati vazut formata gheata, fara vreo
    cauza aparenta, cum v-ati fi asteptat sa fie. Dati-mi voie sa
    va spun ca este la fel ca si crearea piinii. Pot folosi legea
    ca sa obtin gheata, ca si piine, atita timp cit le folosesc in
    beneficiul omenirii, sau atita timp cit lucrez intr-o strinsa
    concordanta cu legea, si exprim tot ceea ce Dumnezeu
    vrea sa exprime prin tot. Este bine pentru toti sa faca piine
    si gheata sau orice si oricit se doreste; si toti trebuie sa
    tinda spre nivelul la care pot face aceste lucruri. Nu
    31
    31
    intelegeti oare ca, folosind legea cea mai inalta, legea
    absoluta a lui Dumnezeu, puteti aduce in forma ceea ce
    aveti nevoie sau concepeti in minte ca ideea voastra cea
    mai inalta, si astfel ii faceti mai deplin pe plac lui
    Dumnezeu, manifestindu-va mai complet, cunoscind, ca si
    Isus, ca suntem Fiii perfecti ai lui Dumnezeu?
    Nu sugereaza asta eliberarea din limitarile comertului, ca
    si de orice alte limitari? Dupa cite vad, limitarea comerciala
    va deveni, in citiva ani, cea mai mare ingradire din toate.
    Daca se continua in ritmul actual, ea va domina omul, trup
    si suflet, si nu poate face altceva decit sa se consume pe
    sine, si pe cei interesati in ea. Nu e nici o indoiala ca
    intentia initiala a comertului a fost pe un inalt plan spiritual,
    dar materialismului i s-a permis sa se strecoare in el pina
    cind chiar puterea folosita pentru a crea este puterea care
    il mistuie; exact asa cum insasi puterea folosita pentru a
    crea consuma, intotdeauna, daca nu e folosita corect.
    Oare nu presiunea comertului si a limitarilor aduse noua,
    ne forteaza sa intelegem ca trebuie sa le depasim, sa ne
    ridicam peste aceste conditii? Nu se face acest lucru, oare,
    doar prin simpla realizare a faptului ca avem de implinit
    lucrarile perfecte ale lui Dumnezeu, inaltindu-ne constiinta
    la Constiinta lui Christ? Oare nu asta ne-a invatat Isus aici,
    pe pamint? Nu asta o demonstreaza intreaga Lui viata?
    Dragii mei frati, nu vedeti ca la inceput a fost Cuvintul si
    Cuvintul era cu Dumnezeu? In acel moment, tot ceea ce
    avea sa capete forma mai tirziu era in forma nemanifestata
    in Substanta Mintii Universale - sau, asa cum o exprima
    unii, in haos. Acest cuvint, haos, este gresit interpretat ca
    insemnind o stare turbulenta sau agitata, in locul starii
    profunde, spirituale, a adevarului, asteptind continuu
    cuvintul creativ, rostit clar, prin care sa se poata naste in
    forma manifestata.
    Cind Principiul-Dumnezeu a dorit sa scoata lumea la
    iveala din Substanta Mintii Universale, Dumnezeu era
    linistit si contemplativ. Cu alte cuvinte, Dumnezeu vedea o
    lume ideala; El a mentinut in minte acea substanta din care
    lumea avea sa fie formata, un timp suficient ca sa-i
    coboare vibratiile; apoi El a rostit Cuvintul si lumea s-a
    format - sau, am mai putea spune, Dumnezeu a vizualizat
    un model sau un tipar mental in care a putut sa curga
    substanta necesara pentru a face lumea, si a aparut o
    32
    32
    forma perfecta, construita dupa modelul pe care il
    pastrase in constiinta.
    Toate aceste lucruri trebuie sa fi fost gindite de
    Dumnezeu, Putere Infinita. El trebuie sa-si fi dorit, pentru
    un timp nedefinit, ca ele sa capete forma si sa devina
    vizibile. Daca nu ar fi fost trimis, in eterul fara forma,
    cuvintul rostit raspicat, nimic nu ar fi fost creat sau adus in
    forma vizibila. Pentru a rodi, in rezultate vizibile, gindirea si
    dorintele, chiar ale unui Creator Infinit Atotputernic, si
    pentru a extrage formele ordonate din existenta, a fost
    necesar categoricul, pozitivul Sa fie!. Deci trebuie sa facem
    acest pas cu hotarire.
    Dumnezeu mentine lumea ideala, perfecta, in minte, cu
    fiecare detaliu, si aceasta e silita sa apara ca un cer sau o
    casa perfecta unde toti copiii Lui, toate creaturile Sale, si
    toate creatiile Sale pot locui in pace si armonie. Aceasta
    este lumea perfecta pe care Dumnezeu a vazut-o la
    inceput si cea pe care El o gindeste in existenta chiar
    acum, iar timpul manifestarii ei sta in acceptarea ei de
    catre noi. Cind putem veni spre locul unic si putem
    cunoaste ca toti suntem unul, un om, si putem recunoaste
    ca toti suntem parti ale corpului lui Dumnezeu, in aceeasi
    masura in care un membru al corpului nostru este parte a
    intregului corp, atunci suntem in si din Imparatia lui
    Dumnezeu, cerul aici pe pamint, acum.
    Pentru a se manifesta asta, realizati ca nu exista nimic
    material in cer. Totul este spiritual. Realizati ca cerul este o
    stare perfecta de constiinta, o lume perfecta aici pe pamint,
    acum, si tot ce avem nevoie este s-o acceptam. Aici linga
    noi este totul, asteptind ca noi sa deschidem ochiul interior.
    Prin acel ochi, corpurile noastre vor fi facute din lumina,
    lumina care nu este nici a soarelui, nici a lunii, ci a Tatalui;
    si Tatal este chiar aici, in partea cea mai launtrica a fiintei
    noastre. Trebuie numai sa realizam ca nimic nu este
    material, ca totul este spiritual. Apoi trebuie sa ne gindim la
    acea minunata lume spirituala daruita de Dumnezeu, care
    este chiar aici si acum, daca o putem realiza.
    Nu intelegeti ca in acest mod a creat Dumnezeu totul?
    Nu a devenit Dumnezeu, la inceput, linistit si contemplativ,
    si a vazut lumina? Apoi El a spus: Sa fie lumina! si asa a
    fost. In acelasi fel El a spus: Sa fie o bolta cereasca! si asa
    a fost; si, ca si cu alte creatii, El a mentinut ferm orice
    forma sau ideal in constiinta, apoi a rostit cuvintul si idealul
    33
    33
    s-a implinit. La fel si cu omul. Dumnezeu a spus:
    Sa facem om in chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra,
    si sa-i dam stapinire peste toate. Dumnezeu, bun in
    intregime, a creat toate lucrurile bune; si omul, cel mai
    mare si ultimul, cu stapinire deplina peste toate lucrurile.
    Atunci omul vedea numai binele si totul a fost bine pina
    cind omul s-a separat de Dumnezeu si a vazut dualitatea,
    sau pe cei doi. Atunci el, prin gindirea sa, a creat doi, unul
    bun si celalalt in opozitie; caci daca erau doi, trebuiau sa
    fie opusi - binele si raul. Astfel raul a aparut prin puterea
    perfecta a omului de a exprima sau manifesta ceea ce ii
    retinea atentia. Daca omul nu ar fi vazut raul, raului nu i-ar
    fi fost data nici o putere de exprimare. Numai binele ar fi
    fost exprimat si am fi fost la fel de perfecti cum ne vede
    Dumnezeu astazi. Nu ar fi fost oare cerurile pe pamint, asa
    cum vede Dumnezeu asta, si asa cum trebuie sa o vedem
    toti ca s-o facem sa se manifeste? Isus a avut perfecta
    dreptate sa spuna ca El venea din cer; caci nu au venit
    toate din cer, marea Substanta a Mintii Universale?
    Din moment ce omul a fost creat in imaginea si
    asemanarea lui Dumnezeu, oare nu i-a dat Dumnezeu
    omului puterea de a crea exact cum creeaza El? Si nu
    asteapta Dumnezeu ca omul sa foloseasca acea putere la
    fel de liber cum o face El si exact in acelasi mod? Mai intii
    percepind necesitatea; apoi concepind binele, idealul cu
    care sa umple tiparul din Substanta Mintii Universale; apoi
    emitind cuvintul cu acest continut; asa se face, si este
    bine.
    Isus, cind a fost crucificat, a dat carnea Sa, exteriorul,
    ceea ce vedem din trup, ca sa demonstreze ca exista in
    realitate un corp mai profund sau spiritual; si acest trup
    spiritual este cel pe care El l-a manifestat cind a iesit din
    mormint. Este trupul de care vorbea cind a spus: Distrugeti
    acest templu si in trei zile Eu il voi inalta din nou. El a facut
    asta ca sa ne arate ca avem acelasi trup spiritual si ca
    putem face toate lucrarile pe care le-a facut El. Nu exista
    nici o indoiala ca, daca Isus ar fi vrut, El S-ar fi putut salva.
    Nu este nici un dubiu ca El a vazut ca o mare schimbare
    avea loc in corpul Sau. El a inteles si ca cei din jurul Sau
    nu puteau sa inteleaga ca si ei puteau sa-si manifeste
    corpul spiritual, asa cum Se astepta El sa-i vada intelegind.
    Ei inca priveau persoana, si El a inteles ca, daca ar fi
    manifestat corpul spiritual fara o schimbare categorica,
    34
    34
    oamenii nu ar fi fost capabili sa discearna intre material
    si spiritual; asa ca a adoptat calea crucificarii ca sa
    realizeze schimbarea.
    Nu este oare acesta adevaratul Christ din om, cel pe
    care Marele Maestru Isus, pe care toti Il iubim si veneram,
    a venit sa ni-l arate? Nu si-a petrecut El viata aici, pe
    pamint, ca sa ne arate calea perfecta spre Dumnezeu?
    Putem face altfel decit sa iubim aceasta ideala cale
    perfecta odata ce o intelegem, fie ca plantam seminte,
    facem piine, sau implinim un milion si unul de lucruri
    necesare existentei umane? Nu sunt, aceste fapte, lectiile
    simple care ne poarta spre evolutia noastra? Intr-o zi avem
    sa realizam ca suntem cu adevarat Fii ai lui Dumnezeu, nu
    servitori; ca, in calitate de Fii, putem avea si avem tot ce
    are Tatal, si putem folosi totul exact la fel de liber ca si
    Tatal nostru.
    Admit ca asta cere, in primul rind, o credinta puternica;
    care de obicei trebuie asimilata pas cu pas si practicata
    constant, ca muzica sau matematica, pina cind ajungem la
    nivelul cunoasterii. Atunci suntem mareti, minunat de liberi.
    Ar putea fi un exemplu mai bun, mai adevarat al acestei
    vieti, decit cea a lui Isus? Puteti sa nu recunoasteti puterea
    care este in numele Sau, Isus, Christ manifestat, sau
    Dumnezeu manifestindu-Se prin omul carnal? Isus
    ajunsese in starea in care Se baza in intregime pe
    profunda Sa cunoastere sau intelegere a lui Dumnezeu, si
    asa a facut El toate marile Sale lucrari. El nu S-a bazat pe
    propria Sa vointa sau pe ginduri puternice, concentrate.
    Nici noi nu trebuie sa ne bazam pe vointa noastra sau pe
    concentrarea unor ginduri puternice, ci pe vointa lui
    Dumnezeu : Faca-Se voia Ta, si nu a mea, Doamne!
    Voiti sa faceti voia lui Dumnezeu! Nu credeti ca Isus a
    vrut, in toate, sa faca voia lui Dumnezeu, sau sa faca ceea
    ce voia Dumnezeu ca El sa faca?
    Veti observa ca foarte adesea se face referire la Isus
    urcind pe un munte inalt. Nu stim daca El a urcat fizic, sau
    nu, un munte inalt. Stim ca toti trebuie sa urcam sus, pe
    cele mai inalte culmi ale constiintei, ca sa primim
    iluminarea noastra. Aceste inaltimi semnifica cel mai inalt
    nivel al intelepciunii, si acolo, daca aceasta facultate nu e
    dezvoltata, trebuie s-o dezvoltam prin ginduri spirituale.
    Apoi, din inima, centrul iubirii, trebuie sa lasam iubirea sa
    curga pentru a echilibra totul, si cind acest lucru este facut,
    35
    35
    Christ e revelat. Fiul omului percepe ca este Fiul lui
    Dumnezeu, unicul fiu zamislit, in care Tatal isi gaseste
    multumirea. Apoi, cu iubire statornica, trebuie sa realizam
    asta pentru toti.
    Stati si reflectati adinc, pentru un moment, si realizati
    numarul infinit de fire de nisip de pe tarmul marii; numarul
    imens al picaturilor de apa care constituie apele
    pamintului; numarul nesfirsit de forme de viata din apele
    pamintului. Apoi realizati infinitul numar al particulelor din
    rocile continute de intregul pamint; numarul enorm de
    copaci, plante, flori si arbusti de pe pamint; numarul imens
    al formelor de viata animala de pe fata pamintului.
    Realizati ca toate acestea ilustreaza idealul mentinut in
    marea Minte Universala a lui Dumnezeu; ca toate contin
    viata unica, viata lui Dumnezeu. Apoi reflectati la
    nenumaratele suflete nascute pe acest pamint. Apoi
    realizati ca fiecare suflet este o imagine ideala, perfect
    ilustrata, a lui Dumnezeu, asa cum Se vede Dumnezeu pe
    Sine; ca fiecarui suflet i s-a dat aceeasi putere, expresie si
    stapinire peste tot ceea ce Dumnezeu insusi are. Nu
    credeti oare ca Dumnezeu doreste sau voieste ca omul sa
    dezvolte aceste calitati Dumnezeiesti sau daruite de
    Dumnezeu, si sa faca lucrarile pe care le face El, prin
    mostenirea data lui, omului, de Tatal, unica, marea Minte
    Universala care este in tot, prin tot si mai presus de toate?
    Apoi realizati ca fiecare este o exprimare sau o
    exteriorizare (din nevazut, din Spirit) in forma vizibila, o
    forma prin care lui Dumnezeu ii place sa se exprime. Cind
    putem realiza si accepta asta, putem spune, intr-adevar,
    ca si Isus: Iata, aici este Christ . In acest mod El a atins
    cunoasterea Sa desavirsita asupra lumii si eului carnal. El
    a recunoscut, proclamat si acceptat divinitatea Sa, apoi a
    trait viata exact asa cum trebuie s-o traim si noi.

  9. #9
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.218
    CAPITOLUL VIII
    Dupa o intirziere de opt zile, am ridicat tabara luni
    dimineata si ne-am continuat drumul. In dupa-amiaza celei
    de-a treia zile am ajuns la malul unui riu mare. Latimea lui
    era de circa 1000 de picioare, albia fiind plina, si curentul
    avea o viteza de cel putin 10 mile pe ora. Ni s-a spus ca,
    de obicei, acest torent putea fi traversat prin locul acela
    fara nici o dificultate.
    Am hotarit sa asezam tabara pina dimineata si sa
    observam cresterea sau scaderea apei. Am fost informati
    36
    36
    ca am putea sa trecem riul pe un pod aflat in susul
    apei, dar ca sa ajungem la pod ar fi fost necesar un ocol
    de cel putin patru zile de drum greu. Ni se demonstrase ca
    nu trebuia sa ne facem vreo grija, cum ne facusem cu
    proviziile, caci din acea zi, deja amintita, cind proviziile se
    epuizasera, intreaga expeditie, formata din peste 300 de
    persoane, fusese hranita cu o abundenta de provizii din
    invizibil, cum ii spuneam noi. Aceasta aprovizionare a
    continuat timp de 64 de zile, pina cind ne-am intors in satul
    de unde plecasem. Totusi, niciunul dintre noi nu avea nici
    o idee despre adevarata semnificatie sau importanta a
    lucrurilor pe care le experimentam. Nici nu eram capabili
    sa intelegem ca aceste lucruri erau indeplinite printr-o lege
    precisa, o lege pe care toti o pot folosi.
    Cind ne-am adunat la micul dejun in dimineata
    urmatoare, am gasit in tabara cinci straini. Ne-au fost
    prezentati si ni s-a spus ca faceau parte dintr-un grup care
    isi avea tabara pe celalalt mal al riului, si care se intorcea
    din satul spre care mergeam noi. Nu le daduram prea
    multa atentie, caci presupuneam, in mod firesc, ca
    gasisera o barca si trecusera apa cu ea. Cineva din echipa
    noastra a spus:
    - Daca acesti oameni au o barca, de ce n-am putea s-o
    folosim ca sa trecem riul?
    Cred ca toti vazusera in asta o cale de iesire din
    dificultatea noastra; dar ni s-a spus ca nu exista nici o
    barca si ca traversarea prin locul acela nu era considerata
    atit de importanta incit sa existe o barca acolo.
    Dupa ce am terminat micul dejun din dimineata aceea,
    cu totii ne-am adunat pe malurile suvoiului. Am observat ca
    Emil, Jast si Neprow, impreuna cu alti patru din grupul
    nostru, discutau cu cei cinci straini. Jast a venit la noi si nea
    spus ca ei ar vrea sa traverseze cu ceilalti pina la tabara
    lor de pe celalalt mal al riului, caci hotarisera sa asteptam
    pina in dimineata urmatoare, ca sa vedem daca apa dadea
    semne de scadere. Desigur, curiozitatea ne-a fost stirnita
    si ne gindeam ca era destul de nesabuita incercarea de a
    inota intr-un torent atit de rapid cum era cel din fata
    noastra, doar pentru a saluta prieteneste un vecin.
    Credeam ca inotul era singurul mod prin care se putea
    efectua traversarea.
    Cind Jast s-a alaturat grupului, cei 12, complet imbracati,
    s-au indreptat spre malul apei si, cu cel mai desavirsit
    37
    37
    calm, au pasit pe apa, si nu in ea. Niciodata nu voi uita
    ce am simtit cind i-am vazut, pe fiecare din cei 12 oameni,
    pasind de pe tarmul solid pe apa curgatoare. Mi-am tinut
    respiratia, asteptindu-ma, desigur, sa-i vad plonjind in
    adinc si disparind. Mai tirziu am aflat ca acelasi fusese
    gindul tuturor celor din echipa noastra. In acel moment
    cred ca fiecare dintre noi si-a tinut rasuflarea pina cind toti
    au trecut de mijlocul apei, atit de uluiti eram vazindu-i pe
    toti doisprezece mergind calm de-a latul suprafetei unui
    torent, fara cea mai mica dificultate si fara sa se scufunde
    mai mult decit cu talpile sandalelor. Cind au pasit de pe
    apa pe celalalt mal, am simtit ca o greutate de citeva tone
    mi-a alunecat de pe umeri, si cred ca acelasi a fost
    sentimentul fiecaruia din echipa noastra, judecind dupa
    oftaturile de usurare din momentul cind ultimul a ajuns la
    mal. A fost, cu siguranta, o experienta pe care cuvintele nu
    o pot descrie. Cei 7 din grupul nostru s-au intors apoi
    pentru masa de prinz. Desi emotia nu a mai fost la fel de
    puternica la a doua traversare, fiecare dintre noi a respirat
    usurat cind cei 7 au fost iarasi in siguranta pe mal. Nimeni
    din echipa noastra nu parasise malul riului inaintea acelei
    amiezi. Au fost foarte putine discutii despre lucrul la care
    fusesem martori, atit de coplesiti eram de propriile noastre
    ginduri.
    In dupa-amiaza aceea s-a hotarit ca eram nevoiti sa
    facem ocolirea pina la pod ca sa traversam riul. Ne-am
    sculat devreme in dimineata urmatoare, gata sa pornim in
    lunga ocolire. Inainte sa plecam, 52 de insi din expeditie au
    mers calm spre riu si peste el, la fel ca si cei 12 din ziua
    precedenta. Ni se spusese ca am putea sa traversam cu
    ei, dar niciunul dintre noi nu avea credinta necesara pentru
    a face incercarea. Jast si Neprow au insistat sa ne
    insoteasca. Am incercat sa-i facem sa renunte, spunindule
    ca puteam merge de-a lungul riului cu ceilalti, scapindu-i
    astfel de neplacerea ocolului. Au fost neclintiti si au ramas
    cu noi, spunind ca nu era absolut nici o neplacere pentru
    ei.
    Subiectul conversatiilor si gindurilor in timpul celor 4 zile,
    cit ne-a luat ca sa ne alaturam celor care traversasera, a
    fost despre lucrurile remarcabile pe care le vazusem
    realizate in timpul scurtei perioade in care fusesem cu
    acesti oameni minunati. In ziua a doua, expeditia inainta cu
    greu pe linga peretele abrupt al unui munte, cu soarele
    38
    38
    fierbinte revarsindu-se asupra noastra, cind seful
    nostru, care vorbise foarte putin in ultimele doua zile, a
    spus deodata:
    - Baieti, de ce este omul obligat sa se tirasca si sa se
    chinuie pe fata pamintului?
    I-am raspuns in cor ca daduse glas chiar gindurilor
    noastre. A continuat:
    - Cum se face, daca vreo citiva sunt capabili sa faca
    lucrurile pe care le-am vazut implinite, ca nu toti oamenii
    pot face aceleasi lucruri? Cum se face ca omul se
    multumeste sa se tirasca, si nu numai ca e multumit sa se
    tirasca, ci se obliga sa faca astfel? Daca omului i-a fost
    data stapinirea asupra tuturor lucrurilor, i s-a dat cu
    siguranta puterea de a zbura mai sus decit pasarile. Daca
    aceasta este stapinirea lui, de ce nu si-a afirmat aceasta
    stapinire cu mult timp in urma? Greseala trebuie sa fie, in
    mod cert, chiar in mintea omului. Toate acestea trebuie sa
    fi aparut din cauza conceptiei limitate a omului despre sine
    insusi. El a fost capabil, in propria sa minte, doar sa se
    vada tirindu-se; astfel, el nu a putut decit sa se tirasca.
    Apoi Jast a continuat ideea si a spus:
    - Ai perfecta dreptate, totul este in constiinta omului. El
    este limitat sau nelimitat, ingradit sau liber, exact asa cum
    gindeste. Credeti ca oamenii pe care i-ati vazut mergind
    ieri de-a latul riului, ca sa scape de neplacerile acestui
    drum, sunt in vreun fel creatii mai speciale decit voi? Nu.
    Nu sunt deloc creati in vreun fel diferit de voi. Nu au nici un
    fir de putere mai mult decit cea cu care si voi ati fost creati.
    Ei, prin folosirea justa a puterilor gindului, si-au dezvoltat
    puterea daruita de Dumnezeu. Lucrurile pe care le-ati
    vazut implinite cit timp ati fost cu noi, le puteti implini voi
    insiva, la fel de complet si liber. Lucrurile pe care le-ati
    vazut sunt implinite in acord cu legea precisa, si orice fiinta
    umana poate folosi legea daca voieste.
    Discutia s-a sfirsit aici si am mers mai departe, ne-am
    alaturat celor 52 care traversasera si am continuat drumul
    spre sat.

  10. #10
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.218
    CAPITOLUL IX
    In acest sat se gasea Templul Vindecarii. Se spune ca
    numai cuvintele de Viata, Iubire si Pace au fost exprimate
    in acest templu de la ridicarea lui, si vibratiile sunt atit de
    puternice incit aproape toti cei care trec prin templu sunt
    vindecati instantaneu. Se mai spune ca aceste cuvinte, de
    39
    39
    Viata, Iubire si Pace, au fost folosite si emise de
    atita timp in acest templu, si vibratiile emanind din ele sunt
    atit de inalte, incit oricine ar folosi, oricind, cuvinte de
    dizarmonie si imperfectiune, ele nu ar avea nici o putere.
    Ni s-a spus ca aceasta este o ilustrare a ceea ce se
    petrece in om. Daca el ar trai emitind cuvinte de Viata,
    Iubire, Armonie, Pace si Perfectiune, in scurt timp ar fi
    incapabil sa mai rosteasca vreun cuvint nearmonios. Am
    incercat sa folosim cuvinte nearmonioase si am constatat,
    de fiecare data, ca nu puteam nici macar sa le pronuntam.
    Acest templu era tinta acelora din expeditie care cautau
    vindecarea. Pentru Maestrii din vecinatate, exista obiceiul
    de a se aduna in acest sat la anumite intervale de timp,
    pentru o perioada de devotiune si instruire a celor care
    doresc sa se foloseasca de aceasta ocazie. Templul este
    dedicat in intregime vindecarii si este deschis pentru
    oameni tot timpul. Cum nu intotdeauna oamenii pot sa
    ajunga la Maestri, Maestrii incurajeaza populatia sa
    mearga la templu pentru a se vindeca. De aceea ei nu ii
    vindeca pe cei care se aduna pentru pelerinaj. Ei insotesc
    pelerinii ca sa demonstreze oamenilor ca nu sunt cu nimic
    diferiti, ca toti au inlauntrul lor aceeasi putere daruita de
    Dumnezeu. Banuiesc ca, atunci cind au trecut riul in acea
    dimineata, au facut-o ca sa arate ca se puteau ridica mai
    presus de orice pericol, si ca si noi ar trebui sa ne plasam
    mai presus de orice pericol.
    In locurile din care nu se poate ajunge la acest templu,
    toti cei ce vin la Maestri pentru ajutor au foarte mult de
    cistigat. Desigur, exista curiosii si cei care nu cred, si care
    nu par sa primeasca vreun ajutor. Am fost martori la
    reuniuni de 200 pina la 2000 de persoane, si toti cei care
    cerusera vindecarea fusesera vindecati. Foarte multi ne-au
    spus ca se vindecasera declarind, in tacere, ca doreau sa
    devina intregi. Am avut ocazia sa observam pe foarte multi
    dintre cei vindecati in diferite momente, si am constatat ca
    vreo 90% din aceste vindecari erau definitive, in timp ce
    toate vindecarile din templu erau definitive. Ni s-a explicat
    ca templul este un lucru concret, localizat intr-un loc
    simbolizind inima lui Dumnezeu, Christul din individ - dupa
    cum orice biserica ar trebui sa semnifice pe acest
    Dumnezeu, sau inima lui Christ in individ - si ca acesta
    este permanent accesibil celor ce doresc sa mearga acolo.
    Ei pot merge la templu oricit de des, si pot sa ramina acolo
    40
    40
    oricit de mult timp doresc. Idealul este, astfel, format in
    mintile celor care vin la el, si se fixeaza in minte.
    Emil a spus:
    - Chiar aici apare sugestia care a condus la idolatrie in
    trecut. Oamenii au cautat sa imprime in lemn sau piatra,
    aur, argint sau bronz, imaginea pe care o idealizau, dar
    orice idol nu poate fi decit o imagine imperfecta a idealului.
    Trebuie sa mentalizam idealul exprimat si nu sa idealizam
    personalitatea care il exprima. Acest lucru e adevarat si
    pentru o personalitate atit de mare ca Isus. Astfel, Isus a
    preferat sa plece cind a vazut ca oamenii idealizau
    personalitatea Sa, in locul idealului pe care El il
    reprezenta. Ei cautau sa-l faca Regele lor, intelegind doar
    ca El putea sa ii hraneasca cu tot ce aveau nevoie din
    exterior, nerecunoscind ca ei insisi aveau inlauntrul lor
    puterea de a-si satisface orice nevoie, si ca asta trebuia ei
    sa faca, asa cum facuse El insusi. El a spus: Trebuie sa
    plec, caci daca Eu nu plec, Mingiietorul nu va veni, asta
    insemnind ca, atita vreme cit vedeau personalitatea Sa, ei
    nu-si puteau recunoaste propriile puteri. Caci ei trebuia sa
    priveasca in ei insisi, in adincul sufletului lor. Altcineva va
    poate invata, dar trebuie sa lucrati voi insiva, caci daca va
    uitati la altul, construiti un idol in loc sa dati viata idealului.
    Am fost martori la vindecari miraculoase. Unii bolnavi
    doar intrau in templu si erau vindecati. Altii stateau acolo
    un timp considerabil. Nu am vazut niciodata pe cineva
    oficiind, caci vibratiile cuvintului rostit erau atit de intense,
    incit toti cei ce intrau sub influenta lor beneficiau din plin.
    Am vazut un om care suferea de osificarea articulatiilor,
    dus in templu si complet vindecat. Intr-o ora el mergea,
    complet restabilit. Dupa aceea el a lucrat pentru echipa
    noastra timp de patru luni. Unui alt om, care isi pierduse
    degetele miinii, acestea i-au fost complet refacute. Un
    copilas cu membrele atrofiate si cu corp diform a fost
    vindecat instantaneu si a iesit din templu. Cazuri de lepra,
    orbire, surzenie si multe alte boli au fost vindecate pe loc.
    De fapt, toti cei ce mergeau in templu erau vindecati. Am
    avut ocazia sa observam, din cind in cind, doi sau trei ani
    mai tirziu, pe o parte dintre cei ce fusesera vindecati in
    acest moment, si vindecarea fusese definitiva. Ni s-a spus
    ca daca vindecarea nu era definitiva, si infirmitatea
    revenea, asta era din cauza lipsei de adevarata realizare
    spirituala a individului.
    41
    41

Pagina 1 din 4 1234 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •