CAPITOLUL VI
145
Dupa ce ne-am asezat iarasi, cineva din echipa
noastra s-a intors spre Emil si l-a intrebat daca oricine putea
dobindi arta de a vindeca. El spuse:
- Puterea de a vindeca poate fi obtinuta numai daca invatam
sa vedem lucrurile pornind de la sursa lor. Putem dobindi
controlul asupra oricarei dizarmonii numai in masura in care
intelegem ca ea nu vine de la Dumnezeu.
Divinitatea care va traseaza destinele nu este o persoana
puternica, care sa va modeleze asa cum un olar modeleaza
lutul, ci o Suprema Putere Divina - inlauntrul si pretutindeni in
jurul vostru, si imprejurul si inauntrul oricarei substante - care
va apartine ca s-o folositi asa cum vreti. Daca nu realizati asta,
nu puteti gasi increderea in voi insiva. Cel mai puternic leac
pentru dizarmonie este cunoasterea faptului ca ea nu vine de
la Dumnezeu si ca Dumnezeu nu a creat-o niciodata.
Creierul are calitatea de a receptiona si inregistra vibratiile
oricarui obiect pe care il fixeaza ochiul. Vibratiile luminii,
umbrelor si culorilor, toate sunt inregistrate. Creierul are si
calitatea de a reproduce aceste vibratii si de a le proiecta
iarasi, de asta-data prin viziunea interioara; atunci vedem iar
imaginea transmisa de ochi. Voi reproduceti acest proces in
aparatul de fotografiat, ori de cite ori expuneti o pelicula
fotosensibila. Acea pelicula primeste si inregistreaza vibratiile
emise de obiectul pe care vreti sa-l fotografiati. Dupa ce
aceste vibratii sunt receptionate si inregistrate pe pelicula,
trebuie sa le fixati daca doriti sa ramina permanente, ca sa le
puteti vedea. Mai aveti doar putina vreme pina cind veti
descoperi ca miscarile si culorile obiectelor pe care le
fotografiati pot fi inregistrate si proiectate, fixindu-le mai intii, si
apoi revenind si proiectind luminile si culorile la aceeasi
vibratie la care au fost receptionate si fixate.
La fel este cu gindul, cuvintul si fapta. Fiecare grup selectiv
de celule cerebrale preia si inregistreaza tipul de vibratii care ii
corespunde si, cind aceste vibratii sunt repetate si proiectate,
ele pot fi reproduse exact asa cum au avut loc, daca celulele
sunt lasate sa-si faca datoria lor precisa.
Mai exista un grup de celule cerebrale selective care pot
receptiona, inregistra si fixa vibratiile gindurilor, faptelor,
miscarilor si imaginilor pe care alte corpuri le formeaza si le
emit. Aceste vibratii, de asemenea, pot fi reproduse si
proiectate, si puteti sa aranjati aceste celule in asa fel incit sa
puteti reproduce cuvintele si miscarile acelor corpuri sau
obiecte, si chiar gindurile celor care le emit. Prin intermediul
146
acestor celule ii puteti ajuta pe altii pentru a-si controla
gindurile, ca si pe voi insiva. Acestea sunt celulele prin care
sunt produse accidente si calamitati ca razboaie, cutremure,
inundatii, incendii si toate necazurile pe care le-a mostenit
omul muritor. Uneori el vede intimplindu-se un lucru, sau isi
imagineaza ca se intimpla; vibratia corespunzatoare este fixata
in celule, este emisa pentru a fi imprimata in celulele
corespunzatoare ale altor creiere, apoi este iarasi proiectata,
pina cind acel lucru este atit de bine fixat, ca se intimpla.
Toate aceste lucruri pot fi evitate daca gindul care le sustine
este retras imediat si daca vibratiile nu sunt lasate sa se fixeze
in celulele creierului, astfel incit sa nu mai poata fi proiectate
din nou. Prin acest set de celule sunt prezise toate
calamitatile.
Exista si un alt grup de celule cerebrale selective care
receptioneaza, inregistreaza si fixeaza vibratiile gindurilor si
activitatii Mintii Divine, in care sunt create si emise toate
vibratiile adevarate. Aceasta Minte Divina, sau Dumnezeu,
imbiba orice substanta si permanent emite vibratii divine si
adevarate si, daca pastram aceste celule in functia lor reala,
suntem capabili sa receptionam si sa emitem aceleasi vibratii
adevarate si divine pe care le receptionam de la Mintea Divina.
Nu avem Mintea Divina, dar avem celulele care receptioneaza
si proiecteaza vibratiile Mintii Divine.
A urmat o pauza si o tacere adinca, apoi pe peretele
camerei aparu o imagine. La inceput era nemiscata dar, dupa
o clipa, deveni animata, iar dupa inca un moment, scena
incepu sa se schimbe. Se derulau scene care ii puteau
reprezenta pe cei implicati in activitatea celor mai prospere
centre de afaceri din lume. In timp ce scenele se schimbau
rapid, avem timp suficient sa identificam si sa numim multe
locuri cunoscute; una dintre scene reprezenta momente traite
la debarcarea noastra in Calcutta, in Decembrie 1894. Asta se
intimpla cu mult inainte sa se fi auzit ceva despre cinema sau
imagini animate. Totusi, aceste imagini descriau si
reproduceau toate miscarile corpurilor umane si ale altor
obiecte. Imaginile au continuat sa se deruleze, cu scene noi la
fiecare minut, timp de aproape o ora. In timp ce ele se derulau,
Emil ne spuse:
- Aceste imagini prezinta conditiile care exista astazi in lume.
Observati aerul general de pace si prosperitate care domina o
mare parte a planetei. Exista o doza rezonabila de satisfactie;
oamenii par netulburati si, in general, fericiti. Dar sub aceste
147
lucruri se afla un cazan clocotind de discordie,
generat de gindirea ignoranta a omului. Este ura, intriga si
discordie intre natiuni. Oamenii incep sa vizualizeze mari
centre militare, cum n-au fost niciodata cunoscute pe Pamint.
Chiar daca noi facem tot ce ne sta in putere ca sa infaptuim
binele, eforturile noastre combinate nu vor fi suficiente ca sa ii
influentam pe cei care sunt hotariti sa guverneze prin puterea
lor. Daca vor fi capabili sa-si perfecteze si sa-si puna in
aplicare planurile diabolice - si ne asteptam ca vor fi, caci
popoarele si natiunile dorm exact cind ar trebui sa vegheze si
sa gindeasca - peste putini ani veti vedea petrecindu-se scene
ca acestea.
Aparura, la rind, 10-12 scene de razboi. Erau scene care nu
visasem vreodata ca ar putea avea loc in realitate, si le-am dat
prea putina atentie. Emil a continuat:
- Speram, aproape fara speranta, ca acestea pot fi evitate.
Timpul ne-o va spune, si speram sa predomine conditiile care
urmeaza.
Si au urmat scene de frumusete si pace, mai presus de orice
descriere, si Emil spuse:
- Acestea sunt scene pe care voi toti le veti vedea
petrecindu-se, dar dorim, atit cit este posibil, sa uitati cealalta
serie de scene, caci asta ne va ajuta mai mult decit ginditi.
Dupa o scurta pauza, cineva din echipa noastra a intrebat ce
implicau cuvintele Domnul Dumnezeu, si Emil a continuat:
- Expresia Domnul Dumnezeu a fost folosita pentru a
desemna Fiinta Perfecta pe care Principiul Divin, sau
Dumnezeu, a creat-o pentru a manifesta calitatile Lui aici, pe
Pamint. Aceasta Fiinta a fost creata dupa imaginea si
asemanarea Principiului Divin si avea acces, putind utiliza, la
tot ce avea Principiul Divin. Aceasta Fiinta avea toate
potentialitatile Principiului Divin, si puterea de a le aduce in
manifestare, atita timp cit coopera cu Principiul Divin si isi
dezvolta facultatile care ii fusesera date, in modul ideal pe care
Principiul Divin il proiectase sau il pastra in minte. Aceasta
Fiinta a fost numita ulterior Domnul Dumnezeu, ceea ce
insemna expresia in actiune creatoare a Legii lui Dumnezeu.
Aceasta este Fiinta Perfecta pe care Principiul Divin o mentine
in minte pentru ca s-o exprime omul. Este Omul Divin Unic pe
care l-a creat Principiul Divin. Omul, sau latura spirituala a
naturii sale, are tot dreptul si poate deveni acest Domn
Dumnezeu sau Omul Unic. Acest Om Divin a devenit apoi
cunoscut ca fiind Christ. El avea stapinire asupra cerului si
148
pamintului, si peste tot ce exista in ele. Atunci Domnul
Dumnezeu, folosind puterea Sa de a crea, a creat alte fiinte
asemenea Lui. Aceste fiinte, apoi, au fost numite fii ai
Domnului Dumnezeu, si Creatorul lor a fost numit Tata, iar
Principiul Divin a fost numit Dumnezeu.
Aici el se opri, intinse mina si, aproape imediat, avea in mina
o bucata mare dintr-o substanta moale care semana cu lutul. A
pus-o pe masa si a inceput sa modeleze o forma care, in
curind, reprezenta o frumoasa forma umana, de vreo 6 toli
inaltime. Atit de indeminatic lucrase, incit o terminase foarte
repede. Dupa ce a terminat-o, a tinut-o citeva clipe cu
amindoua miinile; apoi a ridicat-o, a suflat asupra ei si ea a
prins viata. A mai tinut-o un timp in miini, apoi a pus-o pe
masa, unde ea se tot misca. Se comporta atit de asemanator
cu o fiinta umana, incit nu am intrebat nimic, ci am ramas cu
gurile cascate si cu ochii larg deschisi de uimire. Emil vorbi,
citind:
- Si Domnul Dumnezeu l-a creat pe om din tarina pamintului,
i-a suflat in nari suflare de viata si el a devenit un suflet viu.
Apoi Fiii Domnului Dumnezeu au creat omul din tarina
pamintului; si ei, cu abilitatea lor creatoare, au suflat suflul
vietii in forma modelata, si ea a devenit un suflet viu. Un geniu
poate face asta prin modelare, sau cu miinile sale. Daca lasa
statueta sau imaginea asa cum au format-o miinile sale, atunci
ea este doar o imagine si el nu are nici o responsabilitate; dar
daca el continua si isi foloseste puterea creatoare ca sa puna
in ea viata, atunci responsabilitatea lui nu inceteaza niciodata.
El trebuie sa vegheze asupra fiecareia din creatiile sale, si ele
trebuie mentinute in ordinea divina. Acesta este punctul in care
omul a pierdut, intr-un fel, contactul cu Dumnezeu. El a facut
imagini ca acestea; apoi nu a retras viata cu care, in ardoarea
lui, le inzestrase, si ele s-au raspindit pe Pamint fara teluri si
nazuinte. In timp ce, daca ar fi retras din ele viata cu care le
dotase, ele ar fi fost doar statui, si responsabilitatea sa ar fi
incetat.
Aici figurina se opri din miscare, si Emil a continuat:
- Ati vazut lutul in miinile modelatorului, dar este omul, nu
Dumnezeu, cel care minuieste lutul. Daca el ar fi creat figura
din substanta pura a lui Dumnezeu, atunci ea, ca si el, ar fi fost
un curat si adevarat fiu. Acest lucru va va fi mult mai clar dupa
ce veti traduce prima serie de tablite. Pentru ca este tirziu,
cred ca acum vreti sa va odihniti.
149
De indata ce ultimul musafir a plecat, ne-am
pregatit de odihna, simtind ca ultimele citeva zile fusesera
nespus de pline.