Papornița Moșului
Pagina 3 din 4 PrimulPrimul 1234 UltimulUltimul
Rezultate 21 la 30 din 31

Subiect: Viata si Invataturile Maestrilor din Extremul Orient

  1. #21
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    CAPITOLUL XX
    In urmatoarele 5 zile, drumul nostru ne-a condus prin
    tinutul prin care calatorise Ioan. In a cincea zi am ajuns in
    satul unde ne asteptau caii. Aici Emil a venit cu noi si, din
    acest moment, calatoria a fost relativ usoara pina in satul
    unde traia el.
    Apropiindu-ne de acest sat, puteam vedea ca tinutul era
    mult mai populat, si ca drumurile si cararile erau mult mai
    bune decit altele pe care mersesem. Drumul nostru ne
    conducea in lungul unei vai fertile, si am urmat aceasta
    cale printr-un platou intins. Am observat ca valea se
    ingusta treptat pe masura ce inaintam, si ca in final
    marginile ei se apropiau atit de mult de fiecare parte a
    riului, incit formau un canion. Pe la ora 4 a zilei in care
    aveam sa ajungem in sat, am dat deodata peste un mal
    abrupt, de pe care riul cadea intr-o cascada de vreo 300
    de picioare. Drumul ne dusese intr-un loc neted la baza
    malului, linga cascada. Am vazut ca exista o trecere taiata
    in gresie, sub un unghi de 45 de grade, spre platoul de
    deasupra, si fusesera sapate trepte in piatra potecii, astfel
    ca urcusul era usor. Usi mari de piatra fusesera astfel
    aranjate incit sa poata fi inchise peste deschiderea de la
    baza malului, constituind astfel o formidabila bariera pentru
    un inamic nepoftit. Cind am ajuns pe platoul de deasupra,
    am vazut ca scara prin stinca era singura cale de urcare si
    76
    76
    coborire permisa de riu. Cindva existasera trei cai
    de acces, dar peretii care inconjurau satul fusesera acum
    reconstruiti astfel incit sa bareze orice acces posibil. Multe
    case din sat fusesera astfel cladite incit unul din pereti
    forma o parte a zidului care inconjura satul. Am observat
    ca acele case care erau una cu zidul erau inalte cit 3 etaje
    si nu existau deschizaturi pentru ferestre, in perete, decit la
    inaltimea celui de-al treilea etaj. Fiecare deschizatura avea
    construit un balcon suficient de larg pentru ca 2-3
    persoane sa poata sta in el comod. Acestea, am judecat
    noi, erau astfel facute incit permanent sa poata fi aruncata
    o privire in afara. Ni s-a spus ca regiunea fusese locuita
    cindva de un trib de bastinasi care se izolasera de ceilalti,
    pina cind disparusera ca trib, unii fiind asimilati de alte
    triburi.
    Aici era casa parinteasca a lui Emil si locul unde aveam
    sa ne intilnim cu membrii expeditiei noastre care se
    impartise in mici grupuri pentru a acoperi mai mult teritoriu.
    Intrebind, am aflat ca eram primii sositi si ca ceilalti aveau
    sa vina a doua zi. Ni s-a dat una din casele construite in
    zidul satului. Ferestrele etajului trei dadeau spre asprul
    tinut muntos din sud.
    Ne-am facut comozi si ni s-a spus ca cina avea sa fie
    servita la primul nivel, adica la parter. Am coborit si i-am
    gasit asezati la masa pe Emil, sora lui, sotul ei si pe fiul si
    fiica pe care ii cunoscusem la templu cu citeva zile inainte.
    Inca nu terminasem cina, cind am auzit un freamat
    venind din mica piata din fata casei. Unul dintre sateni a
    venit si a anuntat ca au sosit seful nostru si grupul lui. S-au
    instalat confortabil; apoi am mers cu totii pe acoperis.
    Soarele apusese, dar amurgul inca persista. Privelistea
    la care ne uitam semana cu un mare bazin la confluenta
    unui numar de riuri coborind prin chei adinci din muntii mai
    inalti. Aceste riuri se varsau toate intr-un riu mai mare
    inainte sa cada peste abruptul perete de stinci, in valea de
    dedesubt, formind astfel cascada. Acest riu mai mare
    venea printr-un canion adinc si curgea peste platoul intins
    doar pe citeva sute de picioare inainte de a plonja in
    prapastie. Mai multe riulete curgeau pe peretii verticali ai
    canionului sapat de riul cel mare, formind caderi de apa si,
    in citeva cazuri, torenti zgomotosi. Unele cadeau in
    cascade perpendiculare de la 100-200 de picioare, in timp
    ce altele isi taiasera drumul prin peretele canionului si
    77
    77
    coborau formind un sir de cataracte. Departe in munti,
    vaile erau pline de ghetari, si acesti ghetari erau proiectati
    ca niste degete uriase din marele acoperis de zapada care
    se afla pe virfurile intregului masiv. Zidul protector al
    satului fusese unit cu cel al marelui canion, acolo unde
    acesta iesea in afara deasupra platoului drept, apoi
    mergea spre faleza unde apa cadea in valea de dedesubt.
    In locul unde zidul se unea cu peretele canionului, muntele
    se ridica vertical pe 200 de picioare, creind astfel o bariera
    naturala, lunga cit se vedea cu ochii. Ni s-a spus ca platoul
    se intindea pe 60 de mile de la est la vest, si in unele locuri
    avea 30 de mile de la nord spre sud; si singura alta cale de
    acces era in partea cea mai larga a platoului, acolo unde o
    carare ducea peste o trecatoare; iar aceasta trecatoare era
    pazita de un perete similar cu cel de unde ne gaseam noi.
    Pe cind vorbeam despre avantajele defensive ale locului,
    sora lui Emil si fiica ei ni s-au alaturat si, ceva mai tirziu, au
    venit Emil, cumnatul lui si fiul. Am observat la ei o unda de
    emotie, si in curind sora lui Emil ne-a spus ca in seara
    aceea asteptau o vizita a mamei lor. Ea spuse:
    - Suntem atit de fericiti, ca abia ne mai incapem in piele,
    caci o iubim atit de mult pe mama! Ii iubim pe toti cei care
    au mers inainte spre cunostinte mai inalte, caci sunt atit de
    buni si nobili, si de ajutor, dar mama noastra e atit de dulce
    si adorabila, atit de saritoare si iubitoare, ca nu ne putem
    opri sa n-o iubim de o mie de ori mai mult. In plus, suntem
    din carnea si singele ei. Stim ca o veti iubi ca si noi.
    Am intrebat daca venea deseori. Raspunsul a fost:
    - Oh, da, vine mereu cind avem nevoie de ea, dar este
    atit de ocupata cu munca ei, ca vine doar de doua ori pe
    an de bunavoie, si aceasta este una din aceste vizite. Va
    ramine o saptamina, si suntem cu totii atit de fericiti, incit
    nu mai stim ce sa facem.
    Aici conversatia a deviat spre experientele colegilor
    nostri pe durata cit fusesem despartiti, si ne adincisem in
    aceasta discutie cind, brusc, s-a facut liniste peste tot si,
    aproape inainte de a ne da seama, sedeam intr-o tacere
    perfecta fara s-o fi sugerat cineva. Umbrele serii se
    strinsesera pina cind cununa de zapada a muntelui din
    zare arata ca un mare monstru alb, gata sa-si piarda
    degetele de gheata si sa se intinda peste valea de
    dedesubt. Din liniste a venit un fosnet blind, ca al unei
    pasari asezindu-se din zbor, si paru ca o ceata subtire se
    78
    78
    condensa pe parapetul estic. Deodata ceata prinse
    contur, si acolo statea o femeie de o rapitoare frumusete la
    trup si chip, cu o lumina puternica radiind in jurul ei, incit
    abia o puteam privi. Cei din familia ei au sarit in picioare si
    au inaintat repede spre ea cu bratele intinse, exclamind,
    aproape toti, intr-un glas:
    - Mama!
    Ea a pasit usor, coborind de pe parapet pe acoperis, si ia
    imbratisat pe fiecare, ca orice mama, apoi ne-a fost
    prezentata. Spuse:
    - O, voi sunteti fratii dragi din indepartata America, veniti
    in vizita la noi. Bineinteles ca sunt foarte bucuroasa sa va
    urez bun venit in tara noastra. Inimile noastre se indreapta
    spre toti, si simtim ca daca ei ne-ar lasa, doar ne-am
    intinde miinile si i-am imbratisa pe toti asa cum, chiar
    acum, i-am imbratisat pe cei pe care ii numesc ai mei. Caci
    in realitate suntem o singura familie, fiii aceluiasi
    Dumnezeu Tata-Mama. De ce nu ne putem cunoaste toti
    ca frati?
    Remarcasem, chiar inainte de asta, ca serile deveneau
    tot mai reci, dar cind aparuse aceasta doamna, caldura
    emisa de prezenta ei facuse ca seara sa para a fi una de
    la mijlocul verii. Aerul parea incarcat de parfumul florilor, o
    lumina ca a lunii pline parea sa strabata totul, si in toate
    era o caldura si o stralucire pe care nu le pot descrie.
    Totusi, nu era nici urma de spectacol. Doar acea
    manifestare profunda, simpla, blinda, copilareasca.
    S-a propus sa coborim, si mama, cu celelalte doamne,
    pornira inainte pe scari, echipa noastra urmindu-le, iar
    gazdele incheind cortegiul. Atunci am observat ca, desi
    paream sa mergem firesc, pasii nostri nu faceau nici un
    zgomot pe acoperis sau pe scari. Nu incercam sa mergem
    in liniste; de fapt, cineva din echipa noastra a spus ca
    intentionat incercase sa faca un zgomot si nu reusise.
    Picioarele noastre parca nici n-ar fi atins acoperisul sau
    scarile. Am mers intr-o camera frumos mobilata. De cum
    am intrat si ne-am asezat, am remarcat o caldura si o
    stralucire, si camera s-a umplut cu o lumina blinda, pe care
    nici unul dintre noi nu o putea explica.
    Toti am pastrat, pentru un timp, o liniste adinca. Mama
    ne intreba daca eram instalati confortabil si ingrijiti, si daca
    ne placea calatoria noastra. Convorbirea s-a indreptat spre
    subiecte generale, cotidiene, si ea parea familiarizata cu
    79
    79
    toate. Apoi discutia s-a indreptat spre viata noastra
    de familie, iar mama ne-a spus numele tatilor, mamelor,
    surorilor si fratilor nostri, si am fost surprinsi de descrierea
    detaliata a vietii fiecaruia dintre noi, pe care o facea fara sa
    ne fi pus vreo intrebare. Ne-a spus tarile pe care le
    vizitasem, munca pe care o indeplinisem si unde esuasem.
    Acestea nu erau spuse intr-o maniera vaga, ca sa fim
    obligati sa facem noi legaturile intre fapte, ci fiecare detaliu
    era pus in evidenta atit de clar, de parca am fi trait din nou
    acele scene. Dupa ce prietenii nostri ne-au urat noapte
    buna, n-am putut decit sa ne minunam cind am realizat ca
    nici unul dintre ei nu avea sub 100 de ani, ca mama avea
    peste 700 de ani, iar 600 de ani din acestia ii traise pe
    pamint cu corpul ei fizic. Totusi, toti erau plini de viata si
    fara griji, ca si cum ar fi avut 20 de ani, si nu s-ar fi putut
    banui altceva. Era ca si cum am fi fost cu niste tineri.
    Inainte ca ei sa plece in seara aceea, ni s-a spus ca in
    seara urmatoare avea sa aiba loc o adunare in cabana, si
    ca eram invitati cu totii.

  2. #22
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    CAPITOLUL XXI
    Pina a doua zi la amiaza, toate grupurile sosisera. Neam
    petrecut dupa-amiaza comparind notele, si acestea se
    verificau litera cu litera. In seara aceea, dupa ce
    terminasem cu notele, am fost invitati sa mergem direct la
    cabana pentru cina. Cind am ajuns, am gasit vreo 300 de
    oameni - barbati, femei si copii - adunati si asezati la mese
    lungi, pe banchete. Ni se rezervasera locuri la unul din
    capetele meselor, asa incit puteam privi pe toata lungimea
    salii. Mesele erau acoperite cu frumoase pinze albe de in,
    si erau pline cu vesela chinezeasca si argintarie, ca pentru
    un adevarat banchet; totusi, o singura lumina difuza scalda
    sala.
    Dupa ce ne asezasem de vreo 20 de minute, se facu o
    liniste adinca si, intr-o clipa, o lumina palida inunda
    incaperea. Lumina spori in intensitate pina cind toata sala
    fu luminata si fiecare lucru din sala scinteia ca si cum ar fi
    existat mii de lampi incandescente, discret ascunse si
    aprinse treptat, pina cind totul fu complet luminat. Aveam
    sa aflam mai tirziu ca in sat nu existau lampi electrice.
    Dupa ce a venit lumina, linistea s-a pastrat inca vreo 15
    minute, apoi deodata o picla paru sa se stringa si se auzi
    acelasi fosnet blind, ca filfiitul de aripi pe care-l auzisem in
    seara precedenta, cind mama lui Emil aparuse in fata
    80
    80
    noastra. Ceata se limpezi, si in sala, stind in picioare in
    diferite puncte, erau mama lui Emil si alti unsprezece: 9
    barbati si 3 femei.
    Cuvintele nu pot descrie frumusetea radiata de aceasta
    scena. Daca spun ca, desi nu aveau aripi, aparusera ca o
    ceata de ingeri, nu exagerez. Au ramas pentru o clipa ca
    impietriti. Toti isi inclinasera capetele si asteptau.
    Intr-o clipa s-a auzit un cor de voci nevazute. Auzisem
    despre vocile ceresti, dar nu le auzisem niciodata pina in
    acea noapte. Eram usor ridicati de pe locurile noastre.
    Spre final, cei care aparusera au mers la locurile lor, si iar
    am remarcat ca, desi nu faceau nici un efort sa mearga in
    liniste, pasii lor nu faceau nici cel mai mic zgomot.
    Cind cei 12 se asezasera pe locurile lor, aceeasi ceata
    aparu iarasi, si, cind s-a risipit, erau inca 12. De data asta
    erau 11 barbati si o femeie, si printre ei era si prietenul
    nostru cu documentele. Cum stateau acolo nemiscati, un
    alt cintec incepu. Cind cintecul fu aproape incheiat, cei 12
    mersera la locurile lor fara cel mai mic zgomot.
    Abia se asezasera, ca aburul umplu iar sala. Cind s-a
    limpezit, erau 13 stind in picioare, de data asta in cel mai
    indepartat capat al salii, 6 barbati si 7 femei; cite 3 barbati
    si 3 femei de fiecare parte a femeii din mijloc. Cea din
    centru parea sa fie o frumoasa fata in anii adolescentei.
    Vazusem ca fiecare femeie care aparuse era foarte
    frumoasa, dar aceasta le depasea pe toate. Statura cu
    capetele plecate pentru o clipa, si muzica izbucni din nou.
    Muzica rasuna un moment, apoi incepu corul de voci. Ne
    ridicaram in picioare. In timp ce sunetele se revarsau, ni se
    parea ca vedeam mii de forme mistice miscindu-se in jur si
    cintind la unison; nu s-a auzit nici un refren trist, nici o
    cheie minora. Totul era o izbucnire vesela, libera, a muzicii
    care venea din suflet si ajungea pina in suflet, inaltindu-l
    mai sus si mai sus, pina cind am simtit ca pierdeam orice
    legatura cu pamintul.
    Cind cintecul a incetat, cei 13 au mers spre locurile lor si
    s-au asezat. Privirile noastre erau atintite asupra figurii
    centrale a frumoasei doamne, inaintind spre masa noastra
    cu cite o doamna de fiecare parte. Se aseza in capul
    mesei noastre. De cum s-a asezat, farfuriile au fost stivuite
    in liniste la stinga ei. Luminile au sporit vag pentru o clipa,
    si in jurul fiecaruia dintre cei 37 era aceeasi lumina care ne
    tulburase atit, iar cel mai frumos cerc de lumina era chiar
    81
    81
    deasupra capului distinsilor nostri oaspeti. Eram singurii
    din acea adunare care eram foarte impresionati. Ceilalti
    pareau sa ia totul ca pe ceva firesc.
    Dupa ce toti s-au asezat, linistea a fost pastrata un timp;
    apoi fiecare voce din sala a izbucnit intr-un cintec voios,
    liber, condus de cei 37 care aparusera. Cind acesta s-a
    terminat, doamna din capul mesei noastre s-a ridicat si si-a
    intins miinile. In ele aparu o mica franzela de piine, de vreo
    2 toli in diametru, si lunga de vreo 14 toli. Atunci, fiecare
    din ceilalti 36 s-a ridicat, a venit in fata si a primit cite o
    astfel de franzela din miinile ei. Ei au trecut pe la toate
    mesele si au dat fiecaruia cite o bucata de piine. Doamna
    noastra a inconjurat masa si a dat fiecaruia o bucata din
    franzela ei. Dupa ce ne daduse fiecaruia bucata lui, ea
    spuse:
    - Nu stiti ca inlauntrul vostru locuieste Christ, si in noi
    toti? Nu stiti ca trupul vostru e pur, perfect tinar, vesnic
    frumos, divin? Nu stiti ca Dumnezeu v-a creat exact dupa
    chipul si asemanarea Lui insusi, si v-a dat stapinire peste
    toate lucrurile? Voi, prin voi insiva, sunteti totdeauna
    Christ, perfectul fiu al lui Dumnezeu, singurul fiu nascut al
    lui Dumnezeu, in care Tatal-Mama isi gaseste bucuria.
    Sunteti puri, perfecti, sfinti, divini, una cu Dumnezeu, in
    intregime Dumnezeu, si fiecare copil are dreptul sa-si
    afirme aceasta filiatie, aceasta divinitate.
    Cind tuturor li se daduse portia lor, ea s-a intors la locul
    ei, si franzela era de aceeasi lungime si marime ca atunci
    cind rupsese din ea prima bucata.
    Dupa ce s-a incheiat aceasta ceremonie, au inceput sa
    soseasca alimentele. Veneau in mari vase acoperite.
    Aceste vase apareau pe masa in fata doamnei, ca aduse
    de miini nevazute. Ea lua capacele, le punea deoparte si
    incepea sa serveasca. Umplute, farfuriile erau trecute mai
    intii una doamnei din dreapta, apoi una doamnei din stinga,
    si ele le dadeau mai departe, pina cind toti au fost serviti
    cu generozitate.
    Masa nu ajunsese prea departe, cind seful nostru o
    intreba pe doamna, care considera ea ca ar fi cel mai
    important atribut al lui Dumnezeu. Fara nici un moment de
    ezitare, ea raspunse:
    - Iubirea.
    Apoi continua spunind:
    82
    82
    - Arborele Vietii este asezat in centrul Raiului lui
    Dumnezeu, in adincul sufletului vostru, iar fructul bogat,
    abundent, care creste si se desavirseste pina la deplina
    perfectiune, cel mai perfect si mai datator de viata, este
    Iubirea. Iubirea a fost definita de cei care percep adevarata
    ei natura, ca lucrul cel mai maret din lume. As putea
    adauga ca este cea mai mare forta vindecatoare din lume.
    Iubirea nu esueaza niciodata in a implini orice cerere a
    inimii omului. Principiul divin al Iubirii poate fi folosit pentru
    a elimina orice necaz, orice infirmitate, orice conditie
    suparatoare, si orice lipsa care chinuie omenirea. Cu
    corecta intelegere si utilizare a subtilei si nelimitatei
    influente a Iubirii, lumea poate fi vindecata de ranile ei, si
    dulcea mantie a compasiunii divine poate acoperi orice
    dizarmonie, orice ignoranta si orice greseala a omenirii.
    Cu aripile intinse, Iubirea cauta punctele aride ale inimii
    omenesti, locurile irosite ale vietii si, cu o atingere ce pare
    magica, izbaveste omenirea si transforma lumea. Iubirea
    este Dumnezeu, etern, nelimitat, neschimbat, mergind in
    infinit, mai presus de orice viziune. Capatul il putem doar
    intrezari. Iubirea implineste legea prin ea insasi, isi
    desavirseste lucrarea perfecta si reveleaza Christul
    dinlauntrul sufletului omului. Iubirea cauta mereu o intrare
    prin care sa se poata revarsa in sufletul omului si sa curga
    in afara, ca tot ce este bun pentru el. Daca nu este
    perturbata de perversitatea si gindirea discordanta a
    omului, curentul etern, neschimbator, de Iubire Divina,
    curge vesnic mai departe ducind cu el in marele ocean
    universal al uitarii orice aparenta de dizarmonie sau
    uritenie care tulbura pacea omului. Iubirea e fructul perfect
    al Spiritului; ea se raspindeste inchizind ranile omenirii,
    conducind natiunile la o mai strinsa intelegere si aducind
    pace si prosperitate lumii. Ea este adevaratul puls al lumii,
    bataia de inima a Universului. Umanitatea trebuie sa se
    incarce cu acest curent de Iubire de la marea viata
    atotprezenta, daca va vrea sa faca lucrarile lui Isus.
    Va apasa viata din greu? Aveti nevoie de curaj si tarie
    pentru a face fata problemelor cu care va confruntati?
    Sunteti bolnavi sau tematori? Daca da, ridicati-va inima si
    rugati-va celui care arata drumul. Iubirea indestructibila a
    lui Dumnezeu va imbratiseaza. Nu trebuie sa va temeti. Nu
    a spus El: Inainte sa ma cheme, Eu voi raspunde, si cind
    vor vorbi, Eu ii voi auzi? Apropiati-va cu curaj de acest tron
    83
    83
    de gratie, dar nu asa cum gindeati, cu o atitudine de
    implorare si umilinta, ci cu o rugaciune din credinta plina
    de intelegere, stiind ca ajutorul de care aveti nevoie este
    deja primit. Nu va indoiti niciodata; faceti mai mult - cereti.
    Reclamati dreptul vostru de nastere, de copii ai
    Dumnezeului viu, cum a facut Isus. Cunoasteti ca in
    Invizibil, Substanta Universala in care noi toti traim, ne
    miscam si avem fiinta noastra, se afla orice lucru bun si
    perfect pe care-l poate dori omul, asteptind sa fie adus,
    prin credinta, in forma vizibila sau manifestata.
    Cititi in marea voastra Carte ceea ce spune Pavel despre
    Iubire, in 1-Corinteni, cap.13, folosind cuvintul Iubire in loc
    de mila, cum s-a incercat.
    Uitati-va la Solomon, cind, in noaptea experientei sale, a
    permis naturii sale iubitoare sa se extinda pina la acel plan
    universal al constiintei, unde a cerut sa serveasca si nu sa
    traiasca pentru sine. Asta i-a adus o bogatie
    nemaipomenita, si pe linga asta au fost o viata si o glorie
    mai presus de puterea lui de a cere. El a recunoscut
    intelepciunea Iubirii, si Iubirea i-a adus o bogatie
    nelimitata. Argintul nu valora nimic in zilele lui Solomon.
    Chiar vasele de baut ale acestui puternic rege al Iubirii
    erau din aur curat.
    A iubi inseamna a deschide depozitul nelimitat de comori
    aurite ale lui Dumnezeu. Daca iubim, nu ne putem opri sa
    dam, si a da inseamna a dobindi, iar Legea Iubirii e
    implinita. Atunci, daruind, facem sa opereze legea
    infailibila a masurii pentru masura. Fara nici un gind de a
    primi, este imposibil a se evita primirea, caci abundenta pe
    care ai daruit-o se intoarce la tine ca implinire a legii: Da si
    ti se va da, cu o masura buna, din belsug, din toate si chiar
    in plus, si oamenii va vor da pentru sufletul vostru. Caci cu
    aceeasi masura cu care veti masura, vi se va masura si
    voua.
    Daca lucram in spiritul Iubirii, trebuie sa-l avem pe
    Dumnezeu prezent in constiinta. A fi una cu Viata, Iubirea
    si Intelepciunea, inseamna sa fii in legatura constienta cu
    ele. Sa-l contactezi constient pe Dumnezeu inseamna sa
    dispui de abundenta, asa cum asta-noapte am primit hrana
    din abundenta. Vedeti ca exista abundenta pentru toti; si
    ca nimeni nu duce lipsa in prezenta abundentei lui
    Dumnezeu. Acest gind de abundenta trebuie sa ridice
    mintea dincolo de barierele limitarilor. Ca sa concepem
    84
    84
    abundenta, trebuie sa abandonam toate gindurile
    legate de lucruri particulare. Acest concept este atit de
    larg, incit nu va permite gindul la detaliu. Pentru a-l
    mentine in minte, constiinta trebuie sa se avinte departe in
    Univers si sa trezeasca in sine bucuria libertatii perfecte.
    Aceasta libertate trebuie, totusi, sa nu fie luata ca un
    libertinaj, caci suntem responsabili pentru orice gind si
    orice fapta. Constiinta noastra nu poate ajunge la aceasta
    libertate intr-o clipita. Distrugerea ultimei urme de limitare
    poate fi implinita intr-o clipita, dar pregatirile pentru
    gloriosul eveniment vor fi fost facute inainte; pregatirile, in
    cel mai marunt detaliu, au fost implinite dinlauntru, asa
    cum fiecare petala a unei flori este desavirsita in detaliu
    inlauntrul bobocului. Cind desavirsirea este completa,
    bobocul isi deschide invelisul de sepale, si floarea iese
    splendida la lumina. Tot asa si omul trebuie sa sparga
    coaja ego-ului sau inainte de a iesi la lumina.
    Legile lui Dumnezeu sunt neschimbatoare, aceleasi cum
    au fost totdeauna. Fiind imuabile, ele sunt binefacatoare,
    caci sunt bune. Cind traim in conformitate cu ele, devin
    adevarate pietre de fundatie pe care ne construim
    sanatatea, fericirea, pacea si echilibrul, succesul si
    realizarea. Daca umblam complet in Legea lui Dumnezeu,
    nici un rau nu ne poate atinge. Nu avem nevoie sa fim
    vindecati. Suntem, in fiecare particica, intregi.
    Cit de bine intelegem ca in marea inima a omenirii este
    un profund dor de casa, care nu poate fi potolit cu altceva
    decit cu o constiinta clara sau o intelegere a lui Dumnezeu,
    Tatal nostru! Recunoastem aceasta foame dupa felul in
    care inimile pling dupa Dumnezeu. Sufletul omenesc nu
    tinjeste dupa nimic ca dupa a-L cunoaste pe Dumnezeu.
    Acela care are cunoasterea justa - a lui este viata eterna.
    Vedem oamenii trecind continuu de la un lucru la altul,
    sperind ca vor gasi multumire sau odihna in vreo realizare
    sau posesiune a ceva limitat, dorit in mod obisnuit. Ii
    vedem urmarind si dobindind aceste lucruri numai ca sa
    vada ca sunt tot nemultumiti. Dupa toane, unii vor case si
    paminturi; altii, mari averi; iar altii, mari studii. Suntem
    privilegiati sa stim ca omul are toate aceste lucruri
    inlauntrul sau. Isus, Marele Maestru, a incercat sa-i faca pe
    toti sa vada asta. Cum Il iubim! El straluceste atit de
    frumos, triumfator, datorita realizarilor sale! Ii iubim pe toti
    cei care au atins culmile sau nivelele inalte in constiinta, pe
    85
    85
    care le-a atins Isus. Nu ii iubim doar pentru operele
    lor, ci pentru ceea ce sunt ei cu adevarat.
    Isus nu Si-a permis niciodata sa traiasca in exterior dupa
    iluminarea Sa. El Si-a mentinut permanent gindurile in
    partea centrala a fiintei Sale, care este Christ. In Isus,
    Christul sau Scinteia Centrala, care este Dumnezeu in noi
    toti, traind astazi in fiecare, a fost manifestat ca sa se arate
    guvernind perfect corpul material sau omul carnal. In felul
    acesta a implinit El toate marile Sale opere, si nu pentru ca
    El ar fi fost cumva diferit de voi. El nu avea o putere mai
    mare decit au astazi toti. El nu era nicicum Fiu al lui
    Dumnezeu, ca noi sa fim doar servitorii lui Dumnezeu. El a
    facut aceste lucruri deoarece aceeasi Scinteie Divina, pe
    care Tatal a sadit-o in orice copil nascut, a fost aprinsa intro
    flacara mai stralucitoare prin propriul Sau efort de a Se
    mentine in comuniune constienta cu Dumnezeu insusi,
    sursa a toata Viata, Iubirea si Puterea.
    Isus a fost un om ca toti oamenii de azi. El a suferit, a
    fost ispitit si pus la incercare, asa cum si voi suferiti din
    cauza tentatiilor si incercarilor. Stim ca, in timpul sederii
    Sale pe pamint in corp vizibil, Isus petrecea zilnic ore
    intregi, singur cu Dumnezeu, si stim ca, in tineretea Lui, El
    a trecut prin tot ce am trecut si noi, si prin ceea ce treceti si
    voi astazi. Stim ca orice om trebuie sa depaseasca
    dorintele materialiste, carnale, indoielile si temerile, pina
    cind ajunge la constiinta perfecta sau recunoasterea
    Prezentei care locuieste inlauntru, acest Tatal din mine pe
    seama caruia punea Isus toate marile Sale opere. El a
    trebuit sa invete, asa cum si noi am avut de invatat, si asa
    cum si voi invatati astazi. A fost nevoit sa incerce iar si iar,
    cum faceti si voi. A fost obligat sa-si mentina pozitia, asa
    cum si voi sunteti siliti sa va mentineti pozitia, chiar cu
    pumnii inclestati si stringind din dinti, spunind Voi reusi,
    stiu ca Christ traieste in mine. Recunoastem ca Christul
    launtric a fost cel care a facut din Isus ceea ce a fost El si
    este si astazi, si ca aceleasi realizari sunt posibile pentru
    toti. Prin toate acestea n-am vrea deloc sa-L diminuam pe
    Isus, caci Il iubim cu o iubire de nespus. Stim ca El a trecut
    prin perfecta crucificare a ego-ului, pentru a-si putea
    conduce poporul spre Dumnezeu; ca sa le poata arata
    calea spre iesirea din pacat, boala si necazuri, pentru ca ei
    sa poata sa Il manifeste pe Tatal din ei; ca sa-i poata
    invata pe toti ca acelasi Tata traieste in toti si ii iubeste pe
    86
    86
    toti. Cel care urmeaza strins viata si invatatura lui
    Isus, nu ar putea decit sa-L iubeasca. El este fratele nostru
    mai mare, cel perfect.
    Dar daca vindem dreptul nostru de intii nascut, daca
    incalcam sau dispretuim binefacatoarele legi ale lui
    Dumnezeu, si facind astfel, intoarcem spatele casei
    Tatalui, si ratacim printr-o tara indepartata, cum a facut fiul
    ratacitor, de cit folos ne este pacea si belsugul, abundenta
    de caldura si bucurie care se gasesc inlauntrul casei? Cind
    esti obosit de desertaciunile vietii, cind esti istovit si ti-e dor
    de casa, cu pasi sovaitori te poti intoarce acasa, in casa
    Tatalui. Acest lucru poate fi facut parcurgind drumul
    experientelor dureroase, sau renuntind bucuros la toate
    lucrurile materiale. Nu conteaza cum este dobindita
    intelegerea si cunoasterea, pe oricare cale vei inainta spre
    semnul chemarii tale inalte. Cu fiecare pas vei creste mai
    puternic si mai indraznet, pina cind nu vei mai sovai si nu
    te vei mai impiedica. Vei privi inlauntrul tau pentru
    iluminarea ta, apoi, in constiinta ta trezita, vei realiza ca
    acolo este casa ta. Este Divina Atotprezenta in care toti
    traim, ne miscam si avem fiinta. O respiram cu fiecare
    suflare. O traim cu fiecare bataie a inimii.
    Nu va ginditi ca trebuie sa veniti la noi. Mergeti la voi
    acasa, in biserica voastra, casa voastra de rugaciune,
    singuri, oriunde alegeti. Isus, Marele Maestru al Iubirii, va
    poate ajuta; toti cei care au primit si primesc cele mai inalte
    invataturi va pot ajuta acolo unde sunteti acum si in orice
    clipa. Cit de limpede Il vedem pe Isus, si pe toti ceilalti;
    totdeauna gata sa-i ajute pe cei care Ii cheama. Trebuie
    doar sa faceti chemarea, si ei raspund inainte ca ea sa fi
    fost incheiata. Ei se afla si merg alaturi de voi in orice
    moment. Ceea ce trebuie sa faceti, este sa va inaltati
    constiinta astfel incit sa puteti intelege si cunoaste ca pasiti
    alaturi de ei; atunci nu veti sovai. Ei isi intind miinile si
    spun: Veniti la mine si Eu va voi da pace. Asta nu
    inseamna Veniti dupa ce muriti, ci inseamna Veniti acum,
    exact asa cum sunteti. Ridicati-va constiinta pina la
    constiinta noastra si acolo pastrati-o, si veti fi acolo unde
    suntem asta-noapte, deasupra tuturor limitarilor obisnuite,
    liberi pe deplin.
    Pacea, sanatatea, iubirea, bucuria si prosperitatea sunt
    aici. Acestea sunt fructele spiritului, darurile lui Dumnezeu.
    Daca privim spre Dumnezeu, nici un necaz nu ne poate
    87
    87
    atinge, nici un rau nu se poate apropia. Daca privim
    numai la El, suntem vindecati de infirmitatile noastre in
    numele sublim al Legii, sau al lui Isus.
    Dumnezeu este in sinul tau, copil al Infinitului, Spirit
    nemuritor. Nu exista nimic care sa te faca sa tremuri sau
    sa disperi, nimic care sa-ti provoace teama. Din sinul
    Tatalui ai venit; suflarea Dumnezeului Atotputernic te-a
    creat ca suflet viu. Inainte de Avraam, tu ai fost. Suntem
    acum Fii ai lui Dumnezeu, mostenitori uniti cu Christ. In voi
    este aceeasi putere care este in Isus. Este numita
    vesmintul Spiritului. Cu conceptia justa a acestor lucruri, se
    constata ca nu exista degenerare, boala, accident, moarte,
    nimic care sa-ti poata lua viata in vreun fel. Poti stringe
    acest vesmint atit de mult in jurul tau, incit nimic sa nu-l
    poata strabate, nimic sa nu te poata atinge. Toate
    influentele sau fortele distructive create vreodata de om
    pot fi indreptate asupra ta; totusi, vei iesi biruitor si
    nevatamat. Daca, totusi, forma exterioara ar fi distrusa, ea
    ar redeveni imediat spirituala, in aceeasi forma. Aceasta
    este o armura mai buna decit orice blindaj faurit vreodata
    de om, si il puteti folosi oricind, fara bani si gratuit. Va
    puteti prezenta asa cum sunteti, copiii lui Dumnezeu cel
    viu.
    Isus a recunoscut asta, si El s-ar fi putut salva din
    experienta Calvarului. Daca ar fi dorit sa-Si foloseasca
    puterea, inamicii Sai nu L-ar fi putut atinge. El a vazut ca in
    corpul Sau avea loc o mare schimbare spirituala, si a
    inteles ca, daca ar fi implinit-o printre cei pe care ii
    cunostea si ii iubea, fara nici o schimbare exterioara, foarte
    multi nu ar fi recunoscut sensul spiritual, ci ar fi ramas
    credinciosi tot persoanei Sale. El stia ca avea puterea de a
    invinge moartea si dorea sa arate celor pe care ii iubea ca
    aveau aceeasi putere, asa ca a ales calea Calvarului,
    calea prin care ei o puteau vedea; si vazind, puteau crede.
    El a dorit sa arate si ca Isi perfectionase intr-atit corpul,
    incit chiar daca inamicii Sai I-ar fi luat viata (asa cum
    vedeau ei viata), I-ar fi pus corpul intr-un mormint si ar fi
    rostogolit o piatra mare deasupra (ultima limitare pe care o
    putea imagina omul), totusi El, adevaratul EU, putea sa
    dea piatra la o parte si sa-Si inalte corpul sau real sau
    spiritual deasupra tuturor limitarilor obisnuite.
    Isus ar fi putut sa-Si ia corpul si sa dispara, dar El
    alesese sa arate ca, atunci cind corpul spiritual este
    88
    88
    dezvoltat, nici un accident sau conditie materiala nu-l
    poate distruge, nici macar daca altcineva ii lua viata.
    Dupa Crucificare si Inaltare, corpul sau era atit de inalt
    dezvoltat spiritual, incit Isus a fost nevoit sa inalte
    constiinta celor din jurul Lui la un nivel la care erau capabili
    sa-L vada, asa cum noi suntem obligati sa inaltam
    constiinta la aproape toti din jurul nostru asta-seara. Cind
    femeile au venit la mormint in dimineata aceea si au gasit
    piatra data la o parte si giulgiul gol, tot nu L-au recunoscut
    pina cind El nu le-a inaltat constiinta la nivelul la care ele
    sa-L poata vedea. Apoi, mai tirziu, cind doi ucenici erau pe
    drumul spre Emaus, Isus li s-a alaturat si a vorbit cu ei,
    totusi ei nu L-au cunoscut pina cind El nu a impartit piinea
    cu ei. In acel moment, constiinta lor fusese inaltata la
    nivelul la care Il puteau vedea. La fel, cind El le-a aparut
    celorlalti, chiar daca mergea si vorbea cu ei, totusi nu L-au
    recunoscut deoarece constiinta lor nu functiona la nivelul la
    care ei L-ar fi putut vedea. In momentul in care constiinta
    lor s-a inaltat sau a functionat la acelasi nivel cu a Sa, ei Lau
    vazut. Atunci unii au perceput sensul spiritual al
    faptului. Ei au vazut profundul inteles ascuns sub toate
    acestea. Au stiut. Cu toate acestea, foarte multi nu au
    crezut in El pentru ca nu atinsesera inca un nivel in
    constiinta unde ar fi putut intelege sau percepe
    semnificatia spirituala subinteleasa.
    Atunci valul misterului, aruncat de perceptia limitata a
    omului, a fost inlaturat. Si perdeaua din templu s-a sfisiat in
    doua, de sus pina jos. Fusese atinsa constiinta faptului ca
    moartea fusese depasita; si nu numai moartea, ci toate
    limitarile obisnuite facute de oameni puteau si aveau sa fie
    depasite, trecind mai presus de ele, sau ridicindu-se
    constiinta la nivelul la care nu mai pot fi vazute si, de
    aceea, nu exista. Daca aceasta constiinta este iubita si
    pretuita, ea va birui.
    Aceasta a fost revelatia care i-a venit lui Iacob pe cind
    dormea pe piatra grea a materialismului. I s-a revelat ca
    ceea ce este mentinut in atentie, este adus in manifestare,
    si realizarea acestui lucru l-a eliberat din lanturile sale
    materiale. Asta l-a determinat sa puna bete vopsite in apa
    de baut a vacilor, facindu-le astfel sa nasca vitei baltati.
    Putem sa ne exprimam atit de precis idealul in ceea ce
    este fara forma, ca el ia forma direct din ceea ce este
    neformat, si care apare invizibil pentru constiinta limitata.
    89
    89
    Apa de baut a vacilor reprezinta doar oglinda prin
    care imaginea pastrata in minte este reflectata spre suflet,
    partea cea mai intima a omului, si apoi este conceputa si
    manifestata. La fel este si cu prietenii reuniti aici astanoapte;
    numai citiva dintre cei mai merituosi percep si
    continua, dezvolta si indeplinesc adevarata lucrare a lui
    Dumnezeu. Altii incep bine, dar curind asta le cere prea
    multa straduinta ca sa escaladeze primul zid al
    materialitatii. Ei gasesc ca e mult mai usor sa se lase in
    voia valurilor si renunta. Toti am trait in planul vizibil,
    limitat, pe acest Pamint. De fapt, niciodata nu am parasit
    Pamintul. Acum suntem invizibili doar pentru cei aflati in
    constiinta limitata. Pentru cei aflati pe un plan mai inalt al
    constiintei, suntem totdeauna vizibili.
    Orice idee-germen sadita in suflet devine o conceptie si i
    se da forma-gind in minte, urmind sa fie experimentata in
    forma fizica. Ideile de perfectiune produc perfectiunea.
    Inversul este la fel de adevarat. Asa cum soarele si
    pamintul produc, cu aceeasi bunavointa, puternicul copac
    sau fragila floare cind sunt plantate semintele
    corespunzatoare, la fel Spiritul si Sufletul raspund omului,
    si ceea ce el doreste, sau ceea ce a cerut, crezind, el
    primeste.
    Cei care au trecut din vizibil prin moarte se manifesta pe
    acelasi plan psihic ca atunci cind si-au parasit corpul, deci
    mintea muritoare functioneaza la nivelul psihic. Aceasta
    este cauza marelui regat psihic care se afla intre cel
    material, vizibil, si cel cu adevarat spiritual, si prin care
    trebuie sa-si croiasca drum toti cei ce aspira la nivelul cu
    adevarat spiritual, inainte de a percepe spiritualul. Pentru
    ca sa percepem spiritualul, trebuie sa strabatem prin psihic
    direct la Dumnezeu. Moartea elibereaza sufletul doar pina
    la planul psihic, si el se manifesta pe acelasi plan spiritual
    in care era atunci cind sufletul a fost eliberat din corp. Cel
    care trece dincolo astfel, nu a perceput faptul ca exista un
    singur Spirit, o singura Minte, un singur Corp, si ca totul sa
    nascut din acest Unic, si trebuie sa se intoarca la el.
    Spiritul expulzat din acest Unul si daruit cu un corp perfect
    este o parte a Spiritului Unic, asa cum bratul nostru este o
    parte a intregului nostru corp; si niciodata nu este separat
    de el mai mult decit este orice membru al corpului nostru o
    parte separata, ci este una cu intreg corpul, si trebuie unit
    in mod armonios cu el, ca sa constituie intregul. Astfel,
    90
    90
    orice spirit sau exprimare trebuie sa fie unite
    armonios ca sa fie complete si perfecte.
    "Toti vor fi adunati intr-un singur loc" inseamna ca vom fi
    constienti ca suntem o unica expresie a divinitatii, si toti din
    aceeasi sursa, Dumnezeu. Aceasta este ispasirea, stiind
    ca toti suntem creati dupa chipul si asemanarea lui
    Dumnezeu, exact ca El, o imagine prin care El Isi permite
    si poate sa exprime idealul pe care l-a conceput pentru noi.
    Sa acceptam ca Dumnezeu sa-si exprime perfect, prin
    noi, cel mai inalt ideal pe care l-a conceput, este
    semnificatia pentru "Faca-Se Voia Ta, si nu a mea!".
    Nimeni nu se poate ridica deasupra gindurilor muritoare
    fara sa faca voia lui Dumnezeu, indiferent daca o face
    constient sau inconstient.
    Aici discutia s-a intrerupt pentru o clipa si cineva din
    echipa noastra a intrebat despre Relativitatea Materiei.
    Doamna a continuat spunind:
    - Cuvintul exact este Substanta, Relativitatea Substantei.
    Sa luam, deocamdata, cele 5 regnuri: mineral, vegetal,
    animal, uman si regnurile divine. Vom incepe cu cel
    mineral, cel mai de jos. Orice particula din regnul mineral
    exprima viata unica, viata lui Dumnezeu. Dezintegrarea
    sau diviziunea particulelor din mineral, combinate cu
    elemente de aer sau apa, a format solul, fiecare particula
    pastrind inca viata originara, viata lui Dumnezeu. Aceasta
    face loc pentru regnul vegetal, urmatoarea expresie, mai
    inalta, prin care se manifesta Dumnezeu. Apoi vegetalul,
    din care fiecare parte poate contine aceasta unica viata, a
    preluat o parte din aceasta viata de la mineral, a sporit-o si
    multiplicat-o, si o exprima cu un pas mai sus mergind spre
    regnul divin. Aceasta face loc regnului animal, urmatoarea
    expresie, mai inalta, a lui Dumnezeu. Apoi, regnul animal,
    din care fiecare parte contine viata unica, a preluat o parte
    din aceasta viata de la regnul vegetal, a sporit-o si
    multiplicat-o, si o exprima cu un pas mai sus, mergind spre
    regnul divin. Aceasta face loc regnului uman, urmatoarea
    expresie, mai inalta, a lui Dumnezeu. Apoi, regnul uman,
    din care fiecare parte contine viata unica, a preluat o parte
    din aceasta viata de la regnul animal si, exprimind-o cu un
    pas mai sus, da loc regnului divin, cea mai inalta exprimare
    umana. Cind omul a atins acest regn, el recunoaste ca
    toate s-au nascut din Unica Sursa, ca toate contin viata
    unica, viata lui Dumnezeu, si el dobindeste stapinire
    91
    91
    asupra tuturor lucrurilor. Dar nu va trebui sa ne
    oprim aici, caci totul se afla in evolutie. Cind el ajunge aici,
    va descoperi ca exista inca noi lumi de cucerit. Acum
    ajungem in punctul unde noi recunoastem ca orice spatiu
    sau dimensiune contine viata unica, viata lui Dumnezeu,
    ca totul este din aceeasi Unica Sursa si Substanta. Atunci
    toate substantele devin relative sau legate, nu-i asa?
    Aici discutia s-a incheiat, cina s-a sfirsit si sala a fost
    golita de mese si scaune. A urmat o repriza de jocuri si
    veselie, inclusiv dans si cintec, pe muzica oferita de corul
    invizibil, si toti s-au bucurat de timpul petrecut impreuna.
    Seara s-a incheiat cu muzica si cintec; corul invizibil a
    devenit vizibil, a pasit printre cei adunati, si uneori plutea
    chiar deasupra capetelor lor. Finalul a fost o izbucnire de
    muzica, cintec si risete, la care au participat toti. Luate
    toate la un loc, a fost seara cea mai impresionanta la care
    am asistat vreodata.
    Ni s-a spus ca daca am fi devenit linistiti, am fi putut auzi
    muzica oricind, dar ca numai in astfel de ocazii corul
    acompaniaza muzica. Am incercat asta de multe ori dupa
    aceea si am vazut ca puteam auzi muzica. Intotdeauna era
    discreta si incintator de dulce, dar niciodata nu avea tonul
    de vesela libertate al acelei seri, decit daca erau adunati
    mai multi Maestri. Ni s-a spus ca aceasta muzica este
    ceea ce fusese numit corul ingerilor. Ei o numesc simfonia
    sufletelor in armonie.
    Am ramas in acest sat trei zile, si in acest timp i-am
    cunoscut pe multi dintre prietenii nostri. In seara celei de-a
    treia zile ne-au spus la revedere si, declarind ca ne vom
    intilni la resedinta noastra de iarna, disparura.

  3. #23
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    CAPITOLUL XXII
    In dimineata urmatoare am parasit satul numai cu Emil si
    Jast, destinatia fiind satul pe care-l alesesem ca resedinta
    de iarna. Iarna, in aceasta regiune, este destul de aspra, si
    am fi vrut sa ne asiguram un adapost confortabil inainte sa
    dea frigul. Ca si cu alte ocazii, temerile noastre nu s-au
    dovedit intemeiate, caci am gasit locuinte confortabile, deja
    pregatite.
    Drumul ne-a dus, din sat, peste platou, apoi in susul unui
    lung si intortocheat canion, pina la cumpana apelor, unde
    se afla al doilea sat fortificat care pazea platoul traversat.
    Peretii canionului erau verticali, de la 200 pina la 500 de
    picioare, si uniti cu muntii care se inaltau pina la 2000 de
    92
    92
    picioare deasupra coamei pe care poteca traversa
    cumpana de ape. Pe virful trecatorii, doua colturi mari de
    stinca strajuiau un spatiu de vreo 5 acri. Aceste doua stinci
    aveau, fiecare, cite 600 de picioare inaltime. Un zid inalt de
    40 de picioare fusese construit de-a latul spatiului deschis,
    legind astfel cele doua stinci si formind o bariera eficace.
    Acest zid era lat de 60 de picioare la baza, si de 30 de
    picioare pe muchie, si era astfel construit, incit muchia
    forma un culoar pe care puteau fi rostogolite stinci uriase,
    apoi aruncate jos in exteriorul zidului, acolo unde solul
    cobora drept intr-o prapastie pe fundul careia trecea
    drumul spre cealalta parte a cumpenei de ape.
    De-a lungul zidului, la intervale de cite 100 de picioare,
    erau amenajate jgheaburi, astfel incit pietrele sa aiba
    suficient loc ca sa ajunga la baza zidului inainte de a lovi
    pamintul. Cind ar fi izbit pamintul, s-ar fi rostogolit in jos pe
    panta, apoi in prapastie si ar fi cazut in canionul lung de
    vreo 4 mile inainte sa se opreasca, daca nu s-ar fi sfarimat
    in bucati din cauza izbiturilor. Toate acestea formau o
    aparare eficienta, caci canionul nu era mai larg de 50 de
    picioare, pe oricare portiune a celor 4 mile, si era destul de
    abrupt ca sa imprime o mare viteza stincilor ce se
    rostogoleau. Mai erau si doua locuri, de fiecare parte a
    canionului, unde stincile puteau fi desprinse si rostogolite
    jos. Aceste locuri erau legate, prin carari taiate in lungul
    muntelui, cu fiecare capat al zidului. Multe stinci, fiecare de
    cite 12 picioare in diametru, erau plasate pe muchia
    zidului, gata pentru orice eventualitate. Ni s-a spus ca nu
    fusese necesar sa fie folosite, caci doar un singur trib
    incercase odata sa patrunda nepoftit in sat, si fusese
    complet anihilat de stinci aruncate din cele patru puncte de
    pe zidurile canionului.
    Primele stinci trimise in jos dizlocasera altele, pina cind o
    avalansa maturase valea, ducind cu ea tot ce intilnea. Ni sa
    spus ca stincile de pe muchia zidului stateau acolo de
    peste doua mii de ani, caci nu fusese nici un razboi in
    regiune de atunci incoace.
    Am constatat ca cele sase case care formau satul erau
    construite in zid, pe inaltimea a 3 nivele, cu acoperisurile la
    nivelul muchiei zidului. Accesul pe zid se facea astfel pe
    scari care conduceau, de la un etaj la altul, pe acoperisul
    fiecarei case. In zid, la al treilea nivel, fusesera lasate
    deschizaturi pentru ferestre. Acestea strajuiau canionul de
    93
    93
    dedesubt. Cararea putea fi vazuta de la aceste ferestre
    si de pe muchia zidului, cum serpuia in jurul peretelui
    muntos pe mile intregi.
    Ne-am instalat comod pentru noapte la al treilea nivel al
    uneia din aceste case si, dupa o cina luata devreme, neam
    dus pe acoperis ca sa vedem apusul de soare. Eram
    acolo doar de citeva momente, cind un barbat, parind de
    vreo 50 de ani, veni pe acoperis urcind scarile. Dupa ce
    ne-a fost prezentat de catre Jast, el a luat parte la discutia
    noastra. Am aflat curind ca locuia in satul pe care-l
    alesesem ca resedinta de iarna, si se indrepta intr-acolo.
    Am presupus ca se deplasa la fel ca noi si l-am invitat sa
    se alature expeditiei noastre. Ne-a multumit si ne-a spus
    ca putea parcurge acea distanta mult mai rapid ca noi, ca
    se oprise in sat sa vada o ruda si ca avea sa ajunga acasa
    in seara aceea. Apoi, conversatia s-a referit la templul pe
    care il vizitasem cu Emil si Jast. Acest barbat vorbi linistit,
    spunind:
    - V-am vazut sezind pe parapet in noaptea aceea.
    Apoi a continuat povestind visul sau viziunea mea, exact
    asa cum se intimplase si cum am prezentat-o in aceasta
    carte. A fost o surpriza pentru mine si tovarasii mei, caci nu
    le povestisem intimplarea. Acest om era complet strain
    pentru noi, totusi relatase visul la fel de viu cum imi
    aparuse mie. Continua spunind:
    - Vi s-a aratat ceea ce ni se arata si noua, ca omul se
    manifesta complet intreg doar atita timp cit realizeaza
    constient acest lucru si isi foloseste in mod corect puterea
    si stapinirea; dar in clipa in care, in sinele sau muritor, a
    conceput puteri duale, el a inceput sa vada dual, si-a
    folosit gresit aceasta putere, si a manifestat dualitatea; caci
    omul dispune de vointa libera si aduce in manifestare ceea
    ce ii retine atentia. Atunci rezulta diversitatea si marea
    separare, si asta s-a intimplat pe tot Pamintul. Dar se
    apropie o schimbare. Diversitatea aproape ca si-a atins
    limita, si omenirea recunoaste ca totul vine dintr-o unica
    Sursa. Recunoscind asta, oamenii se apropie tot mai mult
    intre ei. Omul incepe sa realizeze ca orice alt om este
    fratele sau, si nu inamicul sau. Cind omul va intelege asta
    pe deplin, el va vedea ca, asa cum toti au venit dintr-o
    unica Sursa, toti trebuie sa se intoarca la acea sursa, sau
    sa devina cu adevarat frati. Atunci el va fi in cer, si va
    recunoaste ca cerul inseamna pace launtrica si armonie
    94
    94
    create de om chiar aici pe pamint. El va intelege atunci
    ca isi faureste raiul sau iadul, dupa cum alege. Acest rai a
    fost conceput corect, dar a fost rau plasat ca fiind in spatiu.
    Omul va recunoaste ca Dumnezeu locuieste inlauntrul sau,
    si nu numai inlauntrul sau, ci in orice lucru din jurul lui, in
    orice piatra, copac, planta, floare, si in orice lucru creat; ca
    Dumnezeu este chiar si in aerul pe care il respira, in apa
    pe care o bea, in banii pe care ii cheltuieste; ca Dumnezeu
    este substanta tuturor lucrurilor. Cind el respira, il respira
    pe Dumnezeu si aerul, in aceeasi masura; cind isi imparte
    hrana cu altii, il imparte in aceeasi masura pe Dumnezeu.
    Dorinta noastra nu este de a forma noi culte sau secte.
    Credem ca bisericile existente astazi sunt suficiente, si
    sunt centrele rationale din care oamenii pot fi ajutati in a-L
    realiza pe Dumnezeu, prin Christul din toti. Cei atasati
    bisericilor trebuie sa realizeze ca biserica nu reprezinta
    decit un lucru: Constiinta Christica din toata omenirea.
    Daca ei inteleg asta, unde mai poate exista diversitate,
    decit in conceptia mintii limitate a omului, si nu in biserica?
    Prin ce mai difera atunci o biserica sau o societate, de o
    alta? Gindul diversitatii, care exista astazi, se gaseste doar
    in mintea limitata a omului. Vedeti la ce a condus aceasta
    diversitate, la mari razboaie, ura adinca nascuta intre
    natiuni, familii si chiar indivizi, si toate din cauza ca o
    organizatie bisericeasca sau alta a considerat ca doctrina
    sau crezul ei este mai bun decit al alteia. Dar in realitate
    toate sunt acelasi lucru, caci toate conduc in acelasi loc.
    Nu este posibil ca fiecare sa aiba raiul ei; caci daca ar fi
    asa, atunci un individ care si-a incheiat misiunea
    particulara legata de o organizatie bisericeasca, si este
    gata sa-si primeasca recompensa, ar fi obligat sa-si
    petreaca restul existentei cautind, prin labirintul de raiuri,
    pe acela destinat lui. Organizatiile bisericesti si cei asociati
    cu ele se apropie cu fiecare zi, si va veni timpul cind vor fi
    uniti ca unul. Cind toti sunt ca unul, nu va mai fi nevoie de
    o organizatie.
    Dar eroarea nu tine doar de organizatiile bisericesti.
    Putini oameni s-au trezit la intelegerea a ceea ce le
    rezerva viata cu adevarat. Vedem ca marea majoritate a
    oamenilor se lasa dusi de valurile vietii, nemultumiti,
    derutati, coplesiti sau nesiguri. Fiecare trebuie sa invete sa
    pretuiasca viata si sa inceapa sa exprime, din centrul
    propriei sale vieti, prin actiune consecventa si hotarita,
    95
    95
    darurile pe care Dumnezeu i le-a daruit. Fiecare trebuie
    sa-si dezvolte propria viata. Nu este posibil ca unul sa
    traiasca in locul altuia. Nimeni nu poate da expresie vietii
    tale in locul tau, si nimeni nu-ti poate spune cum trebuie
    sa-ti construiesti viata. Asa cum Tatal are viata in Sine, tot
    asa El a dat Fiului sa aiba viata in El. Sufletul nu poate
    realiza asta cind se lasa sa pluteasca in voia vietii, caci
    intregul scop al vietii i se reveleaza in privilegiul si
    oportunitatea de a exprima divinul Eu launtric. Scopul lui
    Dumnezeu pentru om este ca omul este si va fi dupa
    chipul si asemanarea Sa Divina. A exprima ceea ce
    Dumnezeu a conceput pentru el, ar trebui sa fie cel mai
    mare tel al omului in viata. Cind Isus era pe virful muntelui
    si ucenicii Sai au venit la El, vedeti ce cuvinte intelepte le-a
    spus. Constiinta Lui se trezise la aceasta intelegere si El
    devenise neclintit in inalta conceptie ca omul poate
    progresa pina la deplina putere numai atunci cind are un
    ideal adevarat, un scop adevarat in viata. O saminta poate
    incepe sa incolteasca numai atunci cind este ferm fixata in
    pamint. Puterea launtrica Divina poate aduce in
    manifestare o dorinta adevarata numai cind aceasta este
    fixata ferm in sufletul omului. Trebuie sa stim toti, ca si
    Isus, ca primul impuls spiritual spre exprimare este dorinta
    hotarita de a exprima.
    Isus a spus: Fericiti cei saraci cu duhul, realizind ca orice
    limitare din viata care poate crea in individ o dorinta de a
    se inalta deasupra limitarii si de a se elibera de ea, este
    buna. El a inteles ca necesitatea este profetia indeplinirii.
    El vedea orice nevoie ca pe un ogor pregatit de semanat.
    Daca saminta este plantata, apoi ajutata sa creasca si sa
    rasara, ea va satisface nevoia. Nevoia sau dorinta, sunt
    neintelese in derularea vietii. Unii mari invatatori au spus
    ca ar trebui smulse din inima. Isus a spus: Vai celor ce
    sunt multumiti! Daca esti multumit, esti intr-un impas.
    Pentru a gasi viata deplina, trebuie sa cauti, in fiecare
    moment, sa exprimi viata pe deplin. Dorinta pentru asta
    este impulsul spre ea. Epuizat de a se tiri prin pulberea
    pamintului, omul tinjeste sa zboare, si acest dor il
    indeamna sa gaseasca manifestarea legii care ii va
    permite sa se ridice mai presus de aceasta limitare a lui.
    Gasind-o, va fi capabil sa mearga unde doreste, fara ideea
    de timp sau de distanta. S-a mai spus ca omul propune si
    Dumnezeu dispune. Adevarul este invers: caci Dumnezeu
    96
    96
    propune si omul dispune; daca omul este atit de
    puternic, el poate face tot ce face Dumnezeu. Nu poate
    face Fiul ceea ce a facut Tatal?
    Faptul ca lucrurile exterioare nu reusesc sa ne satisfaca
    conduce sufletul spre cautarea puterii launtrice. Atunci
    individul poate descoperi acel EU SINT, poate cunoaste ca
    inlauntrul sau se afla toata puterea care satisface sufletul,
    ii implineste orice nevoie si dorinta. Aceasta cunoastere nu
    poate veni pina cind individul nu este impins de loviturile
    vietii sa caute acest plan interior al pacii si linistii. Cind el
    stie ca EU SINT este implinirea dorintei sale, dorinta este
    implinita. A cauta in afara Eului Divin pentru indeplinirea
    propriei dorinte, este o nebunie. Ca sa evolueze, Eul
    trebuie sa realizeze progresul.
    Si atunci, ce mare realizare, ce trezire este cunoasterea
    lui EU SINT! Sa stii ca inlauntru este puterea, substanta si
    inteligenta din care toate lucrurile isi iau forma! Si a sti ca,
    in momentul in care s-a format o idee clara si adevarata a
    dorintei, puterea, inteligenta si substanta spiritului trebuie
    sa curga spre ea si s-o aduca in manifestare! Nu sunt
    acestea comorile din ceruri, pe care nu le zaream? Aici, in
    neformat, comori nelimitate se afla ascunse in noi insine.
    Cit de limpede e acest lucru pentru cel ce a gasit perla!
    Reflectati la "Cauta, inainte de toate, Imparatia lui
    Dumnezeu si dreptatea Lui (dreapta folosinta), si toate
    aceste lucruri iti vor fi adaugate". Motivul pentru care ele
    nu sunt adaugate este faptul ca ele sunt facute din insasi
    esenta spiritului. Constiinta trebuie sa descopere mai intii
    spiritul, inainte de a crea lucrul dorit.
    Cel trezit percepe principiul creator inlauntrul sau; apoi il
    intelege, si intelegerea sa este sansa vietii sale. El are
    viziunea, sau devine constient de posibilitatile sale, de cele
    aflate inaintea lui. Cu cunoasterea faptului ca puterea
    creatoare este inlauntrul lui, el isi aminteste dorinta inimii
    sale; aceasta devine un ideal sau un model care ii da
    puterea si substanta pentru a-l implini. EU VAD este
    conceptia sufletului, este Pamintul Fagaduintei, visul
    devenit realitate, spre care sufletul poate privi plin de
    credinta. Desi poate sa nu fie stapinit in mod constient, el
    trebuie sa ia o forma vizibila, in masura in care este
    implinita legea. O sumedenie de experiente trebuie
    infruntate si depasite. Doar asta face sufletul sa merite
    recompensa. Intelegind viziunea ca Pamint al Fagaduintei,
    97
    97
    ideal care trebuie realizat sau sa devina real, sufletul
    vede acum numai binele, obiectul dorintei sale. Aici nu
    trebuie sa existe indoiala, oscilatii sau limitare, caci ar fi
    fatal. Trebuie sa credem in viziune si sa insistam asupra ei.
    Aceasta viziune este ideala si la fel de necesara ca si
    planurile si schitele unei cladiri. Trebuie sa credem in
    viziune, asa cum constructorul are incredere in planurile si
    schitele furnizate de arhitect. Orice altceva in afara de
    adevar trebuie inlaturat.
    Toate marile suflete cred in viziunea lor. Orice lucru
    implinit a fost mai intii o viziune, o idee-germen plantata in
    suflet, apoi lasata sa se dezvolte si sa rasara. Aceste
    suflete nu se lasa influentate niciodata de neincrederea
    altora. Ei sunt gata sa se sacrifice pentru viziunea lor, cred
    ferm in ea, ii sunt fideli, si le este lor dupa credinta lor. Isus
    a ramas credincios si ferm stabilit in viziunea Sa. El si-a
    urmat fidel planul Sau, chiar si atunci cind cei mai dragi si
    mai apropiati Lui au fost neincrezatori si neloiali. Si a fost
    pentru El dupa credinta Sa. Si asa este pentru toti.
    Cind individul porneste spre Tara Fagaduintei, tara
    intunericului trebuie abandonata, uitata. El trebuie sa
    paraseasca intunericul si sa porneasca spre lumina. Este
    imposibil sa mergi si sa stai pe loc in acelasi timp. Vechiul
    trebuie abandonat pentru a se adera la nou. El trebuie sa
    uite lucrurile pe care nu doreste sa si le aminteasca, si sasi
    aminteasca numai lucrurile pe care doreste sa le
    pastreze. Una e la fel de esentiala ca si cealalta. Numai
    viziunea trebuie sa si-o aminteasca, daca o doreste
    implinita. El trebuie sa-si aminteasca, pastrind in minte,
    viziunea pe care doreste s-o reproduca. Trebuie sa uite, sa
    refuze sa-si aminteasca, ceea ce nu doreste sa reproduca.
    Orice idee, gind, cuvint sau fapta trebuie sa fie conforma
    cu viziunea pentru a o aduce la indeplinire. Aceasta este
    adevarata concentrare, concentrarea devotiunii, centrarea
    fortelor asupra esentialului. Asta inseamna sa iubesti
    idealul. Numai prin Iubire poate fi exprimat un ideal. Iubirea
    face ca idealul sa devina real.
    Daca la inceput el esueaza, trebuie sa fie hotarit si sa
    insiste. Si aceasta este exercitarea vointei, chemarea
    increderii in sine, exprimarea credintei, dirijind puterea spre
    ideal. Idealul n-ar putea fi atins niciodata fara aceasta
    directionare constienta a puterii, aceasta exercitare a
    vointei; si totusi ar fi fatal pentru ideal daca vointa nu ar fi
    98
    98
    tot ideala. Vointa trebuie sa aiba aceeasi calitate ca si
    idealul pe care il slujeste. Daca vointa nu contine dorinta
    de a sluji, puterea pe care vointa doreste s-o directioneze
    nu poate fi eliberata din suflet. Vointa de a fi slujit intoarce
    curentul vietii impotriva sufletului. Vointa de a sluji mentine
    curentul vietii curgind prin suflet, si mentine sufletul in
    emisie radiala. Slujirea da un tel viziunii. Ea elibereaza
    Iubirea in viata. Cum poate fi exprimata Iubirea, decit
    curgind prin cel care exprima viata? Daca ea curge prin
    constiinta, intregul organism raspunde; ea face sa vibreze
    fiecare celula cu Iubirea pe care o exprima. Atunci trupul
    devine armonizat; sufletul devine iradiant; mintea devine
    iluminata; gindirea devine profunda, stralucitoare, vie,
    clara; vorbirea devine pozitiva, adevarata, constructiva;
    carnea este reinnoita, purificata si vitalizata; problemele
    sunt rezolvate si toate lucrurile isi dobindesc adevarata lor
    pozitie. EU SINT este exprimat prin Eu, si Eu-lui nu-i mai
    este ingaduit sa-l suprime pe EU SINT. Daca trupul nu ar fi
    supus spiritului, cum ar mai putea sa exprime spiritul?
    Mintea constienta trebuie sa caute si sa doreasca spiritul,
    ca sa invete puterea spiritului. In acest fel, individul
    recunoaste ca spiritul inseamna satisfacerea tuturor
    nevoilor. Nicicum nu i se poate da o exprimare mai inalta
    decit atunci cind este lasat sa satisfaca nevoile celorlalti.
    Curgerea spre ceilalti este cea care deschide tezaurul
    spiritului. Acel "Vreau sa slujesc" este cel care deschide
    nelimitata trezorerie a lui Dumnezeu pentru toti, si aduce
    sufletului realizarea sa.
    Sufletul s-a intors spre casa Tatalui de indata ce a vrut
    sa slujeasca. Risipitorul care slujeste devine fiul sarbatorit;
    sarmanul care se hranea cu coji devine print al unei case
    regale, casa propriilor sale posibilitati. El cunoaste Iubirea
    lui Dumnezeu, si intelege, si ia in stapinire darul Tatalui
    sau. Numai un Fiu poate primi acest dar. Nici un servitor,
    nici un ticalos nu poate sa se bucure de mostenirea Fiului.
    Servitorul cauta permanent sa obtina, Fiul deja a mostenit
    tot ce are Tatal. Cind recunoastem ca apartinem casei
    Tatalui si ca suntem mostenitori a tot ce are Tatal, atunci
    putem incepe sa traim asa cum vrea Tatal ca noi sa traim.
    Iata ca acum suntem Fiii lui Dumnezeu. Constiinta Fiului
    cauzeaza implinirea; constiinta servitorului cauzeaza lipsa.
    Vom vedea ca orice dorinta a inimii este indeplinita de
    Tatal de indata ce indeplinim datoria Fiului in gindire,
    99
    99
    cuvint si fapta. Vom descoperi ca Fiii lui
    Dumnezeu sunt liberi.
    Aici vorbitorul s-a oprit, ne-a urat noapte buna si,
    adaugind ca spera sa ne vada la resedinta de iarna, a
    plecat.

  4. #24
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    CAPITOLUL XXIII
    Am parasit satul in dimineata urmatoare. Timp de 3 zile,
    poteca ne-a condus printr-un tinut muntos accidentat, atit
    de putin populat incit am fost obligati sa ne instalam
    corturile in fiecare noapte. De cum erau facute pregatirile
    pentru masa, aveam la indemina hrana din abundenta,
    gata sa fie impartita; si niciodata n-o consumam pe toata,
    mereu mai raminea un pic.
    In seara celei de-a treia zile am ajuns la intrarea intr-o
    vale prin care urma sa mergem spre satul de destinatie.
    Din acest moment, drumul nostru a strabatut o zona fertila,
    bine populata. Alesesem acest sat ca resedinta noastra de
    iarna din cauza ca se afla chiar in inima regiunii pe care o
    vizitasem, si simtisem ca asta avea sa ne dea ocazia
    dorita de a intra zilnic in contact cu localnicii, pentru multa
    vreme. Foarte multe persoane, pe care le cunoscusem in
    diferitele locuri deja vizitate, locuiau in acest sat, si toti ne
    invitasera cordial sa-i vizitam. Simteam ca, raminind in
    acest sat peste iarna, urma sa avem multe ocazii de a
    observa mai indeaproape viata lor zilnica.
    Am ajuns in acest sat la 20 noiembrie, si de acolo am
    facut mai multe excursii scurte, pina cind a cazut zapada si
    calatoriile au devenit dificile. Eram cazati in locuinte foarte
    confortabile, oamenii erau foarte amabili, si ne-am pregatit
    sa intram in viata satului. Toate usile ne erau larg
    deschise, si ni s-a spus ca zavoarele erau permanent
    nefolosite, caci ei ii considerau pe toti oamenii frati.
    In aceasta perioada am fost invitati sa impartim locuinta
    cu una din cele mai deosebite femei ce locuia in sat, si pe
    care o cunoscusem inainte. Noi consideram ca eram deja
    instalati confortabil si ca nu era necesar sa o deranjam. Ea
    a insistat ca nu ar fi nici un deranj; asa ca ne-am mutat cu
    toate bagajele, si casa ei a fost casa noastra pentru tot
    restul sederii acolo. Nu voi uita niciodata prima intilnire cu
    ea. Era intr-un orasel de linga granita. Cind ne-a fost
    prezentata, nu-i dadeam nici o zi peste 18 ani, si toti o
    gaseam frumoasa. Ce surpriza a fost cind ni s-a spus ca
    avea peste 400 de ani, si ca era una dintre cele mai iubite
    100
    100
    invatatoare! Intreaga sa viata fusese traita in
    lucrarea spirituala. Cind am cunoscut-o, ne intilneam cu ea
    zilnic, timp de aproape doua saptamini, dar adevarata sa
    personalitate nu ni s-a dezvaluit pina cind nu am vazut-o la
    ea acasa. Locuind in casa ei si fiind zilnic in prezenta ei,
    am inteles imediat de ce oamenii o iubeau atit de mult. Era
    imposibil sa n-o respecti si sa n-o iubesti. Am locuit in casa
    acestei doamne si am mincat la masa ei de la sfirsitul lui
    decembrie pina in aprilie. Am avut toate conditiile sa
    observam viata ei de acasa si viata de familie a multora din
    sat, si am gasit ca viata lor este ideala. Cu cit ii vedeam
    mai mult pe toti acesti oameni, cu atit ii iubeam si-i
    respectam mai mult. Am avut multe ocazii de a verifica tot
    ceea ce ne spusesera despre virsta lor, dupa documente
    care nu puteau fi contrazise, fiind la fel de autentice ca si
    ale noastre.


  5. #25
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    CAPITOLUL XXIV
    Se apropia sfirsitul lui decembrie, si anul urma sa se
    incheie. Observasem ca tot mai multe persoane se adunau
    pentru un eveniment solemn, la care participau numai
    Maestrii. In fiecare zi faceam cunostinta cu straini. Toti
    vorbeau engleza, si incepusem sa simtim ca faceam parte
    din viata satului. Intr-o zi ni s-a spus ca evenimentul avea
    sa aiba loc in ajunul Anului Nou, si ca eram invitati sa
    participam. Ni s-a mai spus ca, desi evenimentul nu era
    pentru intrusi, el nu era deloc o intilnire secreta, dupa cum
    nici una dintre intilnirile lor nu era secreta. Era o adunare a
    celor ce incepusera lucrarea spirituala, o luasera in serios
    si ajunsesera destul de departe ca sa realizeze ce doreau
    sa traiasca in viata; a celor ce acceptasera constiinta
    superioara si intelesesera ce insemna ea in vietile lor. Era
    numita de catre unii Sarbatoarea Trecerii (a Mielului
    Pascal). Aceste adunari se tineau de obicei, in aceasta
    perioada a anului, in locuri dinainte stabilite, si anul acesta
    fusese ales acest sat.
    Dimineata zilei fixate pentru adunare a venit luminoasa si
    limpede, cu mercurul coborit bine sub zero. Ne-a gasit pe
    toti nerabdatori, caci simteam ca acea seara avea sa se
    adauge numeroaselor experiente interesante ale calatoriei.
    Am ajuns la locul fixat la ora 8 seara, si am gasit reunite
    vreo 200 de persoane. Sala era luminata in acelasi fel cu
    cea mentionata anterior si era foarte frumoasa. Ni s-a spus
    ca frumoasa doamna care, mai demult, fusese gazda
    101
    101
    noastra, avea sa faca oficiile. La citeva clipe dupa
    ce ne asezasem, ea a intrat in sala si toti ne-am minunat
    de tineretea si frumusetea ei. Purta o frumoasa roba alba,
    fara nici o incercare de a se face remarcata.
    A pasit linistita pe mica scena si si-a inceput discursul:
    - Ne-am adunat aici asta-seara cu dorinta de a patrunde
    intreaga semnificatie a trecerii de la o constiinta inferioara
    la una superioara, si le dorim bun venit acelora dintre voi
    care sunt gata pentru asta. La inceput ne-ati urmat condusi
    de interesul pentru lucrurile pe care le-ati vazut implinite de
    noi, la care va uitati initial cu veneratie si uimire, gindind ca
    erau miraculoase. Stim ca acum ati invatat sa le vedeti ca
    intimplari de fiecare zi ale unei vieti traite asa cum ar
    trebui, o viata cotidiana fireasca, pe care Dumnezeu ar
    vrea s-o traim mereu. Acum sunteti multumiti ca nu am
    facut nici o minune. Realizati adevaratul inteles spiritual a
    ceea ce faceti. Constiinta care functioneaza din adevaratul
    plan spiritual interpreteaza totdeauna toate formele in
    termenii idealului ascuns in ele; apoi este revelat marele
    inteles interior, si nu mai e nici un mister, si in consecinta
    nici o minune, nici un miracol. Aceasta trecere de la o
    constiinta inferioara la una superioara, inseamna de fapt a
    pune deoparte planul material, unde este doar discordie si
    dizarmonie, si a primi si accepta Constiinta Christica, in
    care totul este frumusete, armonie si perfectiune. Acesta
    este modul firesc de viata, viata pe care Dumnezeu
    intelege s-o traim, si cea atit de frumos exemplificata de
    Isus aici pe pamint. Cealalta este viata nefireasca, egoista,
    grea. Cind o realizam, este atit de usor, de natural sa traim
    precum Christ. Atunci intram in Constiinta Christica.
    Am intins mesele. Aceasta e singura ocazie cind ne
    adunam pentru o sarbatoare. Nu e o sarbatoare asa cum
    ar gindi-o aceia cu o constiinta limitata. Este o celebrare a
    realizarii si implinirii, simbolizind trecerea de la constiinta
    limitata la Constiinta Christica, atit de putin inteleasa in
    lume astazi. Credem ca toti copiii lui Dumnezeu se vor
    aseza la o astfel de masa de sarbatoare intr-o zi, cu
    adevarata realizare a intelesului ei.
    Ii vom avea cu noi asta-seara pe citiva dintre aceia care
    si-au perfectionat intr-atit trupurile, incit sunt capabili sa si
    le ia in toate Imparatiile Cerurilor, si acolo ei primesc cele
    mai inalte invataturi. Toti au trait o vreme aici in forma
    vizibila, apoi au trecut dincolo si si-au luat trupurile cu ei
    102
    102
    intr-un loc din constiinta unde nu sunt vizibili pentru
    ochii muritori; si noi trebuie sa ne ridicam constiinta la
    Constiinta Christica pentru a conversa cu ei. Dar aceia
    care si-au perfectionat trupul cit sa-l poata lua in aceasta
    Imparatie a Cerurilor, se pot intoarce la noi si pot pleca
    dupa dorinta. Ei pot sa vina si sa-i invete pe toti cei
    receptivi la invataturile lor, si pot aparea si disparea dupa
    dorinta. Acestia sunt cei care vin sa ne invete cind suntem
    gata sa primim invatatura, uneori intuitiv, alteori prin
    contact personal. Cinci dintre acestia vor fringe piinea cu
    noi asta-seara. Printre ei este o fiinta iubita de noi cu
    deosebire, caci este mama cuiva dintre noi si a locuit
    printre noi (s-a dovedit a fi vorba despre mama lui Emil).
    Acum ne vom aseza in jurul meselor.
    Luminile s-au estompat o clipa si toti am stat intr-o tacere
    deplina, cu capetele inclinate. Apoi luminile au revenit, si 5
    persoane erau in sala: 3 barbati si 2 femei. Toti erau
    imbracati in alb si radiau nespus de frumos, cu o aura
    blinda de lumina in jurul fiecaruia dintre ei. Au inaintat in
    liniste si fiecare a ocupat un loc liber in capatul fiecarei
    mese. Mama lui Emil a luat loc in capul mesei noastre, cu
    seful nostru in dreapta ei si cu Emil in stinga. Dupa ce s-au
    asezat cei 5, au inceput sa soseasca bucatele. Era o masa
    formata din vegetale, piine, fructe si nuci, dar foarte
    savuroasa. Discursurile care au urmat au fost mai ales
    invataturi pentru cei adunati cu acest prilej. Au fost date in
    limba tarii lor si au fost traduse de Jast. Nu voi include
    aceste discursuri, caci cea mai mare parte a lor a fost deja
    redata.
    Mama lui Emil, ultima vorbitoare, folosea o engleza
    perfecta si vocea ei era limpede si hotarita. Iata cuvintele
    ei:
    - Folosim zilnic forte de care omul cu conceptii limitate
    ride. Noi, care avem privilegiul de a le intelege si a le
    folosi, facem tot ce putem pentru ca oamenii sa inteleaga
    si sa recunoasca ceea ce tin in afara vietii lor, prin gindurile
    pe care le intretin, despre lucrurile perfecte care le stau la
    indemina, pregatite si asteptind ca ei sa le ia in stapinire.
    De indata ce aceste forte vor fi luate in stapinire sau
    insusite de om, ele vor fi mult mai reale si vii, decit acelea
    de care omul se agata cu atita disperare in conceptia
    limitata - se agata de ele pentru ca ele pot fi vazute, pipaite
    si minuite sau atinse prin simturile fizice limitate. Observati
    103
    103
    ca toate conditiile de confort din aceasta sala si
    din camerele pe care le locuiti, ca lumina si caldura, si
    chiar lucrurile pe care le-ati mincat, sunt create prin una
    din aceste forte. Puteti s-o numiti raza de lumina, sau cum
    veti dori. Noi o vedem ca o mare putere sau forta
    universala care, cind va fi contactata de om, va lucra
    pentru el mult mai eficient decit aburul, electricitatea,
    benzina sau carbunele; si totusi este una din cele mai mici
    forte sau puteri.
    Aceasta forta nu numai ca va furniza toata puterea
    necesara omului, dar ii va furniza si caldura pentru toate
    nevoile sale, in orice moment si loc, fara a consuma nici un
    fel de combustibil. Aceasta forta e complet pasnica, si
    daca omul va ajunge la ea si o va folosi, ea va face sa
    dispara foarte mult zgomot si multa agitatie, care acum par
    inevitabile. Aceasta forta este chiar la indemina, oriunde in
    jurul vostru, asteptind ca omul s-o descopere si s-o
    foloseasca. Cind el o va gasi si o va folosi, va fi mult mai
    simpla decit aburul sau electricitatea. De indata ce omul va
    fi capabil de asta, el va vedea ca toate tipurile de putere si
    locomotie pe care le-a proiectat nu sunt decit paleative pe
    care le-a construit din propria sa conceptie limitata. El a
    crezut ca el insusi le-a dat nastere; si astfel a adus in
    forma doar ceea ce putea cuprinde cu simturile fizice. A
    realizat lucruri imperfecte; pe cind, daca omul ar intelege
    ca toate sunt ale lui Dumnezeu si ca de la Dumnezeu se
    exprima prin el, atunci toate lucrurile realizate ar fi
    perfecte. Omul, avind liberul-arbitru, a ales calea cea grea;
    si in loc sa realizeze filiatia sa cu Dumnezeu si sa
    foloseasca ceea ce are Dumnezeu, el va continua pe calea
    cea grea pina cind va fi obligat sa inteleaga ca trebuie sa
    existe, si intr-adevar exista, o cale mai buna. Va
    recunoaste atunci ca singura cale este calea lui
    Dumnezeu. Atunci el va exprima perfectiunea pe care
    Dumnezeu, chiar acum, il vede exprimind-o.
    Nu intelegeti ca trebuie sa fiti centrati in Tatal dinlauntrul
    vostru, luind tot binele vostru de la El, si ca orice forta a
    naturii voastre este de a opera din Eul Divin? La inceputul
    oricarei exprimari este Dumnezeu, Tatal dinlauntru; altfel,
    Dumnezeu nu ar putea fi exprimat sau adus in
    manifestare.
    Aici, cineva din echipa noastra intreba ce putere sau
    forta au gindurile si cuvintele noastre in viata. Ea si-a intins
    104
    104
    mina si, de indata, un mic obiect se afla in palma ei.
    Spuse:
    - Dati-mi voie sa las sa cada aceasta pietricica in acest
    vas cu apa. Vedeti ca undele provocate de venirea pietrei
    in contact cu apa radiaza din acest punct in cercuri tot mai
    mari, pina cind ating peretele vasului, sau marginea
    exterioara a apei; unde, pentru ochi, ele par sa isi piarda
    forta si sa se opreasca. Iata ce se intimpla in realitate: de
    indata ce undele au atins marginile apei, ele pornesc
    inapoi spre locul unde piatra a intrat in apa; si nu se opresc
    pina nu ajung in acel punct. Aceasta reprezinta exact
    fiecare gind sau cuvint pe care il gindim sau il rostim.
    Gindul sau cuvintul pune in miscare anumite vibratii care
    sunt emise si se propaga in cercuri tot mai largi, pina cind
    inconjoara Universul. Apoi ele se intorc asa cum au fost
    trimise la cel care le-a emis. Orice gind sau cuvint, gindit
    sau rostit, fie el bun sau rau, se intoarce la noi, la fel de
    sigur cum l-am emis. Aceasta intoarcere este Ziua
    Judecatii, de care vi se vorbeste in Biblie. De aceea,
    fiecare zi va fi o zi a judecatii. Judecata va fi buna sau rea,
    dupa cum cuvintul sau gindul emis este bun sau rau. Orice
    idee (gind sau cuvint) devine o saminta; aceasta ideesaminta
    este emisa, plantata in suflet (pastrata in minte),
    devine mai tirziu o conceptie pentru a fi manifestata sau
    exprimata in forma fizica. Gindurile sau ideile de
    perfectiune aduc in manifestare perfectiunea; gindurile sau
    ideile de imperfectiune aduc in manifestare imperfectiunea.
    Soarele si pamintul, impreuna, vor produce cu aceeasi
    bunavointa puternicul banyan sau cea mai mica floare,
    daca saminta este plantata. In felul acesta, Sufletul si
    Spiritul raspund chemarii omului; si ceea ce cere prin
    cuvint sau gind, el primeste. Singurul lucru care l-a
    despartit pe om de ceruri este un val de gindire materiala
    pe care el l-a creat in jurul cerurilor; si asta a dat nastere la
    tot misterul care inconjoara toate lucrurile divine. Acest val
    de mister este, treptat, inlaturat, si se descopera ca nu
    exista nici un mister. Cei care au infiintat diferitele
    organizatii religioase au gasit potrivit sa inconjoare lucrurile
    lui Dumnezeu cu mister, gindind sa obtina o stapinire mai
    sigura asupra oamenilor. Dar toti descopera acum ca
    lucrurile profunde ale lui Dumnezeu sunt lucrurile reale,
    simple, ale vietii. Altfel ce rost ar avea? Toti percep ca
    biserica nu simbolizeaza altceva decit Constiinta Christica
    105
    105
    in om, centrul divin al omenirii. Ei percep idealul,
    in loc sa slujeasca idolul construit de gindul limitat. Priviti
    marele numar de organizatii heterodoxe care apar peste
    tot. Desi larg diversificate acum, ele sunt fortate sa tinda
    spre Unul. Oare acest unic lucru nu se manifesta el ca sa
    aduca bisericile la adevarata intelegere?
    Noi ne-am perfectionat intr-atit corpurile, incit suntem
    capabili sa le luam acolo unde avem privilegiul de a vedea
    si a fi in ceea ce se cheama Imparatia Cerurilor. Aceasta
    imparatie e cunoscuta de multi ca fiind Al Saptelea Cer.
    Este considerata misterul misterelor. Si aici omul, in
    gindirea lui limitata, a gresit. Nu exista mister; doar ca am
    atins un loc in constiinta, unde suntem capabili sa primim
    cele mai inalte invataturi, locul unde este Isus astazi. Este
    un nivel al constiintei la care recunoastem ca, inlaturind
    conceptia muritoare, suntem capabili sa primim nemurirea;
    la care stim ca omul este nemuritor, lipsit de pacat, divin,
    neschimbator, etern, exact asa cum este Dumnezeu si
    cum il vede Dumnezeu pe om. Un loc unde cunoastem
    adevarata semnificatie a Transfigurarii; unde suntem
    capabili sa comunicam cu Dumnezeu si sa-L vedem in
    fata. Un loc unde stim ca oricine poate sa vina, sa
    primeasca si sa fie exact ca si noi. Stim ca, in scurt timp,
    constiinta tuturor se va ridica la un nivel unde vom putea
    vorbi cu ei fata-n fata si ne vom putea privi in ochi,
    disparitia noastra din ochii lor fiind doar ridicarea constiintei
    noastre deasupra celei obisnuite, si astfel devenim invizibili
    numai pentru cei cu o constiinta limitata.
    Trebuie sa amintim despre trei evenimente. Unul care sa
    petrecut cu mult timp in urma, acela care reprezinta
    pentru voi nasterea Constiintei Christice in om, nasterea
    Pruncului Isus. Apoi, unul pe care il vedem venind atunci
    cind marea voastra natiune va accepta si va realiza
    Constiinta Christica. Apoi am vrea sa ajungem la al treilea
    si ultimul, cea mai mare din toate splendorile, a doua si
    ultima venire a lui Christ, cind toti vor cunoaste si vor
    accepta Christul launtric, si vor trai si evolua in aceasta
    constiinta, crescind precum crinii. Aceasta este Mintuirea.
    De cum a terminat ea, corul invizibil a inceput sa cinte.
    Camera a fost inundata de muzica, care s-a sfirsit cu un
    imn solemn. Apoi a fost liniste pentru citeva momente, si
    corul a izbucnit iarasi, intr-o vesela dezlantuire muzicala,
    fiecare masura incheindu-se cu un bang ca un sunet al
    106
    106
    unui clopot mare. Asta a continuat pina a sunat de
    12 ori, si brusc am realizat ca era ora 12 si ca sosise Anul
    Nou.
    Asa s-a incheiat primul nostru an petrecut cu acesti
    oameni minunati.
    ADDENDA
    Publicind aceste note ale experientelor cu Maestrii,
    vreau sa subliniez credinta mea personala in puterile
    acestor Maestri si in demonstratia, facuta de ei, a marii
    Legi - o lege care trebuie sa aduca un mesaj profund
    intregii rase umane. Ei au dovedit in mod concludent ca
    exista o lege care transcende moartea, si ca intreaga
    omenire, in evolutia sa, se misca incet inainte spre
    intelegerea si folosirea ei. Maestrii spun ca aceasta lege va
    fi adusa la lumina in America, va fi data lumii, si atunci toti
    vor putea cunoaste calea spre Viata Eterna. Aceasta,
    declara ei, este dezvoltarea Erei Noi.
    Nici una din manifestarile la care ne-am referit in aceste
    note nu a fost vreo materializare de banala sedinta de
    spiritism - departe de asta. A fost metoda mai inalta de a
    face corpul vizibil si invizibil la dorinta - o glorificare si
    spiritualizare a carnii. Exista o Lege Divina, si oamenii o
    vor mosteni curind, vor deveni iluminati, si isi vor folosi
    corpul cu intelegere, in deplina Maiestrie. Nu exista
    indoiala, acesti oameni au purtat Lumina prin vremuri si
    dovedesc, prin viata si lucrarea lor zilnica, ca aceasta
    Lumina exista asa cum a existat si cu mii de ani in urma.
    B.T.S.
    107

  6. #26
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Volumul II


    CUVINT INAINTE
    In acest al doilea volum din Viata si invatatura Maestrilor din
    Extremul Orient, am omis cu buna-stiinta numele persoanelor
    si locurilor. Simt ca am tot dreptul sa trec sub tacere aceste
    nume, acordind cititorului privilegiul de a accepta, ca fapte
    reale sau ca fictiuni, dupa cum crede de cuviinta, cele
    povestite aici, si facem doar observatia ca faptele sunt uneori
    mai uluitoare decit fictiunea.
    In vremea cind ne lansam in aceasta lucrare intelegeam clar
    faptul ca nimic nu trebuia publicat oficial atita timp cit
    cercetarea nu progresa pina la nivelul unde puteau fi trase
    concluzii despre viata si invatatura acestor oameni.
    Cu aceste consideratii fixate ferm in minte, pun la dispozitia
    cititorilor Viata si Invataturile Maestrilor din Extremul Orient,
    volumul II.
    Cu sinceritate si cu tot respectul, amintesc cititorului ca, cu
    cit este mai receptiv, cu atit poate primi mai mult.
    Baird T. Spalding


    CAPITOLUL I
    Dimineata de 1 Ianuarie ne-a gasit treziti devreme, cu toate
    simturile in alerta. Fiecare avea senzatia ca se afla in pragul
    unor lucruri care aveau sa faca, din experientele noastre
    trecute, doar trepte spre cele care urmau.
    Dupa ce ne-am strins in jurul mesei pentru micul dejun, a
    aparut prietenul pe care il cunoscusem pe acoperisul casei lui
    Emil, in micul sat unde ne oprisem pe drumul incoace. Vi-l veti
    aminti ca fiind acela care imi interpretase visul. Dupa ce ne-am
    salutat, el spuse:
    - Sunteti cu noi de peste un an de zile. Ati calatorit cu noi si
    ati trait printre noi, ca si noi, si fara indoiala aveti incredere in
    noi. Pentru ca ramineti cu noi pina in Aprilie sau Mai, am venit
    sa va invit la Templul Marii Cruci in T, care ati observat ca este
    sapat in stinca peretelui din afara satului.
    Mai tirziu am constatat ca incaperile acestui templu erau
    taiate in stinca unui perete vertical de peste 600 de picioare
    inaltime. Cavitatile care formau incaperile erau sapate destul
    de adinc in stinca, astfel incit toti peretii erau de piatra.
    Oriunde fusese necesar sa se faca ferestre pentru lumina si
    aerisire, fusesera taiate deschizaturi in peretele exterior al
    stincii, orientat spre sud. Deschiderile ferestrelor erau patrate
    108
    cu latura de 8 picioare, si fiecare camera avea cite
    doua ferestre, cu exceptia primei camere, cea mai de jos.
    Aceea avea doar o deschidere care dadea spre o crevasa
    larga, formata in peretele stincos, la est de templu. Cind au
    fost sapate in piatra incaperile templului, aceasta camera nu
    avea alta deschizatura decit intrarea, care era un tunel taiat in
    stinca dura, si care se termina in crevasa amintita.
    Deschizatura ferestrei fusese facuta mai tirziu. Initial, intrarea
    tunelului era ascunsa sub un bolovan mare care se
    desprinsese din peretele stincos si poposise pe un prag
    proeminent; si acest bolovan fusese astfel asezat incit sa
    poata fi impins peste gura tunelului. Odata impins acolo, el nar
    mai fi putut fi miscat din afara. Singura cale de a ajunge la
    acel prag era o scara de vreo 50 de picioare in lungime, care
    putea fi ridicata sau coborita de deasupra pragului.
    Deschizaturile care serveau drept ferestre erau prevazute cu
    niste pietre plate, mari, pe masura santurilor de pe pervaz,
    astfel incit puteau fi fixate in ele. Cind erau puse astfel in
    ferestre, cineva aflat in sat nu zarea nici o deschizatura. Ni s-a
    spus ca aceasta constructie era folosita drept refugiu din fata
    bandelor de tilhari care bintuiau tara, departe spre nord.
    Uneori aceste bande ajungeau in sud, pina in sat. Satul fusese
    distrus de mai multe ori, dar locuitorii nu fusesera vatamati,
    caci se putusera refugia in templu. Acest templu nu fusese
    construit de prietenii nostri, ci fusese primit de la sateni, pentru
    a-l folosi ca loc de conservare a numeroaselor documente de
    mare valoare. Dupa preluarea templului de catre Maestri,
    raidurile au incetat, satul nu a mai fost amenintat si au trait cu
    totii in pace.
    Ni s-a declarat ca unele din aceste documente dateaza din
    vremea sosirii omului pe Pamint; ca apartineau Naacalilor, sau
    Fratii Sfinti, cum erau numiti, care veneau chiar din Patria-
    Omului. Ni s-a mai spus ca acesti Frati Sfinti sosisera in
    Birmania si ii instruisera pe Nagasi. Documentele dovedeau ca
    stramosii acestor oameni erau autorii Surya Siddhanta-ei si ai
    Vedelor timpurii. Surya Siddhanta este cea mai veche lucrare
    de astronomie cunoscuta. Documentele ii atribuie o vechime
    de 25 de mii de ani; Vedele timpurii sunt datate de acum 45 de
    mii de ani. Nu s-a pretins ca aceste scrieri ar fi originale aduse
    aici spre pastrare. Ni s-a spus ca ele fusesera copiate dupa
    aceleasi surse din care proveneau si scrierile babiloniene. S-a
    mai spus ca originalele dupa care fusesera copiate erau
    scrierile din vremea lui Osiris si a Atlantidei.
    109
    Camerele templului erau asezate una peste alta, pe 7
    etaje, si comunicarea intre camere se facea prin trepte sapate
    in roca dura. Deschizatura care dadea spre aceasta scara se
    gasea intr-un colt al camerelor si comunica direct cu casa
    scarii, care urca sub un unghi de 45 de grade, pina cind
    atingea un palier patrat, cu latura de 8 picioare, unde era taiata
    intrarea in camera de deasupra. Cam 8 picioare de stinca
    masiva desparteau tavanul unei camere de podeaua celei de
    deasupra ei. Tavanul ultimei incaperi de la al 7-lea etaj se
    termina la circa 12 picioare sub un prag proeminent de piatra,
    aflat la vreo 100 de picioare de marginea prapastiei. O scara
    ducea de la aceasta incapere la camera centrala, astfel incit
    schita intregii structuri reprezenta o uriasa Cruce in T.
    Cele 5 camere de la ultimul etaj erau astfel sapate incit
    pragul exterior forma o veranda sau un balcon, iar intrarile lor
    erau de pe acest prag. Stinca era din granit moale, cu
    granulatie mare. Constructia, in mod evident, fusese realizata
    prin munca fizica grea, si trebuie sa fi durat ani de zile. Ni s-a
    spus ca la data construirii templului nu se folosise deloc
    cherestea. Dupa preluarea lui de catre prietenii nostri, ei au
    adus lemn si toate camerele erau foarte confortabile, mai ales
    in zilele insorite.
    Am aflat ca, de cind luasera ei in primire templul, ferestrele
    nu mai fusesera niciodata inchise, si nici intrarea nu mai
    fusese blocata. Si totusi foarte putini patrunsesera inauntru
    fara sa fi cunoscut ceva despre adevarata iluminare spirituala.
    Prietenul nostru continua:
    - Ziua de azi reprezinta pentru voi inceputul unui nou an; cel
    precedent a trecut, a ramas in urma vietii voastre ca sa nu mai
    revina niciodata, decit, poate, in minte, dupa cum va coplesesc
    amintirile bucuriilor, supararilor si grijilor lui, si gindurile tot mai
    apasatoare la problemele vietii. In afara de asta, el e uitat,
    disparut. S-a mai intors o fila din cartea anilor vietii voastre.
    Noi vedem in asta o perioada de impliniri si succese adaugate,
    o continuare, o etapa care ne conduce spre o evolutie si o
    realizare mai stralucita; un moment de mare speranta si
    iluminare; un timp in care putem fi de mare ajutor, cind putem
    fi mai tineri, mai puternici si mai iubitori cu fiecare experienta
    traita. Va intrebati: de ce? Raspunsul nostru este sa trageti
    propriile voastre concluzii, sa va alegeti voi insiva viata.
    Seful nostru spuse, fara sa fi intentionat sa-l intrerupa:
    - Dorim sa intelegem si sa cunoastem.
    Prietenul nostru a continuat:
    110
    - De acum inainte, va vom oferi lectii special pentru cei
    care nu inteleg, nu cunosc sau nu sesizeaza deplina
    semnificatie a telului unei vieti bine traite. Asta nu implica o
    viata de ascetism sau austeritate, de izolare sau tristete. Este
    o viata de implinire in bucurie si veselie, din care orice
    necazuri si temeri sunt alungate pentru totdeauna.
    Apoi, cu o figura mai luminoasa si mai destinsa, spuse:
    - V-ati exprimat dorinta de a intelege si a cunoaste. Dorinta
    exprimata este deja indeplinita. Privind aceasta adunare, imi
    vine in minte gindul exprimat intr-un verset din Biblia voastra:
    Acolo unde doi sau trei se aduna in Numele Meu, Eu sunt cu
    ei. Cit de des a fost privit acest verset ca un simplu joc de
    cuvinte, in loc sa fie aplicat si facut real! Marea eroare pe care
    ati facut-o cu invataturile lui Isus este ca le-ati lasat asociate
    unui trecut obscur si misterios, le-ati vazut ca idei mitice si
    mistice, care ar arata ceva ce ar putea fi cistigat dupa moarte,
    in loc sa recunoasteti ca ele pot fi aplicate in viata zilnica a
    fiecaruia, chiar aici si acum, si numai daca doriti.
    Vrem sa se inteleaga ca noi nu avem pretentia ca Isus, in
    calitate de Christ, a reprezentat un nivel sau o conditie de
    realizare a vietii Sale care sa nu fi fost realizata si de alti
    clarvazatori si profeti din alte timpuri si popoare. Vrem sa
    punem accent pe viata Lui pentru ca este viata pe care o puteti
    intelege cel mai deplin. Ne referim in special la viata Lui cu un
    singur scop si sens, si anume faptul, inspirind credinta, ca
    viata si experienta Lui au constituit demonstratia vie a
    invataturilor Sale. Dogma speculativa a ispasirii vinii altora,
    care a dominat timp de secole gindirea crestina, nu poate fi
    pusa pe seama autorului Juramintului de pe Munte si al
    Parabolei Fiului Risipitor.
    Mai-marii gindirii crestine i-au deviat pe cei care-L urmau pe
    Isus si invataturile Lui de la aplicarea lor practica si de la
    studiul Puterii lui Dumnezeu. Ei i-au invatat pe crestini sa
    confunde invataturile lui Isus cu experientele Apostolilor de
    dupa El, in loc sa-i invete ca legea pe care se bazau acele
    invataturi este o stiinta exacta, care poate fi inteleasa si
    experimentata in viata fiecaruia.
    Orientalii au facut, din latura stiintifica a religiei lor, obiectivul
    suprem al studiului si progresului lor. Prin asta, ei au mers
    spre cealalta extrema. Astfel, si unii si altii au impins religia lor
    pe tarimul miraculosului si supranaturalului. Unii au fost
    absorbiti doar de aspecte morale si etice, in timp ce ceilalti au
    111
    fost preocupati doar de latura stiintifica, de
    cunoastere. Astfel, toti au blocat adevarata spiritualitate.
    Viata monastica de retragere, ascetism si izolare fata de
    lume, in minastirile budiste sau crestine, nu este nici o
    necesitate si nici adevarata metoda de a atinge iluminarea
    spirituala sau realizarea vietii perfecte, in intelepciune si
    putere, demonstrata de Isus.
    Aceste institutii monastice exista de mii de ani, si totusi ele
    nu au reusit sa faca, pentru salvarea oamenilor simpli, atit de
    mult cit au facut invataturile lui Isus in cei citiva ani ai prezentei
    sale pe Pamint.
    Se stie foarte bine ca el a imbratisat toate invataturile lor,
    trecind prin initieri si studiind asa-numitele mistere sacre,
    formulele si ceremoniile rituale, pina cind a ajuns la invataturile
    lui Osiris. Acestea I-au fost explicate de un preot care se
    tinuse departe de orice forma de credinta rituala, monastica
    sau materialista.
    Acest preot era un continuator al regelui Thoth, din prima
    dinastie a regilor egipteni. Cind regele Thoth a declarat Egiptul
    imperiu, el a facut-o sub presiunea unui dictator si uzurpator al
    drepturilor poporului. De secole, acesti oameni construisera si
    mentinusera o glorioasa civilizatie de unitate si fratie, sub
    conducerea si indrumarea lui Osiris si a urmasilor sai. Acest
    popor era adevarata rasa alba, si fusesera mereu cunoscuti ca
    Israeliti, dintre care evreii sunt doar o diviziune. Thoth a
    guvernat cu intelepciune si a cautat sa mentina invataturile lui
    Osiris dar dupa el au patruns conceptiile obscure si
    materialiste, astfel ca egiptenii, sau triburile intunecate din sud,
    care il adusesera la putere, au cistigat influenta. Dinastiile
    ulterioare s-au indepartat de invataturile lui Osiris, au preluat
    treptat conceptiile rasei intunecate si au sfirsit prin a practica
    intru totul magia neagra. Regatul lor s-a prabusit repede, asa
    cum inevitabil se prabuseste orice astfel de stat.
    Dupa ce Isus l-a ascultat cu atentie pe acest preot si
    invataturile sale, El a recunoscut profunda lor semnificatie. El a
    mai vazut, prin viziunea Sa interioara, primita din invataturile
    budiste, ca intre acestea doua exista o mare asemanare. S-a
    hotarit atunci sa mearga in India, pe vechiul drum al
    caravanelor folosit in acele vremuri.
    Acolo a studiat invataturile budiste care fusesera pastrate la
    un grad deosebit de puritate. A vazut ca, in pofida formelor
    rituale si a dogmelor care fusesera impuse de om, religia nu
    avea decit o singura sursa, si aceea era Dumnezeul launtric,
    112
    pe care El L-a numit Tatal Sau si Tatal tuturor. Apoi a
    renuntat la toate formele si a mers direct la Dumnezeu, drept
    spre inima acestei realizari a Iubirii. Curind, El a descoperit ca
    nu I-au trebuit ani indelungati de truda epuizanta prin dogme,
    ritualuri, crezuri, formule si initieri pe care preotimea le
    impunea oamenilor ca sa-i mentina in ignoranta si, astfel, in
    subordine. El a realizat ca inlauntrul Sau se afla ceea ce
    cauta. El a stiut ca, pentru a fi Christ, trebuia sa declare ca
    este Christ.
    Apoi, in inspiratia pura a vietii, gindirii, cuvintului si faptei, El
    trebuia sa traiasca viata pe care o cautase ca s-o incorporeze
    in corpul Sau fizic. Atunci, dupa ce a perceput asta, El a avut
    curajul sa mearga si sa o declare intregii lumi.
    Nu a avut importanta de la cine sau de unde a obtinut
    aceasta intelegere. Lucrarea era cea care conta, nu ceea ce
    facea altcineva, ci ce facea El. Poporul de rind, a carui cauza o
    sustinea, L-a ascultat bucuros. El nu-Si imprumutase
    preceptele din India, Persia sau Egipt. Invataturile de acolo au
    fost doar mijloacele care L-au condus sa vada propria Sa
    Divinitate si Christul, reprezentarea ei, care era in fiecare; nu
    doar in citiva, ci in toti.
    Osiris s-a nascut in Atlantida, cu peste 35 de mii de ani in
    urma. Biografii sai, la mult timp dupa el, l-au numit zeu datorita
    operelor sale minunate. El era un descendent direct al acelora
    cu o gindire inalta, care isi pastrasera nealterate conceptiile
    din Patria-Omului.
    Asa a fost cu majoritatea marilor caractere din mitologii,
    despre care s-a auzit pina la noi. Faptele si personalitatea lor
    au fost denaturate de repetitia si traducerea povestirilor despre
    ei. Operele si realizarile lor au fost privite ca supranaturale de
    catre aceia care nu si-au consumat timpul si gindirea ca sa
    patrunda sensul lor mai profund si sa descopere ca erau
    extraordinar de naturale pentru omul aflat in adevarata sa
    conditie.
    Cronicarii l-au zeificat pe Osiris, apoi au inceput sa faca
    imagini ale lui. Aceste imagini reprezentau, la inceput, doar
    ceea ce urmarise el. Apoi, treptat, imaginile s-au fixat in minte,
    idealul a fost uitat si a ramas idolul golit de continut.
    Buddha a fost un altul care a fost zeificat de cronicari la mult
    timp dupa vremea sa. Observati imaginile sale, statuile
    construite, cu rezultatul ca este slujita imaginea in locul
    idealului. Iarasi un idol golit. La fel este cu semnele si
    simbolurile.
    113
    Invataturile primite de Buddha veneau din aceeasi
    sursa ca si cele ale lui Osiris, dar in alt mod. Invataturile
    intilnite de Buddha venisera din Patria-Mama direct in
    Birmania, aduse de Naacali. Invataturile lui Osiris ii
    parvenisera acestuia direct, caci stramosii sai traisera in
    Patria-Mama, si in tinerete el mersese in Patria-Mama ca sa
    studieze. Dupa terminarea studiilor sale, Osiris s-a intors
    acasa, a devenit conducatorul Atlantilor si si-a readus poporul
    la credinta in Dumnezeul launtric, caci ei alunecasera treptat
    spre concepte intunecate, influentati de rasele negre din jurul
    lor.
    Moise a fost un alt conducator pe care urmasii si cronicarii lau
    zeificat dupa epoca sa. El era Israelit si luase contact cu
    scrierile babiloniene, primindu-si invatatura din ele. Aceste
    scrieri formeaza o parte a Bibliei voastre. Ceea ce Moise a
    inteles si invatat din aceste documente, a fost scris de el in
    formulari si termeni foarte clari. Faptele descrise de el au fost
    serios alterate de traducatori. As putea continua si aminti multi
    altii.
    Isus a vazut si cunoscut toate invataturile lor, apoi, in
    maniera Sa, a mers la esenta tuturor acestora. A mers cu un
    pas mai mult decit oricare dintre ceilalti, glorificindu-Si corpul
    pina la punctul in care Si-a permis sa Se lase crucificat; dar l-a
    readus printr-o inviere triumfatoare.
    Studiind invataturile lui Osiris, Buddha si Isus, veti gasi multe
    asemanari; ba chiar uneori veti descoperi ca folosesc aceleasi
    cuvinte. Totusi, a copiat vreunul dintre ei? Invataturile le-au
    aratat calea dinspre exterior spre interior, apoi au trebuit sa
    renunte la orice instructiuni, la orice copiere, si sa se ridice
    deasupra tuturor acestora. Daca vreunul dintre ei n-ar fi facut
    decit sa copieze si sa studieze ceea ce vedea si era invatat,
    nu ar fi putut intelege ca totul venea de la Dumnezeul
    dinlauntrul lor; ei ar fi continuat sa studieze, iar vietile si
    experientele lor nu ar mai fi fost consemnate.
    Toti au trecut prin aceeasi experienta care i-a determinat pe
    discipolii lor sa vrea sa-i incoroneze ca regi ai regatelor
    temporale, dar ei nu au vrut sa accepte asta, fiecare exprimind
    aceeasi idee, cu aproape aceleasi cuvinte: Regatul meu nu
    este material, ci spiritual. Cu Osiris s-a mers pina acolo incit
    biografii de mai tirziu l-au considerat un rege egiptean.
    Aici discursul se sfirsi, si ne-am dus cu totii la templu. Ajunsi
    in camera de la parter, prietenul nostru incepu:
    114
    - Urcind dintr-o camera in alta, in acest templu, va rog
    sa va amintiti ca nici un om nu-i poate acorda drepturi altuia.
    Dezvoltindu-va intelegerea, descoperiti ca sunteti egali cu
    oricare om, si cel care incearca sa ofere altuia drepturile sale,
    sau ceea ce are, comite o eroare, caci incearca sa dea ceea
    ce nu poate da. Un om ii poate arata fratelui sau calea, pentru
    ca acesta sa-si largeasca viziunea si sa asimileze binele, dar
    nu poate sa-i confere acel bine pe care el insusi il poarta in el.
    In clipa aceea ajungeam in a doua incapere, unde se
    gaseau deja patru dintre prietenii nostri din sat. Dupa citeva
    momente de conversatie generala, ne-am asezat cu totii, si
    vorbitorul a continuat:
    - Nu exista, in toata istoria voastra, o alta personalitate care
    sa iasa in evidenta ca aceea a lui Isus. Voi masurati timpul
    dinainte si de dupa nasterea Sa. El este idolatrizat de cea mai
    mare parte a semenilor vostri, si aici ei gresesc. In locul
    idolului ar trebui sa stea idealul; in loc sa fie o imagine gravata,
    El ar trebui sa fie real si viu in voi, caci El si astazi traieste in
    acelasi trup in care a fost crucificat. El traieste si va poate
    vorbi exact ca inainte de acel eveniment. Marea greseala a
    multora este ca ei ii vad viata sfirsindu-se in durere si moarte
    pe cruce, uitind complet ca partea cea mai mare a vietii Sale
    este cea de dupa Inviere. El este capabil sa ne invete si sa ne
    vindece astazi, mult mai mult decit vreodata inainte. Puteti
    ajunge in prezenta Lui oricind, daca doriti. Daca Il cautati, Il
    veti gasi. El nu este un rege care sa va impuna prezenta Sa, ci
    un frate mai puternic, care este totdeauna gata sa va ajute si
    sa ajute omenirea. Pe cind traia in planul pamintesc, material,
    El nu putea ajunge decit la citiva. Astazi El este capabil sa
    ajunga la toti cei care privesc spre El.
    Oare nu a spus El: Unde sunt Eu, esti si tu? Oare inseamna
    asta ca a plecat intr-un loc numit Cer, pe care trebuie sa mori
    ca sa-l atingi? El este acolo unde esti tu, si poate sa mearga si
    sa vorbeasca cu tine. Ridica-ti privirea putin mai sus si las-o sa
    cuprinda un orizont mai larg; si daca inima si gindirea ta sunt,
    sincer, cu El, Il vei vedea. Poti merge si vorbi cu El. Daca Il
    privesti de aproape, vei vedea ca cicatricile crucii, ale lancii si
    ale spinilor, sunt toate vindecate, disparute, iar iubirea si
    fericirea radiind in jurul Lui iti vor spune ca toate au fost uitate,
    iertate.
    Prietenul nostru se opri din vorbire, si s-a facut o liniste
    adinca, timp de vreo 5 minute. Apoi camera fu luminata de o
    stralucire pe care nu o mai vazusem. Am auzit o voce. La
    115
    inceput parea foarte indepartata si de neinteles.
    Dupa ce ne-am fixat atentia si gindurile asupra ei, vocea
    deveni foarte distincta si rasuna in tonuri clare, ca de clopotel.
    Cineva din grupul nostru intreba:
    - Cine vorbeste?
    Seful nostru spuse:
    - Liniste, te rog! Vorbeste iubitul nostru Maestru Isus.
    Atunci unul dintre prietenii nostri spuse:
    - Ai dreptate, vorbeste Isus.
    Si vocea continua:
    - Cind am spus: Eu Sunt Calea, Adevarul si Viata, nu
    intentionam sa spun ca Eu insumi eram singura lumina
    adevarata. Toti cei condusi de Spiritul lui Dumnezeu sunt Fiii
    lui Dumnezeu. Cind am spus: Eu Sunt Fiul desavirsit, Unicul
    Fiu zamislit al lui Dumnezeu, in care Tatal isi afla bucuria,
    voiam sa spun tuturor oamenilor ca unul dintre copiii lui
    Dumnezeu si-a vazut, inteles si proclamat divinitatea sa; a
    vazut ca traia, se misca si exista in Dumnezeu, Marele
    Principiu Tata-Mama al tuturor lucrurilor; ca, vazind asta, el
    declara lumii ca este Christ, singurul Fiu nascut al lui
    Dumnezeu, si isi traia viata cu o inima sincera si teluri
    statornice, devenind ceea ce declarase ca este. Cu privirea
    indreptata asupra acelui ideal, el si-a umplut tot trupul cu acel
    ideal, si telul urmarit a fost implinit.
    Motivul pentru care multi nu M-au inteles este acela ca M-au
    pus pe un altar si M-au plasat intr-o postura de neatins. M-au
    inconjurat cu miracole si mister, si M-au asezat departe de
    oamenii simpli, pe care ii iubesc atit. Ii iubesc cu o dragoste
    care nu se poate exprima in cuvinte. Nu Eu M-am retras de la
    ei, ci ei M-au parasit. Ei au ridicat valuri, ziduri si despartituri,
    mediatori si imagini ale Mele si ale celor atit de dragi si de
    apropiati Mie. Ne-au inconjurat cu mituri si mistere, pina cind
    am ajuns sa parem atit de indepartati de cei dragi noua, incit ei
    nu stiu cum sa se apropie. Se roaga si implora pe draga Mea
    mama si pe cei care Ma inconjoara, si astfel ne pastreaza pe
    toti intr-o conceptie materialista. Cind, cu adevarat, daca ne-ar
    cunoaste asa cum suntem, am putea sa ne stringem miinile.
    Daca ar renunta la toate superstitiile si crezurile si ne-ar
    cunoaste asa cum suntem, ar putea vorbi cu noi, ca si voi. Nu
    suntem niciodata altfel de cum ne vedeti voi. Cit de mult ne-ar
    bucura ca toata lumea sa stie asta! Atunci, ce trezire, ce
    regasire, ce sarbatoare ar fi!
    116
    Ne-ati invaluit atit de multa vreme in mister, ca nu e de
    mirare ca indoiala si necredinta au ajuns sa domine. Cu cit
    fauriti mai multe imagini si idoli, si ne inconjurati cu moarte, si
    ne faceti de neatins, vazind in noi altceva decit suntem, cu atit
    mai adinc vor patrunde indoiala si umbra, cu atit mai mult va
    creste prapastia superstitiei, tot mai larga si mai greu de trecut.
    Daca ne-ati stringe mina cu curaj si ati spune: Va cunoastem,
    atunci toti ne-ar putea cunoaste asa cum suntem. Nici un
    mister nu ne inconjoara, pe noi sau pe cei pe care ii iubim, caci
    iubim lumea intreaga.
    Multi vad doar acea parte a vietii Mele care s-a incheiat pe
    cruce, uitind ca partea cea mai mare este asa cum sunt acum;
    uitind complet ca omul continua sa traiasca, chiar si dupa ceea
    ce pare a fi o moarte violenta. Viata nu poate fi distrusa. Ea
    continua mereu, si o viata bine traita niciodata nu degenereaza
    si nu trece. Chiar carnea poate sa fie facuta nemuritoare,
    astfel incit sa nu se schimbe niciodata.
    Dragul Meu Pilat, cind s-a spalat pe miini si a spus: Luati-l si
    crucificati-l voi insiva, eu nu gasesc nici o vina in el, cit de
    putine stia despre istoria pe care o traia sau despre profetia pe
    care o implinea! El, ca si multi altii, a suferit mult mai mult decit
    Mine. Acestea toate au trecut si au fost uitate, iertate, dupa
    cum veti intelege vazindu-ne pe toti stind intr-un loc, impreuna.
    Doua figuri aparura, si erau imbratisate de Isus. Cu miinile
    pe umerii lor, El spuse:
    - Acest frate drag a venit cu Mine pe tot parcursul drumului,
    in timp ce acesta - si arata spre al doilea - a vazut multe
    drumuri inainte ca ochii sa i se deschida. Dar dupa ce i-a
    deschis complet, a venit repede. Este la fel de sincer primit, si
    il iubim cu aceeasi dragoste ca pe toti ceilalti.
    Atunci un altul inainta incet si se opri o clipa. Isus se intoarse
    si, cu bratele deschise, spuse:
    - Draga Pilat!
    Nu ne indoiam de sinceritatea imbratisarii. Atunci Pilat vorbi,
    spunind:
    - Am trudit si suferit multi ani dupa verdictul pe care il
    pronuntasem cu atita usurinta in ziua aceea cind am renuntat
    sa-mi asum responsabilitatea. Atit de putini dintre noi, in viata
    fizica, recunoastem poverile pe care le aruncam inutil pe
    seama altora, in speranta de a ne feri de responsabilitate!
    Numai atunci cind ochii ni se deschid realizam ca, cu cit
    cautam mai mult sa ne eschivam si sa punem greutatile pe
    umerii altora, cu atit aceste poveri ne apasa mai greu. Au
    117
    trecut multi ani de truda inainte ca ochii sa mi se
    deschida asupra acestui lucru; dar, din ziua cind mi s-au
    deschis, cum m-am bucurat!
    Atunci, corul invizibil izbucni intr-un cintec, si melodia
    intrecea orice descriere. Dupa citeva masuri, Isus pasi inainte
    si zise:
    - Va mirati ca, de multa vreme, i-am iertat pe cei care m-au
    tintuit pe cruce? Atunci de ce sa nu iertam totul, asa cum am
    facut Eu? Pentru Mine, iertarea a fost completa cind am spus:
    S-a sfirsit . De ce nu Ma vedeti asa cum sunt, nu tintuit pe
    cruce, ci inaltat mai presus de orice materialitate?
    Corul invizibil continua cu Bun venit tuturor Fiilor lui
    Dumnezeu! Slava si lauda Lui! Imparatia Lui dureaza etern
    printre oameni. Iata, Dumnezeu este cu tine totdeauna! si, pe
    cind cintau, cuvintele apareau, cu litere in relief, pe peretele
    incaperii.
    Aceasta nu era o scena indepartata, nedeslusita, aproape
    invizibila, si nici nu avea loc la distanta mare de noi. Eram toti
    prezenti in clipa aceea in incapere, asa ca am vorbit cu ei, leam
    strins miinile si i-am fotografiat. Singura diferenta pe care o
    puteam vedea intre noi si ei era lumina deosebita din jurul lor,
    care parea sa fie si sursa luminii din camera. Nicaieri nu erau
    umbre. Ni se parea ca aveau o anumita transparenta a carnii,
    si cind i-am atins sau le-am strins miinile, carnea lor parea ca
    de alabastru. In plus, avea o stralucire calda, prietenoasa, si
    aceeasi caldura imbiba totul imprejurul lor. Chiar si dupa ce au
    plecat, camera in care eram a pastrat aceeasi caldura si
    lumina. De cite ori am intrat in acea camera dupa aceea,
    cineva din echipa le remarca.
    Intr-o zi, la putina vreme dupa asta, grupul nostru se
    adunase in camera si vorbeam despre cit de mult ne
    impresiona acea incapere, cind Seful nostru imi spuse:
    - E sublim!
    Exprimase sentimentele fiecaruia, si nu se mai putea
    adauga nimic in plus. Cind am revenit in toamna aceea,
    camera parea un sanctuar, si am petrecut multe ore acolo.
    Grupul nostru astepta pina cind ceilalti iesira pe rind din
    incapere. La plecare, Pilat ii facu semn Sefului nostru sa-l
    insoteasca si cu totii merseram pe trepte impreuna, in camera
    de la parter, prin tunelul spre crevasa, si in jos pe scara, unul
    cite unul, pina am coborit toti. Apoi ne-am despartit in maniera
    obisnuita, ca si cum intalnirea noastra ar fi fost ceva firesc.
    118
    Dupa ce oaspetii plecara, ne-am strins in jurul gazdei
    noastre si fiecare, pe rind, i-am strins mina, multumindu-i
    pentru seara deosebita pe care o traisem. Cineva din echipa
    noastra spuse:
    - Singurul mod in care imi pot exprima gindurile si
    sentimentele este prin a spune ca viziunea mea ingusta,
    materialista, a fost complet nimicita.
    Se pare ca atinsese coarda sensibila care vibra in gindurile
    noastre, ale tuturor. Nu am incercat sa dau glas gindurilor sau
    sentimentelor mele; nici nu am cautat cumva sa le inregistrez.
    Il las pe cititor sa-si imagineze asta. Dupa ce gazda noastra se
    retrase, nu se mai rosti nici un cuvint. Fiecare parea sa simta
    ca o intreaga lume, noua, se deschisese in fata lui.

  7. #27
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    CAPITOLUL II
    In dimineata urmatoare, dupa ce ne-am adunat pentru micul
    dejun, am pus intrebari gazdei noastre si am aflat ca nu era
    ceva neobisnuit ca Isus sa vina asa cum venise; ne-a spus ca
    adesea El venea si Se alatura celorlalti in munca de vindecare.
    Dupa micul dejun am aflat ca gazda noastra si alte doua
    doamne aveau sa ne insoteasca la templu in ziua aceea. De
    cum am plecat din casa, doi barbati ni s-au alaturat. Unul i-a
    spus gazdei noastre ca in sat era un copil bolnav care avea
    nevoie de ea. I-am urmat pe cei doi la casa copilului si l-am
    gasit foarte bolnav. Gazda noastra a pasit in fata si si-a intins
    miinile. Mama i-a pus copilul in brate. Instantaneu, fata
    micutului s-a luminat. Apoi trupul i s-a contractat un moment, si
    in citeva minute el a adormit. Gazda noastra a dat mamei
    copilul si am mers spre templu. Pe drum, ea remarca:
    - O, daca acesti oameni ar intelege si ar face aceasta lucrare
    ei insisi, in loc sa depinda de noi! Ar fi cu mult mai bine pentru
    ei. Asa, ei ne abandoneaza pina cind apare o urgenta, si doar
    atunci ne cheama, ceea ce e foarte bine, cu exceptia faptului
    ca asta nu le da mai multa incredere in sine.
    In momentul acela ajungeam la baza scarii templului. Am
    urcat si am intrat in tunel. Cei doi barbati ne insoteau. Tunelul
    fiind sapat in roca masiva, era de asteptat sa fie intunecos, dar
    era suficient de luminat ca sa putem vedea pina la o distanta
    considerabila in fata noastra; si lumina era in jurul nostru,
    astfel incit nu erau deloc umbre. Observasem asta si in ziua
    precedenta, dar nimeni nu comentase. Cind am intrebat, ni s-a
    spus ca lumina era, intr-adevar, in jurul nostru, si ca era
    intuneric atunci cind nu se afla nimeni in tunel.
    119
    Am mers prin tunel si in sus pe scari, pina in a treia
    camera. Aceasta incapere era ceva mai mare decit cele doua
    de dedesubt, si de-a lungul a doi pereti erau depozitate foarte
    multe tablite. Acestea aveau o culoare castanie-rosietica, si
    erau foarte bine lustruite. Unele aveau dimensiunile de circa
    14 x 24 toli si circa 2 toli grosime, si cintareau intre 10 si 12
    pfunzi fiecare. Altele erau mult mai mari. Ne intrebam cum
    putusera ele sa fie transportate peste munti. Ne-am exprimat
    mirarea, si atunci ni s-a spus ca nu fusesera carate peste
    munti, ci fusesera aduse din regiunea Gobi, pe vremea cind
    aceasta era fertila si infloritoare, inainte de inaltarea muntilor.
    Apoi, la mult timp dupa aparitia muntilor, tablitele fusesera
    mutate in acest loc ca sa fie protejate de orice posibilitate de a
    fi distruse.
    Ni s-a povestit ca, inainte de ridicarea muntilor, un val urias
    de apa maturase o portiune a tarii, devastind-o complet si
    nimicind o mare parte a populatiei. Supravietuitorii au fost
    izolati de lume si de mijloacele de trai, ei devenind stramosii
    bandelor nomade de tilhari care au bintuit in Gobi din vremea
    aceea. Ni s-a mai spus ca, acolo unde sunt astazi Himalaya si
    Gobi, a existat marele Imperiu Uigur; ca acolo au fost mari
    orase, cu locuitori cu un inalt grad de civilizatie, si ca nisipul
    adus de vint acoperise ruinele dupa ce orasele fusesera
    distruse de apa. Mai tirziu am luat descrierile, asa cum ne-au
    fost traduse dupa tablite, si am descoperit trei dintre aceste
    orase; si credem ca, intr-o zi, cind se vor face sapaturile
    necesare, ele vor dovedi autenticitatea acestor scrieri si ceea
    ce se sustine despre ele. Scrierile plaseaza perioada acestei
    civilizatii in urma cu sute de mii de ani. Dar pentru ca acesta
    nu este un tratat stiintific, simt ca am deviat de la tema.
    Am fost condusi prin diferite incaperi si, in timp ce
    conversam cu totii, s-a descoperit ca unul dintre barbatii care
    ni se alaturasera de dimineata era un descendent al celui pe
    care il intilnisem in satul in care traise Ioan Botezatorul, si
    anume cel pe care il numisem prietenul cu documentele. Acest
    barbat arata toate semnele unei virste inaintate, ceea ce ne-a
    mirat.
    Pe cind reveneam spre prima camera, Seful nostru a
    intrebat daca o dorinta putea fi indeplinita de indata ce a fost
    exprimata. Gazda noastra ne spuse ca, daca dorinta era
    exprimata in forma ei corecta, ea era indeplinita. Apoi ne-a
    spus, mai departe, ca dorinta este doar o forma de rugaciune,
    ca era adevarata forma de rugaciune folosita de Isus, si
    120
    rugaciunile Sale si-au primit raspuns; ca rugaciunea care
    primeste permanent raspuns trebuie sa fie corecta, de aceea
    trebuie sa fie stiintifica, ceea ce inseamna ca trebuie sa
    respecte legi statornice. In continuare, ea spuse:
    - Legea este: Fiecaruia dupa credinta lui si Ceea ce doresti
    cind te rogi, trebuie sa crezi ca primesti si vei primi. Daca
    acceptam pozitiv ca orice lucru cerut deja ne apartine, putem
    vedea ca lucram in acord cu legea. Daca dorinta este
    indeplinita, atunci stim ca legea este implinita. Daca dorinta nu
    este indeplinita, atunci trebuie sa recunoastem ca am cerut
    rau. Trebuie sa recunoastem ca greseala este a noastra si nu
    a lui Dumnezeu.
    Apoi porunca spune: Il vei iubi pe Domnul Dumnezeul tau cu
    toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata mintea ta si cu toata
    puterea ta. Acum mergeti adinc, inlauntru in sufletul vostru, nu
    cu prejudecati, temeri si necredinta, ci cu o inima voioasa,
    libera, recunoscatoare, recunoscind ca tot ceea ce ai nevoie iti
    apartine deja.
    Secretul consta in a obtine o minte unita si, apoi, pastrind
    ferm si fara nici o abatere aceasta constiinta, chiar daca lumea
    intreaga s-ar opune. De la Mine insumi nu pot face nimic a
    spus Isus, Tatal care locuieste in Mine, El face lucrarea. Aveti
    credinta in Dumnezeu! Credeti si nu va indoiti! Credeti si nu va
    temeti! Acum amintiti-va ca nu exista limite pentru puterea lui
    Dumnezeu. Toate lucrurile sunt posibile.
    Folositi cuvinte pozitive in cererile voastre. Aceasta nu e
    altceva decit conditia perfecta care se doreste. Apoi plantati in
    suflet saminta ideii perfecte, si numai pe aceea. Cereti sa
    manifestati sanatatea, si nu sa fiti vindecati de boala; sa
    exprimati armonia si sa realizati abundenta - nu sa fiti eliberati
    de dizarmonie, mizerii si limitari. Aruncati acestea din urma,
    asa cum va descotorositi de o haina veche. Sunt lucruri vechi
    si rau dezvoltate. Iti poti permite sa le abandonezi bucuros.
    Nici macar nu te intoarce sa le privesti. Sunt non-lucruri, nimic.
    Umple spatiile goale din jurul tau cu ideea de Dumnezeu,
    Dumnezeul Infinit. Apoi aminteste-ti ca acest cuvint,
    Dumnezeu, este o saminta. Va trebui sa germineze, sa
    creasca.
    Lasa-i pe cum, cind si unde lui Dumnezeu. Lucrarea ta este
    numai sa spui ceea ce vrei si sa binecuvintezi, stiind ca in
    momentul in care ai cerut, ai si primit. Toate detaliile
    concretizarii sunt lucrarea lui Dumnezeu. Aminteste-ti, El face
    lucrarea. Fa-ti, cu credinta, partea ta; lasa si incredinteaza lui
    121
    Dumnezeu partea Lui. Cere. Afirma. Cauta spre
    Dumnezeu pentru ceea ce vrei. Apoi primeste realizarea data
    de El.
    Pastreaza totdeauna in minte ideea abundentei lui
    Dumnezeu. Daca apare orice alt gind, inlocuieste-l cu cel al
    abundentei Divine si binecuvinteaza aceasta abundenta.
    Multumeste mereu, atita timp cit este nevoie, pentru implinirea
    lucrarii. Nu te intoarce iar sa ceri. Doar binecuvinteaza si
    multumeste pentru implinirea lucrarii, pentru ca Dumnezeu
    lucreaza in tine, pentru ca primesti ceea ce doresti, pentru ca
    doresti numai binele, astfel incit sa poti da tuturor binele.
    Acestea sa le faci in tacere si in secret. Roaga-te Tatalui tau in
    secret, si Tatal tau, care vede secretul sufletului tau, te va
    rasplati deschis.
    Cind toate acestea iti vor fi demonstrate, vei privi inapoi spre
    timpul care ti s-a dat ca la una dintre cele mai mari comori ale
    tale. Vei fi verificat legea si vei realiza puterea cuvintelor rostite
    de tine cu credinta si binecuvintare. Adu-ti aminte ca
    Dumnezeu Si-a facut un plan perfect. A revarsat si continua sa
    reverse, cu iubire si generozitate, asupra noastra, tot binele si
    orice lucru bun pe care il putem dori. Tot El spune: Incearca-
    Ma si vei vedea cum voi deschide ferestrele cerului pentru a
    revarsa atita binecuvintare incit nu va fi loc pentru a o primi.
    Cu toata Inima Mea
    In centrul fiintei mele, Tata, sunt una cu Tine si Te recunosc
    pe Tine ca fiind Tatal tuturor. Tu esti Spirit Atotprezent,
    Atotputernic, Atotstiutor. Tu esti Intelepciune, Iubire si Adevar;
    puterea, substanta si inteligenta din care sunt create toate
    lucrurile. Esti viata spiritului meu, substanta sufletului meu,
    inteligenta gindirii mele. Te exprim pe Tine in corpul meu si in
    tot ceea ce fac. Tu esti inceputul si sfirsitul, tot binele pe care il
    pot exprima. Dorinta gindirii mele, care este implantata in
    sufletul meu, este grabita de viata Ta in spiritul meu; si la
    timpul potrivit, prin legea credintei, este adusa in planul vizibil,
    in experienta mea. Stiu ca binele pe care il doresc deja exista
    in spirit, in forma invizibila, si nu asteapta decit implinirea legii
    pentru a fi facut vizibil, si stiu ca deja imi apartine.
    Cu tot Sufletul Meu
    Cuvintele pe care le rostesc acum contureaza pentru Tine,
    Tatal meu, ceea ce doresc. Ca o saminta, este plantata in
    solul sufletului meu si facuta sa incolteasca prin viata Ta
    insufletita in spiritul meu. Ea trebuie sa rasara. Ingadui doar
    Spiritului Tau - Intelepciune, Iubire si Adevar - sa traiasca in
    122
    sufletul meu. Doresc numai ceea ce este bine pentru toti
    si acum Iti cer Tie, Tatal meu, sa implinesti aceasta.
    Tata, prin mine cer sa exprim Iubirea, Intelepciunea, Puterea si
    Tineretea Eterna; cer sa realizez Armonia, Fericirea si
    Prosperitatea Abundenta; sa pot primi, direct de la Tine,
    intelegerea metodei de a aduce in manifestare, din Substanta
    Universala, ceea ce va satisface orice dorinta buna. Aceasta
    nu o doresc pentru mine, Tata, ci pentru a putea fi de folos
    tuturor copiilor Tai.
    Cu toata Mintea Mea
    Ceea ce doresc este deja in forma vizibila; construiesc in
    minte numai ceea ce doresc. Asa cum o saminta incepe sa
    creasca sub pamint, in liniste si intuneric, tot asa si dorinta
    mea prinde forma in regatul tacut, invizibil, al sufletului meu.
    Intru in camaruta mea si inchid usa. Tacut si discret, pastrez in
    minte dorinta mea ca fiind deja implinita. Tata, acum astept
    manifestarea perfecta a dorintei mele. Tata, Tata, inlauntrul
    meu Iti multumesc ca acum, in invizibil, implinirea dorintei mele
    este deja stabilita, si stiu ca Tu ai revarsat asupra tuturor,
    iubitor si generos, abundenta comorilor Tale; ca Tu ai implinit
    orice dorinta buna a vietii mele; ca ma pot bucura de bogatia
    Ta nemarginita; ca pot sa-mi realizez unitatea cu Tine; ca toti
    copiii Tai pot realiza acest lucru, si ca tot ce am pot sa ofer
    pentru a-i ajuta pe toti copiii Tai. Tot ce am Iti dau Tie, Tata.
    Cu toata Puterea Mea
    Nici o fapta sau gind al meu nu va nega ca deja am primit, in
    spirit, implinirea dorintei mele care acum este adusa in
    manifestare la o vizibilitate perfecta. In spirit, in suflet, in minte,
    in trup, sunt devotat dorintei mele. Am perceput binele meu in
    spirit; l-am conceput ca idee perfecta in suflet, si am dat
    dorintei mele o forma adevarata in minte. Acum aduc in vizibil
    sau in manifestare reala dorinta mea perfecta.
    Iti multumesc, Tata, pentru ca acum am Iubire, Intelepciune
    si Intelegere; Viata, Sanatate, Putere si Tinerete Eterna;
    Armonie, Fericire si Prosperitate Abundenta; si metoda de a
    aduce in manifestare, din Substanta Universala, ceea ce va
    satisface orice dorinta buna.
    Nu v-am mai spus, oare, ca, daca ati crede, ati putea vedea
    slava lui Dumnezeu?
    Dupa aceste cuvinte ale gazdei noastre, a fost o liniste
    adinca pentru citeva clipe. Apoi a continuat:
    - Intelegeti ca, daca nu se finalizeaza si dorinta voastra nu
    este vizibila acum, greseala este inlauntrul vostru si nu la
    123
    Dumnezeu. Nu va intoarceti iar ca sa cereti ci, ca Ilie,
    insistati, tineti sus cupa pina cind se umple; revarsati
    binecuvintari si multumiri pentru ca s-a implinit acum, chiar
    daca erorile gindirii materialiste v-au impresurat. Continuati,
    mergeti inainte, este aici acum, si credeti-ma, credinta voastra
    este rasplatita; credinta voastra devine cunoastere.
    Sa presupunem ca doriti gheata. Veti incepe, oare,
    pronuntind cuvintul gheata, indiferenti la felul cum ar apare in
    jurul vostru? Daca ati face asta, v-ati risipi fortele in toate
    directiile si nu ati primi nimic. Mai intii ar trebui sa construiti o
    imagine mentala a ceea ce doriti, sa pastrati dorinta in minte
    suficient de mult ca sa obtineti imaginea exacta a ceea ce
    doriti, apoi sa abandonati complet imaginea si sa priviti direct
    in Substanta Universala a lui Dumnezeu. Cunoasteti ca
    aceasta substanta este parte din Dumnezeu si, de aceea, o
    parte din voi insiva, si ca in acea substanta se afla tot ce aveti
    nevoie; ca Dumnezeu face sa curga spre voi aceasta
    substanta pe cit de repede o puteti folosi; si ca niciodata nu-i
    veti putea epuiza resursele. Apoi stiti ca oricine creeaza
    aceasta sursa, materializeaza din aceasta substanta, fie
    constient, fie inconstient. Acum, cu gindirea si viziunea fixate
    asupra unui singur atom central, Dumnezeu, mentineti acel
    atom pina cind ati imprimat in el dorinta voastra. Veti cobori
    vibratia acelui atom pina cind devine gheata. Atunci toti atomii
    care il inconjoara se vor grabi sa se supuna dorintei voastre.
    Vibratia lor va cobori pina cind vor putea adera la particula
    centrala, si intr-o clipa veti avea gheata. Nici macar nu aveti
    nevoie de apa! Aveti nevoie doar de ideal.
    Din nou s-a facut liniste adinca. Peste o clipa, pe peretele
    incaperii aparu o imagine. La inceput, personajele stateau
    nemiscate si nu ne-au atras atentia decit prea putin. Dar apoi
    ele incepura sa se miste, si le-am putut vedea miscindu-si
    buzele, ca si cum ar fi vorbit. Imediat atentia noastra s-a fixat
    asupra lor, si gazda noastra spuse:
    - Aceasta imagine prezinta o scena care s-a petrecut cu mult
    timp in urma, pe cind Imperiul Uigur era la apogeu. Puteti
    vedea cit de frumosi sunt oamenii, iar tara este calda si
    insorita. Vedeti copaci leganati de brize; chiar si culorile sunt
    reproduse. Nu existau furtuni care sa tulbure tara si pe
    locuitorii ei. Daca sunteti foarte atenti, ii veti auzi vorbind si,
    daca intelegeti limba, puteti spune despre ce vorbesc. Puteti
    vedea chiar jocul muschilor pe corp, dupa cum se misca.
    124
    Gazda noastra se opri din vorbit, dar imaginile
    continuara sa se deruleze cu scene care se schimbau la circa
    2 minute, pina cind am inceput sa avem senzatia ca si noi
    faceam parte din imagini, atit de familiare ne pareau. Deodata
    aparu o scena cu trei din echipa noastra in ea. Nu ne puteam
    insela asupra lor. Auzeam vocile si intelegeam despre ce
    vorbeau. Era vorba de o intimplare care avusese loc in
    America de Sud, cu vreo zece ani in urma.
    Atunci gazda noastra relua:
    - Suntem capabili sa proiectam in atmosfera vibratii mentale
    care intra in contact cu undele mentale ale celor care au
    trecut, si vibratiile noastre le colecteaza pe cele ale gindurilor
    din trecut, pentru a le concentra intr-un anumit punct. Atunci
    puteti vedea aceste scene reproduse exact asa cum au avut
    loc. Acest lucru vi se poate parea fenomenal, dar nu va mai
    trece mult timp pina cind poporul vostru va realiza imagini
    similare cu acestea. Singura diferenta este ca ele vor fi
    fotografice si mecanice, in timp ce ale noastre nu sunt asa.
    Mai-marii gindirii crestine au fost atit de ocupati cu
    confruntarile dintre confesiuni, fiecare din ei cautind sa-i
    impiedice pe ceilalti sa reuseasca, incit aproape ca au uitat ce
    inseamna cu adevarat viata spirituala. Pe de alta parte,
    orientalii s-au concentrat atit de mult asupra laturii ezoterice,
    oculte si stiintifice a filozofiei lor, incit si ei s-au abatut de la
    spiritualitate.
    Se va ajunge la un punct in care citiva dintre cei care vor
    realiza imagini prin mijloace mecanice, la cel mai inalt nivel de
    perfectiune, vor fi primii care vor intelege adevarata lor
    semnificatie spirituala, valoarea educationala, beneficiul care
    poate fi obtinut si realizarile posibile. Atunci, acesti citiva vor
    avea curajul sa paseasca in fata si sa arate calea desavirsirii,
    prin imaginile pe care le vor produce. Se va vedea ca aceste
    imagini - acum gindite mai mult material - si cei care le
    perfectioneaza vor constitui cea mai mare putere a oricarui
    factor realizat si dezvoltat de semenii vostri pentru a dezvalui
    adevaratele idei spirituale. Astfel, va ramine in sarcina celor ce
    par sa fie cei mai materialisti din cea mai materialista rasa, sa
    aduca in manifestare adevarata spiritualitate. Poporul vostru
    merge inainte si va realiza un dispozitiv care va reproduce
    vocile celor care au fost, mai fidel decit sunt reproduse astazi
    vocile celor vii. Continuati si veti obtine, pe cale mecanica in
    parte, ceea ce facem noi prin forta gindirii. Acesta este
    domeniul in care veti depasi restul lumii in dezvoltarea viitoare.
    125
    Fondarea Americii reprezinta intoarcerea acasa
    a rasei albe, caci regiunea aceasta este patria ei anterioara si
    unul din locurile unde s-a realizat marea iluminare spirituala
    timpurie. De aceea este si tara unde va avea loc cea mai mare
    trezire spirituala. In scurta vreme veti fi departe, in fruntea
    tuturor, prin progresul din fizica si mecanica. Veti continua sa
    dezvoltati fizica si mecanica pina la o asemenea perfectiune,
    incit veti vedea ca nu mai aveti decit un pas pina la
    spiritualitate. Cind va sosi acel moment, veti avea curajul sa
    faceti pasul. In tara voastra se spune ca necesitatea este
    mama inventiei. Necesitatea v-a plasat intr-o pozitie in care ati
    fost siliti sa faceti ceea ce parea imposibil. Modul vostru de
    viata v-a facut sa fiti o natiune foarte materialista. Cu modul
    vostru de viata, acest lucru a fost necesar ca sa supravietuiti.
    Atunci cind natiunea voastra va atinge regatul spiritual, pasii
    pe care i-ati facut in materialism vor parea un joc de copil. Cu
    puternicele corpuri fizice si cu perceptiile rapide pe care vi leati
    dezvoltat, rasa voastra va deveni o lumina pentru celelalte
    natiuni; si veti privi indarat si va veti minuna, asa cum si acum
    priviti in urma si va mirati ca stramosii vostri foloseau diligenta
    si opaitul cu seu, cind aburul si electricitatea erau peste tot in
    jurul lor, asa cum sunt si astazi. Staruind asupra legii, puteau
    sa obtina multe beneficii, asa cum aveti si voi.
    Veti descoperi ca spiritualul cuprinde si este mai presus de
    material. Veti afla ca in spiritual exista o lege superioara si,
    cind veti fi fideli acelei legi, veti dobindi beneficiile ei; caci
    spiritualul este deasupra si in jurul a tot ce este mecanic sau
    material. Veti descoperi ca nu este mai mult mister in spiritual
    decit este in ceea ce e mecanic sau material. Lucrurile care
    acum va par dificile, vor fi simple si le veti depasi de cum veti
    trece peste aspectul mecanic sau material. Nazuinta continua
    este cea care implineste lucrarea.
    In acel moment, barbatul in virsta, de care am amintit mai
    inainte, a ales o tablita si a asezat-o pe un pupitru. Gazda
    noastra continua spunind:
    - Marea eroare pe care o comit multi oameni este ca ei nu
    vad lectiile vietii ca pe un mijloc de a ajunge la un anumit tel.
    Ei nu realizeaza ca, telul odata atins si pe deplin recunoscut,
    lectiile trebuie abandonate si trebuie sa urmeze
    perfectionarea. Astfel, daca ei vor sa mearga mai departe, se
    pot opri un moment pentru a depozita ceea ce au obtinut in
    camara lor (uneori numita subconstientul). Si, dupa acest pas,
    pot fi asumate lectiile care ii conduc la urmatoarea implinire
    126
    cautata. Dar, de indata ce telul este atins, iarasi trebuie
    sa lase deoparte lectiile. In felul acesta, ei pot sa continue, pas
    cu pas, pina la cea mai inalta desavirsire. Veti descoperi ca
    lectiile nu sunt decit trepte ale scarii; si daca veti incerca sa
    luati cu voi toti pasii pe care i-ati facut, povara va va strivi
    curind. In plus, il veti lipsi de acei pasi pe fratele vostru care va
    urmeaza. Lasati-i lui acei pasi, sa-i foloseasca daca doreste.
    Ei v-au ajutat sa ajungeti in virf. Nu mai aveti nevoie de ei. Va
    puteti opri o clipa pentru a rasufla sau pentru o inspiratie
    proaspata, ca sa continuati. In momentul cind a venit acea
    inspiratie, puteti sa puneti piciorul pe treapta urmatoare si sa
    plasati rezultatele in camara. Dati drumul la toate lectiile care
    v-au adus aici si nu va mai fi nimic care sa va stinjeneasca sau
    sa va traga inapoi. Dar, daca priviti indarat spre acele lectii si
    nu va pastrati viziunea asupra telului, veti reusi, inainte de a-l
    realiza, sa va fixati pe lectii in locul idealului spre care v-ar
    conduce ele.
    Acest lucru v-ar putea face sa sovaiti, sa priviti in urma si sa
    spuneti: "Au facut inaintasii mei asa cum fac eu?". Cind te uiti
    departe, in urma, poti spune ca asa au facut, dar cind privesti
    in viitorul imediat, vezi ca nu; caci ei au realizat totul cu
    sudoarea fruntii, pe cind tu folosesti propria ta putere Divina.
    Daca te uiti la stramosii tai, inainte sa-ti dai seama de asta vei
    ajunge sa-i idolatrizezi; caci, cu abilitatea ta creativa, aduci in
    manifestare ceea ce fixezi in minte. Vei ajunge sa traiesti dupa
    standardele lor, in locul alor tale. Vei incepe sa arati la fel ca
    ei, dar nu vei realiza ceea ce au realizat ei. Vei incepe sa
    regresezi caci, daca traiesti dupa idealul altcuiva, nu poti
    obtine ceea ce a realizat acela care a conceput idealul.
    Trebuie sau sa mergi inainte, sau sa te intorci indarat. Nu
    exista jumatati de masura. Acest cult al stramosilor este una
    din cauzele degenerarii natiunilor. Pentru ca voua va lipseste
    cultul stramosilor, va este rezervat destinul unei mari natiuni.
    In primul rind sunteti foarte putin mindri de stramosii vostri; nu
    aveti strabuni pe care sa-i venerati si nu aveti alte radacini
    decit cele pe care vi le fauriti singuri. Idealul vostru a fost o
    tara libera, si ati realizat acest ideal. Tara pe care ati dobindit-o
    nu a avut un rege sau cirmuitor. Pentru tine, nu conteaza cum
    a trait bunicul tau. Important este ce realizezi tu, prin tine
    insuti, individual. Astfel, te-ai unit cu cei multi pentru a realiza
    un obiectiv, si sinele tau individual, puterea creatoare care iti
    da viata (Dumnezeu), te-a mentinut in strinsa comuniune cu
    puterea idealului de a crea. Asa, cu privirea fixata ferm asupra
    127
    a ceea ce ai de savirsit, mergi inainte spre realizarea
    idealului tau.
    Gazda noastra privi spre tablita si continua:
    - Pe aceste tablite este scris ca Dumnezeu era numit
    Principiul Director - Cap, Minte - si era simbolizat prin
    caracterul care aduce cu litera M, pronuntat Mu. Tradus in
    limba voastra, ar insemna faurar sau constructor.
    Acest Principiu Director era mai presus de toate si controla
    totul. Prima Fiinta creata de El a fost numita expresia
    Principiului Director, si Ea a fost creata in forma exact ca
    Principiul, caci Principiul nu avea alta forma decit pe a Sa, ca
    sa Se exprime in ea si prin ea. Aceasta Fiinta creata de
    Principiul Director era expresia exterioara a Principiului insusi.
    Era creata dupa imaginea Principiului, caci Principiul Director
    nu avea alta forma ca sa-i copieze modelul. Principiul Director
    a dat creatiei Sale toate atributele Sale, si aceasta creatie
    avea acces la tot ce avea Principiul. I s-a dat dominatia asupra
    oricarei alte forme exterioare. Avea forma Creatorului Sau,
    atributele Creatorului Sau si puterea de a le exprima pe toate
    in modul perfect in care le exprimase Creatorul, atit timp cit
    creatia se mentinea in acord direct cu Principiul. Nici unul
    dintre atributele fiintei create nu erau dezvoltate, dar Creatorul,
    avind in minte planul ideal sau perfect pe care creatia Sa
    trebuia sa-l exprime, Si-a plasat creatia in conditii ideale sau
    perfecte, unde toate atributele puteau fi scoase la lumina si
    exprimate sau aduse in manifestarea exterioara. De aceea,
    Creatorul nu a plasat creatia Sa pe Pamint decit atunci cind au
    fost realizate toate conditiile pentru perfecta ei dezvoltare.
    Cind aceste conditii au fost indeplinite, aceasta Fiinta a fost
    pusa in mijlocul lor si numita Domnul Dumnezeu, iar locul unde
    era plasata a fost numit Mu, sau M, iar mai tirziu a devenit
    cunoscut ca leagan sau obirsie, Patria-Mama. As vrea sa
    observati ca spun aceste lucruri cu cuvintele limbii voastre, ca
    sa le puteti intelege. Puteti intra in detalii mai tirziu, dupa ce
    veti citi sau traduce tablitele, voi insiva. Vreau sa pun in
    evidenta aceste lucruri astfel incit ele sa devina principiul pe
    baza caruia vom lucra la traducerea acestor scrieri. N-as vrea
    sa credeti ca incerc sa schimb o concluzie la care ati ajuns pe
    alte cai, sau prin alte idei sau studii. O sa va cer sa le lasati pe
    toate deoparte, deocamdata. Cind veti fi patruns mai adinc in
    aceste studii, veti fi liberi sa le reluati, daca doriti. Nu vreau sa
    va influentez in nici un fel. Toate lectiile sunt numai din
    exterior, sunt o cale de a ajunge la o concluzie. Daca nu este
    128
    atinsa concluzia, sau daca obiectivul urmarit nu este
    realizat, lectiile devin inutile, in plus, nimic.

  8. #28
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    CAPITOLUL III
    Zi de zi, timp de doua luni, cu barbatul cel batrin ca
    instructor, ne-am indreptat toata atentia asupra unui set de
    tablite, ceea ce ne-a facut sa invatam temeinic caracterele,
    simbolurile si pozitia, desenul si semnificatia lor. Intr-o
    dimineata de martie, devreme, ne-am dus in incaperea din
    templu, ca de obicei, si l-am gasit pe batrin intins pe pat, ca si
    cum ar fi dormit. Cineva din grupul nostru s-a apropiat si si-a
    pus mina pe bratul lui ca sa-l trezeasca, dar s-a tras inapoi
    exclamind:
    - Nu respira, cred ca este mort.
    Ne-am strins in jurul patului si eram atit de absorbiti de
    propriile noastre ginduri in fata mortii, incit nu am auzit cind a
    intrat cineva. Am fost treziti din reveria noastra de o voce
    spunind:
    - Buna dimineata!
    Ne-am intors spre usa si l-am vazut pe Emil. Il stiam la o mie
    de mile departare, si aparitia lui neasteptata ne-a surprins.
    Inainte sa ne fi revenit, deja inaintase spre noi si ne stringea
    miinile. Dupa o clipa, Emil merse spre patul pe care zacea
    batrinul. Punind mina pe capul lui, spuse:
    - Avem aici un frate drag care a plecat de pe acest pamint,
    dar fara sa fi reusit sa-si finalizeze lucrarea printre noi. Asa
    cum spunea unul dintre poetii vostri: Si-a infasurat mantia in
    jurul sau si s-a intins ca sa viseze frumos. Cu alte cuvinte, voi
    l-ati declarat mort. Primul vostru gind este sa gasiti un
    antreprenor de pompe funebre si un sicriu, si sa pregatiti o
    groapa in care sa ascundeti partea lui muritoare pentru timpul
    cit se descompune.
    Dragi prieteni, ginditi-va atent o clipa. Cui ii vorbea Isus cind
    spunea: Tata, Iti multumesc pentru ca M-ai auzit? El nu vorbea
    eului exterior - ego-ul, coaja. El recunostea si preamarea Eul
    Interior, Cel Infinit, Cel care Aude Tot, Cunoaste Tot, Vede
    Tot, Marele si Puternicul Dumnezeu Atotprezent. Nu intelegeti
    in ce directie priveau ochii lui Isus pe cind se afla in fata
    mormintului lui Lazar? Oare, ca voi, a privit El in mormint ca sa
    vada un Lazar mort si in descompunere? Pe cind viziunea
    voastra era a celui mort, El si-a mentinut viziunea asupra
    Viului, singurul nascut din Dumnezeu. Viziunea lui era fixata
    asupra Vietii neschimbatoare, eterne, omniprezente, si acea
    Viata transcende totul. Acum, mentinind ferm viziunea voastra
    129
    asupra realitatii mereu prezente a lui Dumnezeu,
    putem vedea lucrarea Sa indeplinita.
    Aici se afla un frate drag care niciodata nu s-a increzut in
    intregime in Dumnezeu, ci in parte s-a bazat pe puterea sa
    proprie, pina cind a ajuns la un nivel la care a cedat, facind
    greseala pe care atit de multi o fac astazi, greseala pe care o
    vedeti ca moarte. Acest drag suflet nu a fost capabil sa
    renunte la orice indoiala si teama, si astfel s-a bazat pe
    propriile sale puteri, nefiind capabil sa-si incheie, inainte de
    orice, lucrarea. Daca l-am lasa asa, corpul lui s-ar
    descompune si el ar fi trimis din nou sa-si finalizeze sarcina
    materiala care trebuia incheiata. De fapt, el a ajuns atit de
    aproape de indeplinirea ei, incit il putem ajuta s-o finalizeze, si
    simtim asta ca pe un mare privilegiu al nostru.
    Va intrebati daca poate fi readus la o constienta deplina. Da,
    poate, si la fel pot toti ceilalti care au plecat asemenea lui. Desi
    el a plecat, dupa cum vedeti, noi, care am impartit cu el o parte
    din viata lui, il putem ajuta si el va fi capabil sa inteleaga rapid,
    astfel incit sa-si poata lua corpul cu sine. Nu este nevoie sa
    lasam corpul prada asa-zisei morti si descompuneri, chiar
    daca, aparent, cineva a facut aceasta mare greseala de a
    muri.
    Aici vorbitorul s-a oprit si, pentru o clipa, paru sa fie cufundat
    intr-o meditatie profunda. Intr-un timp foarte scurt, patru dintre
    prietenii nostri din sat intrara in camera. S-au strins aproape
    unii de altii pentru citeva momente, ca si cum ar fi gindit
    profund. Apoi doi dintre ei si-au intins miinile si ne-au facut
    semn sa ne alaturam lor. Ne-am apropiat de ei, si doi dintre ei
    si-au intins bratele in jurul a cite doi din grupul nostru, iar noi,
    in schimb, am intins bratele unul in jurul celuilalt, pina cind am
    inchis cercul. Cercul inconjura patul pe care era intins corpul
    celui plecat. Cum stateam acolo fara nici o vorba, intr-o clipa
    lumina din camera a devenit mai intensa. Ne-am intors si, la
    citiva pasi, in camera, se aflau Isus si Pilat. Au venit si ni s-au
    alaturat.
    S-a facut iarasi o liniste adinca. Atunci Isus a pasit spre pat
    si, ridicind ambele miini, spuse:
    - Dragii mei, vreti sa pasiti alaturi de mine, pentru o clipa,
    prin valea mortii? Nu este un loc interzis, asa cum ginditi. Daca
    veti traversa-o doar, cum am facut noi, si o veti vedea din
    cealalta parte, veti intelege ca este doar ceea ce au facut din
    ea gindurile voastre. Acolo este viata, aceeasi viata care e aici.
    Pentru un moment, El ramase cu bratele intinse.
    130
    - Drag prieten si frate, esti cu noi si suntem cu tine, si
    toti suntem cu Dumnezeu. Sublima puritate, pace si armonie
    Divina cuprinde, imbratiseaza si imbogateste totul. Aceasta
    perfectiune se manifesta acum atit de viu in tine, dragul nostru,
    incit poti sa te trezesti si sa fii primit de Tatal tau. Drag frate,
    vezi si stii ca nu esti doar praf si tarina, ci esti Viata, Viata
    Pura, Viata Infinita. Corpul tau nu trebuie lasat prada
    descompunerii, mortii. Acum percepi slava Regatului din care
    ai venit. Acum poti sa te trezesti si sa mergi la Tatal tau, si sa
    rasune urarea: Toata slava, toata slava noului nascut, Domnul
    inaltat, Christ printre oameni!.
    Draga cititorule, cuvintele sunt prea sarace pentru muritorul
    care ar incerca sa descrie frumusetea si puritatea luminii care
    a umplut camera si, in timp ce corpul se trezea, lumina parea
    sa penetreze fiecare lucru, astfel ca nimic nu arunca vreo
    umbra, nici macar corpul prietenului nostru sau propriile
    noastre corpuri. Peretii parura sa se departeze si sa devina
    transparenti, pina cind ni se parea ca privim in spatiul infinit.
    Stralucirea acestui tablou nu poate fi descrisa. Atunci am stiut
    ca, in loc sa stam in prezenta mortii, ne gaseam in prezenta
    Vietii Eterne, viata negrait de mareata, niciodata stingindu-se,
    ci continuind in eternitate.
    Ce-am fi putut face noi, muritorii, decit sa stam si sa privim?
    In cele citeva momente de inaltare, fusesem purtati departe,
    dincolo de orice imaginatie a noastra despre ceruri si despre
    frumusetea tuturor lucrurilor. Nu era un vis, ci totul era real,
    asa cum realul poate depasi orice vis. Am avut privilegiul sa
    vedem prin si dincolo de umbra.
    Frumusetea si pacea acelei scene, si marea incredere pe
    care deja o aveam in prietenii nostri, ne-au condus cu totul
    peste punctul in care faceam vreo diferenta intre viata si
    moarte. Totusi, pe undeva a fost limpede ca fiecare trebuia sa
    urce inaltimile prin sine insusi, inainte ca frumusetea sa poata
    fi zarita.
    Prietenul nostru, pe care-l vedeam inviat din morti fara nici o
    urma de batrinete, se intoarse spre tovarasii sai si, de indata,
    incepu sa vorbeasca. Iata cuvintele lui, asa cum statea in fata
    prietenilor nostri. Ele imi par ca gravate in aur pe o tablita pe
    care o am mereu in fata ochilor. Vocea i-a rasunat cu o
    maretie pe care nu o pot exprima. Nu era nici un pic de
    afectare, doar o nota clara, profunda, de sinceritate si putere.
    El spuse:
    131
    - Dragii mei, nu puteti sti bucuria, pacea, marea
    fericire pe care mi le-ati dat trezindu-ma astfel. Cu o clipa in
    urma, totul era intunecat; stateam asa, temindu-ma sa merg
    mai departe, si totusi nu ma puteam intoarce. Singurul mod in
    care imi pot explica asta este ca paream cufundat intr-o bezna
    adinca, din care m-am trezit brusc si acum sunt iarasi cu voi.
    Aici chipul lui deveni atit de radios de bucurie, incit nu era
    nici un dubiu asupra sinceritatii sale. Apoi se intoarse spre noi
    si spuse:
    - Dragii mei, cit de incintat sunt de tovarasia voastra! Nu veti
    sti bucuria pe care o am ca ne-am dat miinile; marea bucurie
    pe care am trait-o vazind, cunoscind si simtind sinceritatea cu
    care ati acceptat, dragii mei colaboratori, aceste lucruri pe care
    acum le pot numi divine. Daca ati putea vedea acum prin ochii
    mei, ati cunoaste fericirea pe care o traiesc. Cea mai mare
    bucurie dintre toate este de a sti atit de clar ca fiecare dintre
    voi se va ridica si va cunoaste, exact asa cum eu m-am trezit
    si stiu. Veti cunoaste aceasta bucurie numai cind veti trai ce
    traiesc eu. Pot spune ca e bine ca am trait o viata intreaga ca
    sa fiu capabil sa ma bucur de o asemenea clipa. Apoi sa ma
    gindesc ca pot vedea toata eternitatea dezvaluindu-se. Va
    mirati daca va spun ca ochii mei sunt aproape orbiti si ca sunt
    uluit de revelatie? Va mira marea mea dorinta de a va dezvalui
    aceasta viziune, si nu numai voua, ci oricarui frate si sora din
    intreg universul lui Dumnezeu? Frati dragi, daca v-as putea
    intinde o mina miraculoasa si v-as putea aduce in locul unde
    ma aflu, bucuria mea ar fi infinit sporita atunci. Am inteles ca
    nu trebuie sa fac asta. Mi s-a aratat ca voi, voi insiva, trebuie
    sa intindeti aceasta mina miraculoasa, si cind o veti fi intins,
    veti gasi mina lui Dumnezeu, gata sa o stringa pe a voastra.
    Veti putea merge si vorbi cu El, si Dumnezeu va va
    binecuvinta vesnic, asa cum binecuvinteaza totul. Cea mai
    mare bucurie din toate este ca toti sunt bineveniti; mi s-a aratat
    ca nu conteaza casta, crezul sau religia.
    Intr-o clipa, el disparu din fata noastra, parindu-ni-se ca se
    topise. Fusese o viziune eterata? Toti tovarasii mei au conchis
    ca nu, caci doi dintre ei ii strinsesera mina. Il las pe cititor sa
    decida. Apoi, unul dintre prietenii nostri din sat se intoarse spre
    noi si spuse:
    - Stiu ca va indoiti, dar veti intelege ca acest lucru nu a fost
    deloc doar regizat in beneficiul vostru. Este doar una din
    urgentele vietii noastre si, cind apare o urgenta, suntem
    capabili sa ii facem fata. Acest frate drag nu fusese capabil,
    132
    prin propriile sale puteri, sa treaca de cumpana, cum ii
    spuneti voi. De fapt, asa cum ati vazut, el ne parasise. Sufletul
    lasase in urma lui corpul, si cineva atit de iluminat poate fi
    ajutat in momentul crucial, astfel incit sufletul sa revina si
    corpul sa-si finalizeze perfectionarea; apoi, corpul poate fi luat
    cu sine. Acest frate a dorit prea mult sa treaca dincolo, si isi
    parasise corpul atunci cind nu mai avea decit citiva pasi, cum
    s-a vazut, ca sa treaca de cumpana si sa-si atinga
    desavirsirea. Ajutorul pe care i l-am oferit a fost marele nostru
    privilegiu.
    Ne-am retras bratele, incet, si am ramas, timp de un minut
    intreg, in liniste totala. Cineva din grupul nostru rupse tacerea
    cu cuvintele:
    - Domnul si Dumnezeul meu!
    Cit despre mine, mi se parea ca n-as fi vrut sa mai vorbesc.
    Voiam sa reflectez. Ne-am asezat cu totii si citiva, regasindu-si
    glasul, conversau cu voce joasa. Aceasta situatie a durat 15-
    20 de minute, si aproape toti eram prinsi de conversatie, cind
    unul dintre noi merse la fereastra. Se intoarse si spuse ca se
    parea ca in sat soseau niste straini. Am coborit cu totii ca sa-i
    intilnim, caci se intimpla foarte rar ca niste straini sa viziteze
    satul in acest anotimp, si mergind pe jos; abia trecusem de
    jumatatea iernii.
    Cind am ajuns, am aflat ca era un grup dintr-un mic sat aflat
    la vreo 30 de mile in josul vaii. Aduceau un barbat care se
    ratacise in viscol, cu trei zile in urma, si era aproape inghetat.
    Prietenii sai il carasera pe o targa, pe toata distanta aceea,
    prin zapada. Isus se apropie de ei si, punindu-si miinile peste
    capul barbatului, ramase o clipa nemiscat. Aproape
    instantaneu, barbatul arunca paturile si se ridica in picioare.
    Prietenii sai, cind il vazura stind drept, il privira o clipa uimiti,
    apoi o rupsera la fuga ingroziti. Nu i-am putut convinge sa se
    intoarca. Barbatul care fusese vindecat parea uluit si
    descumpanit. Doi dintre prietenii nostri il convinsera sa mearga
    la ei acasa, pe cind grupul nostru, insotit de Isus, se intoarse la
    locuinta noastra.

  9. #29
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    CAPITOLUL IV
    Dupa ce ne-am asezat confortabil, Isus a inceput sa ne
    vorbeasca:
    - Cind suntem una cu intreaga Inteligenta Universala, si ne
    recunoastem pe noi insine ca o parte reala a acestei
    Inteligente, si deci stim ca aceasta este Marele Principiu,
    Dumnezeu, vom gasi curind ca suntem constienti de faptul ca
    133
    intreaga inteligenta, din tot universul cosmic, lucreaza
    impreuna cu noi. De asemenea, realizam repede ca inteligenta
    tuturor marilor genii, ca si redusa mentalitate a unei singure
    celule din corp, lucreaza impreuna cu noi, in armonie si acord
    perfect. Aceasta este Marea Minte Cosmica, Unica,
    Inteligenta, cu care suntem asociati in mod pozitiv. De fapt,
    suntem chiar aceasta Minte; suntem constiinta de sine a
    Universului. In clipa in care simtim clar acest lucru, nimic nu ne
    mai poate tine despartiti de Divinitate.
    Din aceasta Constiinta Universala putem extrage orice
    cunoastere; stim ca putem cunoaste totul, fara a studia si fara
    procesul gindirii, fara sa mergem de la o lectie la alta sau de la
    un punct de vedere la altul. Lectiile sunt necesare numai ca sa
    ne conduca la atitudinea in care putem dobindi aceasta
    conceptie. Atunci devenim capabili sa intelegem si sa asimilam
    orice idee. Exista o inlantuire completa de idei cauzale, care
    este irezistibila si stim ca nimic nu ne poate devia de la
    adevarata realizare a ei. Suntem una cu intregul; astfel
    evoluam, irezistibil, odata cu intregul. Nici o conditie nu ne
    poate opri de la desavirsirea noastra. Picatura de apa este
    marunta doar atunci cind este scoasa din ocean; puneti-o la
    loc, si va fi la fel de puternica pe cit este intreg oceanul. Nu are
    importanta daca asta ne place sau daca o credem. Este Legea
    Inteligenta, si noi suntem chiar asta.
    Esenta intregului adevar este Marele Principiu, Dumnezeu.
    Orice lucru, din Eternitate in Eternitate, indiferent daca il
    vedem ca pe un adevar mare sau mic, orice cuvint, gind sau
    exprimare adevarata, este o parte a Marelui Adevar, Marele
    Tot Unic, Adevarul Unic Universal, si noi suntem chiar acest
    lucru. Cind realizam aceasta unitate si suntem absolut una cu
    Adevarul, avem in spatele nostru intreg adevarul, si forta
    noastra irezistibila creste. Forta oceanului este cea care se
    afla in spatele valului, si ea ii da puterea; si aceasta este tot
    numai o parte din Forta Divina, ca si omul.
    Esenta a toata Iubirea este Marele Principiu, Dumnezeu.
    Este esenta oricarei afectiuni, a oricarei emotii fervente, a
    oricarui gind de iubire, a oricaror priviri, cuvinte sau fapte de
    iubire. Orice iubire cautata, mare sau mica, sublima sau
    banala, face ca Unica Iubire Infinita sa lucreze si nimic nu este
    prea greu pentru noi. Cind iubim neegoist, avem alaturi de noi
    intregul ocean de Iubire Cosmica. Ceea ce se crede a fi cel
    mai mic lucru, este cel mai mare atunci cind tinde spre
    perfectiunea absoluta. Astfel, intregul Univers al Iubirii este, in
    134
    mod constient, alaturi de noi. Nu exista nici o putere mai
    mare, pe Pamint sau in ceruri, decit Iubirea Pura. Pamintul
    devine Cer; Cerul este adevaratul camin al umanitatii.
    In fine, suma tuturor conditiilor, formelor, fiintelor este Unicul
    Principiu Cosmic Infinit, Dumnezeu, fie ca indivizi, lumi,
    planete, stele, atomi, electroni sau cele mai minuscule
    particule. Toate impreuna formeaza Intregul Unic Infinit, al
    carui corp este Universul, a carui minte este Inteligenta
    Cosmica, al carui suflet este Iubirea Cosmica. Legate in intreg,
    corpurile, mintile si sufletele lor sunt mentinute impreuna prin
    forta de coeziune a Iubirii. Totusi, fiecare functioneaza cu
    eterna identitate individuala, miscindu-se liber pe orbita sa
    individuala si in octava sa de armonie, toate fiind atrase,
    impinse si mentinute impreuna de iubirea acestui Univers al
    Armoniei. Noi constituim Marea Fiinta careia nimic nu-i poate
    sta impotriva. Ea este alcatuita din orice individ uman, ca si din
    orice unitate individuala a Universului. Daca o parte a unei
    unitati se exclude pe sine din intreg, asta nu afecteaza Fiinta
    Principiului, dar are o importanta enorma pentru acea unitate.
    Oceanul nu este constient daca se ia din el o picatura de apa,
    dar picatura e foarte constienta de ocean atunci cind este pusa
    indarat si se reuneste cu el.
    Nu este suficient sa spunem ca suntem foarte aproape de
    Marele Principiu Cosmic, Dumnezeu. Trebuie sa stim definitiv
    ca suntem una cu El, in El, din El si complet contopiti cu El,
    Principiul; si ca nu putem fi indepartati sau separati de
    Dumnezeu, Principiul. Atunci lucram cu Principiul Puterii, care
    este toata Puterea. Aceasta este Legea: traim, ne miscam si
    avem fiinta inlauntrul Principiului. De aceea, atunci cind dorim
    sa venim in contact cu Dumnezeu, nu ne vom gindi la ceva
    departat de noi si greu de atins. Tot ce avem nevoie sa stim
    este ca Dumnezeu se afla inlauntrul nostru, la fel ca peste tot
    in jur, si ca suntem complet inclusi in Dumnezeu; ca suntem, in
    mod constient, inlauntrul prezentei lui Dumnezeu, si suntem
    prezenti in Dumnezeu si daruiti cu putere deplina. De aceea
    nu avem nevoie sa ne oprim, nu e necesar sa stam in
    cumpana; preluam sensul direct de la Dumnezeul launtric. Aici
    Christ sta ferm si suveran, si, asemenea cu Dumnezeu,
    suntem vesnici.
    Astfel trezim eurile noastre muritoare la realizarea vietii
    launtrice, si acea viata ne face sa inviem din morti; ne
    intoarcem la viata nemuritoare, neschimbatoare. Suntem
    convinsi de viata si de dreptul nostru de a trai acea viata pe
    135
    deplin si perfect. Christul launtric vegheaza si spune:
    Vin pentru ca voi sa aveti o viata deplina, si ca s-o traiti mai
    abundent. Aceasta trebuie sa fie o adevarata inviere in
    constiinta noastra - o inaltare a simturilor noastre moarte spre
    o vibratie mai inalta a vietii, adevarului si iubirii. Asa cum toata
    natura renaste in jurul nostru, sa ne trezim si noi, si sa vedem
    zorii acestei zile care se apropie. Astfel, ne desteptam si
    abandonam vesmintele sumbre, ideile de limitare in care neam
    imbracat trupurile. Rostogolim afara din constiinta noastra
    piatra materialitatii, acea grea povara a gindirii, care a separat
    viata dinlauntrul nostru de viata din afara, si care a mentinut
    forma vietii in moarte, negind viata, din cauza ca nu i-am
    recunoscut dreptul la viata. Sa ne trezim si sa iesim din moarte
    - asta reprezinta reinvierea. Este o trezire la adevarata
    realizare a vietii aici si acum - acea viata atotprezenta,
    atotputernica, atotstiutoare, nicaieri absenta, nicaieri lipsita de
    putere, nicaieri inconstienta, ci pretutindeni puternica,
    prezenta, constienta, in plenitudine, in libertate, in actiune
    extinsa, expresiva, radioasa si glorioasa. Cind inima ni se
    inflacareaza la acest gind si toata fiinta noastra straluceste de
    viata dinlauntru, putem imediat sa intindem mina si sa
    spunem: Lazare, vino afara! Iesi din mormint, tu nu apartii
    mortii! Trezeste-te acum si aici! Astfel, ne trezim la constiinta
    Maestrului, si vom plinge din cauza densitatii gindurilor celor
    care pindesc trezirea. De mii de ani a fost prezentata omenirii
    aceasta trezire, totusi multi dorm inca. Dar somnul lor nu ne da
    justificarea de a face si noi la fel. Din cauza a ceea ce facem
    noi, omenirea este trezita ca sa-si primeasca mostenirea de
    drept.
    Odata treziti la mostenirea noastra justa, ne vom trezi la
    frumusetea si puritatea stravechiului mesaj care spune ca
    trupurile noastre sunt pentru eternitate frumoase, pure si
    perfecte. Ele sunt mereu corpuri frumoase, pure, spirituale,
    magnifice si divine, adevarate temple ale lui Dumnezeu.
    Aceasta trezire ne convinge si de faptul ca trupurile noastre nu
    au coborit niciodata din aceasta stare inalta. Intelegem ca doar
    conceptia oamenilor era cea care ne facea sa gindim ca au
    coborit. De indata ce renuntam la aceasta conceptie, corpul
    nostru este eliberat pentru a primi adevarata mostenire a
    Divinitatii. Atunci, mireasma unei seri calde de vara inunda
    intreaga natura, si corpurile noastre incep sa preia aceasta
    stralucire. Curind, raze curate de lumina alba apar in trupurile
    noastre. Ele stralucesc in aceasta lumina; si aceasta lumina
    136
    blinda, totusi stralucitoare, vie, invadeaza atmosfera
    clara din jurul nostru ca un abur de aur alb. Aceasta lumina
    creste constant pina cind acopera si patrunde totul imprejur.
    Scaldata in aceasta radiatie, apare o lumina alba, pura,
    cristalina, orbitoare si scinteietoare, cu o intensitate mai mare
    decit a celui mai pur diamant, si totusi ea emana din corpurile
    noastre, care continua sa emita o lumina pura, radioasa si
    minunata. Aici ajungem impreuna pe Sfintul Munte al
    Transfigurarii, cu trupuri luminoase si stralucitoare, radioase si
    minunate, complet cufundate in Viata Divina. Fiul Omului a
    devenit Christul lui Dumnezeu, si Imparatia lui Dumnezeu este
    iarasi in mijlocul oamenilor, iarasi vie, pentru ca altii au
    acceptat si au adus in manifestare Imparatia in plina putere.
    Lumina Imparatiei lui Dumnezeu creste in intensitate datorita
    acceptarii.
    Acesta este adevaratul corp pe care l-a avut intotdeauna
    omenirea, si pe care toti il au astazi. Un astfel de corp a existat
    mereu si va exista totdeauna. Este un corp atit de luminos,
    incit nici o saminta de batrinete sau de degenerare nu poate
    germina in el. Este un trup atit de viu, ca nu poate muri. Un
    astfel de trup poate fi crucificat de o mie de ori si, din cauza
    unei asemenea crucificari, revine si mai triumfator. Un astfel
    de corp vegheaza ca Suveran Divin al oricarei situatii. Un
    astfel de corp inviaza etern.
    Acesta este un mesaj al noii ere pentru voi, asa cum parea a
    fi un mesaj de era noua acum doua mii de ani. Este acelasi
    astazi, ca si atunci; este doar o reinviere a mesajului erei
    vechi. Acest mesaj a fost spus cu mii de secole in urma, intrun
    limbaj atit de simplu incit si copiii il puteau intelege. Mesajul
    este ca omul, de bunavoie, va parasi regatul facut de om si va
    evolua spre Imparatia lui Dumnezeu. Fiul Omului trebuie sa-si
    realizeze divinitatea, sa si-o reveleze in trupul si faptele lui, si
    sa devina Christul lui Dumnezeu in Imparatia lui Dumnezeu.
    Nu stiti oare ca sunteti zei?
    Inlauntrul vostru stiti ca aceasta Imparatie a lui Dumnezeu
    este cel mai natural lucru din lume. Doar ca ati omis faptul ca
    omul traind in Christ este o creatura noua. Este marea bucurie
    a Tatalui de a va darui Imparatia, si orice om intra in ea. Se
    pune intrebarea: Cind? Raspunsul intotdeauna este: Cind
    ceea ce este in afara este ca si ceea ce este inlauntru.
    Marele stejar care doarme inlauntrul ghindei s-a trezit in
    toata ghinda inainte ca arborele sa se dezvolte din ea. Nici un
    ochi nu a vazut, nici o ureche nu a auzit, si nici inima omului
    137
    nu a simtit lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregatit
    pentru cei care-L iubesc.
    Dumnezeu stie ca, in marea structura a Universului, exista
    un loc splendid pentru fiecare fiinta umana, si ca fiecare individ
    isi are locul sau. Structura poate exista numai fiindca fiecare
    se afla la locul sau. Oare nu este acesta mesajul care
    usureaza povara fiecaruia si impodobeste orice chip cu un
    zimbet, chiar si pentru cei obositi, care credeau ca muncesc ca
    niste vite fara minte? De aceea va spun, sunteti o creatie
    special proiectata, aveti o misiune deosebita, aveti o lumina de
    dat tuturor, o lucrare de facut, pe care nimeni altul nu o poate
    da sau indeplini; si daca va veti deschide inima, mintea si
    sufletul spre spirit, veti afla despre asta in inima voastra. Acolo
    descoperiti ca va vorbeste insusi Tatal vostru. Indiferent cit de
    neasteptat sau nechibzuit ati gindit voi insiva, in momentul in
    care va intoarceti spre Dumnezeul dinlauntrul vostru veti afla
    ca Tatal vostru va iubeste cu devotament si tandrete. Calitatea
    pe care o aveti, de Divinitate, salasluieste in voi, si nu aveti
    nevoie de invataturile altui om. Nu este aceasta o inviere din
    vechea gindire? Nu ai nevoie sa te invete vreun om. Este
    necesar doar sa primesti darul lui Dumnezeu, care ti-a
    apartinut mereu. Ii poti accepta pe ceilalti ca frati care te ajuta,
    dar totdeauna esti instruit si condus din interior. Adevarul se
    afla acolo pentru tine, si il vei gasi.
    Acel adevar afirma mereu ca omenirea este o unitate
    deplina; nu o unitate individuala, ci o mare uniune, contopita
    cu Dumnezeu; este Marele Unic. Omenirea este mai mult decit
    o fratie. Este Un OM, asa cum o vita-de-vie si circeii sai sunt o
    singura vita-de-vie. Nici o parte sau unitate individuala nu
    poate fi separata de intreg. Rugaciunea lui Christ este ca toti
    sa fie Unul.
    Cel care a facut asta pentru cel mai neinsemnat dintre fratii
    Mei, a facut-o pentru Mine. Acum cunoasteti Christul, a carui
    intreaga familie se spune ca este in Cer si pe Pamint.
    Adevarul este Totul este Unul; Un Spirit, Un Trup, Marele
    Trup Divin al intregii omeniri. Marea Iubire, Lumina, Viata a lui
    Dumnezeu contopeste complet acest trup in Intregul Unic.

  10. #30
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    CAPITOLUL V
    La un moment dat, conversatia ne-a condus intr-un punct in
    care cineva din echipa noastra a intrebat unde este iadul si ce
    inseamna diavolul. Isus s-a intors imediat spre el si a spus:
    - Iadul sau diavolul nu au alt salas decit mintea limitata a
    omului. Ambele sunt intotdeauna doar acolo unde le plaseaza
    138
    omul. Cu iluminarea voastra de acum ati putea sa il
    plasati pe vreunul intr-o pozitie geografica pe pamint? Daca
    cerul este totul si cuprinde totul, unde ar putea fi plasat iadul
    sau diavolul? Daca Dumnezeu guverneaza totul si este Totul,
    unde ar putea fi plasat oricare din ele in planul perfect al lui
    Dumnezeu?
    Daca luam stiinta materialista, stim ca exista o legenda care
    spune ca toata caldura si lumina, si alte forte naturale, se afla
    chiar in pamint. Soarele, de unul singur, nu are caldura sau
    lumina. El are un potential care extrage caldura si lumina din
    pamint. Dupa ce soarele a extras radiatiile de caldura si lumina
    din pamint, radiatiile calorice sunt reflectate inapoi spre pamint
    de atmosfera care pluteste in ether. Razele luminoase sunt
    extrase din pamint cam in acelasi fel, si sunt reflectate inapoi
    spre pamint de catre ether. Deoarece aerul inconjoara
    pamintul pina la o inaltime relativ mica, efectul radiatiei
    calorice scade pe masura ce, parasind suprafata pamintului,
    urcam spre marginile exterioare ale atmosferei. Pe masura ce
    aerul devine mai rarefiat, reflectia caldurii este mai slaba; in
    consecinta, cu cit urcam la altitudini mai mari, cu atit caldura
    scade si frigul creste. Orice radiatie calorica, odata extrasa din
    pamint si apoi reflectata, ajunge inapoi la pamint, unde este
    regenerata. Cind ati atins limitele atmosferei, ati atins limitele
    caldurii. La fel este si cu razele luminoase. Sunt extrase din
    pamint si apoi reflectate inapoi de ether. Pentru ca acest ether
    se extinde mult mai departe de la pamint decit aerul, razele de
    lumina ajung mult mai departe inainte de a fi reflectate. Cind
    ati atins limitele etherului, ati atins limitele luminii. Cind ati atins
    limitele luminii si caldurii, ati ajuns la marele frig. Acest frig
    este mult mai solid decit otelul, si el apasa asupra etherului si
    atmosferei cu o forta irezistibila, mentinindu-le impreuna. Iadul
    este presupus a fi fierbinte, si majestatea sa satanica uraste
    frigul; deci nu li se poate gasi un loc acolo, in exteriorul
    etherului.
    Acum, dupa ce am ajuns la o asemenea concluzie, sa luam
    o alta legenda stiintifica si sa mergem in profunzime. Conform
    acestei legende, pamintul, la o mica adincime de la suprafata,
    este o masa lichida, topita. Este atit de fierbinte incit ar topi
    orice substanta. Aceasta masa topita, la centru se invirteste
    mult mai incet decit crusta exterioara, si suprafata sferica unde
    se intilnesc cele doua este locul unde iau nastere fortele
    naturale, si acolo este tot mina lui Dumnezeu cea care
    guverneaza totul. Deci nu este loc nici acolo pentru majestatea
    139
    sa satanica sau pentru locuinta sa; caci, daca ar
    incerca sa traiasca in locul cel mai fierbinte, sau in cel mai
    friguros loc, i-ar fi foarte incomod, din moment ce frigul foarte
    mare este la fel de periculos ca si caldura foarte mare. Noi am
    cautat peste tot si nu i-am putut gasi vreun salas; asa ca
    trebuie sa acceptam ca el este exact acolo unde este omul, si
    are toata puterea pe care i-o da omul. Ceea ce indepartam eu,
    din cei posedati, era doar inamicul personal. Credeti vreo clipa
    ca as fi putut goni diavolul afara din vreun om, si apoi sa-i
    permit sa intre intr-o turma de porci care sa se arunce dupa
    aceea in mare? Niciodata n-am vazut diavolul in vreun om,
    decit daca omul insusi l-a adus acolo. Singura stapinire pe
    care i-am luat-o vreodata in consideratie era doar aceea pe
    care omul insusi i-o acordase.
    Mai tirziu, conversatia a ajuns la Dumnezeu, si cineva din
    echipa noastra spuse:
    - As vrea sa stiu ce sau cine este, in realitate, Dumnezeu.
    Atunci Isus vorbi:
    - Cred ca inteleg motivul intrebarii pe care vreti s-o lamuresc
    in mintea voastra. Ea apare din cauza numeroaselor ginduri si
    idei contradictorii care tulbura si incurca astazi lumea, fara nici
    o raportare la originea cuvintului. Dumnezeu este principiul
    aflat in spatele oricarui lucru care exista astazi. Principiul aflat
    in spatele unui lucru este Spirit; si Spiritul este Atotputernic,
    Atotprezent, Atotstiutor. Dumnezeu este Mintea unica, care
    este atit cauza directa, cit si cauza directoare a tot binele pe
    care il vedem in jurul nostru. Dumnezeu este sursa a toata
    iubirea adevarata care mentine sau leaga impreuna toate
    formele. Dumnezeu este principiul impersonal. Dumnezeu nu
    este niciodata personal, decit daca devine, pentru fiecare
    individ, un iubitor Tata-Mama, personal. Pentru individ, El
    poate fi un personal, iubitor, foarte generos Tata-Mama.
    Dumnezeu nu este niciodata o mare fiinta aflata undeva in cer,
    intr-un loc numit Rai, unde sa aiba un tron pe care sa stea si
    sa judece oamenii dupa ce ei mor; caci Dumnezeu este Viata
    insasi, si acea viata nu moare niciodata. Aceasta este doar
    conceptia gresita realizata de gindirea ignoranta a omului,
    dupa cum atit de multe malformatii au fost produse si le vedeti
    in lume, in jurul vostru. Dumnezeu nu este un judecator sau un
    Rege care sa-Si impuna prezenta in fata voastra sau sa va
    aduca in fata justitiei. Dumnezeu este un iubitor, atoatedaruitor
    Tata-Mama, care, cind va apropiati de El, Isi intinde bratele si
    va cuprinde. Nu conteaza cine sau ce esti sau ai fost. Esti
    140
    copilul Sau, ca si atunci cind Il cauti cu o inima si o
    aspiratie sincera. Daca esti Fiul Risipitor care si-a intors fata
    de la casa Tatalui, si esti satul de nimicniciile vietii, de cojile cu
    care hraneai porcii, poti sa revii la casa Tatalui si sa fii sigur de
    un bun-venit plin de iubire. Ospatul te asteapta acolo oricind.
    Masa este mereu intinsa si, atunci cind te vei intoarce, nu vei
    primi nici un repros din partea vreunui frate care s-a intors
    inaintea ta.
    Iubirea lui Dumnezeu este ca un izvor curat care tisneste
    dintr-un munte. La sursa este pur, dar pe masura ce curge prin
    albia lui, devine tulbure si noroios, pina cind ajunge in ocean
    atit de impur, incit nu mai seamana cu ceea ce pornise de la
    sursa. De cum intra in ocean, incepe sa-si depuna pe fund
    milul si noroiul, si iese iar la suprafata ca parte a oceanului viu
    si liber, din care poate fi luat din nou ca sa improspateze
    izvorul.
    Puteti sa-L vedeti pe Dumnezeu si sa-I vorbiti oricind, exact
    asa cum faceti cu tatal, mama, fratele sau prietenul vostru.
    Intr-adevar, El este mult mai aproape decit poate fi orice
    muritor. Dumnezeu este mult mai adevarat si mai aproape de
    sufletul vostru, decit orice prieten. Dumnezeu nu este niciodata
    nervos, sau furios, sau deprimat. Dumnezeu niciodata nu
    distruge, nu raneste si nu obstructioneaza pe vreunul din copiii
    Sai, creaturile sau creatiile Sale. Daca Dumnezeu ar face asa
    ceva, n-ar mai fi Dumnezeu. Zeul care judeca, distruge sau
    refuza lucrurile bune copiilor, creaturilor sau creatiilor sale este
    un zeu evocat doar de gindirea ignoranta a omului; si nu
    trebuie sa te temi de un astfel de zeu, decit daca vrei sa faci
    asta. Caci adevaratul Dumnezeu Isi intinde mina si spune: Tot
    ce am este al tau. Cind unul dintre poetii vostri a spus ca
    Dumnezeu este mai apropiat decit respiratia, decit bratele si
    picioarele, el era inspirat de Dumnezeu. Toti sunt inspirati de
    Dumnezeu atunci cind acea inspiratie este pentru ceea ce este
    bun si drept, si toti pot fi inspirati de Dumnezeu, oricind, doar
    daca o doresc.
    Cind am spus Eu sunt Christ, singurul nascut al lui
    Dumnezeu, nu declaram asta numai despre mine, caci daca
    as fi facut asa, nu as mai fi putut deveni Christ. Va spun clar
    ca, pentru a manifesta Christul, eu, ca si toti ceilalti, trebuia sa
    o declar; apoi trebuia sa traiesc viata, si Christ trebuia sa
    apara. Puteti sa proclamati Christul din voi, cit vreti, dar daca
    nu traiti viata, Christ nu va apare niciodata. Dragi prieteni,
    ginditi-va, daca toti ar declara Christul, apoi sa traiasca viata
    141
    timp de un an, sau cinci ani, ce trezire ar putea fi!
    Posibilitatile nu pot fi imaginate. Aceea a fost viziunea pe care
    o vedeam. Dragii mei, nu puteti sa va puneti in locul meu si sa
    vedeti ceea ce am vazut eu? De ce ma cufundati in intunericul
    si noroiul superstitiei? De ce nu va ridicati ochii, mintile si
    gindurile deasupra acestora, si sa vedeti cu o vedere clara?
    Atunci ati vedea ca nu exista miracole, mistere, teama,
    imperfectiune, dizarmonie sau moarte, decit cele pe care le-a
    facut omul. Cind am spus Am invins moartea, stiam ce spun;
    dar a fost nevoie de crucificare ca s-o arat celor dragi.
    Foarte multi dintre noi ne-am asociat ca sa ajutam intreaga
    lume, si aceasta este lucrarea vietii noastre. Au fost timpuri
    cind a fost nevoie de fortele noastre reunite ca sa respingem
    ideile rele, de indoiala, necredinta si superstitie, care aproape
    ca sufocau omenirea. Le puteti numi forte malefice sau
    nefaste, daca vreti. Noi stim ca ele sunt malefice numai daca
    omul le face astfel. Dar acum vedem lumina crescind, mereu
    mai stralucitoare, pe masura ce dragii nostri frati abandoneaza
    limitarile. Renuntarea la aceste limitari poate, pentru un timp,
    sa scufunde omenirea in materialism; dar chiar si asa, este un
    pas spre tel, caci materialismul nu va tine pe nimeni in loc asa
    cum o fac superstitia, mitul si misterele. Atunci cind am mers
    pe apa, credeti ca mi-am coborit privirea spre adincimile
    substantei materiale? Nu, ci mi-am atintit ochii spre Puterea lui
    Dumnezeu, care transcende orice putere a adincurilor. In
    momentul in care am facut asta, apa a devenit la fel de solida
    ca o stinca, si am putut sa merg pe ea in deplina siguranta.
    Isus se opri o clipa, si cineva din grupul nostru intreba:
    - Cit stam de vorba, asta nu te retine de la a merge mai
    departe in lucrarea ta?
    Isus raspunse:
    - Nici o clipa nu sunteti piedici pentru prietenii nostri de aici,
    si cred ca si pe mine ma includeti printre ei.
    Cineva spuse:
    - Esti Fratele nostru.
    Atunci fata lui Isus fu luminata de un suris, pe cind spunea:
    - Va multumesc, eu mereu v-am numit Fratii mei.
    Cineva din grupul nostru reveni cu o intrebare:
    - Toti pot manifesta Christul?
    El raspunse:
    - Da, exista un singur final al perfectionarii. Omul a venit de
    la Dumnezeu si trebuie sa se intoarca la Dumnezeu. Ceea ce
    a coborit din ceruri, trebuie sa urce iarasi la ceruri. Istoria lui
    142
    Christ nu a inceput cu nasterea mea; nici nu s-a
    incheiat cu crucificarea. Christ era atunci cind Dumnezeu a
    creat primul om, dupa imaginea si dupa asemanarea Sa.
    Christ si omul sunt unul; toti oamenii si acel prim om, sunt
    unul. Asa cum Dumnezeu a fost Tatal lui, la fel este si Tatal
    tuturor oamenilor, si toti sunt copiii lui Dumnezeu. Asa cum
    copilul are calitatile parintilor sai, la fel Christ este in fiecare
    copil. Timp de multi ani, copilul a trait si a realizat calitatea sa
    de Christ, unitatea sa cu Dumnezeu, prin Christul din sine.
    Atunci a inceput istoria lui Christ, si o puteti urmari indarat in
    timp, pina la inceputurile omului. Faptul ca El, Christ semnifica
    mai mult decit omul Isus, nu implica nici o contradictie. Daca nas
    fi perceput Christul, nu as fi putut nici sa-l manifest. Pentru
    mine, el este perla fara pret, vinul vechi in vase noi, adevarul
    pe care multi altii l-au adus in manifestare si astfel au implinit
    idealurile pe care eu le-am implinit si demonstrat.
    Timp de peste 50 de ani dupa ziua aceea de pe cruce, am
    trait si studiat cu discipolii mei si cu multi dintre cei pe care ii
    iubeam cu drag. In zilele acelea ne adunam intr-un loc linistit
    din afara Iudeei. Acolo eram feriti de ochii curiosi ai
    superstitiei. Acolo, multi au dobindit mari daruri si au indeplinit
    lucrari mari. Atunci, intelegind ca daca m-as retrage o vreme
    as putea sa-i contactez si sa-i ajut pe toti, eu m-am retras. In
    plus, ei depindeau de mine, in loc sa se bazeze pe ei insisi; si,
    ca sa-i fac sa aiba incredere in sine, trebuia sa plec de linga ei.
    Daca ar fi trait in strinsa legatura cu mine, oare nu m-ar fi putut
    gasi iar, daca ar fi dorit?
    La inceput, crucea a fost simbolul celei mai mari bucurii pe
    care o cunoscuse lumea. Originea crucii este in locul unde
    omul a pus piciorul pe Pamint pentru prima oara, de aceea
    este semnul care reprezinta zorii unei zile ceresti aici, pe
    Pamint. Daca o urmariti inapoi in timp, veti vedea ca ea
    dispare in intregime si ca apare omul stind intr-o pozitie de
    devotiune, in picioare cu bratele desfacute in semn de
    binecuvintare, trimitindu-si darurile sale omenirii, revarsind
    liber darurile sale, in toate directiile.
    Atunci cind stiti ca El, Christ este adevarata viata dinlauntrul
    formei, energia inalta pe care o intrezareste savantul, dar fara
    sa stie de unde vine; cind simtiti, ca si Christ, ca viata este
    traita cu adevarat atunci cind ea poate fi daruita liber; cind
    invatati ca omul este obligat sa traiasca, de catre continua
    dizolvare a formelor, si ca El, Christ a trait ca sa renunte la
    lucrul pe care il rivnea corpul senzorial, pentru binele de care,
    143
    pentru moment, nu se putea bucura - atunci sunteti Christ.
    Atunci cind va vedeti pe voi insiva ca o parte a vietii generale,
    dar sunteti gata sa va sacrificati pentru binele intregului; cind
    invatati sa faceti ceea ce este just, fara sa fiti afectati de
    urmari, ca sa ajutati; cind invatati sa renuntati de bunavoie la
    viata fizica si la tot ce are sa va ofere lumea (ceea ce nu
    inseamna sacrificiu de sine si saracie, caci daca daruiesti de la
    Dumnezeu, descoperi ca ai mai mult de daruit, desi uneori
    datoria pare sa reclame tot ceea ce are viata de oferit; veti sti,
    de asemenea, ca acela care isi va salva viata, si-o va pierde),
    atunci veti vedea ca aurul curat este in adincul furnalului, acolo
    unde focul l-a purificat pe deplin. Veti gasi o mare bucurie in a
    sti ca acea viata pe care voi ati daruit-o altora este viata pe
    care ati cistigat-o. Veti cunoaste ca a primi inseamna a darui
    de bunavoie; ca, daca renuntati la forma muritoare, o viata mai
    inalta va triumfa. Aveti certitudinea minunata a faptului ca o
    viata astfel cistigata este cistigata pentru toti.
    Trebuie sa stii ca Marele Suflet Christ poate cobori spre riu,
    si ca pasul facut in apa nu simbolizeaza altceva decit simpatia
    pe care o simti fata de marea nevoie a lumii. Atunci esti
    capabil sa-ti ajuti semenii si nu sa faci parada de virtute; poti
    sa dai piinea vietii sufletelor care vin la tine, si piinea aceea nu
    scade prin ceea ce dai; trebuie sa faci mai mult, sa stii foarte
    clar ca esti capabil sa-i vindeci pe toti cei care vin la tine,
    bolnavi sau obositi de poveri grele, cu Cuvintul care face
    sufletul sa fie intreg; esti capabil sa deschizi ochii celor orbiti
    de ignoranta sau de alegerea lor. Nu conteaza cit de jos ar
    putea fi sufletul orbit, el trebuie sa simta ca sufletul lui Christ
    vegheaza alaturi de el si trebuie sa afle ca tu calci, cu picioare
    ca ale oricarui om, acelasi pamint pe care calca el. Atunci vei
    sti ca adevarata Unitate a Tatalui si Fiului este inlauntru si nu
    in afara. Vei afla ca trebuie sa ramii senin cind Dumnezeul
    exterior este dat deoparte si ramine doar Dumnezeul launtric.
    Trebuie sa fii capabil sa-ti retii strigatul de iubire si de teama,
    ca atunci cind au rasunat cuvintele: Dumnezeul meu,
    Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit? Totusi, in momentul
    acela nu trebuie sa te simti singur, caci trebuie sa stii ca esti
    alaturi cu Dumnezeu; ca esti mai aproape de inima iubitorului
    Tata decit ai fost vreodata. Trebuie sa stii ca ceasul in care ai
    cea mai mare durere este ceasul in care incepe cel mai mare
    triumf al tau. Cu acestea toate, trebuie sa stii ca durerile nu te
    pot atinge.
    144
    Din ceasul acela, vocea ta va rasuna intr-un mare, liber
    cintec, caci stii pe deplin ca tu esti Christ, aceasta lumina
    destinata sa straluceasca printre oameni si pentru oameni.
    Atunci vei cunoaste bezna care este in orice suflet care nu
    poate gasi o mina intinsa ca sa-l ajute in calatoria lui pe drumul
    desfundat, inainte de a-si descoperi Christul launtric. Trebuie
    sa stii ca esti cu adevarat divin si, divin fiind, trebuie sa intelegi
    ca toti oamenii sunt ca tine. Trebuie sa stii ca exista locuri
    intunecoase pe care trebuie sa le strabati cu lumina pe care o
    porti spre inaltimi, si sufletul tau va rasuna de bucuria ca poti
    sluji tuturor oamenilor. Atunci, cu un strigat vesel, liber, vei
    urca spre cea mai inalta realizare a ta, in uniunea ta cu
    Dumnezeu.
    Acum stii ca nu exista nici o substituire a vietii tale pentru
    alte vieti, sau a puritatii tale pentru pacatele altora; ci ca toti
    sunt spirite libere, minunate, in si de la ei insisi si de la
    Dumnezeu. Stii ca poti ajunge la ei, in timp ce ei nu se pot
    atinge unul pe altul; ca nu poti ajuta dindu-ti viata pentru viata
    fiecarui suflet, caci ea nu este distrusa. Totusi, trebuie sa
    respecti intr-atit acel suflet, incit sa nu reversi inlauntrul lui
    valul vietii decit daca viata acelui suflet se deschide sa-l
    primeasca. Dar cu bucurie vei revarsa asupra lui un flux de
    viata, iubire si lumina, asa incit atunci cind acela isi deschide
    ferestrele, lumina lui Dumnezeu sa-l inunde si sa-l ilumineze.
    Vei cunoaste ca, prin orice Christ care se trezeste, omenirea
    se inalta cu inca un pas. Apoi, mai trebuie sa stii foarte bine ca
    ai tot ceea ce are Tatal; si avind totul, este in folosul tuturor.
    Trebuie sa stii ca, dupa cit te ridici tu si dupa cit esti de just,
    duci cu tine intreaga lume; caci daca tu mergi pe o cale, ea
    devine mai neteda pentru semenii tai. Trebuie sa ai credinta in
    tine insuti, stiind bine ca acea credinta este Dumnezeul
    launtric. In fine, trebuie sa stii ca esti un templu al lui
    Dumnezeu, o casa nefacuta de miini, nemuritor pe pamint ca
    si in ceruri.
    Atunci ti se va cinta: Toata Slava, Toata Slava, vine El, vine
    El, Regele; si iata, El este cu tine pururea. Esti in Dumnezeu si
    El este in tine.
    Isus se ridica spunind ca avea sa plece, caci trebuia sa
    mearga acasa la un alt Frate din sat in seara aceea. Ne-am
    ridicat cu totii. Isus ne binecuvinta pe toti si, impreuna cu alti
    doi tovarasi, iesi din camera.

Pagina 3 din 4 PrimulPrimul 1234 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •