CAPITOLUL X
Cind ne-am intors la cartierul general, am gasit totul
pregatit pentru traversarea muntilor. Dupa o zi de odihna si
o inlocuire a carausilor si a animalelor, am pornit in a doua
etapa a calatoriei noastre, de aceasta data pentru a
traversa Himalaya. Intimplarile din urmatoarele 20 de zile
nu au prezentat decit un interes neinsemnat.
Emil ne-a vorbit despre realizarea Constiintei Christice.
El a spus:
- Prin puterea propriei voastre minti sau prin actiunea
gindului vostru, iata modul in care puteti sa atingeti sau sa
realizati Constiinta Christica. Prin puterea procesului
gindirii, suntem capabili sa prefacem si sa dezvoltam
corpurile noastre sau conditiile si imprejurarile noastre
exterioare, prin recunoasterea acestei Constiinte Christice
inlauntrul nostru, astfel incit niciodata nu vom trai
experienta mortii, sau a oricarei alte schimbari numite
moarte. Acest lucru este facut in intregime prin puterea
omului de a vizualiza, idealiza, concepe si da nastere la
lucrul asupra caruia isi fixeaza atentia. Acest lucru se face
cunoscind sau percepind, sau avind credinta ca el, Christ,
este inlauntrul nostru; intelegind adevarata semnificatie a
invataturii lui Isus; mentinindu-ne corpul ca fiind una cu
Dumnezeu, facut dupa chipul si asemanarea lui
Dumnezeu, si contopind acel corp in corpul perfect al lui
Dumnezeu, exact asa cum ne vede Dumnezeu. Am
idealizat, conceput si adus in manifestare corpul perfect al
lui Dumnezeu. Suntem nascuti a doua oara cu adevarat
din si in Imparatia Spiritului lui Dumnezeu.
In felul acesta putem noi sa intoarcem toate lucrurile in
Substanta Mintii Universale, din care au rasarit, si sa le
aducem inapoi sau sa le returnam perfect in forma
exterioara sau manifestata. Apoi, pastrindu-le in starea lor
pura, spirituala, perfecta, vibratiile sunt coborite, si lucrurile
pe care dorim sa le cream iau nastere in forma perfecta.
Astfel putem lua orice credinta falsa, orice conditie veche,
orice pacat, totul din viata noastra trecuta - indiferent ce a
fost, cit de bun sau aparent rau, indiferent ce munte de
falsa credinta sau indoiala, si necredinta sau teama, noi
sau oricare altul a inaltat despre noi sau despre ce a pornit
de la noi - si le putem spune tuturor acestora: Acum te
trimit inapoi in marele ocean al Substantei Mintii
Universale, din care iau nastere toate lucrurile, si unde
42
42
totul este perfectiune, si din care ati iesit, ca sa fiti
descompuse in elementele din care ati fost create. Acum
va aduc inapoi din acea substanta pura, la fel de perfecte
si pure cum va vede Dumnezeu si cum va pastreaza El
mereu in acea perfectiune absoluta. Putem sa ne spunem:
Acum realizez, in vechea ordine a lucrurilor, ca v-am scos
la iveala imperfect si va manifestati imperfect.
Realizind Adevarul, va dau nastere acum perfecte, asa
cum va vede Dumnezeu. Ati renascut perfecte si 'asa a
fost' . Trebuie sa realizam ca alchimistul interior,
Dumnezeul launtric, s-a ocupat de asta si a transformat,
rafinat si perfectionat ceea ce parea imperfect, ceea ce
creasem si acum returnam. Ar trebui sa realizam ca este
ceva rafinat, perfectionat si transformat exact asa cum
propriile noastre trupuri sunt rafinate, perfectionate si
trimise inapoi noua ca trupul lui Dumnezeu, minunat de
perfect, incintator de liber. In fine, ar trebui sa realizam ca
aceasta este perfecta Constiinta Christica, in totul si pentru
totul. Aceasta este a trai cu Christ in Dumnezeu.
Dimineata zilei de 4 iulie ne-a gasit in punctul cel mai
inalt al trecatorii. Emil ne spusese, in seara precedenta, ca
simtea ca ni s-ar cuveni o pauza, si ca nu vedea un
moment mai potrivit decit aniversarea din 4 iulie. La micul
dejun, Emil incepu spunind:
- Azi este 4 iulie, ziua cind sarbatoriti nasterea
independentei voastre. Cit de reprezentativa este aceasta
zi! Simt ca toti aveti mai multa sau mai putina incredere in
noi; de aceea o sa vorbesc deschis. In citeva zile vom
putea sa va dovedim in mod concludent ca afirmatiile pe
care le fac sunt adevarate.
Obisnuim sa numim tara voastra America, si pe toti
locuitorii ei, americani. Nu veti sti niciodata ce bucurie imi
aduc aceste rare clipe, in aceasta zi de o asemenea
importanta, prin faptul ca pot sa vorbesc cu voi si sa
privesc in ochi un mic grup de americani care, cu o singura
exceptie, s-au nascut in acea tara intinsa. Trebuie sa va
spun ca unii dintre noi au avut privilegiul sa vada tara
voastra cu mult inaintea plecarii lui Columb in memorabila
sa expeditie. Au fost si alte incercari de a o descoperi, dar
nu au dus la nimic. De ce? Din simplul motiv al lipsei acelei
unice calitati divine - credinta. Cel care a avut curajul si
credinta de a vedea si a-si exprima viziunea, nu se trezise
inca. In clipa cind acel suflet s-a trezit la realizarea faptului
43
43
ca pamintul este rotund si ca pe cealalta parte a lui
trebuie sa existe uscat, egal ca intindere cu cel deja
cunoscut, am putut vedea cum a inceput sa se desfasoare
acea noua etapa istorica. Cine altul decit Marele
Atotputernic, care vede toate lucrurile, ar fi putut trezi acel
graunte de credinta in sufletul lui Columb? Care au fost
primele sale cuvinte cind se afla in ziua aceea in fata
reginei, nerecunoscind puterea superioara? Draga regina,
sunt ferm convins ca pamintul este rotund si vreau sa
navighez si sa dovedesc acest lucru. Nu stiu cit de mult
veti recunoaste asta, dar acele cuvinte erau inspirate de
Dumnezeu, si Columb a fost recunoscut ca unul care a
avut hotarirea de a indeplini ceea ce si-a asumat.
Apoi a inceput sa se deruleze lunga insiruire de
evenimente care ni se aratasera cu ani inainte, nu in
intregime, dar destul ca sa le putem urmari. Bineinteles ca
visam sa se indeplineasca si sa se inregistreze aproape
cele mai incredibile minuni, in aparent scurta perioada de
ani care au trecut, dar aceia dintre noi care au fost
privilegiati sa o traiasca, acum realizeaza pe deplin ca mari
minuni sunt rezervate, in continuare, marii voastre natiuni.
Simtim ca pentru natiunea voastra a venit timpul sa se
trezeasca la adevaratul ei sens spiritual, si vrem sa facem
tot ce putem ca sa va ajutam in aceasta realizare.
Se parea ca interesul Maestrilor pentru noi era
determinat de marea lor dorinta ca America sa accepte
Constiinta Christica si sa-si realizeze posibilitatile. Ei stiau
ca intemeierea ei era, de fapt, spirituala, si prin aceasta ea
este destinata sa fie un ghid in dezvoltarea spirituala a
lumii.
Emil a continuat:
- Ginditi-va la ceea ce a fost posibil prin bobul de
credinta semanat in constiinta unui om caruia i s-a ingaduit
sa se desfasoare. Ce s-a intimplat? Puteti intelege?
Columb, in vremea sa, era vazut ca un visator nepractic.
Oare nu ajungem toti la punctul in care credem si stim ca
visele de ieri nu sunt altceva decit realitatile de miine? Caci
cine a implinit ceva fara sa fi fost un asa-numit visator? In
realitate, au fost viziunile sale doar vise? Nu erau ele,
oare, idealuri din Marea Minte Universala, Dumnezeu,
concepute in sufletul cuiva care le-a scos la iveala ca pe
un mare Adevar? Nu a pornit el la drum pe o mare
necunoscuta, imaginind limpede in constiinta sa un uscat
44
44
dincolo de mare? Nu stiu daca el a vazut viitorul si
importanta la care avea sa ajunga acel pamint, sau macar
numele de America, ce avea sa i se dea. Dupa toate
probabilitatile, asta a fost lasata pentru cei care i-au urmat.
Important este daca la inceput a fost un vis sau o viziune.
Deja vedem citeva dintre miracolele petrecute, dar putem
doar sa vizualizam minunile care mai urmeaza ca rezultat
al acelei unice viziuni. Asa am putea reaminti numeroasele
viziuni care au ajutat lumea sa devina un loc mai bun
pentru a trai. Nu este aceasta calea prin care Dumnezeu
se manifesta sau se exprima prin tot? Cel care deja a dus
la indeplinire ceva, este cel care are cea mai mare credinta
in Dumnezeu, fie constient, fie inconstient. Exact ca acel
suflet, avintindu-se peste o mare necunoscuta, cu
greutatile, probele si descurajarile sale, totusi cu un singur
gind mai presus de orice - telul.
Dupa aceea, evenimentele au continuat si au progresat
mereu - pina in ziua cind acea mina de oameni s-a
imbarcat pe Mayflower, cautind libertatea de a-l sluji pe
Dumnezeu in felul lor propriu. Ginditi-va la asta: in felul lor
propriu! Privind in lumina Spiritului si a intimplarilor care au
urmat, nu apare marele adevar? Nu au construit ei mai
mult decit au gindit? Nu vedeti oare mina Marelui
Atotputernic deasupra a tot? Dupa aceea au venit zilele
intunecate cind se parea ca primele colonii vor fi nimicite,
dar Dumnezeu a intins mina Sa deasupra lor ca sa triumfe.
Mai tirziu a venit ziua cea mare a semnarii Declaratiei de
Independenta si a alegerii intre Dumnezeu si asupritor.
Cine a triumfat? Cine trebuie sa invinga mereu? Fie ca
intelegeti sau nu, luptele acelui mic grup de oameni din
zilele acelea memorabile si inscrierea numelor lor pe acel
document reprezinta una dintre cele mai mari epopei de la
venirea lui Isus in lume.
Au venit apoi bataile Clopotului Independentei. Credeti
sau nu, primele batai ale acelui clopot ne-au fost
cunoscute, la fel de adevarat ca si cum am fi stat
dedesubtul lui. Acel clopot a amplificat si a raspindit
vibratiile emanate din acel mic centru, pina cind, intr-o zi,
ele vor patrunde pina in cel mai adinc si obscur colt al
intregului Pamint, si astfel vor ilumina cele mai intunecate
constiinte.
Priviti la incercarile si vicisitudinile care au condus la acel
eveniment. Nu s-a nascut in ziua aceea Marele Copil?
45
45
Vedeti marile suflete care au indraznit sa vina pentru
a nasi copilul. Ar fi putut sa-si piarda cumpatul daca ar fi
stiut ce avea sa se intimple! Dar nu s-au clatinat si nu si-au
pierdut cumpatul. Ce s-a intimplat? Aceasta natiune, cea
mai mare dintre toate de pe pamint, s-a nascut. Incercarile
si durerile ei de atunci incoace, despre ce vorbesc oare?
Nu sunt ele strins legate cu evolutia marelui suflet Isus din
Nazaret? Nu pot fi asemanati, oare, cei care au semnat
Declaratia de Independenta in ziua aceea, cu Inteleptii
Magi de la Rasarit care au vazut Steaua simbolizind
nasterea Pruncului in Iesle, Constiinta Christica in om? Nu
au perceput ei Steaua la fel de adevarat ca si acei batrini?
Amintindu-ne cuvintele acelei declaratii, va puteti indoi
ca fiecare cuvint a fost inspirat de Dumnezeu? Stati o clipa
si reflectati! Exista ceva similar in toata istoria? Exista sau
a existat vreodata un document ca acesta, dupa care sa fi
putut fi copiat? Exista vreo indoiala asupra faptului ca a
venit direct din Substanta Mintii Universale? Exista vreun
dubiu asupra faptului ca este o parte a marelui plan creator
care este adus in manifestare? Exista vreo indoiala asupra
faptului ca este o etapa a indeplinirii acelui mare plan?
Se poate nega, oare, ca deviza e pluribus unum (unul
prin multi, sau unitate in diversitate ori multiplicitate) a fost
adoptata de-a lungul etapelor succesive ale evolutiei
Spiritului Adevarului? Cu siguranta, ea nu a izvorit in mod
mecanic din mintea limitata a omului. Iar fraza simbolica -
In God We Trust (In Dumnezeu ne incredem - n.tr.) - nu
arata cea mai fidela credinta sau incredere in Dumnezeu,
creatorul a toate? Apoi, alegerea vulturului, pasarea care
reprezinta cea mai inalta aspiratie, ca stema. Asta arata ca
acesti oameni erau profund spirituali, sau au construit mai
mult decit stiau. Va puteti indoi vreun moment de faptul ca
toti au fost indrumati de intregul Spirit al lui Dumnezeu in
actiunea creatoare? Nu spune asta ca America este
destinata sa fie ghidul intregii lumi?
Observati istoria natiunii voastre. Nu exista nici o
paralela in istoria natiunilor de pe tot pamintul. Nu puteti
vedea cum fiecare pas conduce spre o indeplinire? Puteti
crede ca exista altceva decit o minte conducatoare lucrind
pentru progresul sau? Va puteti indoi de faptul ca Marele
Dumnezeu Atotputernic ii dirijeaza destinul?
Exact asa cum bobul de mustar, chiar daca este una
dintre cele mai mici seminte, are credinta de a sti ca
46
46
inlauntrul sau are puterea sa dea nastere tulpinii de
mustar, cea mai mare dintre toate ierburile, caci cind
creste devine copac si pasarile pot veni sa-si faca un cuib
intre ramurile lui; asa cum o saminta stie ca are inlauntrul
ei puterea de a exprima ceva mai mare, la fel si noi trebuie
sa stim ca avem inlauntrul nostru puterea de a exprima cel
mai mare lucru. Dind aceasta parabola, la calitate se
referea Isus, in locul cantitatii: Daca ai credinta cit un bob
de mustar (si credinta devine cunoastere), vei spune
muntelui: Muta-te indata pe locul acela! si se va muta, si
nimic nu va fi imposibil pentru tine. Tot asa, cea mai
plapinda saminta de mac si cel mai puternic arborebanyan,
bulbul, planta, saminta copacului, toate stiu ca ele
pot exprima ceva mai mare. Fiecare are o imagine sau
reprezentare exacta a ceea ce trebuie sa exprime. La fel si
noi trebuie sa avem inlauntrul nostru o imagine exacta a
ceea ce dorim sa exprimam. Atunci trebuie sa existe o
perfectiune interioara elaborata prin lucru sistematic, si
aceasta perfectiune se va manifesta. Nici o floare nu se
deschide pe deplin fara aceasta necesara perfectiune
interioara. Cu o clipa mai devreme, mugurele era limitat la
constiinta sepalei, dar cind aceasta perfectiune launtrica
este completa, floarea infloreste in toata splendoarea ei.
Asa cum saminta care cade pe pamint trebuie mai intii
sa renunte la sine pentru a creste, a se dezvolta si a se
inmulti, tot asa trebuie sa renuntam mai intii la noi insine
pentru a evolua. Asa cum saminta mai intii trebuie sa-si
sparga coaja pentru a germina, la fel trebuie sa spargem si
noi coaja noastra ca sa crestem, asa trebuie sa spargem
coaja limitarii noastre ca sa ne incepem cresterea. Cind
aceasta perfectiune interioara este implinita, ne exprimam
pe deplin, ca si florile. Cum e cu individul, asa e si cu o
natiune. Nu puteti, oare, intelege ca, cu Constiinta
Christica pe deplin dezvoltata in sinul unei natiuni, tot ceea
ce este intreprins de ea sau de oamenii din ea trebuie sa
lucreze pentru binele tuturor? Caci adevarata radacina sau
tarie a oricarei guvernari sta in constiinta celor guvernati.
Mari greseli au fost facute de natiunea voastra in timp,
deoarece nu ati realizat insemnatatea voastra spirituala, si
marea majoritate sunt inca adinciti in ceea ce este
material. Realizez pe deplin ca mari suflete au ghidat
destinul natiunii voastre. La fel, realizez cit de putin au fost
apreciate acele mari suflete pina cind au plecat. Drumul a
47
47
fost intortocheat si spinos, un drum greu, pentru ca
omul, in conceptia sa atit de limitata, a lasat doar conceptii
limitate sa-i croiasca drumul. Vedeti ce minunatii a realizat!
Dar vedeti ce minuni ar fi putut implini daca ar fi inteles si
aplicat deplinul, profundul inteles spiritual. Cu alte cuvinte,
daca Christ ar fi fost pus la cirma corabiei Statului vostru,
si daca toti ar fi putut cunoaste, ca Isus, adevarul ca in
orice om este Christ si ca toti sunt unul - ce minuni ar fi
revelate astazi! Intrezaresc aceeasi stralucire, gata sa vina
de indata ce profundul sens spiritual pentru "E pluribus
unum" este inteles. Nu intelegeti oare ca asta este una din
primele mari legi ale lui Dumnezeu, unicul exprimindu-se
prin cei multi, unul in tot si pentru tot? Luati orice natiune
care a fost fondata. Cele fondate pe o adevarata perceptie
spirituala au rezistat cel mai mult si ar fi durat etern, daca
materialismului nu i s-ar fi permis sa se strecoare in ea si
sa-i submineze intreaga structura, pina cind s-a prabusit
prin propria sa greutate anormala sau a degenerat prin
gresita folosire a legii care ii daduse nastere. Prin
prabusirea fiecarei natiuni, ce s-a intimplat? Rolul
Principiului, sau al lui Dumnezeu, a fost conservat astfel
ca, in fiecare esec succesiv, sa putem urmari o crestere
gradata sau o continuare a progresului spre etapa
urmatoare, pentru ca in final totul sa trebuiasca sa se
incheie in Dumnezeu, Unul in Multi. Fratii mei, nu este
nevoie de un profet ca sa va faca sa intelegeti asta.
Vedeti ce fel de natiune era Spania in vremea cind
Columb pornea in calatoria descoperirii sale, si pentru o
scurta vreme dupa aceea, si vedeti ce se intimpla acum. In
scurt timp va fi in razboi cu propriul ei copil. Atunci veti
intelege ce natiune neajutorata, neputincioasa este, cu
greu reusind sa reziste intr-o lupta serioasa sau sa iasa din
una jalnica. Cui puteti atribui neputinta ei? Sa fie
pronuntata devitalizare? Nu este acelasi lucru cu o
natiune, ca si cu un individ? Cind forma sau structura
corpului a fost imbuibata, fie prin lacomie, fie prin pasiune,
rezultatele sunt aceleasi. Poate exista o vreme de
aparenta prosperitate si succes, dar aceasta dureaza
putin, apoi ea slabeste, se atrofiaza, si forma uzata iese in
evidenta, ca si pasul intrerupt, sovaitor al unui batrin. In
timp ce, daca si-ar fi pastrat si dezvoltat puterea lor
spirituala, ei ar fi ramas la fel de vigurosi si optimisti la 500,
48
48
1500 sau 10 mii de ani, sau etern, asa cum au fost in
perioada de glorie a stramosilor lor.
Privind inainte spre era care se iveste, Era de Cristal,
spre lumina pura, alba a zorilor aparind treptat, intr-un timp
scurt cu totii vom vedea deplina stralucire si glorie a
acestei zile care se apropie. Atunci nu va mai exista nici
intuneric, nici limitare. Nu sugereaza asta ca trebuie sa
existe un etern progres? Altfel, totul ar trebui sa se intoarca
de unde a rasarit, in Substanta Universala. Totul trebuie sa
evolueze sau sa se intoarca; nu exista punct de mijloc, nici
loc de oprire. Cind natiunea voastra va ajunge sa
recunoasca adevarata ei conditie sau misiune, si isi va da
mina cu Spiritul, si Il va exprima pe Dumnezeu asa cum
doreste El sa fie exprimat, sau va lasa Spiritul sa se
dezvolte dinlauntru, atunci vom vedea, pentru ea, un
miracol care depaseste cu mult posibilitatile oricarei limbi
omenesti de a-l descrie.
Fara indoiala ca au fost necesare ciocul mare si
ghearele puternice ale vulturului ca sa mentina unita
natiunea voastra in timpul dezvoltarii ei; dar cind va veni
adevarata lumina spirituala, se va vedea ca porumbelul
este mai puternic decit vulturul, si porumbelul va proteja
ceea ce pazeste acum vulturul. Priviti la cuvintele de pe
orice moneda pe care o trimiteti in orice canal al comertului
lumii - "In God We Trust" si "E pluribus unum", unul
compus din multi, adevarata lozinca a Spiritului, unde
porumbelul inlocuieste vulturul in modul de viata al unei
astfel de natiuni.
Discursul s-a sfirsit aici, si Emil a continuat spunind ca
avea sa ne paraseasca pentru scurt timp, caci dorea sa
mearga sa-i intilneasca pe alti citiva care se adunau intr-un
loc la 200 de mile departare. Ne-a spus ca ne va regasi
intr-un satuc aflat la 60 de mile, unde noi aveam sa
ajungem in circa patru zile. Apoi el a disparut si, impreuna
cu alti patru, ni s-a alaturat patru zile mai tirziu, intr-un
satuc de pe frontiera.
Răspunde cu citat
Marcaje