Femeia Dacă
de Cicerone Theodorescu
Rege-n munți pe stejari de altare,
Ocrotindu-i
Să nu-i lase securii,
Eu
Și crengii i-aduc închinare
Că dă muguri pădurii...
Țara-i mândră
Femeile mândre.
Dar din câte-s în țara frumoasă
Răbdătoare
Și dîrze
Și blînde,
Numai una-i aleasă.
Dacă-n tihnă nu vor să te lase
Năvălirile
Viața să-ți rândui,
Ea ascute topoare și coase
Pe dușmani înfruntându-i.
Dacă soțul în moarte s-avîntă,
Dacă soarta vrăjmașă-i desparte,
Și soția
- E datină sfîntă!,
Îl urmează
În moarte.
Cîte graniți străine-ar pătrunde
Un războinic,
Ducîndu-l furtuna,
Sunt frumase femeile-oriunde.
Cea de-acasă,
E una.
Fulger blond
Sunt femeile celte.
Bine știu să-și ascundă, fierbinte,
Unduirea
Ispitelor
Zvelte
Sub bogate veșminte.
Brune sunt frumusețile grece,
Lire vii, geamăt dulce de coarde.
Chipul lor
E de marmură rece.
Iar făptura le arde.
Dar a lui,
Licărindu-i ca vatra,
Cu obrazu-auriu ca aluna,
Credincioasă,
Tăcută ca piatra,
Cea de-acasă
E una.
Macedonia-i plină de fete:
Crude crengi
Legănîndu-se-nalte.
Au în trup
Întuneric
Și sete.
Au privirile calde.
La ospețe,
Cu viciul în gene
Hetairele seducătoare
Pot să-l cheme cu glas de sirene
La orgii,
La desfrîu,
La pierzare.
Lui i-e dor
De femeia de-acasă,
Cîte graniți bărbatul să treacă!
Nu-i pe lume
Nici una
Frumoasă
Ca femeia lui Dacă.
Răspunde cu citat
Marcaje