MĂRŢIŞORUL – NOD GETIC DE COSMOGONIE SACRĂ


n sud-estul Europei există o datină unică, veche de peste 8.000 de ani, numită MĂRŢIŞOR, dăinuind din vremea MARILOR PREOTESE ce punctează Calendarul anual străvechi al Babelor, cu cele două anotimpuri: vara şi iarna de pe Funia Anului, răsucită n lumină şi energie.
Datina Mărţişorului e criptată n codurile datinilor, obiceiurilor, trăirilor, sărbătorilor străvechi ce se nnoadă pe calea vremii existenţei omeneşti. Mărţişorul indică transformările climatice de pe Terra cnd iarna geroasă şi nmoaie puterile sub lucirea timidă a razelor solare, din prima parte a verii, ştiută de primă-vară, cnd vremea vremuieşte, pnă cnd vara se instalează deplin.

Omul a testat vremea pentru a-şi jalona acivităţile din prima parte a verii, numită primă-vară, cu zile vntoase, cu ninsoare slabă, lapoviţă, dar şi cu zile călduroase de se dezleagă izvoarele ce curg pe coastele ncălzite, atunci cnd se curăţă pomii de ramurile uscate, se greblează grădinile, se ard uscăturile. n lumea originilor păstoritului, important este urcatul pe munte al turmelor Dochiei, care mpleteşte, nnoadă n sacralitate capetele Sforii Anului şi dispărnd nceputurile n infinitatea timpului. Ioan Marchiş demonstrează că mpletitul, răsucitul, nnodatul firelor, n cazul nostru alb şi roşu, arată că nodul getic este sacru…capetele sforii se unesc şi dispare nceputul. n același mod şi stindardul getic e făcut din fire nnodate, multicolore.
n străvechimea valahă geto-dacă, Anul Nou ncepea la 1 Martie, cu Zilele Babelor, nţeleptele lumii matriarhale ce țineau pnă la 9 martie, urmate tot de 9 zile ale Moşilor-Sfinţi, ct dura o săptămnă, după care urmează cei 40 de sfinţi măcinici, durata unei luni nscrisă pe Funia Anului, mpletită de Dochia păstoriţa tot anul ncepnd cu Mărţişor.
De mult de tot Mărţişorul era Cap de primăvară pe Funia Anului pe care se nnodau lunile, săptămnile, de cnd ncepea Prima Vară şi apoi Vara (vera – adevărată). Cumplita iarnă a fost zguduită de cele 10 mari glaciaţiuni prin forţa Megaenergiilor cosmice ce-au dezgheţat parţial Pămntul. Soarele a fost creat n ultimile aşa zise zile ale genezei, scrie n Biblie.
Pămntul şi ncălzeşte atmosfera treptat şi are nevoie de o perioadă de trecere n care se manifestă multe fenomene atmosferice-climatice. Iniţierile străvechi au păstrat codat aceste fenomene n legendele Mărţişorului, Anului Nou de la 1Martie, urmnd semnele din bătrni.

La SCHELA CLADOVEI n Clisura Dunării s-au descoperit pietricele albe şi roşii pe un fir vechi de 10.000 de ani, n plin matriarhat, ca n legenda Dochiei, păstoriţă străbună, ce nu vrea să cedeze locul tinerei sale nurori, poruncindu-i să spele rufe pe gerul năpraznic, ba mai mult să-i aducă fragi roşii, dovezi că poate urca muntele cu mioarele la păşune, ca să nnoade timpul n care va dispărea.
Iordache Golescu avea o condică cu Pilde, povăţuiri, şi poveşti cu trebuincioase lămuriri n care scria despre Mărţişorul de la 1 Martie, despre Căluşari, Crăiţe etc. După 100 de ani, Simion Florea Marian scrie despre Mărţişor, Mărţiguş, Marţ consemnnd ndemnul de a-l purta : Cine poartă mărţişoare/ Nu mai e prlit de Soare./

n legendele Mărţişorului importante sunt Baba Dochia, nora sa, ce se ntlneşte cu Mărţişorul, Sfntul Petru şi Dumnezeu – ce veghează legile cosmice, pnă ce raza de soare aduce şi Smburul luminii de viaţă dătător, energiile, cum scrie Mihai Eminescu n poezia Rugăciunea unui dac, care n legendă e jarul din cofiţa tinerei nurori, ce coace fragii roşii.
Dochia şi trimite nora să spele rufe şi să le frece pnă-s albe ca zăpada, ştiind că puţina apă dezgheţată ici-colo n-o va ajuta ci doar o va face să ngheţe şi astfel să scape de ea. Din senin apare un fecior care o aude plngnd şi i spune că e Mărţişor. O ndeamnă să spele rufele ncă o dată, şi-i dăruieşte o floare roşie cu marginile albe, din nou albul-lumina lucitoare şi roşul energetic, ce-o pune pe cap, la ureche. Fata s-a nviorat şi ndemnată de tnărul Mare Or, spălă rufele, le puse-n desagă şi acasă văzu că erau albe ca zăpada, deci Troianul alb nu era biruit de energiile cosmice, că se manifesta cu putere.

Baba Dochia vede floarea şi crede că-i cald afară. Iată că vechiul nu nlesneşte apariţia noului dect prin forţe cosmice, că mesajul Mărţişorului indică sferele astrale. Feciorul este un Or-Orean, Arian, de pe Marele Ormeniş al nceputurilor sacre, nzestrat cu energii speciale, cum spune Mihai Eminescu n poezia Călugărul şi chipul indicnd-o pe Ea- care n legendă e tnăra noră a Dochiei, ce nu trebuie să piară că e capătul firului de aţă, care ne dă viaţă ce lunecă din strămoşi n urmaşi.
Funia Anului era mpletită, nnodată, de Zna Dochia cnd urca pe munte, dar timpul i spune că trebuie nnoit şi nnodat, ntărit prin nora sa care să mpletească o nouă Funie a Anului cu care să nconjoare Pămntul, cum scrie Ion Ghinoiu n Dicţionarul de obiceiuri populare de peste an. Și iată că ziditoarea Nika, ştiută mai trziu drept Baba Dokia, este prezentă n mitologia cosmică romnă, păstrată scriptic de culegătorii de obiceiuri şi datini din satele romneşti, despre care scrie şi Antonio Maria del Chiaro n lucrarea Revoluţiile Valahiei, din vremea lui Constantin Brncoveanu.
Această Salbă a Anului este plină de noduri sacre codate străvechi n lumea geto-dacă, balcanică a vlahilor păstori, că Dochia este o prezenţă de păstoriţă străveche, de cnd e lumea lume şi are diverse nume precum: MartiNika, Marta, Marţolea, Matronallia, Dokia, Babele, Vntoasele etc, prezentă n Patriarhat ca MărţişOr, Mărţiguş, Marţ, Mţişor, Marte-Zeu.

O altă povestire din alt timpul cristic zamolsian la geţi spune că Baba Dochia şi-a trimis nora să-i aducă fragi copţi, semn că se putea duce cu oile la păscut. Tnăra a făcut un foc, să se ncălzească, după ce-a scotocit tufişuri, că nu ştia ncotro s-o apuce. De ea se apropie doi bătrni, ştiuţi drept Sfntul Petru şi Dumnezeu pe cnd umblau pe pămnt, care-o sfătuiesc să pună cţiva cărbuni aprinşi n cofiţă, dar să nu ridice capacul pnă acasă. Cnd ajunge acasă fata descoperă cofițași vede că frăguţele sunt roşii. Iată că n lumea creştină străveche a vlahilor–geţi se ştia că totul se nfăptuieşte cu sprijinul Domnului energetic ce ocroteşte nnoirea, cnd i vine vremea.
Interesant este că lumina lucitoare a Soarelui umplea văile, dar frigul nu dispărea. Sfntul Petru şi Dumnezeu indică fetei cărbunii aprinşi aceștia fiind purtători de energii pe care lumina nu le poseda deplin.

Mihai Eminescu, n Rugăciunea unui dac, surprinde energia cosmică ce: Din noian de ape, puteri ai dat scnteii din Smburul luminii de viaţă dătător.
ncepnd cu data de 24 februarie n calendar sunt multe sărbători ce punctează datini străbune pline de iniţieri străvechi. De la Dragobete n 28 februarie la Buna Vestire din 25 martie sunt pe Funia Anului Mărţişorul la 1 Martie, răsucit din fir roşu de energie mpletit cu cel alb de lumină, 8 Martie, ziua mamei, a femeilor, 9 Martie, Maginikele, ziditoare de energii cosmice, Alexiile la 17 martie, ce indică slobozirea vietăţilor ce iernează n Pămnt.
Dragobetele e o sărbătoare specială cnd primăvara reia ciclul naturii ce se rennoieşte şi n viaţa oamenilor. n acestă zi se nvestesc fetele cu calitatea de iubită, ce primesc pecetea-sărutul de DragoBete n faţa comunităţii, de ştie Tăt Natul că Dragobetele sărută fetele, aspect ce protejează feminitatea, gingăşia, fragilitatea, bogăţia energetică, luminată de curăţenia spirituală, n aşteptarea căsătoriei.

n calendarul Babelor, Mărţişorul e talismahul ce vesteşte Anul Nou n Hyperboreea, prima zonă de uscat dezvelită din gheţurile ancestrale, cea mai grandioasă lucrare cosmică, prin mijlocirea unor mesageri speciali aflați sub conducerea Domnului celui vechi numit Nike, Nika, cel ce se dăltuia pe stlpii de la căpătiul celor duşi şi, mai rar, pe crucile creştine. ncep Zilele Babelor – Marile Preotese ale Dochiei, după care patriarhii lumii creștine dau alte legi de a trăi.
La 8 Martie e ziua femeilor, a magiilor – megaenergiilor, asistentele Znei Nika, personalitate cosmică prezentă n mitologia romnă ca fiind nsoțită de Măcinike – măcinătoare, iar n scrierile patriarhale – măciniki.

O rugăciune știută de mine de la străbunica indică ziua de 9 Martie şi datina străbună:
Noua martie măcinikii / Cte opt la Joc Voinikii /
drept o misiune cosmică pe Terra sacră condusă de Noua. n această zi se fac nikolauri-măcinici, nişte colăcei n formă de 8, unşi cu miere şi presăraţi cu nucă pisată. n Oltenia se fac cerculeţe de cocă pe deget, care se răsucesc n opt, se usucă, apoi se fierb, ndicnd Apele Primordiale de după dezgheţ n care se pune nucă pisată şi scorţişoară, de se dau de pomană n castronele sau căni cu lumnări – luminikă.
Ziua de 9 Martie e plină de cutremure cnd bărbaţii intră n curţi dansnd n jurul ciomegelor pe care le bat n pămnt strignd: Intră frig şi ieşi căldură / Să se facă vreme bună / Pe la noi pe bătătură.

Cu ani n urmă, n calitate de professor, am fost n excursie cu elevii n Bulgaria şi le-am dus mărţişoare celor de acolo. Ghidul s-a minunat de frumuseţea martinikilor – cum le spun ei. Elevii au strigat n cor că-s mărţişoare. Bulgarii au preluat legenda mărțișorului de la valahii – mocani prezenţi n toate ţinuturile dunărene unde legenda urmăririi Dochiei, sora lui Decebal, de către Traian era veche de cel puţin 1500 de ani. La bulgari se schimbă mărţişoarele-martinike ntre tineri, apoi se agață n copacii nfloriți. La aromni Mărţişorul e numit Marţu ca şi la meglenoromnii și la istro-romnii din Albania, Croaţia, Serbia, Macedonia.
Ştiam cte ceva despre Legenda Dochiei de la bunicii mei, mocani veniţi n Dobrogea după 1877 din Zona Făgăraşului. De la ceilalți bunici veniţi din sudul Moldovei, din Zona Covurlui –Tecuci, ştiam că Dochia a ngheţat pe Muntele Ceahlău, acolo unde-s Pietrele Doamnei, de unde curge un izvor la aşa mare nălţime.

Povestirea despre Mărţişor e ştiută n toate Vlăhiile din sudul Dunării, păstrată n memoria colectivă, aşa cum o ştim şi noi, romnii. Pe Manuscrisele de la Marea Moartă din grotele de la Qumram e prezentă Zna Nika (Ni-apă şi Ka-pămnt), ziditoarea Cerului şi a Pămntului din Hyperboreea, OraNika, Zna măreţei Victorii, ştiută la geto-daci de Gaia – Dochia. n sudul Dunării invadatorii au preluat din ştiinţa veche pe Martinike, ca nceput de lume şi de datini, ştiut ca Mărţişor la noi, geto-dacii, solie de Mare Oran, cu rădăcini geto-dacice adnci. Aplecndu-mă asupra acestui subiect am fost mndră să constat că ştiam de la bunica despre Nika, dăltuită rar pe crucile din cimitirile vechi, că e Dumnezeu ăl Bătrn.
Iată că MăciNikele – megaenergiile de sub ornda Znei Nika, mesagerul nnoirii ce a pecetluit săcriile străbune ale Anului Nou, la 1 Martie, cnd Nike – Zeea Prometee, primul Om Zeu, prin acţiune Urieşească, a creat condiţiile existenţiale de pe Terra.
Toate datinile Anului Nou din zilele noastre se regăsesc n datinile de Mărţişor printre care: citirea semnelor primăverii, activităţile de păstorit, agricultură, pomicultură, ncremenirea Anului vechi. nnoirea timpului ce adaugă o verigă ca o mărgică pe Calea n Dar (calendar) de la Nika, legat de ştiinţa mişcării astrelor cu trimitere la mişcarea de rotaţie şi de revoluţie a Pămntului n jurul Soarelui etc.
De la 1 Martie ncep Zilele Babelor, Znele nţelepte străvechi, care ţin pnă la 9 Martie. Această săptămnă veche ncepe cu Baba Marta ştiută şi de Dochia, această Geae strămoaşă a păstoritului din arealul valaho-geto-dac. Zilele săptămnii au nume de zne străvechi n toată lumea.

Dochia, cititoarea pe semne, e precaută că se mbracă cu 9 cojoace pe care le scutură de ploile mocăneşti, de ninsoare. La romni există zicătoarea că atunci cnd ninge după 1 Martie şi scutură Dochia cojoacele. Zăpada cu fulgi mari pierind pe undele călduţe pe care zburdă mieii, iezii n feeria albă şi antrenează păstorii, copiii, glasul mioarelor, al cinilor că e Zăpada mieilor, cu reduse forţe ale gerului.
Dacă e cald urcnd pe munte, Dochia leapădă cte un cojoc, nu-l dezbracă sprea a-l refolosi, fiindcă se topește sub energiile primăverii. Femeile şi aleg cte o zi pe care-o numesc Baba Mea, după care ştiu cum va fi viaţa lor n acel An. Aceste zile indicnd cifrele ntre care a Noua este specială ca fiind cifra cea mare că de la 10 n sus sunt doar combinaţii ntre 1 și 9, la care trziu s-a adăugat Zero/ 0. n vechime, cifrele se scriau cu liniuţe verticale, așa cum făceau și plutaşii de pe Bistriţa. Dacă nmulţim lll.lll.lll cu lll.lll.lll, considernd că liniuţa verticală 1 e cifra 1, obţinem 12345678 – 9 – 87654321, numit de matematicieni Polindromul perfect prin simetrie.

Mărţişorul – mpletire de energie şi lumină pe Funia Anului prezent cu alb-lumină şi roşu energie, este şi pe steagul căluşarilor şi pe bradul de nuntă şi pe stlpul axiopolis al nnoirii şi cu fire albe şi negre, galbene şi roşii, albastre şi albe, ce exprimă dualismul lumină-ntuneric, cer şi pămnt, iarnă-vară, viaţă-moarte, bine-rău, frig-căldură etc, ce sunt citite pe semnele naturii, cum apar de sub zăpadă Omătuţele-Ghioceii, trimişi de Geea-Mama Pămnt, ce deznoadă apele, dar şi laptele mnzărilor, cnd se coc fragii cei roşii, vin rndunelele, berzele, cntă cucul, se ară pămntul etc.
Semnele că vara a biruit sunt: nflorirea trandafirului, cuvnt codat ca mai toate ce indică pe: Teea Ra n Dar pe Firul- Funia Anului, cnd nfloresc pomii, vin berzele şi cocorii…
La romani, Mărţişorul se numea Matronallia, anterioară Zeului Marte, cnd ncepeau Idele lui Marta. Matronallia romană străveche era patronată de zeul Marte n patriarhat, ştiut din vechime de la păstorii valahi-mocani veniţi n transhumanţă de pe Tisa, numiţi acolo tusci, că n toată lumea mediteraneană se vorbea geta străveche.
Prima lună din Anul Getic se numea Baba Marta. Toate lunile anului şi zilele săptămnilor ce au şi n zilele noastre nume de Mari Preotese, vechi de peste 8.000 de ani, sunt opera Arienilor carpatici.
Anul getic al păstorilor – mocanii valahi, se mpărţea n două perioade marcate de ziua Sfntului Gheorghe la 23 aprilie, cnd coborau cu oile la păşune n cmpie, pnă la Sfntul Dumitru la 26 octombrie, cnd se retrăgeau la iernat, spre a urca n primăvară pe munte, nţelepţire primită de la Dochia.

Mărţişorul străvechi era răsucit de fetele mari, de mamele pricepute, care nnodau la capătul şnurului cte un ciucure delicat, unul alb ca un ghiocel şi celălt roşu ca o frăguţă coaptă. Se purta nnodat la gt, la mnă, la picior, la pălărie şi pris n piept, cu ciucuraşii ca nişte clopoţei, şi la gtul mieilor, iezilor, mnjilor, viţeluşilor, căţeilor, pisicuţelor. n timp s-au legat pe mărţişor inimioare, gărgăriţe cusute ca purtătoare de veşti bune, simboluri de viaţă lungă, de sănătate, specifice pentru tineret, copii, mame, bunicuţe, feciori, taţi, bunici etc. Nelipsit era bănuţul de argint, chiar şi de aur, ce purta norocul soarelui aşezat pe marginea basmalei la aromnce, la gt şi la mnuţă pentru fete şi băieţi. Ţigăncuşele l aninau n cosiţe şi-l purtau adăugnd mereu și mereu cte unul, ori de cte ori primeau acest dar.
Şnurul mărţisor se purta 9 zile ori pnă nfloreau copacii, de care se aninau cu rugăciuni, cu dorinţe tainice. n Dobrogea noastră străbună urcam pe colţani cnd treceau stolurile de cocori şi gşte sălbatice şi slobozeam mărţişorul pe aripile vntului, să ne poarte nădejdiile. Unele bătrne nconjurau casa cu şnurul de mărţişor să fie protejată de rele.
Și astăzi parcă Dochia toarce firul vieţii din energia şi lumina Mărţişorului, şi-l nnoadă n infinitul existenţial.

Bibliografie:
• Eliade Mircea, ncercarea labirintului, Ed. Dacia,Cluj- Napoca, 1990;
• Ioan Marchiş, Nodul dacic, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2014;
• Ion Ghinoiu, Panteonul romnesc – Dicţionar, Ed. Enciclopedică, București, 2001;
• Iordache Golescu, Pilde, povățuri și cuvinte adevărate și povești cu trebuincioase lămuriri, 1799;
• Miron Scorobete, Dacia Edenică, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006;
• Mihai Eminescu, Versuri lirice, Editura Muzeului Literaturii Romne, București, 2000;
• Nicolae Densuşianu, Dacia preistorică, Ed. Arhetip, Bucureşti, 2002;
• Teodor Pamfile, Mitologia romnească, Ed. Socec, Bucureşti, 1916;
• Vasile Lovinescu, Dacia Hiperboreană, Ed. Rosmarin, Bucureşti, 1994;
• Simion F. Marian, Sărbătorile la romni, Studiu etnografic, Bucureşti, 1899;
• Simion F. Marian, Mitologie romnească, Ed. Paideea, Bucureşti, 2000.

Sursa: Olimpia Cotan – Prună

Adaptare: Carmen Pankau