Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: Întâlnire cu un alchimist

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    23.654

    Întâlnire cu un alchimist

    Întâlnire cu un alchimist




    La ce se refera toate textele sacre când se referă la ideea de „trezire„? Poate se referă la faptul că omul când „se trezește” obține o cunoaștere clară a legilor materiei şi energiei, inclusiv cunoaşterea tehnică. Se pare că fiecare civilizație se îndreptă spre o astfel de trezire, spre o astfel de cunoaștere. Spre asemenea cunoaştere se îndreaptă si civilizaţia noastră. Nu pare absurd să ne gândim că oamenii sunt chemaţi, într-un viitor relativ apropiat, să-şi „schimbe starea„, sa sufere o „transmutație” lăuntrică, precum alchimiştii legendari. De asemenea, este posibil ca civilizaţia noastră sa piara în întregime cu o clipă înainte de a-şi atinge scopul, așa cum, poate, şi alte civilizaţii au dispărut, autodistrugându-se pe drumul „trezirii” și al cunoașterii.
    Dar, cum evoluția se petrece în spirală, nu ar fi o problemă nici autodistrugerea. Asta deoarece urmașii acestei civilizații își vor începe viața și căutările de pe o treaptă mai înaltă a spiralei.

    Mai mult :https://clubenigma.ro/intalnire-cu-un-alchimist/

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    23.654
    Ganduri despre alchimie



    Ii voi spune "Jocul de luni". Si este gazduit deZinnaida. Si a aparut sub impulsul
    citatelor din carti postate de Ella. Participarea consta in redarea unor citate preferate.
    ”Click&Comment Monday”: Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si
    poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o!


    Ideea a aparut dupa ce am citit pe blogul lui Cristi titlul unui cantec: "Alchimie".
    Am vrut sa vad ce descopar legat de acest subiect...

    Toate definitiile urmatoare sunt extrase din DEX, dar in functie de sursa lor de
    baza si anul in care au fost adaugate, intervin totusi diverse nuante.

    "Știință ocultă din sec. XII-XVIII, fundată pe principiul analogiei, cu limbaj simbolic
    și ezoteric, ce urmărea descoperirea principiului care să permită transmutarea metalelor
    în aur și obținerea tinereții veșnice. 2 (Fig) Suită de transformări complexe sau subtile.
    3 (Fig) Sublimare a realității prin artă." (2010, Micul dictionar academic)

    "Formă de studiere empirică, experimentală a naturii, îmbinată cu elemente de
    astrologie și misticism, care urmărește transformarea metalelor comune în aur,
    crearea unui „elixir al vieții”, descoperirea „pietrei filosofale” etc." (2009 - DEX '09)

    "Stiință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint
    și aflarea unui leac. („elixirul vieții”) 2. subtilitate, analiză subtilă."
    (2000 -Marele Dictionar de neologisme)

    "Chimia din evul mediu, în cadrul căreia se continuă și se amplifică practicile
    meșteșugărești ale antichității de obținere a unor produse, ca sticlă, coloranți,
    metale etc., adesea cu presupuse puteri miraculoase." (1998 - DEX '98)

    "Știință ocultă apărută în Egiptul antic și răspândită în evul mediu, care urmărea
    găsirea „elixirului vieții” pentru a obține tinerețea veșnică și a „pietrei filozofale”
    miraculoase cu care să prefacă toate metalele în aur." (Dictionar de neologisme 1986)

    "Activitate mistică dezvoltată mai ales în evul mediu, care își propunea să descopere
    elixirul vieții și să transforme metalele în aur cu ajutorul unei așa-zise pietre filozofale miraculoase; unele rezultate pozitive ale cercetărilor întreprinse de alchimiști au
    constituit începuturile chimiei moderne ca știință."
    (Dictionarul Limbii Romane 1955-1957)

    "(fr. alchimie, mlat. alchymía și alchemía, d. ar. al-kimia, care nu e altceva decat
    cuvantul chimie cu art. arabic. V. chimie). O știință medievală prin care se căuta
    piatra filosofală (ca să prefacă un metal într-altul, mai ales în aur) și elixirul de
    prelungit vĭața. Ei i se datoreaza descoperirea fosforului, a pulberiĭ explozive,
    a alcoolului etc. Prin ea s-a ajuns la chimie." (1939 - Dictionarul Limbii Romane)

    "Stiință cultivată în evul mediu spre a afla piatra filosofală, menită a preface metalele
    în aur, și panaceul universal, menit a da omului junețe și nemurire: alchimia a dat
    naștere chimiei moderne." (1929 - Dictionar Universal al Limbii Romane)

    Chiar daca v-am plictisit un pic cu aceste paragrafe, mi s-a parut totusi interesanta
    evolutia in timp a definirii cuvantului si intr-un fel diluarea semnificatiei initiale,
    ca si cum informatiile originare nu ar avea prea mare importanta, desi tocmai
    acestea cred ca sunt cele deosebite. Este doar o parere la o prima lectura si
    recunosc ca e prima data cand m-am uitat in felul acesta la un cuvant, poate nu
    de impact, dar cred ca se poate brodi o poveste, pornind de la aceasta idee, despre
    cum preluam bucatele de 'cunoastere' pentru propriile rationamente si cat de
    atenti merita sa fim la preluarea lor.




    "Interesul istoricilor ştiinţelor şi al intelectualilor în general, pentru alchimie a
    fost concentrat mai ales asupra porţiunilor "ştiinţifice" din literatura alchimică.
    Erau stimaţi numai acei autori care arătaseră în scrierile lor că sunt înzestraţi cu
    însuşirile omului de ştiinţă modern: capacitate de observaţie, scepticism faţă de
    legendă şi mit, oarecare putere de inducţie şi foarte multă prudenţă."
    Mircea Eliade


    Alchimia pare sa fie un subiect ciudat, cu citate mai putin evidente si
    mai mult metaforice, dar am descoperit totusi niste idei interesante.


    Autorii cartii 'Dimineata magicienilor', Louis Pauwels si Jacques Bergier
    au inceput sa studieze alchimia impreuna. Voi cita din site-ul sursa:

    "Cercetările lor au ajuns la câteva concluzii. Nu s-au preocupat într-atat de istoria şi
    filozofia acestei ştiinţe tradiţionale, cât au căutat niște puncte comune între visurile
    vechilor “filozofi chimici” şi realităţile din fizica modernă.

    Astfel, ei au concluzionat că alchimia ar putea fi unul din cele mai importante reziduuri dintr-o ştiinţă, o tehnică şi o filozofie aparţinând unei civilizaţii dispărute. Ceea ce au descoperit ei în alchimie, corelat cu ştiinţa modernă, i-a făcut să creadă că alchimia, cu tehnicile ei subtile, nu este numai produsul unei “revelaţii divine” picate din cer. Ei nu resping neapărat ideea de revelaţie sau de inspirație. Însă nu credeau că alchimiștilor li se arăta vreun Dumnezeu care să le spună într-un limbaj tehnic: “O, fiule aşează-ţi creuzetul sub lumină polarizată și spală scoriile tale cu apă tridistilată!


    De asemenea, cei doi nu credeau că tehnica alchimică ar fi putut să se dezvolte prin tatonări, prin încercare-eroare, prin minuscule bricolaje și fantezii. În fond, zic ei, alchimia însemna o dezintegrare atomică. Iar pentru asta trebuia să deții niște tehnici precise.
    Ei credeau că în alchimie subzistă fragmente dintr-o ştiinţă dispărută, greu de înţeles şi de utilizat, în lipsa unui context clar.


    Alchimistul, la capătul “travaliului” său asupra materiei, vede, conform legendei, cum se petrece în el însuşi un fel de transmutație. Ceea ce se întâmplă în creuzet se întâmplă şi în conştiinţa sau în sufletul lui. Ε o schimbare de stare. Toate textele tradiţionale insistă în această privinţă, evocă momentul când Opus Magnum se desăvârşeşte şi când alchimistul devine un “om treaz la minte“.


    La ce se refera toate textele sacre când se referă la ideea de trezire? Poate se referă la faptul că omul când “se trezește” obține o cunoaștere clară a legilor materiei şi energiei, inclusiv cunoaşterea tehnică. Se pare că fiecare civilizație se îndreptă spre o astfel de trezire, spre o astfel de cunoaștere. Spre asemenea cunoaştere se îndreaptă si civilizaţia noastră. Nu pare absurd să ne gândim că oamenii sunt chemaţi, într-un viitor relativ apropiat, să-şi “schimbe starea“, sa sufere o “transmutație” lăuntrică, precum alchimiştii legendari. De asemenea, este posibil ca civilizaţia noastră sa piara în întregime cu o clipă înainte de a-şi atinge scopul, așa cum, poate, şi alte civilizaţii au dispărut, autodistrugându-se pe drumul “trezirii” și al cunoașterii.
    Dar, cum evoluția se petrece în spirală, nu ar fi o problemă nici autodistrugerea. Asta deoarece urmașii acestei civilizații își vor începe viața și căutările de pe o treaptă mai înaltă a spiralei."


    Idei cumva diferite de definitiile clasice. Cu atat mai mult cu cat Bergier a facut si studii
    de fizica nucleara, ceea ce explica cumva punctele lor de vedere mai deosebite.



    Poate ca citatele de astazi au fost cumva altfel, dar subiectul mi s-a parut
    deosebit, chiar daca ideea despre el a tasnit dintr-o melodie...



    Si pentru ca am mai descoperit ceva interesant si nou pentru mine,
    va spun si voua, ca mi-era dor de putina matematica...
    (inca nu am experimentat...)




    Sursa:https://suzanamiu.blogspot.com/2018/...uri-despre.htm
    l

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •