Indicii ca o persoana a adoptat mentalitatea de victima

[latan.elena]

Psihoterapie ArtDeVivre

Indicii ca o persoana a adoptat mentalitatea de victima:

1. Da vina constant pe oameni sau contexte pentru starile lui proaste.

2. Are o filosofie de viata de tipul “ universul are ceva cu mine”.

3. Crede ca toata lumea are ceva cu el si ca oamenii au constient intentia sa-i faca rau.

4. Este extrem de cinica si pesimista.

5. Simte ca nu are nici o putere de a schimba lucrurile.

6. Gaseste placere in a impartasi celorlalti povestile tragice care i s-au intamplat.

7. Are tendinta de a-si invinovati sau responsabiliza partenerul pentru modul in care se se simte.

8. Se autodenigreaza constant.

9. Crede ca doar lui i se intampla lucruri rele.

10. Refuza sa-si analizeze convingerile sau sa-si asume responsabilitatea de a face ceva sa schimbe lucrurile.

11. Chiar si atunci cand lucrurile merg bine in viata lui gaseste motive de a se plange.

Astfel de persoane sunt extrem de greu de tolerat fiind un soi de “vampiri energetici”. Ei dezvolta un fel de narcisism introvert (mult mai periculos decat narcisismul extrovert care poate fi mai usor de identificat) – pentru ca se simt indreptatiti din cauza suferintelor traite sa se planga, sa fie ascultati, sa fie tolerati si chiar sa abuzeze sau profite de atentia si intelegerea celorlalti.

Acest tip de comportament toxic va atrage in general persoane aflate intr-o extrema a empatiei care vor fi impresionate de dramele acestui individ si, manate de dorinta de a salva oameni, vor asculta la nesfarsit pomelnicul neajunsurilor celuilalt. Dar nu vor reusi nimic pentru ca schimbarea omului incepe atunci cand el insusi isi asuma responsabilitatea propriilor reactii la ceea ce viata i-a oferit.

Paradoxul este ca victima vietii se transforma ea insasi intr-un abuzator si perpetueaza fix comportamentele din cauza carora el insusi se considera o victima.

Nu poti face nimic pentru persoanele care au mentalitatea de victima – ei gasesc la nesfarsit justificari in trecutul lor pentru comportamentul actual de neasumare a responsabilitatii.

Principiul este acesta: cel care nu se vindeca de ceea ce i s-a intamplat, va face sa sufere oameni care nu i-au gresit.

Psihoterapie ArtDeVivre

[latan.elena]

Psihoterapie ArtDeVivre

Desi e in trend cinismul si sarcasmul pe subiectul dragoste (un mecanism de aparare necesar si terapeutic pentru toti cei dezamagiti), sa nu uitam, totusi, ca dragostea e o implinire inegalabila.

Nu o vor gasi toti, iar din cei care o vor gasi, o vor pastra si mai putini.

Orgoliul si alte calcule meschine sunt capcanele in care dragostea se dezintegreaza, lasandu-i pe unii cu false generalizari, pe altii cu regrete intarziate si pe unii, mai putini, cu autocunoastere.

Pentru ca in orice dragoste esuata exista un proces initial de automintire si autohipnoza - vedem lucruri care nu ne convin, dar ne facem ca nu stim. Sau luam o supradoza de speranta crezand ca celalalt se va schimba.

Tot in dragoste suntem vinovati si de autoidealizare - ne credem mai capabili sa iubim decat suntem in realitate. La fel cum idealizam si dragostea ca si relatie - ne asteptam sa fie fara conflicte, ne asteptam la telepatie, ne asteptam sa vina de la sine, fara efort.

Cine nu stie a suferi autocunoastere si comunicare radicala, nu va sti sa iubeasca - si va fi propriul sau inamic.
Iar cine intelege ca fara dragoste e un om sfarsit, o va lua de fiecare data de la capat indiferent de dezamagiri, mai pregatit, mai lucid si mai imun la iluzii!