Petrea Ciortan


(În rândurile ce urmează, printre altele, prin proprie experiență am bucuria de a vorbi extrem de nuanțat și personal despre paradigma viului, a vieții ce poate fi numită și holistică sau căruia îi putem spune și o cultură a femininului ce implică raportarea la viață și nu la abstract și conceptual.)

În mai 2017 mi s-a oferit o experiență de zile mari la care încă mă raportez. Timp de șapte zile am avut o super activare la nivelul centrului inimii. A început brusc. Deodată. Timp de șapte zile am dormit câteva ore și timp de aproape patru zile nu am putut să mânânc nimic. Abia în a patra zi am zis, ok, nu vreau să încep să plutesc și am mâncat ceva.
De la oră la oră centru inimii era din ce în ce mai activ. Radia și iar radia. Și mi-am zis așa ironic: “Asta înseamnă inimă activă?”. Adormeam câteva minute și apoi eram luat pe sus. Un tsunami de energie ce o asociem cu iubirea m-a lovit. Și firește că am rămas mut de uimire. Nu aveam cu ce să asociez așa ceva.

În a treia zi s-a produs ceva uimitor. Am început să observ cum din zona inimii se secretă ceva care se duce spre toate celulele. Ca un fel de hrană subtilă pe care o mai simt și acum uneori secretată din zona inimii. Am înțeles subit că organismul poate să ajungă să se hrănească singur, fără raportare la Soare sau ceva asemănător.
Uimirea mea a fost mare fiindcă nu am mai întâlnit nicăieri astfel de exemple. Doar într-o transmisie a Lorinei Gorgo se amintea de independența organismului și de faptul că el va ajunge să nu mai depindă de exterior pentru hrană.
Stările de extaz, uimire asociate cu această observare practică a inteligenței corpului m-au făcut să mă raportez diferit la centrul inimii și ce înseamnă a avea o inimă deschisă.

Cele șapte zile s-au scurs, intensitatea a început să scadă și am înțeles că mi s-a oferit șansa să experimentez, să gust din ceva magnific ce într-o zi va fi realitate cursivă.
Din acel moment am început să văd total diferit câmpul inimii și să înțeleg cât de departe suntem de ceea ce înseamnă a avea o inimă deschisă, o inimă activă. Dincolo de asta am început realmente să mă adâncesc cât mai profund în inteligența corpului, să dau toate metaforele deoparte și să decid să mă aventurez în a înțelege acest minunat templu numit corpul uman.
Încă trăiam în Apuseni când am avut această experiență exact când simțeam că a venit vremea să părăsesc muntele și pot spune că Apusenii reprezintă cel mai potrivit loc energetic pentru a-ți activa intelegința inimii și a părții superioare a creierului emoțional căreia îi spunem plex solar. De ce? Datorită aurului și energiei specifice de acolo.

La 6 luni au urmat 3 săptămâni de durere continuă pe centru inimii: în oase, în inimă, în coloană. Uneori nu puteam să mă mișc. Simțeam că se deschide ceva acolo. Că se întâmplă o magie.
Pe acest fond de deschidere către inteligența corpului au început să curgă tone de informații spre mine despre corpul uman, despre creierele lui. Asocierele între metaforele tradiției și desăvârșita funcționare a organismului au început să se creeze, pe un fond de pionierat absolut. Până acum nu am întâlnit în vreo lucrare o imagine de ansamblu despre cum să îți activezi creierele și inteligența organismului. Informații disparate, dar din fericire unele informații extrem de clare pe care am început să le corelez.

Și din fericire a venit momentul zero, când, desigur, inspirat de ceea ce înțelegem prin conștiință, am făcut multiple conexiuni și am zis…….începem activarea creierului emoțional și purificarea emoțională. Mi-am dat seama că aveam toate datele la îndemână, că mă pregătisem ani de zile pentru asta, deși nu îmi era totul foarte clar.
Zis și făcut. Cu o anumită imagine de ansamblu am început să intru în înțelesul creierului emoțional – sistemul nervos enteric – și în scufundarea în informația din el, informație ce poate fi asociată cu corpul astral. Iar asta, atât pur fizic prin tot felul de substanțe administrate, menite să agite apele informației de acolo și să scoată din reziduuri, cât și printr-o abordare psihoemoțională ce are ca centru acceptarea și blândețea. Plus încă multe ale gesturi și atitudini conexe.

Ce a urmat a fost colosal. Au ieșit tone de chestii la iveală, da tone, fiindcă atunci când agiți apele, când te scufunzi ai șansa să vezi imperiul limitărilor. Și totodată și extrem de important am apăsat pe butonul reconfigurării organismului. Înțelegeam cîte ceva, dar prin experiență am început să simt cum serotonina, dopamina, melatonina, gaba încep să fie secretate din abundență. Am început să simt cum organismul începe să gândească diferit. Pentru mine a te culca la miezul nopți după decenii de stat noaptea a fost revoluție absolută. S-a schimbat modul în care corpul secreta melatonina.
Corpul a început să gândească altfel, să vrea altfel, să simtă altfel. Bucuria organică începea să crească. Un sentiment al prospețimii și înmuguririi. Și în același timp scufundările mele în universul emoțional au luat amploare și momentul culminant a fost când am simțit că am ajuns în marele hău și nu vreau să insist asupra acestui subiect. E un punct de turnură imens, când pur și simplu ai șansa să îmbrățișezi toată informația din corpul astral și să creezi o falie către energia planetei sau către corpul budic.
Pe 23 iunie 2018, după ce am primit undă verde pentru a susține ceremonia rozei (ceea ce este colosal pentru un bărbat) am fost “fulgerat” noaptea de o energie imensă. Aproximativ 12-16 ore m-am zvârcolit în pat la limita delirului. Ce intra în corp era imens și dragul de el corp nu înțelegea. Energia curgea la nivelul buricului și glandelor adrenale.
Mai tarziu am realizat că energia venea de la energia Pământului. Că în sfârșit primisem onoarea, după atâtea purificări și acordat la natură de a gusta din simplitatea și naturalețea Pământului. De asta știu prea bine că mai mult de 90 de procente din populația Pământului dacă ar fi cuplată la energia Pământului ar leșina instant după câteva minute.
Bucuria mea cea mare a fost să observ prin august cum pot să percep marea cu pântecul. Cum între creierul emoțional și oceanul de ape este deja o relație. Minunat.

Tot prin august a urmat o puternică calibrare a ochilor pe un fond de continuă creștere în frecvență. Prin octombrie deja când pășeam observam cum creierul inimii radiază și începeam să mă bucur enorm de observarea corpului și activarea inteligenței lui.
În tot timpul acesta am făcut tone de corelații, am citit studii peste studii, lucrări științifice masive, pentru a vedea mai amplu, dincolo de experiența prin care trec.
Am înțeles că o să ia cam șapte ani să parcurg acest proces de adâncire conștientă în inteligența corpului, după ce am parcurs o etapă de șapte ani de purificare transgenerațională și inițiere în arta de a trăi.

Pe acest fond de experimentare, foarte mult din literatura spirituală a început să mi se pară naivă, dar necesară pentru cei care sunt acolo unde sunt pentru a lor creștere. Pe de altă parte este crunt că în atâtea cărți, atâtea curente existente să nu existe descrieri simple și clare ale activării inteligenței corpului, să nu existe informații simple despre limbajul natural al vieții. Ci doar chestii parțiale și exprimate prin prisma religiei, tradiției și culturii specifice. Bănuiesc că aici suntem ca evoluție la nivel planetar. Și e minunat și perfect așa cu e. Numa bine, realizez că am mult de lucru.
De o lună a urcat energia atât de mult, mai bine spus creierul emoțional și cel al inimii s-au activat puternic și preiau informație de la Pământ și Soare atât de intens de mi-a fost aruncat în aer creierul cranian. Mai ales emisfera stângă. E cu durere uneori, o durere pe care o înțeleg și accept ca parte a reînvierii mele și activării inteligenței organismului prin minunata relaționare cu energia vieții. E o durere a întregirii.
Trăiesc cum ar veni o activare permanentă a energiei vitale ce resetează organismul. Și așa cum este menționat și în Cheile Genelor și mai afirmă și alții, la acest nivel pot apărea unumite dureri fiindcă corpul este realmente bombardat de energie pentru a se redefini.

Iar toate acestea descrise au survenit în viața mea după ani și ani de activări și tremurici și simptome și nopți întrerupte de la fluxurile de energii și dureri de oase, după ani și ani de stat în câmpuri energetice mari, în rezervații naturale, după ani și ani de călătorii și înțelesuri.
Nu am fost luat așa peste noapte de energii. Ci am trecut prin enorm de multe ajustări, activări și purificări.
Iar toate acestea m-au condus la corp și la relația cu Pământul și Soarele. Și mă adresez din acest spațiu al experienței în care nu mai e loc de cețuri spirituale, de supra uzul unor cuvinte și concepte, deși înțeleg năzuința fiindcă am trecut prin oceanul de cuvinte, concepte și aspirații.
Iar ce se întâmplă în mine e revoluție absolută și e minunat așa. Mai ales că mi-a fost dată șansa teribilă de a trece printr-o purificare emoțională și pot să zic Slavăăăă Viețiiiii.

Ceea ce împărtășesc nu ține de vreun punct de vedere, de vreo doctrină, de o cale, ci vorbesc despre inteligența corpului ce este comună tuturor. Vorbesc despre resuscitarea rasei umane și posibilitatea ieșirii noastre de sub imperiul limitărilor conținute în energia câmpurilor astrale pentru a ne întâlni cu energia pură a Pământului. Vorbesc despre posibilitatea de a ne adânci în limbajul natural al vieții cu tot cu corp ce are modul lui extrem de inteligent de a comunica și relaționa cu mediul atât timp cât noi suntem dispuși să ne adâncim în activarea inteligenței lui despre care începem să avem o minimă idee.
Iar asta e colosal. Știu prea bine că am intrat într-un teritoriu extrem de puțin umblat de către oameni, iar ceea ce mă bucură cel mai mult este că există această deschidere de a vedea ce se întâmplă din perspectiva naturalului, a umanului, a firescului.

Am trăit într-o cruntă ignoranță, dar nu neapărat în ceea ce privește universul ideilor, ci în ceea ce privește adevărul despre trupurile noastre, despre natura noastră adevărată. Și abia după ce vom gusta din inteligența sădită în noi vom putea să avem o minimă, vagă idee despre infinitatea conștiinței. Prin experiență, trăire și nu prin raportare teoretică și discurs mental.
Ne putem închipui orice despre univers, dumnezeu, spirit, însă în momentul în care începi să trăiești prin filtrul aprinderii logosului trupului tău în relație cu logosul planetei și al soarelui, totul se schimbă, totul capată alt sens.

Da. Am realizat în ultimii doi ani și mai ales în ultimile luni cât de vital este să conturăm un limbaj al simplității care să ne învețe ce este corpul uman, cum putem să îi activăm inteligența, cum putem să ne eliberăm de moștenirile transgeneraționale, cum putem ieși de sub incidența astralului inferior și păși în grația și simplitatea vieții.
Cât de vital este să lăsăm tradițiile în spate cu tot respectul, luând de acolo trimiterile către limbajul natural al vieții (toate vorbesc despre asta mai mult sau mai puțin conștient) și devirusându-le de conceptual pentru a ne servi cu adevărat în prezent întru onorarea noastră și a vieții. Oricum experiența și trăirea primează, nu limbajul de lemn.

Am înțeles cât de vital este să demisticizăm totul (nu mă refer la trăirea mistică care este deplin onorabilă) și să vorbim uman, clar, simplu, fără înflorituri cuantice și pompoșenii învechite. Deja când începem să ne exprimăm în termeni de chakre și kundalini lucrurile încep să se încețoșeze. De ce? Fiindcă în mare parte doar cei ce nu au înțeles ce este în spatele acestor termeni vorbesc despre ei. Și uite așa avem acum o inflație de informație inadecvată sau netrăită și de oferte întru iluminare susținute de oameni care nu au nici cea mai vagă idee ce presupunea chiar în tradiție iluminarea. Și asta e firesc, chiar înțeleg rostul acestor fenomene, dar mai ales este firesc să pășim în naturalețea noastră prin experiență și trăire.
Am înțeles cât de mult suntem sedați de limbaj și de setea de sens, de umplere a golului interior cu tot felul de cuvinte și concepte. E una din cele mai dramatice capcane întinse rasei umane și în ea pică extrem de mulți oameni fiindcă nu există repere clare, nu există o experiența necesară la nivel colectiv.
Urmează ani de foc pentru mine și de profundă adâncire în a trăi adevărul sădit de viață în noi și în trupul Pământului. Urmează ca experiența să mă învețe noi și noi lucruri și să am și mai multă putere de a împărtăși ceea ce descopăr.
Știu prea bine că este onoare absolută faptul că am pătruns în acest univers și știu prea bine că am făcut-o pentru noi toți și pentru o amplă documentare menită a fi împărtășită. Mă simt cum aș fi câștigat la cea mai mare loterie a vieții, mă simt hărăzit cu o soartă aurie și noroc galactic.

Urmează să scriu o serie de cărți și nu e nici o grabă fiindcă ele nu pot fi scrise decât odată cu adâncirea în a experimenta, plus că acest univers în care am pășit îți cere o cultură enciclopedică și ea se clădește în timp.
În momentul prezent principalul instrument de exprimare și împărtășire a tuturor celor înțelese și trăite îl reprezintă cursul Cosmologia și limbajul natural al vieții ce durează minim un an fiindcă abia într-un an îți poți crea o minimă idee despre un anumit traseu menit să ne resusciteze, să ne scoată din imperiul limitărilor, să ne redefinească chimia și biologia corpului.
Pe 21 ianuarie un nou grup de oameni pășește pe acest drum al adâncirii în natural și firesc. Porțile sunt deschise tuturor celor care vor să pășească în una din cele mai frumoase călătorii ale vieții: o călătorie a resuscitării și pășirii în grația servirii întregului.

Trăim momente epocale, de mare transformare socio-culturală. O nouă paradigmă se definește, o paradigmă holistică ce implică aplecarea asupra vieții, corpului, apei, emoțiilor, relațiilor dintre regnuri și imens repect față de planeta Pământ. Pe acest fond următorii doi ani (mai exact încă 16 luni) cât va fi Nodul Nord în Rac suntem chemați imperios să onorăm viul, să ne plecăm asupra inteligenței corpului, să cultivăm respect față de planeta Pământ. Și toate acestea: apă, corp, sistem de viață, pădure, planeta Pământ sunt înrudite și fac parte din curgerea vieții așa cum este ea și însăși deschiderea către acest univers presupune a îmbrățișa o atitudine feminină și a merge pe drumul armoniei dintre feminin și masculin.
Și ar fi minunat să înțelegem că femininul este o caracteristică a vieții și nu se explică prin ceea ce trăiește o femeie, după cum nici masculin nu e ceea ce trăiește un bărbat dincolo de faptul că la un anumit nivel distincția dintre feminin și masculin dispare. Ele arătându-se a fi una și aceeași energie a vieții ce îmbracă chip diferit în funcție de context.
Ce avem de înțeles este că absolut cu toții am trăit într-o cultură preponderent masculină și că doar aplecarea asupra viului și a vieții o să ne învețe să ne dezvoltăm latura feminină, curgătoare, ancorată în ceea ce este și în curgerea vieții.
Iar cei mai buni maeștri ai acestui proces sunt adâncirea în inteligența corpul uman și raportarea la energia planetei și a Soarelui.

PS. Pentru doritori, informații despre cursul Cosmologia și limbajul natural al vieții se află

aici: http://templulvietii.ro/…/cosmologia-si-limbajul-natural-a…/