Copilul, ca o jucărie stricată pe care părintele o aduce la psiholog – dialog cu Valentin Radu ARSENE
Adina POPESCU
Ce înseamnă, din punct de vedere al psihologului, să fii un bun părinte?
Un părinte bun înseamnă să nu fii un părinte rău. Poate sună ca o glumă, dar aș vrea să relaxez puțin presiunea asupra părinților. Mai potrivit ar fi să ne dorim de la părinți să fie suficient de buni. Este foarte la îndemînă să imaginăm principii și reguli ideale cu care să torturăm părinții. Acum avem acces la cunoaștere și încep să apară date relevante din studii serioase despre parenting. Dar cînd aprinzi prima dată lumina în camera în care pînă ieri aveai doar o lumînare, te cam apucă groaza. După asta, poți să te apuci de muncă sau să stingi lumina la loc. Cam asta fac cei prinși de ideile antivaccinare: sting lumina pentru că se simt copleșiți de perspectiva efortului de a trăi într-o lume a cunoașterii și preferă să se întoarcă pe tărîmul irațional al gîndirii magice, în căutarea miracolelor salvatoare. În realitate, noi nu putem fugi din viața noastră.
Un răspuns simplu ar fi că un bun părinte poate avea în vedere în mod real interesul copilului, nu doar ca intenție declarată. Este cea mai mare provocare și cel mai de preț dar pe care îl poți oferi: să vezi omul de lîngă tine, să-i asculți vocea și să încerci să-i înțelegi alcătuirea unică. Părintele pleacă în relația cu copilul său din pozitia de „obiect“ de dependență. Este un statut de zeu, de Creator. Vă imaginați ce măgulitor poate fi pentru ego-ul unui părinte. Dar misiunea lui va fi să se dea jos de pe piedestal, să se lase provocat și să iasă din dinamica zeu-adulator. Un bun părinte nu cultivă dependența copilului pentru a-și hrăni importanța și utilitatea, ba mai mult, folosește nevoia copilului de atașament pentru a-i încuraja autonomia, autenticitatea și în final independența.
Un părinte bun este un părinte disponibil, încărcat cu energie, nu devitalizat, iubitor și stabil emoțional. Copiii au nevoie în mod fundamental de un „procesor extern“ care să le regleze emoțiile pentru a face față stresului de a fi într-o lume în care trebuie să îndure frustrare pentru a și îndeplini nevoile.
Continuare:https://www.dilemaveche.ro/sectiune/...Ntj55an4zMl6lA
Marcaje