„Nu există călătorii decît cu trenul“ - interviu cu scriitoarea Nora IUGA
Am citit Săpunul lui Leopold Bloom cînd eram în facultate. Mi s-a părut de-o vitalitate cuceritoare. Apoi ne-am intersectat de multe ori, dar n-am stat niciodată de vorbă. De la distanţă şi din scris, aş fi putut băga mîna în foc că Nora Iuga e un personaj. Această întîlnire în care am vorbit despre plecări de tot felul m-a bucurat şi m-a emoţionat în egală măsură.
Care e prima dvs. amintire legată de plecatul de acasă?
La mine amintirea asta este extrem de veche. Nu plecam chiar în vilegiatură, ci plecam cu mama în Germania, unde tatăl meu avea un angajament pentru că era şef de orchestră (de café concert într-un restaurant mare din Germania). Poate că era la Hamburg, poate că era la Kassel, nu mai ştiu exact unde era. Eram destul de săraci, iar o asemenea călătorie nu şi-o putea permite oricine, de asta călătoream cu clasa a III-a. Clasa I era cu fotolii cu pluş albastru, clasa a II-a cu pluş roşu, iar clasa a III-a era cu banchete din stinghii de lemn lăcuite. Foarte curate şi bine lustruite. Dar nu erau deloc comode. Pe vremea aceea o călătorie pînă la Hamburg dura vreo două zile şi jumătate.
Cel mai mult îmi plăcea să mă uit pe fereastră pînă mi se turtea nasul de ea şi aburii veneau de pe nări şi din gură pe geam şi aveam senzaţia că e ceaţă afară. Al doilea lucru care mă surprindea foarte tare era că nu ştiam de ce trenul mergea înainte, iar copacii rămîneau în urmă.
Vă mai place să călătoriţi cu trenul?
Îmi place să călătoresc numai cu trenul. Probabil că această plăcere îi marchează pe toţi bătrînii. Vorbind o dată cu domnul Şora, la care ţin imens (e omul pe care îl stimez cel mai mult din toată intelectualitatea noastră), mi-a spus la un moment dat că nu există călătorii decît cu trenul. Atunci am simţit că aparţinem aceleiaşi familii.
Contiuare:https://dilemaveche.ro/sectiune/tema...xiNDfG7WvkCbRw
Marcaje