Papornița Moșului
Pagina 1 din 2 12 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 19

Subiect: Originea kurzilor

  1. #1
    Administrator Avatarul lui admin
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289

    Originea kurzilor

    O LIMBĂ GETICĂ VORBITĂ DE 42 DE MILIOANE DE KURZI CARE NU AU ĪNCĂ O ȚARĂ PROPRIE

    Publicat pe august 11, 2015 de Thraxus Ares

    O limbă vie este limba pe care părinţii o transmit īn mod direct şi prin viu grai copiilor lor. O limbă moartă este limba pe care profesorii o transmit discipolilor. Aici se īncadrează latina, sanscrita, hitita…
    De ce au murit sanscrita și latina și de ce se vorbește și azi limba romānă (inlusiv a aromānilor) sau limba kurdă, limbi cu atātea cuvinte comune? Iată o īntrebare la care mulți lingviști au īncercat să’i afle răspunsul.
    Analiza de față īncearcă să ne apropie soarta kurzilor și limba lor, sperānd ca aceste rānduri să constituie o mică oază de informații despre o etnie sub vremuri, așa cum o cunoaștem și pe cea a aromānilor sud-dunăreni, care īn destinul lor īn istorie s’au ales totuși cu o țară mamă, Romānia.
    Kurzii, din nefericire, nu au o țară mamă, iar drama acestora arată cāt de artificiale sunt granițele politice ale lumii.
    ”Există īn lume popoare predestinate īn mod excepţional pentru surghiun şi deportare. Aceştia sunt evreii, armenii, pieile roşii, ţiganii şi kurzii… dacă suferinţele īndurate de primele trei popoare au fost comentate īn scris şi se cunosc […] aproape 99 la sută din adevărul kurd nu s’a descoperit īncă…. Īn ciuda faptului că ei, kurzii, sunt consideraţi unul dintre cele mai vechi popoare ale istoriei, se cunoaşte despre realitatea lor doar o proporţie de unu la sută”, Ali Husein Kerim, Istoria kurzilor īn Peninsula Balcanică.
    Kurzii (īn dialectele vechi persane, kurd īnsemna dur, puternic) din Romānia visează la independență, susținānd că sunt 42 de milioane de kurzi, īn timp ce insurgenții islamiști din Irak aproape bat la porțile Bagdadului. Kurzii din Romānia se uită cu bucurie la ce se īntāmplă īn partea de nord, unde poporul lor e foarte aproape să obțină primul stat kurd.
    Situația internațională nu este deloc bună, īnsă se speră că oamenii vor avea īnțelepciunea să nu ducă mai departe toate conflictele izbucnite sau care stau să izbucnească. Īn noianul de știri care redau, mai mult sau mai puțin exact informații de pe aceste teatre de luptă, a apărut menționată o limbă a unui popor care nu are o țară a sa: KURDA.
    Kurda face parte din ramura ariană a familiei limbii getice a MASSAGEȚILOR plecați de la Marea Getică, și se vorbește īn regiunea Kurdistanului, īmpărțită īntre mai multe state: Iran, Irak, Siria si Turcia. Potrivit specialiștilor, kurda s’ar īncadra ca o limbă iraniana nord-vestică, deși alții ar plasa’o la confluența dintre cele nord-vestice și cele sud-vestice, datorită unor influențe din partea persanei, apărute ca urmare a unor contacte repetate de’a lungul istoriei.
    Datorita īntinderii teritoriului pe care este vorbita și a istoriei zbuciumate care i’a separat pe unii vorbitori de alții, īn prezent, kurda constă īn mai multe dialecte, mai mult sau mai puțin inteligibile reciproc. Principalele dialecte sunt: Kurmanji īn nord recunoscută ca limbă minoritară īn Armenia și vorbita, de asemenea, īn Turcia, Siria sau Iran și Sorani spre est si sud, a doua limba oficială īn Irak.


    Printre primele mențiuni ale limbii kurde se numără relatarea din secolul al IX-lea a istoricului arab Ibn Washiyya care, īn timpul șederii īn Damasc, a īntālnit două cărți despre creșterea plantelor scrise īn kurdă, pe care le’a tradus apoi īn arabă.
    Īn 1787, preotul italian Maurizio Garzoni a publicat la Roma Grammatica e Vocabolario della Lingua Kurda, un moment foarte important īn istoria acestei limbi, deoarece este prima dată cānd īi sunt atestate originalitatea și diferențele față de limbile vecine.
    Din punct de vedere al gramaticii, kurda se prezintă ca o limba flexionară, care adaugă prefixe și sufixe la rădăcini lexicale, pentru a exprima relații și a forma noi cuvinte. Pentru scriere, kurda foloseste alfabetul arab (cu unele modificări) īn Irak și Iran și pe cele latin, cu unele semne diacritice speciale īn Turcia, Siria sau Liban.
    Alte limbi cu care kurda prezintă similitudini sunt:
    – limba Avesta, limba īn care Zoroastru sau Zarathustra și’a redactat faimoasa operă,
    – pehlevi cunoscută și sub numele de medio-persana sau
    – limba osetină vorbită īn Caucazul de Nord.

    Aromānii, o soartă asemănătoare cu a kurzilor
    Despre lumea, credinţele şi literatura kurzilor s’a mai scris īn cāteva texte [1], unul dintre cele mai recente cu referire la o carte semnată de Ali Husein Kerim [2] despre istoria kurzilor īn Peninsula Balcanică.
    Despre acest Kürtēe etımolojık sözlüğü (karşılaştırmalı)/ Dicţionar etimologic kurd (comparativ) citim īn prefaţa semnată de autor că ”se defineşte ca unicat”, cu argumente ca: ”īn nici o altă grupă de limbă” nu ar exista ”o asemenea īncercare” şi că este, īn acelaşi timp, ”prima realizare a dicţionarelor de limbă kurdă”.
    Asta şi pentru că, ”pānă īn prezent, asupra izvoarelor etimologice kurde au insistat doar cercetători locali care nu cunoşteau limba kurdă”.
    Poate că sunt şi elemente care să īndreptăţească astfel de afirmaţii, care ţin de modul de abordare şi, mai ales, de faptul că studiile asupra limbii kurde, a ceea ce reprezintă kurzii īncă au nevoie de cercetări, de cărţi ş.a.. Sau, poate, prin abordarea din punct de vedere etimologic a bagajului de cuvinte avut īn vedere.
    Pe de altă parte, dacă vorbim de alte demersuri de tip ”dicţionar” din această lume, sunt scriitori care au scris īn zaza, Ehmedę Xasi, 1867-1951, iar, de la acesta de un poet, cleric, scriitor kurd, care a scris īn kurmancī (kurmanji), anume Ehmede Xani, 1650/1–1707, vorbitor şi de persană, arabă.
    Există o traducere apărută la l’Harmattan, īn Franţa, a unei frumoase poveşti de dragoste, o mesnevi scrisă de el īn 1692, Mem ū Zīn/ Mem şi Zīn, care are 2655 de distihuri. Īn fine, Ehmede Xani a scris, īn 1683, un dicţionar arab-kurd, intitulat Nūbihara Biēūkan/ Primăvara copiilor, mai mult vizīnd copiii.
    Nu sunt accesibile atāt de uşor, şi nici atāt de numeroase studiile/ cărţile despre kurzi, limba, cultura şi literatura lor (multe sīnt īn discuţie şi pornind de la faptul că primele texte considerate cert kurde sunt scrise cu litere persano-arabe), dar amintim alte cāteva, īn afară de cele ale consulului rus la Erzurum (azi īn Anatolia, Turcia), Alexandre Auguste Jaba (care a avut ocazia īntīlnirii, providenţiale pentru demersul său, cu īnţeleptul molah kurd Mehmud Beyazīdī):
    – Dictionnaire kurde-franēais, publicat ”prin ordinul Academiei Ruse de Ştiinţe” de M. Ferdinand Justi, la Sankt Petersburg, 1879;
    – Recueil de notices et récits kourdes servant ŕ la connaissance de la langue, de la littérature et des tribus du Kourdistan, St. Petersbourg 1860 (īn care un capitol este dedicat ”počtes et auteurs qui dans le Kourdistan ont écrit enlangue kourde”.
    Ori, de pildă Un grammaire kurde, a preotului ”caldeean” (cum scrie īn paginile cărţii) Paul Beidar (care a vieţuit la Mosul), Libaririe Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1926.
    Acesta scrie īn introducerea sa:
    ”La kurde est une des langues les plus intéressantes. Allčgre, harmonieuse, simple, précise, riche et variée, facile a apprendre, cette langue captive et elle a son charme.”
    Sau studiile şi lucrările lui Joyce Blau (īntre altele redactor şef al revistei Études kurdes ş.a.) care scrie īn introducerea (p. IX) la dicţionarul kurd-francez-englez (apărut sub egida Publications du Centre pour l’Etude des Problčmes du Monde Musulman Contemporain, Bruxelles, 1965, ”Les mots ont été notés suivant la transcription latine établie depuis 1932 par l’Emir Jeladet Aali Bedir Khanetson et son frčre, l’Emir Kamuran”.
    Tot la confluenţa dintre arabă şi turcă/ limbile turcice, nu foarte departe īn timp de gramatica lui Paul Beider există Mahmut Kashgari [3] şi dicţionarul său compilat īn 1071 (1072-3), alcătuit cu scopul de a īnvăţa pe arabi limba turcă, diferit nu doar prin metodă/ mod de abordare.
    Pe de altă parte, azi, soarta kurzilor este din nou īn atenţia contemporanilor şi din cauza ororilor săvārşite de formaţiunile extremiste de pe teritoriul Irakului şi Siriei, şi prin prisma luptelor cum este cea pentru oraşul Kobane şi īntreaga regiune, unde kurzii luptă cu disperare, dar şi felul īn care vieţile lor sunt ”negociate” de alte state interesate īntr’un fel sau altul.
    Sunt popoare sau, cum se (auto)definesc altele, comunităţi etnolingvistice, cărora vremurile le’au fost potrivnice īn ce priveşte existenţa lor, īn zilele noastre, īntre graniţe statale proprii. Īntre acestea am putea aminti, aproape de inima noastră, aromānii. Un astfel de popor alcătuiesc şi kurzii.
    Īn 7 iulie 2006, sub egida Parlamentului European a fost publicat un document (doc. 11006) intitulat The cultural situation of the Kurds (Report: Committee on Culture, Science and Education; Rapporteur: Lord Russell-Johnston, United Kingdom, Alliance of Liberals and Democrats for Europe), īn care se specifică:
    The number of Kurds is not known as none of the countries where they mainly live (namely Iran, Iraq, Syria and Turkey) include ethnicity in their population census. Estimates range from 25 to 30 million, making them one of the largest ”stateless nations”.
    Acesta, alături alte documente dar şi fapte politice sau culturale arată că există un interes pentru ce reprezintă poporul kurd.
    Să amintim că limba kurdă a dat lumii autori notabili (deşi, din păcate, mai puţin cunoscuţi, dacă vorbim despre cei din perioada de după adoptarea islamului, iar cāt priveşte pe cei dinainte – mai deloc), īncă dinainte de Bībī Tīhir (cca. 1000-1060), din Hamadan, unul dintre primii, după unii [4] chiar primul poet important care a scris şi rubaiate, Alī Harīrī, (1425–1495), Ahmad-ī Khīnī (Ehmede Xani), amintit deja, care a scris īn 1694 epopeea Mam ű zīn/ Mam şi Zīn, Malaye Jazīrī (1570-1640), cu o notabilă influenţă īn literatura kurdă, Faqe Tayran (1590-1660), care scris poeme de diverse tipuri, ori epopei ca Shekh-i San’īn/ Şeicul Sinan sau Qawl-ī Hasp-e Rash/ Povestea calului negru, Khana Qubadi (īn kurdă Xana Qubadī/ Khīnī-y Qubīdī) 1700-1759 – a scris īn persană şi īn kurdă, dialectul gorani [5], opera lui cea mai cunoscută fiind Şīrīn ū Xesrew/ Şirin şi Chosroes [6], considerată una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste ale literaturilor persană, dar şi kurdă etc.
    Sunt situaţii cānd, poeţi de altădată ai kurzilor, īn unele cărţi/ dicţionare mai vechi sau mai noi, apar ca autori fie arabi, turci, fie persani. Şi de aceea cred că un astfel de demers trebuie semnalat, apreciat şi, desigur, va fi şi cāntărit/ evaluat, eventual folosit de cercetătorii specialiştii īn domeniu
    Autorul a căutat, pornind de la o serie de aserţiuni/ principii de lucru, pe care cei īn domeniu le pot evalua, să ofere o imagine cāt mai cuprinzătoare asupra a ce īnseamnă limba kurdă, īn evoluţia ei īn timp, cu influenţele din alte limbi. De altfel, īn prefaţa sa sunt enunţate parte dintre acestea, pornind de la acceptarea faptului că limba kurdă, ca şi altele, ”a evoluat īn funcţie de epocă şi spaţiu, suportīnd relaţionările fireşti, de la primele sunete articulate” ajungānd ”la forma artistică de azi”, suportānd ”influenţe de bun sau de rău augur”, ”i s’au răpit unele sunete, altele au devenit muiate, ori verbele ei ca şi adjectivele, substantivele sau pronumele, au fost unite pentru a se crea un anume fel de cuvinte”, ”dar īn toate situaţiile radicalul s’a păstrat integru”.
    O altă latură de notat a acestei cărţi este dată de analogii şi de dorinţa de a căuta filierele etimologice pentru cuvinte. Autorul spune că face analogii īntre kurdă şi alte 60 de limbi, din care, jumătate sīnt limbi moarte. Pe de altă parte, spune Ali Husein Kerim, tema acestui demers (o ”primă carte”) nu ţine de ”termenii speciali”, ci de ”cuvinte uzuale, nume, cugetări, periodice”, iar etimologia generală, īn maniera īn care este abordată aici, şi’ar avea ”punctul de plecare” īn ”ideile susţinute de Carl Darling Bucks” īn A Dictionari of selected Synonims in the Principal Indo-European Languages .
    Ali Husein Kerim īşi propune, īn paralel, să demonstreze că este eronat să se spună că nu există ”inscripţii antice kurde”, şi că dovezile ar fi la īndemīnă, doar că ar trebui să se insiste cu cercetările īn ce priveşte ”Vechea Avesta, ori cele Mitanni, Hittite, Hurrite, Urartu”, cele medo-persane ori, după părerea lui, cea mai importantă fiind Rig Veda. ş.a. O recomandare esenţială ar fi de a ”cerceta radicalul cuvāntului”, apoi ”extinderea cercetării la vorbirea sau la dialectele existente”. Unele dintre aceste ”direcţionări” sīnt mai limpezi, altele sāunt ipoteze de lucru/ abordări/ presupuneri care par, cel puţin īn parte, ”entuziaste”, dat fiind cele ştiute pīnă acum.
    Un alt palier al discuţiei se referă la faptul că autorul a avut īn vedere pentru acest demers toate dialectele limbii kurde, īn ”evoluţia de la naştere pīnă azi a limbii kurde”.
    Am căutat să văd mai īn amănunt cīteva exemple de cuvinte din dicţionar, īntre care (de la pp. 25-26) [7] ceea ce autorul consideră ”cāteva planuri de structură şi compoziţie” şi istoricul termenului ”dunya”/ pămānt, care se regăseşte, scrie A.H. Kerim, şi ”īn Orient, īn Asia īn Africa, şi īn limba tătară crimeeană din Dobrogea, Romānia”.
    Sunt multe lucruri interesante de citit, unele mai limpede demonstrate, altele asupra cărora se poate discuta. Poate vom reveni, cu altă ocazie, dacă vom avea răgazul, asupra unora dintre acestea.
    Una peste alta, un dicţionar, cu metodologie, mod de lucru care porneşte de la/ vizează filiere etimologice, diverse aserţiuni istorice ori conexiuni īntre civilizaţii/ paliere de abordare care par a fi mai solide ori mai fragile, la primă vedere. Dar, cine ştie, nu o dată s’a dovedit că lucruri/ ipoteze care păreau de neclintit au fost ”zdruncinate” de studii sau descoperiri care au adus īn atenţie şi alte nuanţe care merită a fi luate īn calcul.
    Rămāne, aşadar, un demers care se adaugă la nu foarte multele menite să dezvăluie aspecte despre lumea şi civilizaţia kurzilor, dus la īndeplinire, mărturiseşte autorul, cu mari eforturi, dar cu bucuria de a face ceva pentru ai săi.
    Ali Husein Kerim, Kürtēe Etimolojik Sözlüğü (karşılaştırmalı), Instītűta Kurdī ji bo lękolīn ű zanīst, Hagen, Germania, 2013, 390 p.
    Conexiunile dintre limbile persană și romānă sunt puternice și se pot identifica uşor anumite legături dintre cuvintele romāneşti şi cele din limba persană.
    Pentru un specialist īn etimologie sau lingvistică limbile sanscrită, persană, greacă sau latină, reprezintă nişte limbi academice.
    Sunt cuvinte comune īn sanscrită şi persană şi vezi legătura dintre acestea şi limba romānă. Provenienţa cuvintelor familiare pentru oricare romān, dacă vrea să afle de unde provin aceste sute de similitudini, cānd deschide dicţionarul, citește ori că e cuvānt de provenienţă slavă, ba cuvānt cu originea necunoscută, ori cuvānt preluat din limba latină, iar cel mai hilar din limba maghiară, și inevitabil ajungi să pui la īndoială profesionalismul așa numiților etimologi.
    Limba este un uriaş angrenaj, compus din mii de piese, asamblate īntr’un mod precis şi care lucrează īntr’un mod precis. Schimbările care se produc īntr’o limbă sunt schimbări logice, chiar dacă uneori logica lor ne scapă.
    Limba sanskrită şi fondul lexical romānesc sunt atāt de īnrudite fără a forța asemănarea, iar cei care cred că īntre aceste popoare nu a avut loc un contact direct, ar trebui să cunoască următorarele: sanscriţii vedici nu au fost dintotdeauna īn India. Vechile lor scrieri pomenesc de călătoria pe care au făcut’o ei de la miazănoapte către miazăzi (de la vest la est, din Europa īn Asia), precum și că elenii nu au fost dintotdeauna la Marea Egee şi Mediterana, nici ungurii īn Panonia, cum nici englezii īn America şi Australia. Este important să stabilim fiecare dintre ei de unde au venit, pe unde a trecut, ce a adus cu el (material şi spiritual) şi ce a dat altora.
    Printre altele fie spus, īn urma războaielor lui Alexandru Macedon, o serie īntreagă de cuvinte aparţinānd limbii Avesta au pătruns īn limba greacă. La ora actuală specialişti greci, cu burse din partea unor prestigioase universităţi europene şi americane, sunt veniţi īn Iran pentru a clarifica originea multor cuvinte care au fost considerate drept cuvinte grecești. A nu se confunda greaca veche (elina) cu neo-greaca.
    Daca ai vedea desenele şi picturile din vechile scrieri avestane, fără īnsă ca cineva să’ţi explice ce reprezintă ele, ai trage concluzia că ele reprezintă eroi din poveştile şi basmele populare romāneşti. Motivele de pe hainele, armele şi harnaşamentul cailor acestor personaje sunt atāt de familiare oricărui romān… Din păcate, povestit niciodată nu a fost echivalent cu văzut sau trăit pe propria piele.
    Influenţa limbii sanscrite (sanskrite) asupra limbii romāne nu este luată īn serios de către etimologii şi lingviştii romāni, ba mai mult, de cāte ori se pun īn discuţie unele similarităţi īntre limba vorbita īn spaţiul carpato-danubiano-pontic şi limba sanscrită, se ivesc o serie de „lingvişti” care afirmă deīndată că limba romānă, fiind de origine latină, a „moştenit” cuvintele respective din această limbă. Dacă ar fi fost aşa, atunci toate celelalte limbi romanice, precum şi alte limbi numite ”indo-europene” vorbite pe teritoriu european ar fi trebuit să păstreze aceste cuvinte.
    O analiză pertinentă pe baza dicţionarelor şi a listelor de cuvinte tipărite la universităţi prestigioase ne arată īnsă cu totul altceva. Multe din aşa zisele similitudini romāno-albaneze sunt forţate. Pentru o serie de cuvinte au fost propuse etimologii albaneze, fără să se ţină cont că īn albaneză aceste cuvinte semnifică cu totul altceva. Multe din cele 15-20% din cuvintele cu etimologie necunoscută au o origine directă īn limbajul numit PIE (proto-indo-european). Multe din cuvintele romāneşti considerate de origine slavă, maghiară sau turcă… de fapt nu au astfel de origini.
    Din surse autorizate se afirmă că īn limba maghiară s’au identificat īn jur de 2500 de cuvinte şi rădăcini lexicale aparţinānd limbii romāne. Īn limba bulgară se găsesc cāteva zeci de cuvinte de origine persană, iar existenţa acestor cuvinte īn bulgară a fost foarte bine explicată chiar de către lingviştii bulgari. Īn limba rusă se găsesc multe cuvinte sanscrite sau din persana veche (Avestana). Ciudat este faptul că cea mai mare parte a acestor cuvinte „ruseşti”, cu rădăcina īn limba sanscrită, se regăsesc şi īn romānă, īnsă nu acelaşi lucru este valabil pentru cuvintele īntr’adevăr slave.
    DEX-ul le catalogheaza drept cuvinte slave! Exemple: jivină, plug, pleavă, drag/drug, lip/lep, curcă, sărman, danie, … Īn limba romānă īnsă, se regăsesc rădăcini de cuvinte şi chiar familii de cuvinte din limba sanscrită..
    Problema cu limba sanscrită stă īn felul următor: după ce īnveţi vocalele, consoanele, grupurile speciale… īncepi să citeşti dar nu ai certitudinea că ceea ce pronunţi reprezintă īntr’adevar ceea ce este scris pe hārtie. Īn lipsa unui īndrumător cunoscător de sanscrită, īnvăţarea corectă a acestei limbi este un chin. Īn multe din limbile vechi cum ar fi ebraica, avestana şi īn unele mai noi, ca de exemplu Farsi sau araba, multe dintre vocale nu se scriu şi de aceea un grup de trei consoane poate fi citit īn două moduri diferite. (Arabii folosesc semnele ajutătoare scrise deasupra şi dedesubtul consoanelor, īnsă persanii au renunţat la ele, cu excepţia manualelor din primii ani de şcoală).
    Preoţii brahmani s’au opus īnvăţării limbii sanscrite de către masele de oameni. Sanscrita trebuia să ramānă limba unui grup de iniţiaţi, care prin mecanismele religiei să poată să’şi menţină superioritatea. Gramatica şi lexicul acestei limbi trebuiau să nu sufere nici un fel de modificări.
    O limbă vie este cea īn care cuvintele intră şi ies din vocabular, iar acest mecanism este dictat de vorbitorii unei perioade istorice. Limba persană (Farsi) este o limba vie, deci ascultānd’o la radio, TV, trăind printre vorbitorii nativi…. poţi suplini aceste lipsuri ale limbii descrise mai sus. De exemplu următoarele consoane:
    – kaf (k), re, şi mim (m) se pot citi fie crom (metal), fie crem (cu semnificaţia dublă de cremă şi de culoare crem) – īn Farsi كرم
    – ghaf(g) şi lam (l) se pot citi ghel (noroi) sau gol (cu sensul de floare sau gol la fotbal)… şi lista poate continua
    Persana modernă prezervă multe dintre cuvintele limbii avestane. Īntre avestană şi sanscrită sunt multe cuvinte absolut identice sau cu pronunţie foarte apropiată. Pentru cuvintele surori sanscrito-avestane nu sunt probleme de interpretare, īnsă pentru restul trebuie să consulți cāteva dicţionare pentru pronunţie.
    Toate aceste reguli stricte de pronunţie nu se pot īnvăţa corect decāt de la un vorbitor de limbă sanscrită (sau materiale aferente ca CD-uri, casete audio). Pānă şi transliterarea cuvintelor din sanscrită cu ajutorul alfabetului latin este dificilă, şi nu poate reda īn totalitate specificul vocal al acestei limbi.
    Trebuiesc subliniate următoarele aspecte:
    Limba romānă păstrează multe dintre cuvintele arhaice europene, cuvinte care s’au pierdut īn alte limbi, dar pe care le putem descoperi īn unele limbi moarte ca sanscrita sau avestana (persana veche vorbită īnainte de creştinism).
    Romānii n’or fi ei „buricul pămāntului”, dar nici scursura Europei nu sunt, dupa cum īncearcă să insinueze cozile de topor de pe ștatele de plată ale unei academii anchilozate īn teorii depășite.
    Limba este un cod de comunicare, şi ca orice alt cod se bazează pe un mecanism de īncifrare care are la bază unele rădăcini lexicale. Un cuvānt izolat poate ajunge mai mult sau mai puţin īntāmplător dintr’o limbă īn alta. Rădăcinile lexicale īnsă, nu emigrează.
    Ideea unei „non-latinităţi” a limbii romāne, sau mai degrabă a unei veritabile urmașe unui substrat lexical vechi și păstrat cu o īncrāncenare demnă de admirat a poporului romān capătă tot mai multe certitudini. Chiar dacă anumite cuvinte din lexicul romānesc de azi sunt identice sau apropiate cu unele cuvinte din sanscrită sau avestana, nu īnseamnă că noi am luat aceste cuvinte din aceste limbi. Se poate ca strămoşii noştri să fi folosit aceste cuvinte simultan īn timp, cu vorbitorii de limbă sanscrită şi avestană.
    Iată un citat de’al lui Sorin Olteanu, care a fost studentul profesorului Poghirc:
    ”Recentele istorii ale limbii romāne au analizat monografic o listă de aproximativ 100 de cuvinte care ar trebui să vină din substratul arhaic. Acestea sunt luate ca atare și īn comparație cu vechi atestări, cu denumiri geografice, etc. Cānd eram īncă student, prof. Poghirc ne’a īndemnat să studiem aceste cuvinte, pentru că ele trebuie să fie – așa cum a spus – mai numeroase decāt sunt considerate a fi. Profesorul Poghirc nu știa la acea dată că aceste cuvinte (și repet: este vorba de cuvinte a căror origine este necunoscută și care pot fi vechi) sunt aproape 3-4% din vocabularul romānesc, iar acest lucru īnseamnă cateva mii! Īn cazul īn care doar o zecime dintre ele ar fi īntr’adevăr de origine traco-daco-moesiană (getică n.n.), atunci Lexicul Romānesc va deveni un adevărat tezaur de cuvinte balcanice antice.”
    Şi din lucrarea „The origin of the Rumanians” scrisă de Dunay (o puteţi găsi pe Internet):
    ”Lexicul pan-romanic cuprinde 488 de cuvinte. Dintre acestea, doar șapte și’au schimbat sensul lor īn limba romānă. Un total de 107 cuvinte au fost conservate īn NUMAI ĪN LIMBA ROMĀNĂ. Noi formațiuni, necunoscute sau neobișnuite īn latină, precum și schimbările semantice sunt numeroase īn acest grup.”.
    Citind explicaţiile date de dicţionarul Monier-Williams, se observă că multe cuvinte sanscrite stau la baza cuvintelor din latină, şi chiar a cuvintelor din limbile anglo-saxone.
    Cine ne poate garanta nouă, că un cuvānt din limba romānă, considerat a fi de origine latină, a pătruns īn limba noastră prin filiera imperiului roman? Poate că el era un cuvānt din substratul limbii, atāt pentru geți, cāt şi pentru romani. Nu trebuie să negăm fundamentul getic (PIE) comun pe care īl au limbile care vin din substratul getic proto-european.
    E NEFIRESC CA MULTE CUVINTE DIN ”LATINĂ” SĂ NU SE FI PĂSTRAT ĪN NICIUNA DIN LIMBILE ROMANICE, CU EXCEPȚIA LIMBII ROMĀNE.
    E NEFIRESC CĂ ROMANII NU ȘI’AU PUTUT ROMANIZA PENINSULA ITALICĂ, PROPRIA LOR PATRIE, DAR SUNT AZI TOT FELUL DE ”LINGVIȘTI” ȘI ”ISTORICI” CARE RESUSCITEAZĂ ACEASTĂ LIMBĂ MOARTĂ, ĪMBRĂCĀND’O ĪN STRAIE LINGVISTICE ROMĀNEȘTI.
    Că acolo se vorbesc zeci de dialecte, foarte diferite unele de altele, iar oamenii ca să se poată īnţelege īntre ei trebuie să apeleze la italiană (un fel de etruscă modernă, numită toscană)… īnsă īn Romānia, oamenii, din cele mai vechi timpuri, au putut comunica uşor folosind limba īnvăţată acasă?
    Oare ce informaţii despre identitatea limbii pe care o vorbim azi, putem găsi īn spatele cuvintelor?
    Īn dicţionarul explicativ al limbii romāne găsim multe cuvinte cu etimologia necunoscută… Tocmai aceste cuvinte ne pot arăta o faţă nouă a limbii pe care o vorbim! La fel de interesante sunt hidronimele, toponimele şi numele personajelor din basmele romāneşti.
    Analizānd lexicul existent īn uz precum şi unele arhaisme şi regionalisme ale limbii romāne, şi comparāndu’le cu echivalentele lor din limba sanscrită, descoperim un mare ADEVĂR, şi anume:
    Avem īn limba romānă cuvinte de origine sanscrită care nu se regăsesc deloc sau se găsesc foarte puţin īn așa zisele limbi indo-europene. De. asemenea, la fel de interesați ar trebui să fim și de limba kurdă, care cu siguranță ne va rezerva multe surprize avānd īn vedere obārșia comună.
    Īn Iran, Zoroastru e mai mult decāt un profet. Zoroastru e Soarele pe Pămānt, revelat cu mai bine de șase sute de ani īnaintea preceptelor lui Hristos, īn așa fel īncāt īntāietatea viziunii sale, așa cum ne e transmisă din cānturile păstrate ale Avestei, poate fi atestată, cel puțin cronologic, drept creuzetul tuturor celorlalte religii mari care au urmat. Creștinismul, iudaismul, dar și multe dintre versetele Coranului au īmprumutat concepte și simboluri importante din cultul mitraic și din venerarea lui Ahura Mazda.
    Zoroastrienii, īn schimb, au rămas o castă īnchisă și rezistentă la contaminări, fidelă virtuților focului, care le’a ars neīntrerupt pe altarele templelor, īn pofida prigoanei, a persecuțiilor sau a intoleranței de orice fel.
    Minoritate religioasă recunoscută īn prezent īn Iran, deținătoare a două locuri īn Parlament, restrānsa comunitate a zoroastrienilor se bucură, īn orașe, de un prestigiu moral absolut. Sunt considerați drept cei mai cinstiți și mai harnici dintre musulmani, iar īn Yazd, unde adepții lui Zoroastru abia depășesc șapte mii de suflete, am auzit un proverb care spune:
    ”dacă īntr’o īnchisoare se află șapte īnvinuiți, sigur, niciunul nu e zoroastrian.”
    Ceea ce īl va frapa totdeauna pe călătorul romān care ajunge īn podișul arid al Persiei vechi, sunt „funeraliile celeste” ale zoroastrienilor, interzise īncepānd de acum o jumătate de veac, de la care au rămas, īn Yazd, numai turnurile: primul se numește Mannji și a fost īnălțat īn 1225, celălalt Golestan, datează din 1310.
    Īn interiorul acestor ziduri circulare de calcar, zoroastrienii īși aduceau morții, pentru ca trupul neīnsuflețit să rămānă doar cu soarele și cu vulturii și să nu īntineze nici pămāntul binefăcător, nici aerul și nici apa. Temutele kharkus ale deșertului, despre care vorbește și Herodot, descărnau trupurile pānă la os, lăsānd sufletele să plece la judecată.
    Fără grija sasanizilor, care au consemnat pildele „religiei bune” a lui Ahura Mazda, propovăduite de Zoroastru, nu am fi știut, poate, că sub expunerea macabră a unui defunct la soare, īn voia păsărilor de pradă, stă primul manifest ecologic al lumii, descins dintr’o dogmă monoteistă, cu trei principii călăuzitoare: gānduri bune, cuvinte bune, fapte bune.
    Si azi, cānd īși īngroapă morții īn cimitirul de la poalele colinelor pe care se īnalță misterioasele turnuri ale tăcerii, zoroastrienii cred la fel: că nimic nu e bine să tulbure ori să murdărească puritatea sacră a Lumii.


    Zarathustra (Zoroastru , 628-551 ī.Hr.). gānditor cunoscut al antichităţii a fost profet, coordonator al religiei din Iranul arhaic și zeu, sau, după unele izvoare, personaj istoric zeificat care a propovăduit o doctrină apropiată de vechiul dualism pers, devenită religie autonomă, numită zoroastrism și a instituit casta sacerdotală a magilor inițiați.
    Sursele grecești, deși abundente, sunt incerte, vehiculānd o anecdotă pseudomitologică și confundānd date controlabile. Zarathustra e amintit de Herodot (Istorii I, 131 și urm), Platon (Alcibiade I) care’l numește fiul lui Oromazdes, Plutarh (Despre Isis și Osiris 46) care’l consideră un mag fondator al īntregului sistem de știință practicată de magi, iar altă dată (Viața lui Numa 4) īl compară cu Lzukurgos și cu Numa Pompilius; Dio Chrisostom remarcă marea vrednicie cu care povestesc perșii că Zoroastres, iubind īnțelepciunea și dreptatea, a plecat el īnsuși dintre oameni și a trăit īn singurătate pe un munte, muntele fiind distrus apoi de foc, dar Zoroastres scăpānd nevătămat și vorbind mulțimii.

    Īnvățăturile din Avesta s’au transmis oral și au fost strānse și consemnate īn scris pe vremea Sasazinilor (sec. III d.Hr.), deoarece Zarathustra nu a formulat nimic īn scris, la fel nici discipolii lui. Īnvățătura sa, transmisă oral, a fost transcrisă abia șapte sau opt secole mai tārziu, īn perioasa sasanică, tot din această epocă, īn care zoroastrismul s’a răspāndit īn tot Iranul, datează și apariția unei biografii legendare.
    Avesta, care conține texte zoroastriene, nu deține decāt o parte creată direct de profet: imnurile Gatha. Aceste imnuri redau concepțiile mazdeene, dar nu aduc decāt cāteva repere firave asupra autorului lor. De aceea, există īncă multe incertitudini asupra existenței istorice a lui Zarathustra.
    Scrierea mai e cunoscută și sub numele de Zend-Avesta (Avesta și Comentar), formată din 4 părți. Primele trei părți, care formează Marea-Avesta, cuprind texte liturgice, iar partea a patra, Mica-Avesta, cuprinde scurte texte religioase, un calendar, formule de rugăciuni ș.a. Redactarea Avestei s’a făcut īn limba pehlevi, persana medie, adică limba iraniană din vremea Sasanizilor.
    Orașul antic kurd Merdin
    Dreptul națiunilor la autodeterminare este un argument tot mai folosit pe planul geopolitic pentru realizarea de schimbări ale status quo-ului mondial – fie că vorbim de constituirea unor state independente noi sau de modificări teritoriale ale celor deja existente. Situația obișnuită este īnsă cea a unei populații minoritare dintr’un stat ce dorește dreptul la auto-guvernare pe teritoriile īn care aceasta este majoritară. Problema kurdă este mult mai complicată – regiunea pe care aceștia o revendică străbate teritoriile a cinci state și se situează īn centrul celei mai tensionate zone a ultimei decade: Orientul Mijlociu.
    Populația kurdă reprezintă cel mai numeros grup etnic din lume ce nu dispune de un stat propriu. Estimările indică o cifră de circa 30 de milioane de kurzi aflați īntr’o zonă compactă ce străbate porțiuni din Turcia, Iran, Iraq, Siria și Armenia iar cel puțin alte cāteva milioane locuiesc īn diaspora. Īn funcție de surse, locuirea continuă a acestui teritoriu de către kurzi poate ar putea avea o vechime īntre 25 și 40 de secole. Care sunt atunci īnsă cauzele care au īmpiedicat formarea unei națiuni kurde?
    Delimitare geografică, origini și diviziunea etnică
    Teritoriul locuit īn majoritate de kurzi – denumit de către aceștia Kurdistan – străbate sud-estul Turciei, nord-estul Siriei, nordul Irakului, și vestul Iranului și Armeniei. Regiunea este īn majoritate una muntoasă, străbătută de lanțurile munților Zagros și Taurus, iar īn nord se regăsește platoul Lacului Van unde se află izvoarele Tigrului și Eufratului.
    Originea populației kurde este disputată – pe considerații lingvistice aceasta a fost mult timp considerată o populație din ramura iraniană a grupului ”indo-european”. Cercetări mai recente arată că de fapt populațiile indigene au fost iranizate de către populații migratoare din Asia Centrală īntr’o perioadă situată aproximativ pe la 2500 ī. Hr. Institutul Kurd din Paris datează ca moment de īnceput al națiunii kurde 612 ī.Hr. – aceasta este data fondării Imperiului Mezilor ca urmare a cuceririi Asiriei.
    Dizolvarea acestuia după secolul VI ī.Hr. a lăsat īn urmă o serie numeroasă de mici entități statale, vulnerabile la expansiunea islamică ce a avut loc treisprezece secole mai tārziu. Kurzii au fost islamizați, dar nu și arabizați – din punct de vedere social ei au păstrat vechile structuri de origine iraniană, creānd o diferență majoră īntre ei și populațiile īnconjurătoare.
    Printre problemele kurzilor se numără și existența unei diviziuni interne considerabile, specifică nu’i așa, geților europeni. Acest fapt se vede și īn varietatea dialectelor limbii kurde răspāndite de’a lungul teritoriilor, divizate īn două grupe principale: Kumanji (predominantă īn nord) și Gurani (predominantă īn sud). Religios, majoritatea populației este reprezentată de musulmani suniți, existānd minorități șiite și creștine. Disensiuni există īnsă și īn ceea ce privește școlile juridice (responsabile de interpretarea Coranului) adoptate de kurzii suniți; majoritatea urmează școala șaafită, īnsă īn Turcia majoritatea kurzilor sunt hanefiți.
    Aceste diferențe din alcătuirea populației kurde pot crea impresia existenței īn fapt a mai multor grupuri de populații cu fond comun kurd și duc la disensiuni īn ceea ce privește interesele grupurilor din diferite țări, īngreunānd și mai mult un eventual proces de creare a unui Kurdistan independent. Kurzii reprezintă o minoritate īn fiecare dintre țările străbătute de acest teritoriu, iar evoluția lor īn raport cu națiunile suverane a fost și īncă este de o natură conflictuală.
    Visul unui stat – spulberat de Ataturk şi interesele britanice
    Perioada post-islamizare a văzut intrarea kurzilor sub componenţa marilor imperii care au dominat Orientul Mijlociu, fie că vorbim de mongoli, safavizi sau otomani. Excepţia au reprezentat’o secolele XII-XIII, cānd dinastia Ayyubidă creată de către Saladin ajunsese să controleze Siria, Mesopotamia şi Egiptul; acela a fost ultimul punct īn care s’a putut vorbi despre un stat kurd.
    Kurdistanul a intrat sub stăpānire otomană de la īnceputul secolului XVI, după victoria lui Selim I asupra primului şah safavid. Administrarea regiunilor kurde a rămas īnsă īn mare parte īn rāndul dinastiilor pămāntene pānă īn epoca Tanzimatului; reformele axate pe centralizare au redus puternic autonomia kurzilor, ducānd la numeroase revolte spre sfārşitul secolului al XIX-lea.
    Īn perioada 1847-1864 Kurdistanul a fost organizată ca provincie a Imperiului Otoman; după 1864 zona a fost īmpărţită provinciilor Diarbakir şi Van.
    Sfārşitul primului război mondial şi disoluţia Imperiului Otoman a oferit un cadru kurzilor de a’şi crea un stat propriu, īnsă iniţiativele acestora au fost blocate de interesele strategice şi economice din zonă. Mai mult decāt atāt, kurzii īnsăşi erau divizaţi īn privinţa propriului viitor: cei anatolieni doreau formarea unui stat turco-kurd īn care aceştia ar fi beneficiat de o largă autonomie, īn timp ce ramura irakiană era īn favoarea unui stat independent.
    Cei din urmă au trimis o delegaţie la Paris pentru a susţine cauza kurdă la negocierile de pace. Tratatul de la Sevres – reprezentānd pacea foştilor beligeranţi cu Imperiul Otoman-prevedea crearea unui stat kurd pe o parte a fostului teritoriu otoman; punerea acesteia īn practică nu a fost īnsă permisă de ambiţiile Mişcării Naţionale Turce a lui Ataturk.
    După īncheierea Războiului Turc de Independenţă īn 1922, un nou tratat a fost semnat la Lausanne; acesta n’a mai făcut referire la problema kurdă, teritoriul acestora revenind noii-formate Republici Turce. După acest moment īn Turcia a īnceput o politică severă de represiune etnică a kurzilor; aceştia nu au fost recunoscuţi ca minoritate, ci drept ”turci munteni” iar limba kurdă şi portul tradiţional al acestora a fost interzis prin lege.
    Ramura din Iraq s’a confruntat cu o problemă la fel de importantă; nordul Iraq-ului, bogat īn petrol, a fost pus la sfārşitul primului război mondial sub administraţie britanică. Aceştia au oferit administraţia locală şeicilor kurzi, fără a īmpiedica revolta acestora īn trei rānduri īntre 1919-1922. Īn 1922 şeicul Mahmoud Barzanji a proclamat independenţa zonei majoritar kurde sub numele de Regatul Kurdistanului, instaurāndu’se īn acelaşi timp drept rege. El a fost alungat de britanici īn 1924, iar Liga Naţiunilor a hotărāt ca teritoriul să intre sub jurisdicţia Iraq-ului īn 1926; Barzanji a mai avut o īncercare de a restaura regatul īn 1930, fiind īnfrānt de monarhia iraqiană.
    Imediat după sfārşitul celui de’al doilea război mondial, kurzii din Iran au fost implicaţi īntr’un episod important privind escaladarea tensiunilor īntre Uniunea Sovietică şi Statele Unite/Marea Britanie. URSS-ul a refuzat să se retragă din Iran (ce fusese ocupat de către aliaţi īn 1942), şi a īncercat crearea īn zona majoritar kurdă a unui stat-marionetă – Republica Mahabad. După ce guvernul iranian a semnat un act de recunoaştere a republicii, sovieticii s’au retras la presiunile foştilor aliaţi; actul īnsă nu a fost ratificat īn guvern iar iranienii au recucerit zona kurdă prin forţă.
    Lupta continuă din Iraq – autonomie formală şi genocid
    Monarhia a fost abolită īn Iraq īn 1958 īn urma unei lovituri de stat a generalului Abdul Karim Qasim. Pentru a obţine susţinerea populaţiei kurde, acesta l’a īntors din exil pe Mustafa Barzani, unul din principalii actori ai revoltei din 1930 şi comandant militar al Republicii Mahabad. Qasim a promis kurzilor autonomie kurzilor, iar Barzani a fost instalat īn fruntea unui nou-format Partid Democrat Kurd.
    Īntārzierea īndeplinirii promisiunii a creat īnsă tensiuni īntre dictator şi kurzi; īn septembrie 1961 PDK-ul i’a dat un ultimatum pentru ratificarea autonomiei lui Qasim. Ignorarea acestuia a dus la pornirea unui conflict militar īntre kurzi şi statul iraqian ce a durat 9 ani şi a văzut trei schimbări succesive la conducerea celui din urmă prin lovituri de stat. Niciuna din structurile conducătoare nu a reuşit anihilarea rebelilor kurzi, motiv pentru care īn 1970 cele două pārţi au semnat un acord ce oferea posibilitatea organizării kurzilor īntr-o regiune autonomă.
    Cu toate acestea, īn anii imediat următori guvernul iraqian – a cărui putere īncepuse să fie acaparată de viitorul dictator Saddam Hussein – a īnceput o campanie de arabizare a două regiuni kurde bogate īn petrol, Kirkuk şi Khanaquin. Din această cauză, un al doilea război kurdo-iraqian a pornit īn 1974 condus de acelaşi Barzani; īnsă spre deosebire de primul īn care kurzii au folosit tactici de gherilă, acum a fost īncercată confruntarea militară directă cu forţele iraqiene. Kurzii au fost īnvinşi īn 1975, iar urmarea principală a fost reprezentată de īnceputul unei campanii de dislocare masivă a acestora din zonele īn care erau majoritari.
    Aceste episoade au instalat o antipatie generală a kurzilor faţă de autorităţile iraqiene şi Saddam Hussein īn general;o altă rebeliune kurdă a pornit īn 1983. De data aceasta ea a avut loc pe fondul războiului dintre Iraq şi Iran şi a fost susţinută material de către ultimii. Represiunea acesteia a fost dură – la sfārşitul anilor ’80 Hussein a īnceput o campanie de ucidere īn masă a populaţiei kurde, cunoscută drept campania al-Anfal, īn cursul căreia peste 5, 000 de aşezări kurde au fost distruse şi circa 200.000 de kurzi şi’au pierdut viaţa. Campania a atras o intensă reacţie internaţională ca urmare a folosirii armelor chimice īmpotriva populaţiei civile.
    Sunt multi kurzi și īn Romānia, asa cum sunt mulți īn Europa sau foarte mulți la Istanbul, unde sunt īn jur 5 milioane. Delawer Kerim, fiu al unui fost deputat kurd pe vremea lui Saddam Hussein, și Hidir Koci, om de afaceri venit de 20 de ani īn Romānia din Turcia, au povestit, īntr’un interviu, perspectiva lor kurdă asupra evenimentelor din Orient.
    „Suntem cel mai mare popor din lume care nu are un stat propriu”, spune Delawer Kerim.
    Cāți kurzi sunteți īn Romānia și cāți kurzi sunteți īn lume?
    Delawar Kerim: Nu poți să dai un răspuns corect si exact. Īn Romānia nu depășim 500 de persoane. Īn lume ajungem aproape de 42 de milioane. Suntem cel mai mare popor din lume care nu are un stat propriu.
    Cum sunteți īmpărțiți īn zona Orientului Mijlociu?
    Hidir Koci: Noi suferim consecințele pactului Sykes-Pycott din 1916, cānd Mesopotamia, printr’o īntelegere a marilor puteri, a fost īmparțită īn patru. Cea mai mare parte din populației a rămas īn Turcia. O parte a mers īn Iran, alta īn Siria si Irak. Īn Iran, īn anii 1939-1940 s’a creat un stat kurd, Republica Mahabat, care a durat 9 luni. Dupa 8 luni, cānd Hitler a atacat Polonia, statul a fost absorbit de Iran. Acum cred că īn UE sunt īntre 3 și 5 milioane de kurzi.
    Cei mai multi kurzi sunt īn Germania și Anglia, Franta, Belgia. Cel puțin 1.800.000 de kurzi din Turcia au primit azil politic īn Germania, dupa 1983. Kurzi există și īn Armenia, și īn Kazahstan, și īn Siberia, īn Egipt, īn Israel.
    Dar īn principalele țări unde sunt Kurdistanele?
    DK: In Irak, sunt īn jur de 5 milioane de kurzi. Īn Turcia peste 20 de milioane. Īn Iran, īntre 8 si 13 milioane. Īn Siria, īntre un milion și două milioane.

    Kurdistanul de peste 40 de milioane īn comparație cu Ungaria de 8-9 milioane locuitori
    Președintele Kurdistanului irakian, Mustafa Barzani, vrea sa organizeze un referendum pentru independență.
    Mai exista Irakul, la momentul actual?
    DK: Irakul e ca o căsătorie nereușită īntre un bărbat și o femeie care au stat īmpreună din cauza părinților. Kurzii sunt femeia, arabii sunt barbatul. Fata vrea divort, mama si tata zic ca nu e frumos și ca ”ce zice lumea de noi!”, ”că băiatul e bun”. Ani de zile am trait īntr’un stat stalinist, al lui Saddam Hussein. Īn 1991, la primul razboi, kurzii au obținut autonomie.
    După aia a căzut regimul și a venit un sistem democrat, exact ca in Iugoslavia. Īn statele astea care s’au făcut prin forta, cānd vine democrația, fiecare īși vede de treaba lui. Acum, a apărut altă problemă: īntre arabi, īntre șiiți și suniți. Īn Irak, toți suntem așezați pe vertical. Kurzii sus, suniții la mijloc și jos șiiți.
    Șiiții sunt cea mai mare parte a populatiei, 60%. Cand au primit conducerea și puterea au zis „gata!”. Ani de zile au fost sub controlul suniților, acum nu au mai vrut ei sa țină cont de suniți. Ce se īntāmplă acum e un război de īmparțire: fiecare īși vede de treabă, nu mai are rost să stăm īmpreună.
    Credeți că suniții, care sunt la mijloc, vor īncerca să intre peste kurzi sau peste teritoriile șiite?
    DK: Acum, īn Irak īși cuceresc doar teritoriile sunite. Nu vor intra īn Najaf, sau Kerbala, īn zonele sfinte ale șiiților. Īn Bagdad īnsă e problemă, pentru că acolo jumătate sunt șiiți, jumătate sunt suniți. Populația e dispusă amestecat. Dacă suniții vor ajunge īn Bagdad, va fi sāngele pānă la genunchi.
    Dar vor īncerca să smulgă teritorii de la voi?
    DK: La ora actuală sunt ocupați cu șiiții. Cānd vor termina cu ei o să avem problemă cu ei, pe teritorii. Sunt niște zone īn care kurzii zic că „e al meu” și arabii zic ca „e al meu”. Īn Kirkuk, oraș kurd, Saddam a adus arabi din sudul Irakului ca să schimbe procentele etnice. Īn orașul ăsta, de unde provin eu, sunt 5% din rezervele mondiale de petrol.
    Acum, sunt 62% kurzi īn oras. Strămutarea pe care a facut’o Saddam īn Kirkuk a fost īn scopul ca īn viitor, cāndva, acest oraș plin de petrol să nu facă parte din Kurdistan. Pe vremea lui, fiecare familie arabă a primit 33.000 de dolari și locuri de muncă pentru a se muta īn Kirkuk.
    După ce a căzut regimul, conform articolului 140 din actuala Constituție a Irakului, arabii care au venit primesc aproape 20.000 de dolari ca să se mute īnapoi de unde au venit, in sud.
    Și s’au mutat?
    DK: O, da, 25.000 de familii au plecat. Daca considerăm o familie medie de 5 persoane, vă dați seama cāte persoane s’au īntors īnapoi?
    Dar dacă arabii nu mai vor să se īntoarcă?
    DK: Nu, e obligație.
    Dar și’au facut familii, s’au īmprietenit…
    DK: Arabii de acolo au aceeași idee: nu noi am venit, au venit parinții nostri, noi ne’am nascut aici, īn Kirkuk.
    Cum rezolvați această situație?
    DK: Unu: e obligație Și doi, oamenii primesc bani. Īi convingem cu banii. La noi arabii sunt slabi īn fața banilor. Cānd văd teancul de bani… Cum a venit tatăl lui după bani la Kirkuk, și fiul lui acuma, pe aceiași bani, se īntoarce īnapoi. Īn al treilea rānd, se va face referendum.
    Īn Mosul e la fel?
    DK: Să fim cinstiți, Mosul e un oraș arab. Kurzii sunt aproape 35%. 65% sunt arabi suniți. Mosul nu are petrol mult.
    Dar nu s’a instalat ISIL īn Mosul?
    DK: Părerea mea e ca nu vom putea face referendumul īn Mosul, momentan. Armata ISIL a cucerit tot orașul. Īn schimb lāngă oraș, toate oraselele sunt cucerite de kurzi. Cum ar veni, kurzii stau la Afumați, și ISIL īn Bucuresti. Cānd au apărut cei de la ISIL, armata lui Maliki s’a retras. Imediat a venit armata kurdă.
    Referendumul trebuia facut īn 2007, dar Maliki l’a tot amanat. Acum, toate motivele pentru care el amānă au disparut. Irakul nu mai e cel care era acum o luna. Irakul s’a așezat vertical. Noi o să facem referendumul pentru transferarea Kirkukului de sub autoritatea federală. Și, apoi o să facem din nou un referendum să vedem dacă mai rămānem īn Irak. Eu zic ca 99,9% cerem independența, iar īn Kirkuk 88% or sa fie pro integrare īn Kurdistan.
    Ce se īntampla īn celelalte Kurdistane īn acest timp?
    HKi: Ce a făcut Saddam īn Irak a făcut și Turcia, de prin 1922. Pe teritoriul kurd au fost aduse alte populații, albanezi, bosnieci, bulgari, macedoneni, georgieni. Iar kurzii au fost īmprăștiați īn orasele turceși din vest.
    Cum se īntāmpla asta? Vine un ordin și de azi toți oamenii pleacă?
    Lacul profetului Avraam īn orașul kurd Ruha. Peștele din acest lac este protejat prin lege
    Īn 1938, de exemplu, īn provincia Dersim, a fost un genocid comis de Ataturk, au fost omorati peste 90.000 de kurzi. Cel putin 40.000 de familii au fost obligate să plece, să se īmprăștie īn alte 50 de orase din Turcia. Una dintre aceste familii e familia mea, bunicul meu a trecut prin chestia asta. Asta s’a īntāmplat și īn Siria, unde tatăl lui Bashar al Assad a mutat mulți kurzi din zona lor și īntre orasele kurde a pus insule arăbești.
    Īnțeleg că și īn Istanbul sunt mulți kurzi.
    DK: Ziua in Istanbul sunt peste 20 de milioane de persoane. Dintre acestea, peste 5 milioane sunt kurzi. Istanbulul e cel mai mare oraș al kurzilor.
    Īi convine statului turc să aibă un stat independent kurd īn Irak, cānd are 20 de milioane de kurzi pe teritoriul lui?
    DK: Asta e cea mai importantă īntrebare. Pānă acum doi ani, dacă statul turc auzea de un stat kurd īn sudul teritoriului sau, se enerva la maxim. Acuma, dupa războiul din Siria, care e un razboi foarte bizar, foarte murdar – toata lumea și’a bagat māinile acolo: Arabia Saudita, Iranul, Turcia, Egipt, Kuweit, Kurdistanul irakian și americanii – Turcia considera că un stat kurd īn sud e mult mai bun decāt un stat islamic radical sunit, care nu se știe ce va deveni īn viitor.

    De ce? Actuala conducere a Turciei nu are totuși vederi islamice?
    DK: Erdogan nu e radical. Este liberal la maxim, actualii conducători turci sunt musulmani liberali.
    HK: Așa e, pānă acum doi ani, liderii turci jigneau toată ziua conducerea Kurdistanului din Irak. Ziceau că Mosul și Kirkuk sunt teritorii turcești. Turcia are o idee naționalistă, conceptul de „misaki milli”, și zice că teritoriul kurzilor ține de moștenirea ei istorică, astfel īncāt revendică și Mosulul și Kirkukul.
    Acum doi ani și’au schimbat strategia. Și’au dat seama ca au pierdut lupta cu independenta kurzilor și drepturile lor. Ei zic acum: lăsăm un Kurdistan mic, dar marea parte a kurzilor rămān sub papucul nostru. Acum, cele mai mari firme din Turcia au intrat in Kurdistan. Economic, turcii conduc īn Kurdistan.
    Nu știu cāt investesc, dar iau profitul. Pe termen lung īnsă nu știu dacă vor accepta un stat kurd. Chiar și acest ISIL e creația Turciei. Armamentul lor de la Turcia a venit.
    DK: Acum, īn Kurdistan a īnceput sa se exploteze petrolul. Si s’a facut o conducta de petrol care duce īn portul turcesc Iskederun. Ideea e ca statul turc la ora actuala crede ca poate avea un stat independent kurd langa el. Inima noastră o sa fie la mana turcilor, dar tot e bine. Avem si toate firmele americane, cum e Exxon in Kurdistan. Și British Petroleum. Și Prigoana de la voi a cāștigat serviciile de curățenie īn Erbil.
    Ce sentimente au kurzii, cei 20 de milioane de kurzi din Turcia, cand vad ca apare un stat al lor? Simt si ei pofta?
    KH: De luna asta, toti kurzii au un vis: Kurdistanul independent si unit si democrat si sa fie īnconjurat de pace. Dar Orientul Mijlociu e o zonă atāt de periculoasă, īn această zona nu a fost niciodată pace. Kurzii niciodată nu au fost peste alții, ei mereu s’au apărat și cānd a venit Alexandru cel Mare, și cānd au venit romanii, și cānd au venit otomanii.
    Datorită experienței cu Republica Mahabad, care a fost o creație sovietica īn Iran, trebuie ca și kurzii să aibă īn ei īncredere, nu să depinda de alții. Și nici nu vrem ca să existe o politică „de bucata noastră”, adică să nu ne mai intereseze ce fac kurzii din alte parti. Sunt foarte bucuros ca acolo să fie un stat cāt de cāt organizat, față de restul.
    DK: Pentru toate conflictele astea care se īntamplă, numai Franta si Marea Britanie sunt de vina. Īn 1920, in Tratatul de la Sevres, au stat francezii si britanicii, au chemat otomanii, arabii si persanii si au hotărāt cum sa īmpartă zona. Au fost chemati și kurzii, dar doar ca observatori. Au stat la masă, dar fără să aibă voie să intervină.
    Īn Europa naționalismul a apărut dupa 1848. Pānă atunci, populațiile nu prea știau ce īnseamnă poporul. Probabil și īn Orient s’a īntāmplat asta, dar mai tārziu. Nu ați prins momentul.
    DK: Da. Conducatorii kurzi nu erau atunci pregătiți politic să ceara dreptul lor. Am avut și noi o vină. Nu am avut un conducaăor solid care să bată īn masă și să zică „vreau dreptul meu”.
    De exemplu: Saladin, cel care i’a invins definitiv pe cruciați, kurd de origine, cel mai mare conducător. Cel mai prost conducător pentru kurzi și cel mai deștept īn același timp. Toți comandanții lui de armată erau kurzi. Putea să ceară drepturi pentru kurzi.
    El nu, a luptat pentru Islam, pentru religia musulmană, cea mai mare greșeala. Īn prezent plătim pentru greșelile lui.

    Episcopul de Salisbury īn fața lui Saladin
    A salvat Islamul.
    HK: Dar i’a nenorocit pe kurzi.
    Ce se īntāmplă īn Siria? Kurzii se autoguvernează?
    Da, asta a fost politica lui Assad, dupa ce a īnceput războiul. Kurzii controlează granița, Assad a retras toată armata și administrația. Totul a rămas sub controlul PYD, partidul kurd.
    Acum exista două Kurdistane libere?
    DK: Da.
    HK: Cea mai mare parte a kurzilor și teritoriul cel mai mare e īn Turcia. Cum sudul irakian e bogat Īn petrol, așa de bogat īn apă e Kurdistanul turc. Apa care hrănește și Siria și Irakul. Nu știu dacă e belea sau bogăție. Statele care nu au nici petrol, nici apă stau liniștite. Noi avem belea.
    Un politician mare israelian a zis acum cāțiva ani că īn Kurdistan o sa fie pace cānd se termină apa și petrolul.
    Energia sălbatică a creștinismului s’a dus demult. Islamul īnsă e o religie tānără și e ca o fiară, restul lumii e cam speriată de Islam. Cum se prezintă kurzii din punct de vedere al credinței, īn acest moment tulbure?
    DK: Acum 2.700 de ani, īn zonă exista religia lui Zoroastru, o religie ariană.
    Un cult al focului?
    DK: Exact.
    HK: Mai degrabă al soarelui.
    DK: Pānă a venit profetul Mohamed. Ne’au cucerit, au schimbat religia cu forta, ne’au făcut musulmani și cu asta basta. Kurzii din Irak, Siria, Turcia sunt musulmani suniți. Dar suntem musulmani liberali, nu musulmani radicali. Un musulman liberal nu folosește religia īn scop personal.
    Sunt bucuros că sunt musulman, dar īn același timp nu’mi convin multe lucruri care se īntāmplă cu musulmanii la ora actuală. Ce se īntāmplă īn Siria, sau 11 septembrie, sau site-urile astea care arată cum se omoară oamenii, asta e folosire de religie.
    De exemplu, Erdogan, premierul Turciei, e un musulman liberal. Dar uitați’vă la un arab sunit din Siria, sau din Irak, să vedeți cāt e de al dracului, cāt e de radical. Niciodată kurzii nu au folosit religia īn acest scop. Kurzii sunt liberali.

    E populară și printre kurzi ideea jihadului?
    DK: Nu. Absolut deloc. Niciodată.
    HK: Or fi și printre kurzi. Poate sub 1%. Īn ISIL e și māna Turciei. Eu sunt de religie alevi. Mulți cred că denumirea alevi vine de la Ali, vărul lui Mahomed, dar rădăcinile credinței alevi vin tot din zoroastrism. Credem īn soare, nu ținem Coranul, credem īncă īn natură. Pentru noi, cel mai important lucru e să fie sufletul īn pace.
    Cāți dintre cei 20 de milioane de kurzi din Turcia sunt alevi?
    HK: Cred că īn jur de 8 milioane. Alevismul are īn comun cu siismul anumite figuri, cum e cea a lui Ali, și a fiilor lui, urmașii Profetului, care au fost asasinați de suniți la Kerbala. Alevismul, la baza, nu prea are legatură cu religiile care au un Dumnezeu unic. E un fel de trai īn pace cu natura.
    Apariția sa poate fi situată īn preajma īntemeierii imperiului Ahemenid, conform tradiției sasanide. Totuși, cāteva indicii, din care cel mai important este arhaismul imnurilor Gatha, l’ar putea plasa pe Zarathustra la īnceputul primului mileniu, deci mult īnainte de domnia lui Cirus cel Mare.

    Există cāteva picturi vechi despre Zoroastru, dintre cele mai faimoase este cea a unui templu al parților din Dura-Europos din Siria modernă, și īn care remarcăm celebra deja cușmă getică.
    Numele Zoroastru, o formă deformată īn limba greacă a avesticului Zarathustra, pare a fi originar din nord-estul Iranului și nu din Iranul occidental așa cum reiese din tradiția sasanidă. Limba folosită īn Gatha o confirmă, indicānd apartenența la dialectele unei regiuni apropiate de Afganistan sau de Turkestan. Destul de departe de Media și de Persia, Zoroastru s’a născut īn Sogdiana, īn Kharesm sau īn Bactriana.
    ”Toată lumea a fost uimită văzāndu’l că rāde la naștere”, spune legenda care mai precizează că ”arterele de la capul său zvācneau atāt de puternic īncāt ridicau māna care le apăsa”.
    Mai probabile sunt originile sociale aristocratice. După cum denotă ”prenumele” său, Spitama, care īnseamnă ”strălucitorul atac”, Zarathustra aparținea unei familii de războinici, acest lucru fiind confirmat și de numele tatălui său, Purushaspa, adică ”proprietar de cai cu pielea pătată”.
    Educat īn stil liturgic, Zoroastru și’a īnceput cariera ca unul dintre numeroșii zaotari, preoți īntr’o continuă deplasare. Propovăduirea lui a īnceput destul de tārziu, la vārsta de treizeci și șase de ani. Ea a fost precedată de o perioadă de meditație pe un munte din țare lui. Īn timpul acestei īnsingurări, Zarathustra a primit revelația misiunii sale: Ahura Mazda, ”Īnțeleptul Domn” i s’a arătat personal și i’a arătat drumul Bunei Religii.
    După cum se spune īn imnurile Gatha, părăsindu’și ”deșertul”, Zoroastru a īnceput să propovăduiască noile principii. Alegāndu’l pe Ahura Mazda ca zeu unic și suprem și īnlăturānd clanurile divine Deva, el a apărut ca un revoluționar periculos care și’a atras opoziția violentă a celorlalți preoți. Alungat din Sogdiana, el a ajuns īn sud, pānă la Seistan, la granița cu Afganistanul, Iranul și Belucistanul de astăzi. Īn această țară, Parshat, prinț īnțelegător, l’a primit la curtea lui. Zoroastru a īncercat să īl convertească pe acest prinț care a ales să rămānă credincios vechilor forme de cult, astfel, Zarathustra a pornit din nou la drum, de această dată īnspre nord.
    Īn Bactriana, Vishtapa, ”cel care are cai fricoși”, suveranul care domnea īn Balch avea nevoie de preoți. Zoroastru, care īmplinise 40 de ani, și’a oferit serviciile ca preot. Curānd, Vishtaspa a dorit să asculte explicațiile lui Zoroastru cu privire la Buna Religie, deși īi venea greu să sprijine aceste principii. Astfel, īmpotriva lui Zoroastru s’a organizat un complot. Īn lipsa lui, spune legenda, preoți invidioși i’au pus īn cameră un sac plin cu bucăți de cadavre, unghii tăiate, păr, un cap de cāine, un cap de pisică, sānge.
    Aflānd de aceasta, regele l’a aruncat pe Zoroastru īn temniță. Supărat din cauza ciudatei boli a celui mai bun cal al său, regele a fost de acord ca Zoroastru să īi vindece calul. Acesta i’a cerut ca, īn caz că se va produce vindecarea, regele să īmbrățișeze Buna Religie. Regele a acceptat, iar Zoroastru a realizat minunea. Vishtaspa a recunoscut supremația lui Ahura Mazda și a impus noul cult īntregii sale curți. Noua doctrină a devenit de atunci cultul oficial al regatului Balch.

    Faravahar, aspect vizual al lui Ahura Mazda, relief din Persepolis
    Devenit preot oficial și consilier intim al protectorului său, Zoroastru s’a instalat aici definitiv. Tradiția spune că ar fi avut mai multe soții și numeroși copii și că ar fi avut parte de o moarte violentă la vārsta de 77 de ani. Cauzele morții sale nu sunt prea bine cunoscute. Un război provocat de Vishtaspa ar fi cauzat invazia turanienilor, iar Zarathustra ar fi fost asasinat de un războinic dușman īn palatul regal, unde el supraveghea un foc sacru.
    Tradiția precizează, scrie Jean Varenne, că:
    ”īn momentul morții, Zoroastru și’a aruncat șiragul cu mătănii īn fața asasinului și că acesta, īn mod miraculos, a murit”.
    Buna Religie – Un zeu unic
    Imnurile Gatha nu sunt tratate de teologie, deși acestea redau īntreaga īnvățătură zoroastrică și a principiilor ei. Īn primul rānd, este proclamată cuprinderea tuturor zeilor īntr’un singur suveran suprem: Ahura Mazda și necesitatea existenței eticii īn fapte, cuvinte și raționamente. Viața este definită ca o luptă permanentă pentru dreptate și adevăr. Luptānd contra abaterilor vechii credințe, Zoroastru condamna sacrificiile sāngeroase, īnlocuindu’le cu slăvirea divinității; el condamna consumarea de haoma, băutura nemuririi și a făcut din focul sacru simbolul noii credințe.
    Īn spatele monoteismului se ascund șapte entități abstracte reflectă aspectele zeului suprem și unic. Acestea sunt Amesha Spenta, ”nemuritorii binefăcători” sau arhanghelii din terminologia lui Georges Dumézil.
    Primul și cel mai important este
    – Spenta Mainyu, ”duhul sfānt”, pe care imnurile Gatha īl desemnează ca pe propriul fiu al lui Ahura Mazda, apoi
    – Arta, ”Ordinea”,
    – Vohu Manah, ”Rațiunea cea bună”,
    – Kshatra, ”Imperiul” și ”Puterea”,
    – Sarvatat, ”Integritatea” și ”Sănătatea”,
    – Amritat, ”Nemurirea” și
    – Armaiti, ”Gāndul pios”.
    Zoroastru doar a spiritualizat vechiul panteon, nu l’a īnlăturat cu adevărat. Cei doi primi arhangheli, Spenta Mainyu și Arta corespundeau celor două aspecte ale primei funcții: respectarea unei anumite ordini a lumii și autoritatea supremă juridică. Al treilea, Kshatra, reprezenta funcția războinică. Sarvatat și Amritat, cu cele două aspecte ale lor, rodnicia și longevitatea perpetuau cea de’a treia funcție, cea de hrănire. Armaiti asigura sinteza celor trei funcții.
    Zoroastru este considerat ca un propovăduitor al dualismului. Īn realitate, teologia sa nu trebuie redusă la atāt. Primul dintre arhangheli, Spenta Mainyu, are un frate geamăn, Angra Mainyu, ”spiritul Răului”, ”distrugătorul”. Egali și neutri la originea ciclului cosmic, cei doi gemeni s’au separat apoi, fiecare alegānd calea așa cum au dorit: unul s’a pronunțat pentru dreptate, altul pentru īnșelătorie. Angra Mainyu luptă cu īnverșunare pentru a strica buna creație a lui Ahura Mazda, fără a fi la egalitate cu acesta. Ahura Mazda rămāne arbitru, iar Angra Mainyu, asimilat repede cu Ahriman, este permanenta antiteză a lui Spenta Mainyu.
    Credința zoroastră īncepe cu o alegere. Ea cere o morală – trebuie să lupți după ceea ce ai ales. Prin concepțiile sale, prin cuvintele și faptele sale, zoroastrianul trebuie să dovedească dragostea lui pentru dreptate. Principala sa datorie este să lupte contra mincinoșilor și contra dușmanilor credinței. Religia cea Bună nu este una pașnică: de mai multe ori, Zoroastru i’a chemat pe credincioși să lupte īmpotriva dușmanilor, iar imnurile Gatha impresionează prin agresivitatea limbajului. Credinciosul trebuie să trăiască după sfānta triadă: Gāndul Bun, Cuvāntul Bun și Fapta Bună. El dobāndește Regatul numai cu prețul unei lupte asidue, care durează īntreaga viață.
    Credinciosul primește promisiunea unei recompense care constă īn intrarea īn regatul lui Ahura Mazda. Īn acest regat, zeul suprem dă sentințe și răsplătește binele și răul. Drumul spre Cer trece īntotdeauna pe podul Cinvat al vechii religii iraniene. El se numește ”Podul Hotărārii” și chiar Zarathustra trece peste acest pod īn calitate de conducător al celor drepți. El īi spune lui Ahura Mazda:
    ”Celor pe care vreau să’i īnsoțesc īnaintea ta pentru a fi lăudați, le voi merge īnaine pe podul Cinvat”.
    Religia cea bună nu īși pune problema mili. Jean Varenne spune:
    ”Profetul se preocupă mai multe de dreptate decāt de iertare”.
    Īnvățătura lui caută să instituie un cult al dreptății și atāt. Dar, dacă dreptatea cere pedepsirea celor vinovați, apartenența la comunitatea celor credincioși permite īntreaga toleranță și toate speranțele. Zoroastru promite că va interveni chiar el pe lāngă ”Īnțeleptul Domn” īn favoarea celor care īi vor fi loiali:
    ”Īi voi aminti doar meritele voastre, nu și greșelile, doar rugăciunile și ascultarea voastră plină de zel”.
    Religia cea bună nu este permisă pentru toți, ea este destinată celor inițiați. Chiar și azi, parșii care respectă īnvățăturile lui Zarathustra nu dau dreptul de inițiere decāt membrilor familiilor mazdeene. Această inițiere nu este un simplu rit de intrare īn comunitate cu un act metafizic, a cărui fincție este aceea de a transforma individul īntr’un supraom. Această interpretare se concretizează īn escatologia zoroastriană. Credincioșii vor scăpa de soarta unei omeniri imperfecte, destinată distrugerii și frigului. Ei vor fi singurii care vor participa la īntoarcerea īn epoca de aur.
    Mai jos o reprezentare artistică iraniană a lui Zarathustra

    Cultul focului īn ritul zoroastrian
    Al doilea aspect al reformei zoroastriene este locul acordat focului. Acesta, păstrat īn perioada Ahemenidă īn altare construite īn mod special, nu a mai fost considerat zeu și a devenit paznic al ordinii, simbolul concret al luminii divine promise celor aleși de ”Īnțeleptul Domn”. Ahura Mazda este lumina continuă, caldă și vie, care respinge īntunecimile reci și moarte, locuite de ”Spiritul Răului”. Focul sacru a devenit astfel o manifestare vizibilă a măreției divine.
    Un alt aspect al reformei este faptul că a īncetat pentru un timp, consumarea de haoma. Windengren propune o explicație simplă: consumarea acestei băuturi rituale, care dădea nemurirea fără efort, nu se potrivea cu īnvățătura zoroastriană care stabilea concepțiile, cuvintele și faptele ca singurele norme ale cultului dreptății.
    Īn mitologia persană, Haoma este zeița unei ierbi fermecate, divine ce poartă același nume. Seva acestei plante avea proprietăți anestezice, era băută īn timpul sacrificiilor, oferea putere și vigilență războinicilor. Dacă era băută de mame īn pragul nașterii, copii lor aveau să fie sănătoși și buni la suflet. De asemenea licoarea obținută din această plantă conferea celor ce o īnghițeau o putere spirituală și o cunoaștere avansată a lumii. Uneori ea era chiar o băutură a nemuririi. Zeița Haoma aparținea grupului de zei credincioși lui Ahura Mazda, numit Yazatas.

    Un lucru rămāne neclar:
    Zarathustra a fost inițiatorul renumitelor turnuri ale tăcerii, devenite un semn distinctiv al mazdeismului?
    Cine e, PreaĪnțeleptule Stăpān,
    Creatorul Gāndului Bun?
    Ce geniu a creat tenebrele și cine a’nălțat Lumina?
    De unde – somnul și trezia
    Și cine ne’a lăsat amiaza și răsăritul, și apusul,
    Ducāndu’și la desăvārșire și măreția, și menirea?

    Īn imnurile Gatha nu se arată că reformatorul ar fi poruncit ca trupurile morților să fie oferite vulturilor. Această practică a putut fi introdusă și generalizată din cauza unei epidemii. Dar apare limpede că zoroastrismul recomandă să nu te apropii de un mort și consideră rămășițele umane ca pe o sursă de murdărie.
    Islamizarea Iranului prin cucerirea arabă a eliminat religia ”luminii frumoase”. Doar guebrii (adepți ai religiei lui Zoroastru īn Iran, care au refuzat trecerea la islamism) au continuat să reziste īn sud-estul țării. Cea mai mare parte a credincioșilor a plecat īn India. Acești farsi sau parși (persani) și’au păstrat credințele și riturile lui Zoroastru. Īn prezent, ei formează o comunitate prosperă īn regiunea Bombay.
    Īn Iran, supraviețuitorii persecuțiilor au reușit să se mențină și la Teheran; īn Yezd, turnurile tăcerii există și astăzi īn continuare, deasupra lor zburānd vulturii, iar focurile sacre mai ard și astăzi.

    Kurzii au votat pentru independenţă
    Kurzii din Irak au votat masiv (peste 90%) īn favoarea independenţei lor, dar acest vis pe care īl au de un secol riscă să provoace o escaladă politică din cauza refuzului total al puterii centrale de a vedea ţara amputată de regiunea de nord şi diplomatic, avānd īn vedere atitudinea ţărilor vecine.
    Referendumul dorit de preşedintele regiunii autonome şi şef al Partidului Democratic din Kurdistan (PDK), Massud Barzani (foto), este contestat de Bagdad şi luni, Parlamentul irakian, īn prezenţa deputaţilor arabi şi īn absenţa celor kurzi, a cerut desfăşurarea armatei īn toate zonele controlate de regiunea autonomă şi īn cele disputate de puterea centrală şi Kurdistan.
    Turcia, Irak şi Siria, trei ţări cu minorităţi kurde, cum era de așteptat, au denunţat referendumul, temāndu’se de crearea unui precedent care s-ar putea repeta īn interiorul propriilor frontiere, ceea ce ar duce la redesenarea hărţii regiunii, stabilită după primul război mondial. La New York, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, s’a declarat ”preocupat” de riscul destabilizării şi a cerut dialog şi compromisuri.
    Nu există dubiu privind rezultatul scrutinului, majoritatea kurzilor fiind favorabili opţiunii ”DA”. Populaţia kurdă, īmpărţită īntre Irak, Iran, Siria şi Turcia, nu a acceptat niciodată tratatul de la Laussane din 1923, care i’a privat de un stat independent pe ruinele Imperiului Otoman. Preşedintele Kurdistanului irakian, Massud Barzani, a afirmat că referendumul nu va fi urmat imediat de o declaraţie de independenţă dar va marca debutul ”discuţiilor serioase” cu Bagdadul pentru reglarea contencioaselor lor.
    Cele 12.072 birouri de vot au īnchis la ora locală 19 după prelungirea cu o oră datorită afluxului de votanţi. Īncă de dimineaţă, luni 25 septembrie, mulţimea s’a masat la intrarea birourilor de vot īn Erbil, Suleymanieh şi Dosouk, cele trei provincii care formează regiunea Kurdistan, dar şi īn zone disputate cu Bagdadul.
    Sancţiunile vecinilor
    Pānă īn ultimul moment, responsabilii irakieni şi susţinătorii lor internaţionali au avut speranţa că presiunile exercitate asupra lui Barzani pentru a anula referendumul vor avea succes. Preşedinte al regiunii autonome, a confirmat ţinerea scrutinului, pe care l’a prezentat ca un prim pas īntr’un lung proces de negocieri spre independenţă. Īn acelaşi timp, premierul irakian, Haider Al-Abadi, a apărut la televiziune pentru a repeta, cu o rară fermitate, opoziţia Bagdadului. Guvernul său a cerut ţărilor străine să nu mai colaboreze cu autorităţile Kurdistanului irakian, īn domeniul petrolului şi a ordonat Erbilului (capitala) să restituie controlul frontierelor şi al aeroporturilor. Turcia şi Iran au şi anunţat primele sancţiuni – au suspendat legăturile lor aeriene cu Kurdistanul irakian vecin şi au intensificat manevrele militare la frontiere.
    Īn ce priveşte Turcia, ea nu exclude opţiunea militară, dar poate să asfixieze Erbil īnchizānd frontiera pentru petrolul kurd.
    Facţiuni rivale
    Regiunea este o entitate politică a cărei autonomie este recunoscută de Constituţia adoptată de Irak īn 2005, după căderea dictatorului Saddam Hussein. Oficial, Kurdistanul irakian dispune de propriile instituţii īn afara autorităţii Bagdadului.
    Regiunea autonomă nu este īnsă decāt o ficţiune instituţională, puterea reală fiind exercitată īn afara legalităţii de două facţiuni politico-militare – Partidul Democratic din Kurdistan (PDK) şi Uniunea patriotică din Kurdistan (UPK). Deşi este vorba de un teritoriu bine definit, Kurdistanul irakian este o zonă gri corespunzānd sferelor de influenţă combinete ale celor două facţiuni kurde.

    Orice conflict din nordul Irakului kurd ar putea avea ramificații īn Orientul Mijlociu, nu īn ultimul rānd īn Siria, Turcia și Iran. Ankara, Bagdad și Teheran au convenit să ia īn considerare contramăsurile īmpotriva planurilor kurde. Turcia, care a dezvoltat legături comerciale și politice strānse cu regiunea, īn special īn domeniul energiei, a amenințat că va impune sancțiuni.
    Condamnānd votul ca „provocator și destabilizator”, SUA a cerut reluarea negocierilor. Aceasta a urmat o săptămānă de retorică escaladată īntre conducerea kurdă și Bagdad, unde parlamentul a votat pentru respingerea referendumului.
    Deși starea generală pare a fi īn favoarea independenței, mulți, īn special non-kurzi, au declarat pentru Reuters că au pus la īndoială īnțelepciunea de a organiza un referendum.
    Unii se tem că ar īncuraja o elită politică īnrădăcinată īntr’o regiune īndelungată afectată de dezbinare politică. Barzani a fost o forță puternică pentru mai mult de două decenii, cānd nordul a fost cruțat de turbulențele care au afectat mare parte din restul Irakului.
    Alții menționează și un conflict al generațiilor.
    Generații mai vechi de kurzi din Irak au suferit īn timpul campaniei analfabetismului a lui Saddam Hussein din anii 80 și doresc să se vadă că lupta lor pentru independența națională a devenit fructuoasă.
    Sursa: convorbiri-literare.ro, ziare.com (interviul cu reprezentații kurzilor din Romānia), Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Albatros, București, 1983, Franz Cumont, Persia, o mare putere; mtholyoke.edu (foto); acin1602.blogspot.ro; milisoft.ro; Raya Jalabi (Reuters), rl.ro
    [1] Īntre care: Acolo unde diavolul are haine alb-negru, recenzie la George Grigore, O mărturie tulburătoare despre Slujitorii Diavolului (cu traducerile din limba kurdă: Cartea Neagră şi Cartea dezvăluirii), editura Călin, Bucureşti, iulie 2002; Eufratul, taina destinului meu, recenzie la Sherko Bekas, Eufratul, taina destinului meu, versuri, selecţie şi traducere din limba franceză: Niculina Oprea, prefaţă Christian Tămaş, colecţia Alif, coordonată de G. Grigore, Editura Ars Longa, Iaşi, 2011, 110 p., februarie 2012.
    [2] Istoria kurzilor īn Peninsula Balcanică, recenzie la Ali Husein Kerim, Istoria kurzilor īn Peninsula Balcanică, versiunea romānă: Güner Akmolla, Constanţa, 2011, 352 p., īn decembrie 2012.
    [3] Īnţelept turc (din mamă arabă), lexicograf al limbii/ dialectelor turce de loc din Kashgar, trăitor īn secolul al XI-lea, cunoscut īn lumea islamică fie ca Mahmud ibn Hussayn ibn Muhammad al-Kashgari, la turci Kaşgarlı Mahmut ş.a.. Cunoscător al dialectelor turce, a alcătuit, din ce se ştie, primul dicţionar al limbilor turce, īn arabă: Dīwānu l-Lu?at al-Turk, īn turcă Divanü Lügat-it-Türk (Dicţionar/ Compendiu al limbilor/ dialectelor turcilor), īn 1072. Se pare că era menit īn folosul califilor din Bagdad. Conţine, īn afară de o hartă a zonelor locuite de popoarele turce, cca. 200 de leacuri, proverbe, zicători, exemple de poezie turcă/ din zonele de limbă turcă (Asia Centrală, Turkestan, zona dintre Ural şi Volga ş.a.), de la rubaiate (īn turcă – dörtlük) la mai toate genurile/ formele principale.
    [4] Un exemplu – Ahmad Tamīndārī, īn A History of Persian Literature. Schools, styles and literary Genres, translated from Persian by Ismā’īl Salāmī, The Center for International-Cultural Studies, Tehran, Alhoda International Publishers, Iran, 2002.
    [5] Este o dezbatere, sunt şi păreri contradictorii, dacă gorani este dialect sau limbă.
    [6] Sunt cunoscute şi variante, cu titluri ca Şirin şi Farhad sau Farhad şi Şirin.
    [7] Īn īnţelegerea unora dintre aspectele de detaliu din acest dicţionar beneficiem mai ales de aportul doamnei Güner Akmolla, dar şi de al autorului.

    https://thraxusares.wordpress.com/20...-tara-proprie/


  2. #2
    Administrator Avatarul lui admin
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Conexiunile dintre limbile persană și romānă sunt puternice și se pot identifica uşor anumite legături dintre cuvintele romāneşti şi cele din limba persană.

  3. #3
    Administrator Avatarul lui admin
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Limba sanskrită şi fondul lexical romānesc sunt atāt de īnrudite fără a forța asemănarea, iar cei care cred că īntre aceste popoare nu a avut loc un contact direct, ar trebui să cunoască următorarele: sanscriţii vedici nu au fost dintotdeauna īn India. Vechile lor scrieri pomenesc de călătoria pe care au făcut’o ei de la miazănoapte către miazăzi (de la vest la est, din Europa īn Asia)

  4. #4
    Administrator Avatarul lui admin
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Daca ai vedea desenele şi picturile din vechile scrieri avestane, fără īnsă ca cineva să’ţi explice ce reprezintă ele, ai trage concluzia că ele reprezintă eroi din poveştile şi basmele populare romāneşti. Motivele de pe hainele, armele şi harnaşamentul cailor acestor personaje sunt atāt de familiare oricărui romān…

  5. #5
    Administrator Avatarul lui admin
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Persana modernă prezervă multe dintre cuvintele limbii avestane. Īntre avestană şi sanscrită sunt multe cuvinte absolut identice sau cu pronunţie foarte apropiată.

  6. #6
    Administrator Avatarul lui admin
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    De. asemenea, la fel de interesați ar trebui să fim și de limba kurdă, care cu siguranță ne va rezerva multe surprize avānd īn vedere obārșia comună.

  7. #7
    Administrator Avatarul lui admin
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Īn Iran, Zoroastru e mai mult decāt un profet. Zoroastru e Soarele pe Pămānt, revelat cu mai bine de șase sute de ani īnaintea preceptelor lui Hristos, īn așa fel īncāt īntāietatea viziunii sale, așa cum ne e transmisă din cānturile păstrate ale Avestei, poate fi atestată, cel puțin cronologic, drept creuzetul tuturor celorlalte religii mari care au urmat. Creștinismul, iudaismul, dar și multe dintre versetele Coranului au īmprumutat concepte și simboluri importante din cultul mitraic și din venerarea lui Ahura Mazda.
    Zoroastrienii, īn schimb, au rămas o castă īnchisă și rezistentă la contaminări, fidelă virtuților focului, care le’a ars neīntrerupt pe altarele templelor, īn pofida prigoanei, a persecuțiilor sau a intoleranței de orice fel.

  8. #8
    Administrator Avatarul lui admin
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Minoritate religioasă recunoscută īn prezent īn Iran, deținătoare a două locuri īn Parlament, restrānsa comunitate a zoroastrienilor se bucură, īn orașe, de un prestigiu moral absolut. Sunt considerați drept cei mai cinstiți și mai harnici dintre musulmani

  9. #9
    Administrator Avatarul lui admin
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    stă primul manifest ecologic al lumii, descins dintr’o dogmă monoteistă, cu trei principii călăuzitoare: gānduri bune, cuvinte bune, fapte bune.

  10. #10
    Administrator Avatarul lui admin
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Si azi, cānd īși īngroapă morții īn cimitirul de la poalele colinelor pe care se īnalță misterioasele turnuri ale tăcerii, zoroastrienii cred la fel: că nimic nu e bine să tulbure ori să murdărească puritatea sacră a Lumii.

Pagina 1 din 2 12 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează īn acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează īn acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •