Papornița Moșului
Pagina 1 din 2 12 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 12

Subiect: Lucian Blaga

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.459

    Lucian Blaga

    Lucian Blaga

    Lucian Blaga (n. 9 mai 1895,[1][2][3][4] Lancrăm, România – d. 6 mai1961,[5][1][2][3][4] Cluj, Republica Populară Română) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.

    Lucian Blaga

    Lucian Blaga
    Date personale
    Născut 9 mai 1895[1][2][3][4]
    Lancrăm, România
    Decedat 6 mai 1961 (65 de ani)[5][1][2][3][4]
    Cluj, Republica Populară Română
    Căsătorit cu Cornelia Brediceanu
    Copii Ionel Blaga
    Dorli Blaga
    Cetățenie România
    Ocupație lingvist[*]
    poet
    traducător
    filozof
    scriitor
    jurnalist
    diplomat
    Limbi limba română[6]
    Studii Universitatea din Viena
    Pregătire Jacob Burckhardt
    Activitatea literară
    Activ ca scriitor perioada interbelică
    Mișcare/curent literar modernism, expresionism
    Specie literară filosofie, poezie, dramaturgie,eseistică, estetică
    Operă de debut Poezia Pe țărm (1910) și studiulReflecții asupra intuiției lui Bergson(1914).
    Opere semnificative Poemele luminii (1919)
    Influențe[ascunde]
    Platon, Goethe, Kant, Hegel, Schelling, Nietzsche,Spengler și Bergson
    Membru titular al Academiei Române
    Semnătură

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.11.2018 la 20:26.

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.459
    Lucian Blaga (n. 9 mai 1895,[1][2][3][4] Lancrăm, România – d. 6 mai1961,[5][1][2][3][4] Cluj, Republica Populară Română) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.
    Cuprins




    Biografie

    Primii ani

    S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga). Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”,[7] viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani.[8] Mama poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.
    Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” dinBrașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei.

    Debutul

    A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări.
    Studii

    A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.
    Cariera literară

    Activitatea publică și academică


    Imaginea lui Lucian Blaga pe o marcă poștală din Republica Moldova (1995)



    Casa din Cluj în care a locuit Lucian Blaga în ultima parte a vieții

    Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.
    Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zamolxe(1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic și Cuvântul.
    După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o mare influență asupra lui Ion Desideriu Sârbu.
    Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei românești dinTransilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului românesc.
    În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.
    Luntrea lui Caron

    Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951), apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A decedat la 6 mai 1961, în Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.
    Activitatea diplomatică

    În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona,Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937),subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939).
    Propus pentru premiul Nobel

    Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa luiMircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice.[9][10] Nominalizările pentru premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații acelui an.[11]

    Opera


    Volume



    Cicluri de versuri editate postum


    • Vârsta de fier 1940-1944
    • Cântecul focului
    • Corăbii cu cenușă
    • Ce aude unicornul

    Dramaturgie


    • 1921 - Zamolxe, mister păgân
    • 1923 - Tulburarea apelor, dramă
    • 1925 - Daria, dramă în patru acte
    • 1925 - Ivanca
    • 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic
    • 1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte
    • 1930 - Cruciada copiilor
    • 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze
    • 1942 - Opera dramatică, 2 vol.
    • 1944 - Arca lui Noe
    • 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)

    Filozofie

    Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii:

    • 1943 - Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă.
    • 1944 - Trilogia culturii în trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii
    • 1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare.
    • Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum,Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.

    Aforisme


    • 1919 - Pietre pentru templul meu
    • 1926 - Ferestre colorate, însemnări și fragmente
    • 1945 - Discobolul, aforisme și însemnări
    • 1977 - Elanul insulei, editată postum

    Proza


    • Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965
    • Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, ediția a II-a, 1998, ediția a III-a, 2006

    Volume de eseuri și studii filozofice


    • 1922 - Cultură și cunoștință
    • 1924 - Filosofia stilului
    • 1925 - Fenomenul originar
    • 1925 - Fețele unui veac
    • 1926 - Daimonion
    • 1931 - Eonul dogmatic
    • 1933 - Cunoașterea luciferică
    • 1934 - Censura transcendentă
    • 1934 - Orizont și stil
    • 1936 - Spațiul mioritic
    • 1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recepție la admiterea sa în Academia Română
    • 1937 - Geneza metaforei și sensul culturii
    • 1939 - Artă și valoare
    • 1940 - Diferențialele divine
    • 1941 - Despre gândirea magică
    • 1941 - Religie și spirit
    • 1942 - Știință și creație
    • 1947 - Despre conștiința filosofică
    • 1948 - Aspecte antropologice

    Eseuri publicate postum


    • 1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea
    • 1968 - Zări și etape
    • 1969 - Experimentul și spiritul matematic
    • 1972 - Isvoade
    • 1977 - Ființa istorică
    • 1977 - Încercări filosofice

    Volume traduse în limba franceză


    • 1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
    • 1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
    • 1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan).
    • 1993 - L'Ętre historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci).
    • 1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
    • 1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
    • 1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).

    Volume traduse în limba bulgară


    • 1985 – Нeподoзирани стъпала - антология, изд. Haродна Култура, София (Nebănuitele trepte, antologie, 200 de poezii traduse de Ognean Stamboliev și Nikolai Zidarov, Editura Narodna Kultura, Sofia, 1985)
    • 2012 – Поеми на свeтлината, изд. Авангардпринт, България, 2012 (Poemele luminii, poeme și eseuri, traducere și prefață de Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint,Bulgaria, 2012)

    Corespondență


    • Corespondență, 1989
    • Domnița nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania (1941-1948), 1995
    • De amicitia: Lucian Blaga - Ion Breazu (corespondență), 1995
    • Corespondență de familie, 2000

    Traduceri


    • J. W. Goethe, Faust, 1955
    • Din lirica universală, 1957
    • Din lirica engleză, 1958

    Ediții de referință


    • Opere, ediție îngrijită de Dorli Blaga, vol. I-XII, București, Editura Minerva, 1974-1995
    • Opere, ediție critică și studiu introductiv de George Gană, vol. I-V, București, Editura Minerva, 1982-1993


    Statuia lui Lucian Blaga din fațaTeatrului Național din Cluj, opera luiRomul Ladea

    Premii literare și distincții. Afilieri



    Aprecieri



    Filatelie




    Lucian Blaga pe bancnota de 5000 de lei (bătrânețe), ediția 1998



    Lucian Blaga pe bancnota de 200 de lei (tinerețe), ediția 2006

    Notafilie


    • Banca Națională a României a emis, în 1998, o bancnotă, cu valoarea nominală de 5.000 de lei (ROL), pe aversul căreia a fost reprezentat portretul lui Lucian Blaga, la bătrânețe.
    • Portretul lui Lucian Blaga a fost gravat pe aversul bancnotei cu valoare nominală de 200 de lei (RON), emisă de Banca Națională a României, în 2006.

    Note




    Referințe critice (volume)


    • László Gáldi, Contributions ŕ l'histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga, Budapest, 1972
    • George Gană, Opera literară a lui Lucian Blaga, București, Editura Minerva, 1976
    • Lucian Blaga interpretat de..., București, Editura Eminescu, 1981
    • Dan C. Mihăilescu, Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj, Editura Dacia, 1984
    • Ion Pop, Lucian Blaga - universul liric, București, Cartea Românească, 1981
    • Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul poetic, vol. I-II, Timișoara, Facla, 1981-1983
    • Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul dramatic, Timișoara, Facla, 1985
    • Ion Bălu, Lucian Blaga, București, Editura Albatros, 1986
    • Dumitru Micu, Lirica lui Blaga, București, Editura pentru Literatură, 1967
    • Dumitru Micu, Estetica lui Lucian Blaga, București, Editura Științifică, 1970
    • Dumitru Micu, Lucian Blaga: autofăurirea prin logos, București, Editura Constelații, 2003
    • Mircea Itu, Indianismul lui Blaga, Prefață de Cicerone Poghirc, Brașov, Editura Orientul latin, 1996.
    • Romulus Vulcănescu, Izvoare de cultură, București, Editura Sport-Turism, 1988.
    • Mircea Itu, Marele Anonim și cenzura transcendentă la Blaga. Brahman și māyā la Śaṅkara, în Caiete critice 6-7 (236-237), București, 2007, pag. 75-83.
    • Sergiu Al-George, Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească: Brâncuși, Eliade, Blaga, Eminescu, București, Editura Eminescu, 1981.
    • Mircea Itu, Blaga and Śaṅkara, în revista Universității Alma Mater, vol. I, nr. 1, Sibiu, Editura Alma Mater, 2008.

    Bibliografie


    • Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin, Gândirea, I, 1921, nr. 10, p. 181-182;
    • Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012;
    • Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga, 1895-1961. Biobibliografie, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977
    • Aurora Alucăi, Lucian Blaga, 1895-1961. Bibliografie, Iași, Biblioteca Centrală Universitară, 1979
    • Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, Fundația Culturală Libra, 4 volume, 1995-1999
    • Corin Braga, Lucian Blaga. Geneza lumilor posibile, Iași, Institutul European, 1998
    • Ion Bălu, Dorli Blaga, Blaga supravegheat de Securitate, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1999 - recenzie1 recenzie2
    • Bogdan Damian - Lucian Blaga (9 mai 1895 – 6 mai 1961) - Bibliografie, Biblioteca Metropolitană București. Serviciul de Informare Bibliografică
    • Al. Tănase, Lucian Blaga - filosoful poet, poetul filosof, Editura Cartea Românească, 1977

    Bibliografie suplimentară


    • Lucian Blaga printre contemporani, I Oprișan, 1995

    Legături externe



    Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deLucian Blaga



    La Wikisursă există texte originale legate de Lucian Blaga



    La Wikicitat găsiți citate legate deLucian Blaga.




    Articole biografice


    Vezi și






  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.459
    A fost o dragoste tare ca granitul. LUCIAN BLAGA şi CORNELIA BREDICEANU


    Cornelia şi Lucian Blaga
    de Liliana MOLDOVAN

    Lucian Blaga a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu în 1915, la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, pe când erau colegi la liceul la care tânăra domnişoară se înscrisese pentru a-şi da bacalaureatul. Povestea lor de dragoste s-a consolidat mai târziu în anii studenţiei, la Viena, când cei doi tineri s-au regăsit, iar sufletele lor s-au recunoscut şi inimile lor au început să bată acelaşi ritm. „Ne comportam ca şi cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna. O priveam pierdut” recunoştea viitorul filosof şi diplomat român. Pe atunci, Blaga era student la Facultatea de Filosofie, iar Cornelia urma cursurile Facultăţii de Medicină. Poate nu întâmplător, reîntâlnirea lor a avut loc într-o bibliotecă, respectiv în sala de lectură a Bibliotecii Universităţii din Viena. Poate un întâmplător marea lor iubire a stat, cum este şi firesc, sub semnul poeziei, al cuvintelor tainice, al atingerilor magice, al plimbărilor inocente prin parcurile capitalei vieneze.

    „Îmi ocupam foarte devreme locul în Biblioteca Universităţii – mărturisea Lucian Blaga în «Hronicul şi cântecul vârstelor» – S-a potrivit odată într-o după-amiază, după o oră două de lectură, că mi-am ridicat ochii de pe carte. În faţa mea vizitatorii în şir […]. Printre cei dintâi care aşteptau, era domnişoara Cornelia. […] Frumoasă cu adevărat. Silueta calmă, privirea uşor melancolică, liniile inteligente erau aceleaşi, dar mai mature acum. Cornelia nu mai era fetişcana subţirică, ce refuza cu dispreţ băieţos împlinirile. Făptura, de contururi înmuiate în nuanţe de catifea, făcuse concesii feminităţii.” (Lucian Blaga, Hronicul şi cîntecul vîrstelor, Bucureşti, Editura Tineretului, 1965, p. 186.)

    În vremea în care erau colegi de liceu, Lucian Blaga îi spunea Corneliei „ghiocelul negru”, gândindu-se la tânăra firavă cu ochi mari şi inteligenţi de care s-a îndrăgostit, mai târziu, nebuneşte şi pe care a transformat-o în centru al existenţei sale. Iată ce scria despre ea, prin 1920, când se pregătea să o ceară de soţie: ,,Dacă tu eşti a mea, dacă tu îţi dăruieşti eul tău – mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice în felul lor… Altfel, crede-mă, aş închide buzele şi aş tăcea viaţa întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a pierdut. Aş tăcea retras în mine, şi nimeni n-ar şti după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: Tu!” (Cornelia Blaga-Brediceanu, Jurnale. 1919 ; 1936-1939 ; 1939-1940 ; 1959-1960, Bucureşti, Humanitas, 2016.).



    Cornelia, Lucian şi Dorli Blaga
    Marele poet, filosof şi diplomat român recunoştea că se simţea pierdut fără ea, de aceea nu a încetat să o adore, nu a încetat să lupte pentru femeia iubită, cerând-o de nevastă în ciuda faptului că la început părinţii fetei s-au opus acestei căsătorii.

    „Şi simt totuşi ceva precis: te simt pe tine cum îmi pulsezi în sânge – îi scria poetul Corneliei, în 1917 – Aş vorbi, de renaştere, transformare, transfiguraţiune, dacă nu ţi-ar părea sentimental. În orice caz în istoria mea individuală s-a început epoca reformaţiunii” (Lucian Blaga,Corespondenţa, Cluj-Napoca, Dacia, 1989, p. 87.).

    Călătoria lui Lucian Blaga în lumea poeziei nu ar fi început niciodată, probabil, dacă Cornelia nu ar fi fost lângă el, nu l-ar fi încurajat să publice şi nu l-ar fi contactat pe Sextil Puşcariu, pentru a-i prezenta creaţiile poetice ale soţului ei. Tot Cornelia Blaga a fost cea care l-a sprijinit în cariera diplomatică, i-a fost confident, muză şi soţie devotată.

    Într-adevăr, Lucian şi Cornelia trăiau unul prin celălalt şi se bucurau unul de altul în clipele de linişte şi calm, dar şi în momentele de cumplită sărăcie şi izolare. Cornelia fiind o femeie puternică, extraordinar de frumoasă şi inteligentă, a ales totuşi să trăiască în umbra lui Blaga, pe care l-a susţinut permanent, astfel încât, spre finalul vieţii, când Cornelia suferea de Alzheimer, credea că este însuşi Blaga, confirmând ceea ce poetul scria, cu ani în urmă: „Când zic eu, te înţeleg şi pe tine” (Lucian Blaga, Corespondenţa, p. 101.).

    Despre povestea lor de dragoste care a depăşit graniţele timpului s-a mai scris, se va mai scrie, poate, fiindcă, aşa cum recunoştea cu exaltare tinerească Lucian Blaga, a fost o dragoste „tare ca granitul”, o dragoste ce i-a indus poetului un alt ritm de viaţă, un alt mod de a gândi, „mai adânc şi mai înalt” (Lucian Blaga, Corespondenţa, p. 105.).


    Similare

    Lucian Blaga, „Zamolxe. Mister păgân”. Ediție bilingvă română-englezăÎn "Lingvistică"
    Festivalul Internaţional Lucian Blaga, ediţia a XXV-a, Cluj-Napoca, 7-8 mai 2015În "Actualitate"
    Scriitorul Ion Podosu, un reprezentant valoros al creatorilor cu deficiențe de vedereÎn "Civilizaţie/Cultură"


    Sursa:
    https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/07/25/a-fost-o-dragoste-tare-ca-granitul-lucian-blaga-si-cornelia-brediceanu/?fbclid
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.11.2018 la 20:31.

  4. #4
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.459
    Curiozităţi despre Lucian Blaga



    Nu putem trece cu vederea ziua de astăzi, 9 mai. Pe lângă faptul că sărbătorim Ziua Europei, trebuie adus în atenţia ta, cititorule, faptul că se împlinesc 121 de ani de la naşterea marelui poet şi filosof român Lucian Blaga.În ziua a noua din luna mai, 1895,Lucian Blaga se naşte în satul Lancrăm, lângă Sebeş, fiind cel mai mic dintre copiii familiei. Copilăria o petrece alături de parinţi, plecând de la o vârstă fragedă pentru a studia (scoala generală în Sebeş, liceul în Braşov, studii superioare în Sibiu,Oradea, Viena).După cum afirmă Mircea Vaida în cartea sa Pe urmele lui Lucian Blaga, satul natal pentru poet era “centru al lumii”, evocând adesea în operele sale locul de provenienţă. Mare filosof, poet, dramaturg, jurnalist, profesor universitar, întreaga viaţă şi-a dedicat-o studiului, lăsând astfel generaţiilor viitoare o adevărată comoara culturală. Dintre operele sale amintim: În marea trecere, Nebănuitele trepte, Cruciada copiilor, Arca lui Noe, Trilogia culturii şi multe altele.Ca să nu te ameţesc cu nume, date şi cifre, îţi las punctual câteva curiozităţi despre Lucian Blaga, care cu siguranţă îţi rămân în minte.

    Câteva curiozități despre Lucian Blaga:


    1. A avut o copilărie sub semnul tăcerii deoarece până la patru ani nu a putut să vorbească, după cum se autodefineşte într-un vers “Lucian Blaga e mut ca o lebădă.”
    2. S-a înscris la Facultatea de Teologie din Sibiu pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară.
    3. A fost profesor universitar la Cluj, catedra de filosofia culturii fiind introdusă în mod special pentru el.
    4. Statuia marelui poet din Cluj, creaţie a lui Romul Lades, a fost iniţial doar bustul pentru care Lucian Blaga a pozat în 1947, afirmând “Apar ca un Goethe romantic”. Dacă eşti în trecere, poti vedea statuia în faţa Teatrului Naţional din Cluj Napoca.
    5. L-a cunoscut pe Mahatma Gandhi, părintele Indiei, despre care a ţinut o conferinţă “Cum l-am cunoscut pe Mahatma Gandhi”
    6. În 1946, când Petre Hossu, student şi mai târziu prieten al marelui poet, scrie teza de doctorat în domeniul filosofiei şi o prezintă acestuia, lucrarea este respinsă. Lucian Blaga a luat decizia de a refuza lucrarea fiind influenţat în mod malefic de scriitoarea Olga Caba. Peste ani i-a declarat lui Petre Hossu, cu parere de rău: “Ţineam de mult, dragă Hossule, să-ţi mărturisesc că am avut puternice remuşcări că ţi-am zdruncinat doctoratul, mai ales că după aceea am fost adus în situaţia să acord doctorate pentru nişte lucrări deplorabile.”
    7. Deoarece nu a acceptat marxism-leninismul a fost înlăturat de la catedra de filosofie, lucrând tot restul vieţii in cadrul Bibliotecii Academiei.
    8. Îşi ieşea din minţi când cineva avea o părere nu tocmai bună despre operele sale. Petre Hossu afirmă în cartea sa Memorialul Lucian Blaga că “era însă o natură irascibilă, mai ales când bănuia rea-credinţă faţă de opera lui, denaturându-i sensul. Şi avea reacţii de-a dreptul isterice.”
    9. A fost propus pentru a primi premiul Nobel pentru literatură la iniţiativa lui Mircea Eliade, acest lucru nu a fost atestat cu dovezi.

    “Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă numai un singur lucru nu: fericirea.” – Lucian Blaga

    Vrei să descoperi mai multe despre Lucian Blaga?

    Uite lista completă de cărți.

    Sursa:https://booknation.ro/curiozitati-de...429YjNx0vwJ7pc

  5. #5
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.459

  6. #6
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.459
    ”Mărturia lui Lucian Blaga despre Unire”




    Scriitorul și filosoful Lucian Blaga (1895 – 1961) avea vârsta de 23 de ani în 1918. Făcuse studii de teologie ortodoxă la Sibiu și Oradea, iar în anul Unirii mai avea încă doi ani de învățat la Viena, unde începuse în 1916 studiile universitare de filosofie. Doctoratul și l-a luat în 1920. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. Cunoștea, desigur, situația politică foarte bine. Fire mai mult contemplativă și meditativă, nu intrase în mișcarea tinerilor transilvăneni de eliberare de sub regimul austro-ungar, care militau cu scrisul și fapta pentru unitatea națională. Cu toate acestea, a vibrat profund românește când a văzut că visul secular al românilor se împlinește la Alba Iulia. Alături de oamenii din satul în care se născuse, Lancrăm, și de cei din toate satele transilvănene, care mergeau cu căruțele sau pe jos spre Alba Iulia, a pornit și Lucian Blaga împreună cu fratele său spre cetatea Unirii.

    Din însemnările sale aflăm ce emoții a trăit în acea zi: ”La Alba Iulia, nu mi-am putut face loc în sala Adunării. Lionel, care era în delegație, a intrat. Am renunțat c-o strângere de inimă și mă consolam cu speranța că voi afla de la fratele meu cuvânt despre toate. Aveam, în schimb, avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe câmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. Pe câmp se înălțau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau nației. Pe vremea aceea nu erau microfoane, încât oratorii, cu glas prea mic pentru atâta lume, treceau pentru multiplicarea ecoului de la o tribună la alta. În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te făcea să uiți totul, chiar și stângăcia și totala lipsă de rutină a oratorilor de la tribună. Seara, în timp ce ne întorceam, cu aceeași trăsură la Sebeș, atât eu, cât și fratele meu, ne simțeam purtați de conștiința că «pusesem temeiurile unui alt Timp», cu toate că n-am făcut decât să «participăm» tăcuți și insignifianți, la un act ce se realiza prin puterea destinului. Faptul de la răscrucea zilei, cu tări și atmosfera sa, ne comunica o conștiință istorică. Când am trecut prin Lancrăm, satul natal, drumul ne ducea pe lângă cimitirul unde, lângă biserică, tata își dormea somnul dub rădăcinile plopilor. Zgomotul roților pătrundea, desigur, până la el și-i cutremura oasele. «Ah, dacă ar ști tata ce s-a întâmplat!», zic eu fratelui meu, întorcând capul spre crucea din cimitir. Și, cât a ținut drumul prin sat, n-am mai scos un cuvânt, nici eu, nici Lionel. O emoție ne strânsese gâtul ca o mână, care încetul cu încetul se înmuia, după ce voise să ne sufoce. În sat, dintr-o curte, neașteptat, în noapte, un strigăt de copil: «Trăiască România dodoloață!»” (1)

    După întregirea României, Lucian Blaga a fost diplomat, ocupând succesiv posturi de atașat cultural și de presă în legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost, de asemenea, și subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937 – 1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938 – 1939).

    Revenit în țară, a fost profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, unde a funcționat până în 1948, când a fost îndepărtat de la catedră. Motivul era unul politic, Blaga refuzând, se pare, intrarea în Partidul Național Popular, care era un satelit al celui comunist. A lucrat apoi la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei, dar nu i-au mai fost publicate cărțile, tot ce a scris în acea perioadă apărând postum.

    Cel care a mers cu trăsura din Lancrăm la Alba Iulia pentru a trăi pe viu înfăptuirea Marii Uniri avea să moară la 9 mai 1961.
    ________

    (1)”Marea Unire a românilor în izvoare narrative”, antologie, ediţie, studiu introductiv şi note de Stelian Neagoe, București, Editura Eminescu, 1984, pp. 149–150.

    Fragment din spectacolul ”Hronicul şi Cântecul Marii Uniri”, după ”Hronicul şi Cântecul Vârstelor” de Lucian Blaga. Scenariu de Rodica Mandache. Adaptarea radiofonică: Felicia Pinte şi Magda Duţu. Regia artistică: Gavriil Pinte. În rolul lui Lucian Blaga: Marcel Iureş. Spectacolul, producție a Teatrului Național Radiofonic, va fi difuzat în premieră absolută sâmbătă, 1 decembrie 2018, la ora 20.30, la Radio România Cultural. Spectacol realizat în cadrul proiectului ”Scriitori români interbelici și Marea Unire”, proiect cultural finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii și Identității Naționale.
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.12.2019 la 22:18.

  7. #7
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.459
    Lucian Blaga, poetul născut în sunetele lacrimei: „Oprește, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea!”




    Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăncrăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n numele de „Sunetele lacrimei”. Fiind considerat una dintre cele mai importante figuri ale culturii româneşti, Lucian Blaga s-a remarcat printr-o vocaţie intelectuală de excepţie.

    Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani.
    A debutat în ziarul Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări.
    Studiile primare le face la şcoala germană din Sebeş-Alba, urmate de liceul „Andrei Şaguna”, din Braşov şi de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Absolvent (în 1920) a Universităţii din Viena. În 1919 Sextil Puşcariu îi publică Poemele luminii, mai întâi Glasul Bucovinei şi Lamura, apoi în volum.
    După terminarea studiilor, se stabileşte la Cluj. Este membru fondator al revistei Gândirea (apărută în 1921), de care se desparte în 1942, şi înfiinţează la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943).


    Sursa historia.ro


    O lungă perioadă (1926-1939), va lucra în diplomaţie, fiind, succesiv, ataşat de presă şi consilier la legaţiile României din Varşovia, Praga, Berna şi Viena. Îşi continuă activitatea literară şi ştiinţifică, publicând în tot acest timp volume de versuri, eseuri filozofice şi piese de teatru.

    În 1936 este ales membru al Academiei Române. Între 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie din Cluj (1949-1953) şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959). După 1943, nu mai publică nici un volum de versuri originale, deşi continuă să lucreze. Abia în 1962, opera sa reintră în circuitul public.

    Blaga fost profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că a refuzat invitaţia de a conduce Partidul Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist.

    Fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri.


    Sursa www.rador.ro


    Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură, însă nu se știe cu exactitate deoarece acestes au fost ținute în secret timp de 50 de ani.


    Sursa Ziarul Unirea


    Blaga trece în neființă la 6 mai 1961 şi este înmormântat în satul natal, Lancrăm, unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a avut poporul român şi care vă dăinui veşnic prin operele sale, care dovedesc puterea geniului românesc. Blaga și-a prefigurat propria înmormântare în ‘Luntrea lui Caron’, alegându-și locul și direcția de așezare a mormântului, cu vederea spre Râpa Roșie, monument al naturii. Monumentul lui Lucian Blaga de la Lancrăm este opera sculptorului Romulus Ladea, potrivit istoria.md.

    Sursa:https://editiadedimineata.ro/lucian-...eZph2l7p6WbM28


  8. #8
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.459
    Teohar Mihadaș, o mărturie zguduitoare despre moartea poetului Lucian Blaga



    „Pe un fel de suport din lemn, acoperit cu o pînză soioasă, neagră, sta o targa, iar peste targa – trupul neînsufleţit al poetului. Cum poetul era înalt, picioarele lui se revărsau cu mult peste lungimea tărgii, în neant. Pe pereţi: închipuiri fantasmagorice de scurgeri şi igrasie. Nici o lumină la căpătîiul mortului, nici o floare nu lumina pe pieptul lui. Am depus în mîini buchetul de lăcrămioare. M-au podidit neguri şi am pornit a plînge ca un nemernic. Şi am tot plîns, pînă ce m-am liniştit şi înseninat. La scurt timp după ce s-a deschis oficial uşa, a intrat în morgă o fecioară. A depus un bucheţel de flori pe pieptul mortului, a stat cîteva momente concentrată-n reculegere rostea, pe semne, o rugăciune –, apoi a scos din poşetă un bloc-notes şi un stilou, şi a scris ceva, lipind, apoi, cu o pioneză, de marginea tărgii, hîrtia scrisă. Apoi s-a dus. Curios, m-am dus să văd ce sta scris pe biletul acela... Era scrisă acolo, cu litere gingaşe, poezia Cînele din Pompei.

    Întărîtată, atenţia mea a devenit mai ascuţită. Observ în buzunarul dinlăuntru al hainei poetului ceva alb. Şi mai curios, iarăşi, săvîrşesc indiscreţia şi caut să văd... Era acolo plicul cu felicitarea pe care i-o trimisesem eu de ziua naşterii lui, dar care a ajuns tîrziu, iar doamna Blaga, după ce l-a spălat şi l-a îmbrăcat de plecare, a înţeles să-i puie plicul cu felicitarea mea în buzunarul hainei... Era, probabil, unica felicitare pe care o primise de ziua naşterii.

    Apoi, s-a strecurat în morgă o arătare neagră, gîrbovă, sprijinindu-se pe un fel de par, îmbrobodită toată, de nu i se zărea decît nasul, şi s-a aşezat pe banchetă. Eu, în continuare, la căpătîiul mortului, în picioare. Arătarea întreabă: „Ţi-e rudă?“ Eu răspund: „Nu“. „Prieten?“ reia dînsa. Eu dau din umeri. „Nu vrei să vii să stai lîngă mine?“ mă roagă... M-am dus. „Eu sunt Veturia Goga“, se recomandă arătarea. „Am vrut, continuă ea, să-l duc la Ciucea, să-l aşez lîngă Tăvi..., dar el a ţinut să fie înmormîntat lîngă părinţii lui, la Lancrăm... Ştii care i-au fost ultimile cuvinte pe care le-a rostit?“ „Nu“, îngaim eu. – „Cresc arborii din mine!“, grăieşte pentru ultima dată vedenia, şi se duce.

    Îmi reiau locul la căpătîiul mortului. La scurt timp, apare altă arătare: un tînăr înalt, cu chica furtunoasă, păşind ca un actor pe scenă. Se opreşte teatral, face o scurtă pauză şi se lansează-n imprecaţii: „Cum!? Lucian Blaga e mort şi lumea nu ştie?...

    Blestemata să fie naţia care nu-şi cinsteşte oamenii aleşi pe care i i-a dat Pronia!“ Şi a părăsit interiorul scenei vociferînd cu mîinile ridicate spre cer. Era, am aflat mai tîrziu, pictorul maramureşean Mihai Olos.

    Apoi, s-au arătat doi medici, îmbrăcaţi în alb clinic, bine dispuşi şi dolofani, care, spre indignarea mea, au venit la obrazul poetului şi au început să-l palpeze cu buricele degetelor... „Cum vă permiteţi!?“ am scrîşnit spre ei şi... gata-gata să-i strîng de grumaz. Ei, însă, politicoşi şi ceremonioşi, mi-au explicat că este vorba de o chestiune profesională, în felul acesta executîndu-se ultima probă de verificare şi constatare a morţii reale... I-am înţeles şi mi-am cerut scuze, morocănos.

    În fine, au apărut şi cioclii cu sicriul. Au apucat de targa, au coborît-o lîngă sicriu şi, apucînd – unul de picioare iar celălalt de umeri –, au dat să-l aşeze-n cutie. – Cel care a apucat de umeri, nu ştiu cum anume a prins şi-a smucit, că mîna poetului, lungă şi albă, a pornit a se ridica, vroind parcă să-mi arate ceva înainte de a se trage peste ea încuietorile. M-am dus, după ea, cu ochii, înfiorat. Cioclul însă a răsucit-o la locul ei, rapid.

    Cînd să aşeze capacul peste sicriu, apare un funcţionar de la Sanepid. „Ce faceţi aici?“, întreabă el cu importanţă. „Iacă ce vedeţi.“ „Nu permit, nu permit – strigă el – deplasarea înainte de a se căptuşi sicriul cu hîrtie gudronată. Nu permit!“ Cioclii au tăcut, cu mîinile de-a lungul corpului, zicînd, fireşte, ceva foarte plastic în gîndul lor.

    Mă apropii de funcţionar şi încerc să-i explic: „ştiţi este un caz special, e poetul Lucian Blaga“... „Lasă, dom'le, iordanele şi nu mă vrăji pe mine. Eu nu calc legile ţării...“ Am alergat la un telefon public şi-i telefonez lui Aurel Rău: „Dragă Aurel, Blaga nu poate fi deplasat la Lancrăm, fiindcă nu este căptuşit cu hîrtie cătrănită." El mă roagă să revin peste 10 minute. Am revenit. Zice: „Am vorbit cu preşedintele Uniunii şi mi-a răspuns că nu-l interesează. «E-al vostru şi faceţi ce ştiţi cu el!» Dar am vorbit şi cu conducerea locală de partid şi s-a dat dezlegarea necesară“.

    Mortul a fost dus şi aşezat pe catafalc, în sala Casei Universitarilor. Eu şi cu Liciniu, un nepot de-al poetului, am făcut o haltă de consolare la bufetul „Continental“. Acolo, în sala de la Casa Universitarilor, altă situaţie: erau depuse coroane de flori peste sicriu, se intona în surdină marşul din Eroica, iar tinerii scriitori din Cluj făceau de gardă, îmbrăcaţi foarte lejer ca la grădina de vară, cu sandalete-n picioare, haine pestriţe şi gulerele de la cămăşi date peste cele de la haină, chiar cu ochelari de soare la ochi. Iarăşi m-am aflat slab de înger şi iarăşi am început a plînge, drept care, distinsa doamna Ilin, admiratoare a poetului, ca să nu fie văzută că stă lîngă unul care plînge, s-a depărtat urgent, la mare distanţă de mine.

    Ultima gardă au făcut-o bătrînii, îmbrăcaţi în negru. A vorbit Aurel Rău şi după el, gîtuit de emoţie, D.D. Roşca, după care sicriul a fost depus pe platforma unul camion. I-am întrebat pe cei de la Steaua şi Tribuna – naiv cum sînt – dacă nu cumva au şi pentru mine un loc în maşina în care aveau să meargă ei... Au dat din cap că nu. Atunci, spre uimirea acelora care au făcut brusc tensiune la ochi şi exoftalmie, din doi, trei paşi aruncaţi în direcţia camionului şi un salt în sus, m-am pomenit iarăşi la căpătîiul mortului, şi-am pornit spre Lancrăm... În partea cealaltă a sicriului, şedea un tînăr îmbrăcat în negru şi cu un aparat de fotografiat trecut peste umeri. O neagră suspiciune stăruia între noi. El credea despre mine că..., eu despre el... Cînd ne-am cunoscut, la capătul călătoriei, – el era un nepot de-al poetului, inginerul Şerban –, să ne dăm în cap de ciudă nu altceva.

    Era de ziua eroilor, o zi într-adevăr năpădită de lumini, ce se revărsau de dincolo de soare. Departe, pe fundal, Munţii Apuseni, în care se putea vedea somnul aurului, aievea. Întîlneam, trecînd prin sate şi oraşe, coloane de elevi, însoţiţi de profesori, în haine de sărbătoare, mergînd cu flori la mormîntul eroilor, iar eroul trecea printre ei şi nimeni nu-l vedea.”

    Teohar Mihadaș


    Sursa:https://adinasperanta5.blogspot.com/...3pLrBGvGVB0-4U

  9. #9
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.459
    Lucian Blaga - Poezii




    În marea trecere 1924 MOTTO: Opreste trecerea. Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire - ,şi totuşi to rog: opreŞte, Doamne, ceasor*nicul cu care ne măsuri destrămarea.

    Continuare:


    Lucian Blaga - Poezii - nccmn1/2 - Google Sites

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.09.2021 la 10:03.

  10. #10
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.459
    Autoportret
    Lucian Blaga e mut ca o lebadă.
    În patria sa
    zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.

    Sufletul lui e în căutare,

    în mută, seculară căutare,
    de totdeauna,
    şi până la cele din urmă hotare.

    El caută apa din care bea curcubeul.

    El caută apa
    din care curcubeul
    îşi bea frumseţea şi nefiinţa.


    Lacrimile
    Când izgonit din cuibul veşniciei
    întâiul om
    trecea uimit şi
    -ngândurat pe codri ori pe câmpuri,îl chinuiau mustrându-llumina, zarea, norii -
    şi din orice floare

    îl săgeta c
    -o amintire paradisul -
    Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

    Odată istovit de
    -albastrul prea senin
    al primăverii,
    cu suflet de copil întâiul om
    căzu cu faţa
    -
    n pulberea pământului:

    "Stăpâne, ia
    -mi vederea,
    ori dacă
    -
    ţi stă
    -
    n putinţă împăienjeneşte
    -mi ochiic-un giulgiu,
    să nu mai văd

    nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,

    căci vezi
    -
    lumina lor mă doare".

    Şi
    -atuncea Milostivul într-
    o clipă de
    -ndurareîi dete - lacrimile.





    Izvorul nopţii

    Frumoaso,
    ţi
    -s ochii-
    aşa de negrii încât seara
    când stau culcat cu capu-n poala taîmi pare,
    că ochii tăi, adânci, sunt izvorul

    din care tainic curge noaptea peste văi,

    şi peste munţi şi peste şesuri,

    acoperind pământul c
    -o mare de-ntuneric.
    Aşa
    -
    s de negri ochii tăi,
    lumina mea.


    Cântecul focului
    În fabula verde şi calda
    -a naturii
    tu crengi ai, iubito, nu braţe,

    şi muguri îmbii, cu mlăditele prinzi.
    Descânzi dintr-
    un basm vegetal, al răsurii?

    Ia seamă să nu te aprinzi
    cum se-
    ntâmplă adesea cu

    lemnul pădurii.

    În chipuri atâtea, flacăra
    -
    ntâmpină pasul

    oricarei fapturi pământene,

    şi drumul i
    -
    atine şi ceasul.
    Îmi spui:"Nimic nu s-
    aprinde, şi nimeni, de raza de luna".

    Şi
    -
    n galeş surâs înfloreşti mulţumita, crezând

    că sorţii îi stai împotrivă, oric
    ând,c-
    o sagalnică vorba.

    Îngădui răspuns înălţat peste timp, peste loc?
    Fapte, o, câte-
    aş putea înşira,
    ciudate-ntâmplari risipite prin cronici,
    marturii de legendă, ce
    -
    arată

    că sunt cu putinţa şi un asemenea foc,

    şi asemenea arderi.
    Ia totul scânteie din toate. Tâmpla s-aprinde
    de tâmpla, şi piatra de piatră.

    O stea nevăzută ia foc în cădere, din gerul

    văzduhului. Arde
    -
    n armură, sub zea cavalerul,

    femeie învinsă, minune fără vesminte, strângând
    lânga vatra,
    Şi
    -
    aprind licurici, ei însuşi, din dragoste rugu
    l.
    Iubirea tâsneşte din ţarâna şi face pământului aură
    s-
    ajungă
    -
    n ţării, s
    -acopere crugul.





    Rareori numai, sfârţitul nu e cenuţă.

    Cât e întinsul şi
    -naltul luminii,
    dumnezeu singur arde suav câteodată prin tufe

    fără de
    -
    a mistui. El crută şi mângâie spinii.
    Altfel noi ardem, iubito. Altfel ne este ardoarea.Cât e întinsul, cât e înaltul,
    noi ardem şi nu ne iertam,
    noi ardem, ah, cu cruzime-
    n văpăi
    mistuindu-ne unul pe altul.



    Lacrimile tale
    Din plâns pustiu şi din dureri ţi se desprind

    Fermecătoare visuri,
    Cu c
    ari încerci să umpli golul lumii tale...
    Cu mintea mea-
    nţelegătoare văd

    Căci lacrimile tale,

    Fecioară, nu
    -s ca alte lacrimi -Sunt picuriDin -
    apa morţilor:
    Din apele acelea care apar ca din nimic
    Pe şesuri,

    Vrăjind în mijlocul pustiului
    Minunea unei alte lumi...


    Ardere
    Fiinţă tu
    -
    găsi
    -voi cândva cuvenitulsunet de-
    argint, de foc, şi ritul
    unei rostiri egaleîn veci arderii tale?
    Al seminţiei mele cel din urmă sunt.

    Pumn de lumină
    -
    tu, pumn de pământ. Tu rodie,
    tu floare mie, cu puteri de zodie,
    unde şi când găsi
    -voi singurul cuvânt
    în cercul nopţii să te
    -ncânt?
    Nepriceput pe lângă vetre

    dar înţeles de zei şi pietre,
    cavântul unde-i - ca un nimb
    să te ridice peste timp?
    Cuvântul unde-i -
    care leagă

    de nimicire pas şi gând?















    -
    ncredinţez acestui an, tu flo
    are mie,
    ca să sfârşesc arzând.



    Cântec în doi
    Şi vine toamna iar'
    ca dup-un psalm aminul.
    Doi suntem gata să gustăm
    cu miere-amestecat veninul.Doi suntem gata s-
    ajutăm

    brinduşile ardorii

    să înflorească iar' în noi

    şi
    -n toamna-aceasta de apoi.Doi suntem, când cu umbra lor
    ne împresoară
    -n lume norii.Ce gânduri are soarele cu noi

    nu stim, dar suntem doi.


    Fata morgana
    Pustiul:
    Bolnav, de fierbinţeli îi arde fruntea

    Şi trecătoare
    Vedenii îi apar în creierii de nisip...
    Pustiul larg se zbate şi visează...

    Visează
    -
    o altă lume

    Mai bună
    Vizionarul sterp...












    https://www.academia.edu/7558912/Lucien_Blaga_Poezii
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 07.06.2023 la 21:35.

Pagina 1 din 2 12 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •