Rezultate 1 la 8 din 8

Subiect: Lucian Blaga

  1. #1
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    28.831

    Lucian Blaga

    Lucian Blaga

    Lucian Blaga (n. 9 mai 1895,[1][2][3][4] Lancrăm, Romānia – d. 6 mai1961,[5][1][2][3][4] Cluj, Republica Populară Romānă) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat romān.

    Lucian Blaga

    Lucian Blaga
    Date personale
    Născut 9 mai 1895[1][2][3][4]
    Lancrăm, Romānia
    Decedat 6 mai 1961 (65 de ani)[5][1][2][3][4]
    Cluj, Republica Populară Romānă
    Căsătorit cu Cornelia Brediceanu
    Copii Ionel Blaga
    Dorli Blaga
    Cetățenie Romānia
    Ocupație lingvist[*]
    poet
    traducător
    filozof
    scriitor
    jurnalist
    diplomat
    Limbi limba romānă[6]
    Studii Universitatea din Viena
    Pregătire Jacob Burckhardt
    Activitatea literară
    Activ ca scriitor perioada interbelică
    Mișcare/curent literar modernism, expresionism
    Specie literară filosofie, poezie, dramaturgie,eseistică, estetică
    Operă de debut Poezia Pe țărm (1910) și studiulReflecții asupra intuiției lui Bergson(1914).
    Opere semnificative Poemele luminii (1919)
    Influențe[ascunde]
    Platon, Goethe, Kant, Hegel, Schelling, Nietzsche,Spengler și Bergson
    Membru titular al Academiei Romāne
    Semnătură

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.11.2018 la 18:26.

  2. #2
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    28.831
    Lucian Blaga (n. 9 mai 1895,[1][2][3][4] Lancrăm, Romānia – d. 6 mai1961,[5][1][2][3][4] Cluj, Republica Populară Romānă) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat romān.
    Cuprins




    Biografie

    Primii ani

    S-a născut la Lancrăm, lāngă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci īn comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga). Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el īnsuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvāntului”,[7] viitorul poet – care se va autodefini mai tārziu īntr-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputānd să vorbească pānă la vārsta de patru ani.[8] Mama poetului, Ana Blaga, a murit īn anul 1933 la Sibiu, īn vārstă de 74 de ani. Īn luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea īn Sibiu.
    Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” dinBrașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat romānesc de teoria dramei.

    Debutul

    A debutat īn ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și īn Romānul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș īn 1909. Īn anul 1911 călătorește īn Italia, unde īși petrece timpul īn librării, căutānd cărți de filosofie, și vizitānd vestigiile istorice ale acestei țări.
    Studii

    A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea īn perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licență īn 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena īntre anii 1916 și 1920, obținānd titlul de doctor īn filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care īi va deveni soție. A revenit īn țară īn ajunul Marii Uniri. Īn anul 1916, īn timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.
    Cariera literară

    Activitatea publică și academică


    Imaginea lui Lucian Blaga pe o marcă poștală din Republica Moldova (1995)



    Casa din Cluj īn care a locuit Lucian Blaga īn ultima parte a vieții

    Publică la Sibiu, īn 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată īn același an la Cartea Romānească, īn București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.
    Prima sa dramă, Zamolxe, īi apare īn ziarul Voința (1920), iar īn volum īn 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Romānă īi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj īi premiază piesa Zamolxe(1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie īn limba germană īn revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). Īn 1924-1925, locuiește īn Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gāndirea, Adevărul literar și artistic și Cuvāntul.
    După Dictatul de la Viena, se află īn refugiu la Sibiu, īnsoțind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major īn formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o mare influență asupra lui Ion Desideriu Sārbu.
    Revenit īn Romānia reīntregită, s-a dăruit cauzei presei romānești dinTransilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Romāne īn anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului romānesc.
    Īn anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu īn anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redactează, īncepānd cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar pānă īn 1948, cānd a fost īndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Īmpreună cu el au fost īnlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sārbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.
    Luntrea lui Caron

    Din 1948, fiind īndepărtat de la catedră, a lucrat īn cadrul filialei din Cluj a Academiei Romāne ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951), apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu īi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. Īn această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar īn 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing īn traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot īn această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A decedat la 6 mai 1961, īn Cluj. Lucian Blaga a fost īnmormāntat īn ziua sa de naștere, 9 mai, īn cimitirul din Lancrăm.
    Activitatea diplomatică

    Īn anul 1926 a intrat īn diplomație, ocupānd succesiv posturi de atașat cultural la legațiile Romāniei din Varșovia, Praga, Lisabona,Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937),subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) și ministru plenipotențiar al Romāniei īn Portugalia (1938–1939).
    Propus pentru premiul Nobel

    Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus īn 1956 de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa luiMircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau īn Romānia, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice.[9][10] Nominalizările pentru premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele lui Lucian Blaga nu apare īntre nominalizații acelui an.[11]

    Opera


    Volume



    Cicluri de versuri editate postum


    • Vārsta de fier 1940-1944
    • Cāntecul focului
    • Corăbii cu cenușă
    • Ce aude unicornul

    Dramaturgie


    • 1921 - Zamolxe, mister păgān
    • 1923 - Tulburarea apelor, dramă
    • 1925 - Daria, dramă īn patru acte
    • 1925 - Ivanca
    • 1925 - Īnvierea, pantomimă īn patru tablouri și Fapta, joc dramatic
    • 1927 - Meșterul Manole, dramă īn cinci acte
    • 1930 - Cruciada copiilor
    • 1934 - Avram Iancu, dramă īntr-un prolog și trei faze
    • 1942 - Opera dramatică, 2 vol.
    • 1944 - Arca lui Noe
    • 1964 - Anton Pann, dramă īntr-un prolog și patru faze (postumă)

    Filozofie

    Creația sa filosofică este grupată īn trei trilogii:

    • 1943 - Trilogia cunoașterii īn trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă.
    • 1944 - Trilogia culturii īn trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii
    • 1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gāndire magică și religie, Artă și valoare.
    • Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas īn stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum,Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.

    Aforisme


    • 1919 - Pietre pentru templul meu
    • 1926 - Ferestre colorate, īnsemnări și fragmente
    • 1945 - Discobolul, aforisme și īnsemnări
    • 1977 - Elanul insulei, editată postum

    Proza


    • Hronicul și cāntecul vārstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965
    • Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, ediția a II-a, 1998, ediția a III-a, 2006

    Volume de eseuri și studii filozofice


    • 1922 - Cultură și cunoștință
    • 1924 - Filosofia stilului
    • 1925 - Fenomenul originar
    • 1925 - Fețele unui veac
    • 1926 - Daimonion
    • 1931 - Eonul dogmatic
    • 1933 - Cunoașterea luciferică
    • 1934 - Censura transcendentă
    • 1934 - Orizont și stil
    • 1936 - Spațiul mioritic
    • 1936 - Elogiul satului romānesc, discursul de recepție la admiterea sa īn Academia Romānă
    • 1937 - Geneza metaforei și sensul culturii
    • 1939 - Artă și valoare
    • 1940 - Diferențialele divine
    • 1941 - Despre gāndirea magică
    • 1941 - Religie și spirit
    • 1942 - Știință și creație
    • 1947 - Despre conștiința filosofică
    • 1948 - Aspecte antropologice

    Eseuri publicate postum


    • 1966 - Gāndirea romānească īn Transilvania īn secolul al XVIII-lea
    • 1968 - Zări și etape
    • 1969 - Experimentul și spiritul matematic
    • 1972 - Isvoade
    • 1977 - Ființa istorică
    • 1977 - Īncercări filosofice

    Volume traduse īn limba franceză


    • 1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
    • 1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
    • 1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan).
    • 1993 - L'Źtre historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci).
    • 1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
    • 1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
    • 1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).

    Volume traduse īn limba bulgară


    • 1985 – Нeподoзирани стъпала - антология, изд. Haродна Култура, София (Nebănuitele trepte, antologie, 200 de poezii traduse de Ognean Stamboliev și Nikolai Zidarov, Editura Narodna Kultura, Sofia, 1985)
    • 2012 – Поеми на свeтлината, изд. Авангардпринт, България, 2012 (Poemele luminii, poeme și eseuri, traducere și prefață de Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint,Bulgaria, 2012)

    Corespondență


    • Corespondență, 1989
    • Domnița nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania (1941-1948), 1995
    • De amicitia: Lucian Blaga - Ion Breazu (corespondență), 1995
    • Corespondență de familie, 2000

    Traduceri


    • J. W. Goethe, Faust, 1955
    • Din lirica universală, 1957
    • Din lirica engleză, 1958

    Ediții de referință


    • Opere, ediție īngrijită de Dorli Blaga, vol. I-XII, București, Editura Minerva, 1974-1995
    • Opere, ediție critică și studiu introductiv de George Gană, vol. I-V, București, Editura Minerva, 1982-1993


    Statuia lui Lucian Blaga din fațaTeatrului Național din Cluj, opera luiRomul Ladea

    Premii literare și distincții. Afilieri



    Aprecieri



    Filatelie




    Lucian Blaga pe bancnota de 5000 de lei (bătrānețe), ediția 1998



    Lucian Blaga pe bancnota de 200 de lei (tinerețe), ediția 2006

    Notafilie


    • Banca Națională a Romāniei a emis, īn 1998, o bancnotă, cu valoarea nominală de 5.000 de lei (ROL), pe aversul căreia a fost reprezentat portretul lui Lucian Blaga, la bătrānețe.
    • Portretul lui Lucian Blaga a fost gravat pe aversul bancnotei cu valoare nominală de 200 de lei (RON), emisă de Banca Națională a Romāniei, īn 2006.

    Note




    Referințe critice (volume)


    • Lįszló Gįldi, Contributions ą l'histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga, Budapest, 1972
    • George Gană, Opera literară a lui Lucian Blaga, București, Editura Minerva, 1976
    • Lucian Blaga interpretat de..., București, Editura Eminescu, 1981
    • Dan C. Mihăilescu, Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj, Editura Dacia, 1984
    • Ion Pop, Lucian Blaga - universul liric, București, Cartea Romānească, 1981
    • Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul poetic, vol. I-II, Timișoara, Facla, 1981-1983
    • Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul dramatic, Timișoara, Facla, 1985
    • Ion Bălu, Lucian Blaga, București, Editura Albatros, 1986
    • Dumitru Micu, Lirica lui Blaga, București, Editura pentru Literatură, 1967
    • Dumitru Micu, Estetica lui Lucian Blaga, București, Editura Științifică, 1970
    • Dumitru Micu, Lucian Blaga: autofăurirea prin logos, București, Editura Constelații, 2003
    • Mircea Itu, Indianismul lui Blaga, Prefață de Cicerone Poghirc, Brașov, Editura Orientul latin, 1996.
    • Romulus Vulcănescu, Izvoare de cultură, București, Editura Sport-Turism, 1988.
    • Mircea Itu, Marele Anonim și cenzura transcendentă la Blaga. Brahman și māyā la Śaṅkara, īn Caiete critice 6-7 (236-237), București, 2007, pag. 75-83.
    • Sergiu Al-George, Arhaic și universal. India īn conștiința culturală romānească: Brāncuși, Eliade, Blaga, Eminescu, București, Editura Eminescu, 1981.
    • Mircea Itu, Blaga and Śaṅkara, īn revista Universității Alma Mater, vol. I, nr. 1, Sibiu, Editura Alma Mater, 2008.

    Bibliografie


    • Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin, Gāndirea, I, 1921, nr. 10, p. 181-182;
    • Lucian Blaga, Hronicul și cāntecul vārstelor, Humanitas, București 2012;
    • Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga, 1895-1961. Biobibliografie, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977
    • Aurora Alucăi, Lucian Blaga, 1895-1961. Bibliografie, Iași, Biblioteca Centrală Universitară, 1979
    • Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, Fundația Culturală Libra, 4 volume, 1995-1999
    • Corin Braga, Lucian Blaga. Geneza lumilor posibile, Iași, Institutul European, 1998
    • Ion Bălu, Dorli Blaga, Blaga supravegheat de Securitate, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1999 - recenzie1 recenzie2
    • Bogdan Damian - Lucian Blaga (9 mai 1895 – 6 mai 1961) - Bibliografie, Biblioteca Metropolitană București. Serviciul de Informare Bibliografică
    • Al. Tănase, Lucian Blaga - filosoful poet, poetul filosof, Editura Cartea Romānească, 1977

    Bibliografie suplimentară


    • Lucian Blaga printre contemporani, I Oprișan, 1995

    Legături externe



    Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deLucian Blaga



    La Wikisursă există texte originale legate de Lucian Blaga



    La Wikicitat găsiți citate legate deLucian Blaga.




    Articole biografice


    Vezi și






  3. #3
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    28.831
    A fost o dragoste tare ca granitul. LUCIAN BLAGA şi CORNELIA BREDICEANU


    Cornelia şi Lucian Blaga
    de Liliana MOLDOVAN

    Lucian Blaga a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu īn 1915, la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, pe cānd erau colegi la liceul la care tānăra domnişoară se īnscrisese pentru a-şi da bacalaureatul. Povestea lor de dragoste s-a consolidat mai tārziu īn anii studenţiei, la Viena, cānd cei doi tineri s-au regăsit, iar sufletele lor s-au recunoscut şi inimile lor au īnceput să bată acelaşi ritm. „Ne comportam ca şi cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna. O priveam pierdut” recunoştea viitorul filosof şi diplomat romān. Pe atunci, Blaga era student la Facultatea de Filosofie, iar Cornelia urma cursurile Facultăţii de Medicină. Poate nu īntāmplător, reīntālnirea lor a avut loc īntr-o bibliotecă, respectiv īn sala de lectură a Bibliotecii Universităţii din Viena. Poate un īntāmplător marea lor iubire a stat, cum este şi firesc, sub semnul poeziei, al cuvintelor tainice, al atingerilor magice, al plimbărilor inocente prin parcurile capitalei vieneze.

    „Īmi ocupam foarte devreme locul īn Biblioteca Universităţii – mărturisea Lucian Blaga īn «Hronicul şi cāntecul vārstelor» – S-a potrivit odată īntr-o după-amiază, după o oră două de lectură, că mi-am ridicat ochii de pe carte. Īn faţa mea vizitatorii īn şir […]. Printre cei dintāi care aşteptau, era domnişoara Cornelia. […] Frumoasă cu adevărat. Silueta calmă, privirea uşor melancolică, liniile inteligente erau aceleaşi, dar mai mature acum. Cornelia nu mai era fetişcana subţirică, ce refuza cu dispreţ băieţos īmplinirile. Făptura, de contururi īnmuiate īn nuanţe de catifea, făcuse concesii feminităţii.” (Lucian Blaga, Hronicul şi cīntecul vīrstelor, Bucureşti, Editura Tineretului, 1965, p. 186.)

    Īn vremea īn care erau colegi de liceu, Lucian Blaga īi spunea Corneliei „ghiocelul negru”, gāndindu-se la tānăra firavă cu ochi mari şi inteligenţi de care s-a īndrăgostit, mai tārziu, nebuneşte şi pe care a transformat-o īn centru al existenţei sale. Iată ce scria despre ea, prin 1920, cānd se pregătea să o ceară de soţie: ,,Dacă tu eşti a mea, dacă tu īţi dăruieşti eul tău – mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice īn felul lor… Altfel, crede-mă, aş īnchide buzele şi aş tăcea viaţa īntreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a pierdut. Aş tăcea retras īn mine, şi nimeni n-ar şti după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: Tu!” (Cornelia Blaga-Brediceanu, Jurnale. 1919 ; 1936-1939 ; 1939-1940 ; 1959-1960, Bucureşti, Humanitas, 2016.).



    Cornelia, Lucian şi Dorli Blaga
    Marele poet, filosof şi diplomat romān recunoştea că se simţea pierdut fără ea, de aceea nu a īncetat să o adore, nu a īncetat să lupte pentru femeia iubită, cerānd-o de nevastă īn ciuda faptului că la īnceput părinţii fetei s-au opus acestei căsătorii.

    „Şi simt totuşi ceva precis: te simt pe tine cum īmi pulsezi īn sānge – īi scria poetul Corneliei, īn 1917 – Aş vorbi, de renaştere, transformare, transfiguraţiune, dacă nu ţi-ar părea sentimental. Īn orice caz īn istoria mea individuală s-a īnceput epoca reformaţiunii” (Lucian Blaga,Corespondenţa, Cluj-Napoca, Dacia, 1989, p. 87.).

    Călătoria lui Lucian Blaga īn lumea poeziei nu ar fi īnceput niciodată, probabil, dacă Cornelia nu ar fi fost lāngă el, nu l-ar fi īncurajat să publice şi nu l-ar fi contactat pe Sextil Puşcariu, pentru a-i prezenta creaţiile poetice ale soţului ei. Tot Cornelia Blaga a fost cea care l-a sprijinit īn cariera diplomatică, i-a fost confident, muză şi soţie devotată.

    Īntr-adevăr, Lucian şi Cornelia trăiau unul prin celălalt şi se bucurau unul de altul īn clipele de linişte şi calm, dar şi īn momentele de cumplită sărăcie şi izolare. Cornelia fiind o femeie puternică, extraordinar de frumoasă şi inteligentă, a ales totuşi să trăiască īn umbra lui Blaga, pe care l-a susţinut permanent, astfel īncāt, spre finalul vieţii, cānd Cornelia suferea de Alzheimer, credea că este īnsuşi Blaga, confirmānd ceea ce poetul scria, cu ani īn urmă: „Cānd zic eu, te īnţeleg şi pe tine” (Lucian Blaga, Corespondenţa, p. 101.).

    Despre povestea lor de dragoste care a depăşit graniţele timpului s-a mai scris, se va mai scrie, poate, fiindcă, aşa cum recunoştea cu exaltare tinerească Lucian Blaga, a fost o dragoste „tare ca granitul”, o dragoste ce i-a indus poetului un alt ritm de viaţă, un alt mod de a gāndi, „mai adānc şi mai īnalt” (Lucian Blaga, Corespondenţa, p. 105.).


    Similare

    Lucian Blaga, „Zamolxe. Mister păgān”. Ediție bilingvă romānă-englezăĪn "Lingvistică"
    Festivalul Internaţional Lucian Blaga, ediţia a XXV-a, Cluj-Napoca, 7-8 mai 2015Īn "Actualitate"
    Scriitorul Ion Podosu, un reprezentant valoros al creatorilor cu deficiențe de vedereĪn "Civilizaţie/Cultură"


    Sursa:
    https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/07/25/a-fost-o-dragoste-tare-ca-granitul-lucian-blaga-si-cornelia-brediceanu/?fbclid
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.11.2018 la 18:31.

  4. #4
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    28.831
    Curiozităţi despre Lucian Blaga



    Nu putem trece cu vederea ziua de astăzi, 9 mai. Pe lāngă faptul că sărbătorim Ziua Europei, trebuie adus īn atenţia ta, cititorule, faptul că se īmplinesc 121 de ani de la naşterea marelui poet şi filosof romān Lucian Blaga.Īn ziua a noua din luna mai, 1895,Lucian Blaga se naşte īn satul Lancrăm, lāngă Sebeş, fiind cel mai mic dintre copiii familiei. Copilăria o petrece alături de parinţi, plecānd de la o vārstă fragedă pentru a studia (scoala generală īn Sebeş, liceul īn Braşov, studii superioare īn Sibiu,Oradea, Viena).După cum afirmă Mircea Vaida īn cartea sa Pe urmele lui Lucian Blaga, satul natal pentru poet era “centru al lumii”, evocānd adesea īn operele sale locul de provenienţă. Mare filosof, poet, dramaturg, jurnalist, profesor universitar, īntreaga viaţă şi-a dedicat-o studiului, lăsānd astfel generaţiilor viitoare o adevărată comoara culturală. Dintre operele sale amintim: Īn marea trecere, Nebănuitele trepte, Cruciada copiilor, Arca lui Noe, Trilogia culturii şi multe altele.Ca să nu te ameţesc cu nume, date şi cifre, īţi las punctual cāteva curiozităţi despre Lucian Blaga, care cu siguranţă īţi rămān īn minte.

    Cāteva curiozități despre Lucian Blaga:


    1. A avut o copilărie sub semnul tăcerii deoarece pānă la patru ani nu a putut să vorbească, după cum se autodefineşte īntr-un vers “Lucian Blaga e mut ca o lebădă.”
    2. S-a īnscris la Facultatea de Teologie din Sibiu pentru a evita īnrolarea īn armata austro-ungară.
    3. A fost profesor universitar la Cluj, catedra de filosofia culturii fiind introdusă īn mod special pentru el.
    4. Statuia marelui poet din Cluj, creaţie a lui Romul Lades, a fost iniţial doar bustul pentru care Lucian Blaga a pozat īn 1947, afirmānd “Apar ca un Goethe romantic”. Dacă eşti īn trecere, poti vedea statuia īn faţa Teatrului Naţional din Cluj Napoca.
    5. L-a cunoscut pe Mahatma Gandhi, părintele Indiei, despre care a ţinut o conferinţă “Cum l-am cunoscut pe Mahatma Gandhi”
    6. Īn 1946, cānd Petre Hossu, student şi mai tārziu prieten al marelui poet, scrie teza de doctorat īn domeniul filosofiei şi o prezintă acestuia, lucrarea este respinsă. Lucian Blaga a luat decizia de a refuza lucrarea fiind influenţat īn mod malefic de scriitoarea Olga Caba. Peste ani i-a declarat lui Petre Hossu, cu parere de rău: “Ţineam de mult, dragă Hossule, să-ţi mărturisesc că am avut puternice remuşcări că ţi-am zdruncinat doctoratul, mai ales că după aceea am fost adus īn situaţia să acord doctorate pentru nişte lucrări deplorabile.”
    7. Deoarece nu a acceptat marxism-leninismul a fost īnlăturat de la catedra de filosofie, lucrānd tot restul vieţii in cadrul Bibliotecii Academiei.
    8. Īşi ieşea din minţi cānd cineva avea o părere nu tocmai bună despre operele sale. Petre Hossu afirmă īn cartea sa Memorialul Lucian Blaga că “era īnsă o natură irascibilă, mai ales cānd bănuia rea-credinţă faţă de opera lui, denaturāndu-i sensul. Şi avea reacţii de-a dreptul isterice.”
    9. A fost propus pentru a primi premiul Nobel pentru literatură la iniţiativa lui Mircea Eliade, acest lucru nu a fost atestat cu dovezi.

    “Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă numai un singur lucru nu: fericirea.” – Lucian Blaga

    Vrei să descoperi mai multe despre Lucian Blaga?

    Uite lista completă de cărți.

    Sursa:https://booknation.ro/curiozitati-de...429YjNx0vwJ7pc

  5. #5
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    28.831

  6. #6
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    28.831
    ”Mărturia lui Lucian Blaga despre Unire”




    Scriitorul și filosoful Lucian Blaga (1895 – 1961) avea vārsta de 23 de ani īn 1918. Făcuse studii de teologie ortodoxă la Sibiu și Oradea, iar īn anul Unirii mai avea īncă doi ani de īnvățat la Viena, unde īncepuse īn 1916 studiile universitare de filosofie. Doctoratul și l-a luat īn 1920. A revenit īn țară īn ajunul Marii Uniri. Cunoștea, desigur, situația politică foarte bine. Fire mai mult contemplativă și meditativă, nu intrase īn mișcarea tinerilor transilvăneni de eliberare de sub regimul austro-ungar, care militau cu scrisul și fapta pentru unitatea națională. Cu toate acestea, a vibrat profund romānește cānd a văzut că visul secular al romānilor se īmplinește la Alba Iulia. Alături de oamenii din satul īn care se născuse, Lancrăm, și de cei din toate satele transilvănene, care mergeau cu căruțele sau pe jos spre Alba Iulia, a pornit și Lucian Blaga īmpreună cu fratele său spre cetatea Unirii.

    Din īnsemnările sale aflăm ce emoții a trăit īn acea zi: ”La Alba Iulia, nu mi-am putut face loc īn sala Adunării. Lionel, care era īn delegație, a intrat. Am renunțat c-o strāngere de inimă și mă consolam cu speranța că voi afla de la fratele meu cuvānt despre toate. Aveam, īn schimb, avantajul de a putea colinda din loc īn loc, toată ziua, pe cāmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. Pe cāmp se īnălțau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau nației. Pe vremea aceea nu erau microfoane, īncāt oratorii, cu glas prea mic pentru atāta lume, treceau pentru multiplicarea ecoului de la o tribună la alta. Īn ziua aceea am cunoscut ce īnseamnă entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te făcea să uiți totul, chiar și stāngăcia și totala lipsă de rutină a oratorilor de la tribună. Seara, īn timp ce ne īntorceam, cu aceeași trăsură la Sebeș, atāt eu, cāt și fratele meu, ne simțeam purtați de conștiința că «pusesem temeiurile unui alt Timp», cu toate că n-am făcut decāt să «participăm» tăcuți și insignifianți, la un act ce se realiza prin puterea destinului. Faptul de la răscrucea zilei, cu tări și atmosfera sa, ne comunica o conștiință istorică. Cānd am trecut prin Lancrăm, satul natal, drumul ne ducea pe lāngă cimitirul unde, lāngă biserică, tata īși dormea somnul dub rădăcinile plopilor. Zgomotul roților pătrundea, desigur, pānă la el și-i cutremura oasele. «Ah, dacă ar ști tata ce s-a īntāmplat!», zic eu fratelui meu, īntorcānd capul spre crucea din cimitir. Și, cāt a ținut drumul prin sat, n-am mai scos un cuvānt, nici eu, nici Lionel. O emoție ne strānsese gātul ca o mānă, care īncetul cu īncetul se īnmuia, după ce voise să ne sufoce. Īn sat, dintr-o curte, neașteptat, īn noapte, un strigăt de copil: «Trăiască Romānia dodoloață!»” (1)

    După īntregirea Romāniei, Lucian Blaga a fost diplomat, ocupānd succesiv posturi de atașat cultural și de presă īn legațiile Romāniei din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost, de asemenea, și subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937 – 1938) și ministru plenipotențiar al Romāniei īn Portugalia (1938 – 1939).

    Revenit īn țară, a fost profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, unde a funcționat pānă īn 1948, cānd a fost īndepărtat de la catedră. Motivul era unul politic, Blaga refuzānd, se pare, intrarea īn Partidul Național Popular, care era un satelit al celui comunist. A lucrat apoi la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei, dar nu i-au mai fost publicate cărțile, tot ce a scris īn acea perioadă apărānd postum.

    Cel care a mers cu trăsura din Lancrăm la Alba Iulia pentru a trăi pe viu īnfăptuirea Marii Uniri avea să moară la 9 mai 1961.
    ________

    (1)”Marea Unire a romānilor īn izvoare narrative”, antologie, ediţie, studiu introductiv şi note de Stelian Neagoe, București, Editura Eminescu, 1984, pp. 149–150.

    Fragment din spectacolul ”Hronicul şi Cāntecul Marii Uniri”, după ”Hronicul şi Cāntecul Vārstelor” de Lucian Blaga. Scenariu de Rodica Mandache. Adaptarea radiofonică: Felicia Pinte şi Magda Duţu. Regia artistică: Gavriil Pinte. Īn rolul lui Lucian Blaga: Marcel Iureş. Spectacolul, producție a Teatrului Național Radiofonic, va fi difuzat īn premieră absolută sāmbătă, 1 decembrie 2018, la ora 20.30, la Radio Romānia Cultural. Spectacol realizat īn cadrul proiectului ”Scriitori romāni interbelici și Marea Unire”, proiect cultural finanțat de Guvernul Romāniei prin Ministerul Culturii și Identității Naționale.
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.12.2019 la 20:18.

  7. #7
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    28.831
    Lucian Blaga, poetul născut īn sunetele lacrimei: „Oprește, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea!”




    Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof, s-a născut la 9 mai 1895, īn satul Lăncrăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n numele de „Sunetele lacrimei”. Fiind considerat una dintre cele mai importante figuri ale culturii romāneşti, Lucian Blaga s-a remarcat printr-o vocaţie intelectualć de excepţie.

    Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei. Copilăria sa a stat, după cum el īnsuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvāntului”, deoarece viitorul poet nu a vorbit pānă la vārsta de patru ani.
    A debutat īn ziarul Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și īn Romānul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș īn 1909. Īn anul 1911 călătorește īn Italia, unde īși petrece timpul īn librării, căutānd cărți de filosofie, și vizitānd vestigiile istorice ale acestei țări.
    Studiile primare le face la şcoala germană din Sebeş-Alba, urmate de liceul „Andrei Şaguna”, din Braşov şi de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se īnscrie pentru a evita īnrolarea īn armata austro-ungară. Absolvent (īn 1920) a Universităţii din Viena. Īn 1919 Sextil Puşcariu īi publică Poemele luminii, mai īntāi Glasul Bucovinei şi Lamura, apoi īn volum.
    După terminarea studiilor, se stabileşte la Cluj. Este membru fondator al revistei Gāndirea (apărută īn 1921), de care se desparte īn 1942, şi īnfiinţează la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943).


    Sursa historia.ro


    O lungă perioadă (1926-1939), va lucra īn diplomaţie, fiind, succesiv, ataşat de presă şi consilier la legaţiile Romāniei din Varşovia, Praga, Berna şi Viena. Īşi continuă activitatea literară şi ştiinţifică, publicānd īn tot acest timp volume de versuri, eseuri filozofice şi piese de teatru.

    Īn 1936 este ales membru al Academiei Romāne. Īntre 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie din Cluj (1949-1953) şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959). După 1943, nu mai publică nici un volum de versuri originale, deşi continuă să lucreze. Abia īn 1962, opera sa reintră īn circuitul public.

    Blaga fost profesor universitar pānă īn 1948, cānd a fost īndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că a refuzat invitaţia de a conduce Partidul Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist.

    Fiind īndepărtat de la catedră, a lucrat īn cadrul filialei din Cluj a Academiei Romāne ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu īi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri.


    Sursa www.rador.ro


    Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus īn 1956 de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură, īnsă nu se știe cu exactitate deoarece acestes au fost ținute īn secret timp de 50 de ani.


    Sursa Ziarul Unirea


    Blaga trece īn neființă la 6 mai 1961 şi este īnmormāntat īn satul natal, Lancrăm, unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a avut poporul romān şi care vă dăinui veşnic prin operele sale, care dovedesc puterea geniului romānesc. Blaga și-a prefigurat propria īnmormāntare īn ‘Luntrea lui Caron’, alegāndu-și locul și direcția de așezare a mormāntului, cu vederea spre Rāpa Roșie, monument al naturii. Monumentul lui Lucian Blaga de la Lancrăm este opera sculptorului Romulus Ladea, potrivit istoria.md.

    Sursa:https://editiadedimineata.ro/lucian-...eZph2l7p6WbM28


  8. #8
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    28.831
    Teohar Mihadaș, o mărturie zguduitoare despre moartea poetului Lucian Blaga



    „Pe un fel de suport din lemn, acoperit cu o pīnză soioasă, neagră, sta o targa, iar peste targa – trupul neīnsufleţit al poetului. Cum poetul era īnalt, picioarele lui se revărsau cu mult peste lungimea tărgii, īn neant. Pe pereţi: īnchipuiri fantasmagorice de scurgeri şi igrasie. Nici o lumină la căpătīiul mortului, nici o floare nu lumina pe pieptul lui. Am depus īn mīini buchetul de lăcrămioare. M-au podidit neguri şi am pornit a plīnge ca un nemernic. Şi am tot plīns, pīnă ce m-am liniştit şi īnseninat. La scurt timp după ce s-a deschis oficial uşa, a intrat īn morgă o fecioară. A depus un bucheţel de flori pe pieptul mortului, a stat cīteva momente concentrată-n reculegere rostea, pe semne, o rugăciune –, apoi a scos din poşetă un bloc-notes şi un stilou, şi a scris ceva, lipind, apoi, cu o pioneză, de marginea tărgii, hīrtia scrisă. Apoi s-a dus. Curios, m-am dus să văd ce sta scris pe biletul acela... Era scrisă acolo, cu litere gingaşe, poezia Cīnele din Pompei.

    Īntărītată, atenţia mea a devenit mai ascuţită. Observ īn buzunarul dinlăuntru al hainei poetului ceva alb. Şi mai curios, iarăşi, săvīrşesc indiscreţia şi caut să văd... Era acolo plicul cu felicitarea pe care i-o trimisesem eu de ziua naşterii lui, dar care a ajuns tīrziu, iar doamna Blaga, după ce l-a spălat şi l-a īmbrăcat de plecare, a īnţeles să-i puie plicul cu felicitarea mea īn buzunarul hainei... Era, probabil, unica felicitare pe care o primise de ziua naşterii.

    Apoi, s-a strecurat īn morgă o arătare neagră, gīrbovă, sprijinindu-se pe un fel de par, īmbrobodită toată, de nu i se zărea decīt nasul, şi s-a aşezat pe banchetă. Eu, īn continuare, la căpătīiul mortului, īn picioare. Arătarea īntreabă: „Ţi-e rudă?“ Eu răspund: „Nu“. „Prieten?“ reia dīnsa. Eu dau din umeri. „Nu vrei să vii să stai līngă mine?“ mă roagă... M-am dus. „Eu sunt Veturia Goga“, se recomandă arătarea. „Am vrut, continuă ea, să-l duc la Ciucea, să-l aşez līngă Tăvi..., dar el a ţinut să fie īnmormīntat līngă părinţii lui, la Lancrăm... Ştii care i-au fost ultimile cuvinte pe care le-a rostit?“ „Nu“, īngaim eu. – „Cresc arborii din mine!“, grăieşte pentru ultima dată vedenia, şi se duce.

    Īmi reiau locul la căpătīiul mortului. La scurt timp, apare altă arătare: un tīnăr īnalt, cu chica furtunoasă, păşind ca un actor pe scenă. Se opreşte teatral, face o scurtă pauză şi se lansează-n imprecaţii: „Cum!? Lucian Blaga e mort şi lumea nu ştie?...

    Blestemata să fie naţia care nu-şi cinsteşte oamenii aleşi pe care i i-a dat Pronia!“ Şi a părăsit interiorul scenei vociferīnd cu mīinile ridicate spre cer. Era, am aflat mai tīrziu, pictorul maramureşean Mihai Olos.

    Apoi, s-au arătat doi medici, īmbrăcaţi īn alb clinic, bine dispuşi şi dolofani, care, spre indignarea mea, au venit la obrazul poetului şi au īnceput să-l palpeze cu buricele degetelor... „Cum vă permiteţi!?“ am scrīşnit spre ei şi... gata-gata să-i strīng de grumaz. Ei, īnsă, politicoşi şi ceremonioşi, mi-au explicat că este vorba de o chestiune profesională, īn felul acesta executīndu-se ultima probă de verificare şi constatare a morţii reale... I-am īnţeles şi mi-am cerut scuze, morocănos.

    Īn fine, au apărut şi cioclii cu sicriul. Au apucat de targa, au coborīt-o līngă sicriu şi, apucīnd – unul de picioare iar celălalt de umeri –, au dat să-l aşeze-n cutie. – Cel care a apucat de umeri, nu ştiu cum anume a prins şi-a smucit, că mīna poetului, lungă şi albă, a pornit a se ridica, vroind parcă să-mi arate ceva īnainte de a se trage peste ea īncuietorile. M-am dus, după ea, cu ochii, īnfiorat. Cioclul īnsă a răsucit-o la locul ei, rapid.

    Cīnd să aşeze capacul peste sicriu, apare un funcţionar de la Sanepid. „Ce faceţi aici?“, īntreabă el cu importanţă. „Iacă ce vedeţi.“ „Nu permit, nu permit – strigă el – deplasarea īnainte de a se căptuşi sicriul cu hīrtie gudronată. Nu permit!“ Cioclii au tăcut, cu mīinile de-a lungul corpului, zicīnd, fireşte, ceva foarte plastic īn gīndul lor.

    Mă apropii de funcţionar şi īncerc să-i explic: „ştiţi este un caz special, e poetul Lucian Blaga“... „Lasă, dom'le, iordanele şi nu mă vrăji pe mine. Eu nu calc legile ţării...“ Am alergat la un telefon public şi-i telefonez lui Aurel Rău: „Dragă Aurel, Blaga nu poate fi deplasat la Lancrăm, fiindcă nu este căptuşit cu hīrtie cătrănită." El mă roagă să revin peste 10 minute. Am revenit. Zice: „Am vorbit cu preşedintele Uniunii şi mi-a răspuns că nu-l interesează. «E-al vostru şi faceţi ce ştiţi cu el!» Dar am vorbit şi cu conducerea locală de partid şi s-a dat dezlegarea necesară“.

    Mortul a fost dus şi aşezat pe catafalc, īn sala Casei Universitarilor. Eu şi cu Liciniu, un nepot de-al poetului, am făcut o haltă de consolare la bufetul „Continental“. Acolo, īn sala de la Casa Universitarilor, altă situaţie: erau depuse coroane de flori peste sicriu, se intona īn surdină marşul din Eroica, iar tinerii scriitori din Cluj făceau de gardă, īmbrăcaţi foarte lejer ca la grădina de vară, cu sandalete-n picioare, haine pestriţe şi gulerele de la cămăşi date peste cele de la haină, chiar cu ochelari de soare la ochi. Iarăşi m-am aflat slab de īnger şi iarăşi am īnceput a plīnge, drept care, distinsa doamna Ilin, admiratoare a poetului, ca să nu fie văzută că stă līngă unul care plīnge, s-a depărtat urgent, la mare distanţă de mine.

    Ultima gardă au făcut-o bătrīnii, īmbrăcaţi īn negru. A vorbit Aurel Rău şi după el, gītuit de emoţie, D.D. Roşca, după care sicriul a fost depus pe platforma unul camion. I-am īntrebat pe cei de la Steaua şi Tribuna – naiv cum sīnt – dacă nu cumva au şi pentru mine un loc īn maşina īn care aveau să meargă ei... Au dat din cap că nu. Atunci, spre uimirea acelora care au făcut brusc tensiune la ochi şi exoftalmie, din doi, trei paşi aruncaţi īn direcţia camionului şi un salt īn sus, m-am pomenit iarăşi la căpătīiul mortului, şi-am pornit spre Lancrăm... Īn partea cealaltă a sicriului, şedea un tīnăr īmbrăcat īn negru şi cu un aparat de fotografiat trecut peste umeri. O neagră suspiciune stăruia īntre noi. El credea despre mine că..., eu despre el... Cīnd ne-am cunoscut, la capătul călătoriei, – el era un nepot de-al poetului, inginerul Şerban –, să ne dăm īn cap de ciudă nu altceva.

    Era de ziua eroilor, o zi īntr-adevăr năpădită de lumini, ce se revărsau de dincolo de soare. Departe, pe fundal, Munţii Apuseni, īn care se putea vedea somnul aurului, aievea. Īntīlneam, trecīnd prin sate şi oraşe, coloane de elevi, īnsoţiţi de profesori, īn haine de sărbătoare, mergīnd cu flori la mormīntul eroilor, iar eroul trecea printre ei şi nimeni nu-l vedea.”

    Teohar Mihadaș


    Sursa:https://adinasperanta5.blogspot.com/...3pLrBGvGVB0-4U

Informații subiect

Utilizatori care navighează īn acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează īn acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •