BELOGRADCIC


Belogradcic este un oraș din nord-vestul Bulgariei în zona Vidin. Belogradchik, care înseamnă „oraș mic alb”, este situat la poalele Munților Balcani, la est de granița cu Serbia și la 50 de km sud de Dunăre, respectiv de trecerea dintre Calafat –Vidin.. Orașul este unic și faimos pentru stâncile sale, Stâncile Belogradcik, care acoperă o suprafață de 90 de kilometri pătrați și ajung până la 200 de metri înălțime și pentru cetatea spectaculoasă și pitorească construită între ele. Stâncile au o culoare slab vișinie și sunt rotunjite de intemperiile la care au făcut față.
Cetatea Belogradcic, este cunoscută şi sub numele de Cetatea Kaleto (dela turcescul kale care înseamnă cetate).
Fortificația este amplasată la baza unei formaţiuni spectaculoase de rocă ce aparţine masivului Belogradcic. Formată din gresie şi conglomerate de rocă, formaţiunea a luat o formă ciudată, care se aseamănă mult cu oameni, sau obiecte comune. Unele dintre roci ajung până la 200 de metri înălţime. Iar cele care servesc ca fundal cetăţii ajung la 70 de metri înălţime. Datorită formațiunilor de rocă, ea a fost concepută cu trei terase, respectiv cu trei cetăși succesive cu suprafeșe în descreștere.
Cetatea există aici încă din vremea romanilor. In secolele 1 şi 3 e.N., romanii au construit drumuri spre noile provincii ale imperiului din Peninsula Balcanică, precum şi unele cetăţi pentru pază. Misiunea cetăţii Belogradcic a fost de a controla drumul. Ei au construit cea mai mare parte a cetăţii, cunoscută sub numele de Citadelă, folosind rocile ca protecţie naturală. Zidurile fortificate au fost construite doar din nord-vest și sud-est, iar restul fiind inconjurat de stâncile formațiunii geologice. Intre stâncile solide și înalte, romanii au ridicat propriile ziduri de apărare pe trei nivele, astfel că lucrarea este nu numai spectaculoasă ci și pitorească.
De-a lungul secolelor, Cetatea Belogradcic a fost folosită de o succesiune de forţe militare diferite, începând cu cele bizantine și apoi de cele bulgare, sârbe și otomane din. In sec.al 14-lea, ţarul bulgar ce stăpânea Vidinul, Ivan Stratșimir (sau Strașimir), a extins vechea cetate, construind locații fortificate în fața masivelor de roci existente. Complexul fortificat Belogradic a devenit una dintre cele mai importante cetăţi din regiune. La sfârşitul sec.al 14-lea, cetatea Belogradcic a fost capturată de otomani, în 1396, care au extins-o şi au folosit-o pentru a suprima revoltele locale, sau atacurile haiducilor și insurgenților din regiune, imediat după cetatea Baba Vida aflată în Vidin..

Fortăreața Belogradcic a continuat să fie folosită în scopuri militare şi defensive până în sec.al 19-lea.
Schimbări considerabile s-au făcut la începutul sec.al 19-lea. Aceste modificări au fost tipice pentru arhitectura castelelor otomane din acea perioadă, realizându-se și o completă reorganizare, precum și o extindere. Elementele tipice europene au fost adăugate cetății Belogradcic de către inginerii francezi și italiani care au participat în extindere.
In 1850, cetatea a jucat un rol important în suprimarea revoltei antiotomane din Belogradcic, fiind locul unde s-a trecut și la decapitarea activiştilor capturaţi. Cetatea a fost utilizată ultima dată în timpul războiului sârbo-bulgar din 1885.
Am vizitat cetatea în prima zi a excursiei noastre din 1974. Din motive legate de nerăbdarea unei prime ieșiri din țară și de teama timpului ce se putea pierde la vamă și la trecerea Dunării cu bacul, ne-am sculat foarte de dimineață. Către mijlocul zilei, obositoare și din cauza căldurii, către prânz, după o masă copioasă am întins un pled și am tras un pui lung de somn exact lângă zidurile romane. Nu am fost deranjați nici localnici și nici de eventuali turiști. Seara am petrecut-o în cortul întins în stațiunea Milanovo din munții împăduriți din preajma orășelului foarte cochet și curat Vrața.
Cetatea Belogradchik este și după multe decenii una dintre cele mai bine conservate cetăţi din Bulgaria şi împreună cu stâncile din Belogradcic, este primul obiectiv turistic cultural şi istoric al orăşelului. Peisajul este de necrezut și extraordinar de divers ca forme de relief. Cu toate acestea această minune este puțin cunoscută de turiștii români, sau străini deoarece preferințele tuturor se îndreaptă spre litoralul atrăgător și ieftin al țării.
De la Belgradcic ne-au rămas amintiri greu de șters sau de estompat. Este o pierdere mare pentru cei ce nu au parte de a vedea acele minunății ale naturii și ale oamenilor, chiar dacă cei din urmă au avut în vedere numai confruntările sângeroase.




























Publicat de Vladimir Rosulescu la 09:11