[IMG]file:///C:/Users/ADIPOP~1/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image002.jpg[/IMG]

NU SUNTEM OCCIDENTALI CATOLICI, IATĂ O REALITATE DE CARE UITĂM NOI ORTODOCȘII
Mai ales atunci când toți vor să occidentalizeze România, prin colonizare. Însă, eterna învinovățire a românilor este că nu sunt "destul de occidentali".
Iată un motiv real de referendum: ''Vor românii să fie occidentali?''
De ce vor să'l interzică pe Petre Țuțea? Pentru că acesta afirma că Statul acesta îi apără pe străini de noi. Ca'n colonii. Aici stă cauza indolenței noastre: în EXPLOATARE.
În 1935, Petre Țuțea și alți patru autori scriau Manifestul Revoluției Naționale.
Textul este o analiză fără menajamente a devenirii României ca stat modern. Țuțea și ceilalți co-autori afirmau că România modernă este o creație a intereselor economice occidentale și a naționalismului românesc.
Aceștia fac o aprigă critică situației statului român modern, pe care'l numesc "o colonie".
În volum sunt criticate liberalismul, bolșevismul, dar și conservatorismul. Directorul Institutului "Elie Wiesel", Alexandru Florian, spunea despre Țuțea că face parte dintre "autorii morali" ai crimelor din perioada interbelică și cultul său trebuie interzis.
Iată prefața acestui volum:
''Rostul nostru
Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele Iui: banul occidental și nationalismul român.
Banul occidental și'a descoperit aici la gurile Dunării interese mari si precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine și să vândă produse industriale scumpe, câștigând de la particulari numai diferența de preț, iar de la stat (furnituri) ceva in plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior strain și slugi indigene – imensele bogații ale solului și subsolului acestei tari; interese financiare: sa incaseze dobanzile piparate cuvenite, imprumuturilor facute atat statului roman cat si economiei romanesti private, care aveau nevoe de un prim ajutor ca s'o ia din loc (instalari, inventar, aparat) – odata pentru Romania Mica, altadata pentru Romania Mare – cat si de'o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul tarii, razboiul din 1877 (Independenta), compania din 1913 (o demonstratie de forta necesara) razboiul din 1916 (Întregirea).
Nationalistii romani din secolul 19 nu sunt altceva decat prima incercare a poporului roman maturizat de a iesi in lumina istoriei.
În ei vorbea si lucra energia si tenacitatea unui neam al caruia act de nastere e columna lui Traian, despre a caruia copilarie prodigioasa – o mie de ani – nu stim nimic si a caruia vajnica adolescenta ne'o povestesc cronicarii.
Utilizand cu maiestrie interesele banului occidental in partile noastre, dar mai cu seama asigurandu'i castiguri coloniale si safisfacandu'i dorinte privind insasi forma de stat, regimul politic si acordarea calitatii de Roman – lucruri inacceptabile pentru un stat cu adevarat suveran – si chemand in fruntea tarii o dinastie in stare sa ne reprezinte prin stralucitele ei legaturi in diplomatia europeana (noi fiind la vremea aceea prea neam prost ca sa ne reprezentam singuri) si sa ne organizeze in interior datorita incomparabilei pregatiri dobandita in sanul unei familii regale specializata in constructii si diriguiri statale, nationalistii romani din secolul 19 au intemeiat si au pus pe drum statul roman actual, care e in zilele noastre obiectul de apriga disputa al ursitoarelor lui: al cui e?
Un tanar inginer roman someaza in cafeneaua targului natal cu diploma de la Charlottenburg in buzunar, intalneste un Ovreiu, fost coleg de liceu, tot inginer, dar nu somer, caruia ii povesteste din vorba in vorba durerea lui, ca sa auda imediat exclamatiile Ovreiului scandalizat de atata lipsa de informatie asupra bursei internationale a muncii:
''De ce nu te duci, draga, in Palestina? Acolo e de lucru acum! Un capitan de artilerie cumpara niste nutret pentru cai si il incarca pe jurgoane. Ramanandu'i un rest – cam o caruta taraneasca – vrea sa angajeze un satean, sa i'l duca:
''Nu merg, Domnule Capitan, zau, nu merg, ca… mi'am facut suma".
Într'un stat, care politiceste e vasal si'si varsa sangele la comanda altora, care etnic e o cloaca internationala si economiceste o colonie, care isi trimite – prin decalaj, concesii, dobanzi – peste granite prinosul brazdei si prisosul muncii, ar fi o nebunie sa muncesti mai mult decat strictul necesar. Statul roman actual nu apara bogatiile tarii si nu garanteaza munca natiunii.
Nu, pentru ca nu e statul national al Romanilor ci, statul sucursala la gurile Dunarii al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative si dupa modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apara pe noi de straini, ci pe straini de noi: siguranta transporturilor, creditelor, plasamentelor, functionarilor lor. Ca'n colonii. De aceia nu e tragere de inima in tara romaneasca. De ce sa ari, sa gandesti, sa alergi – in plus? Pentru cine? Pentru ce? Lumina va fi tot opait, drumul tot carare, casa tot bordeiu.
Pentru ca cu banii castigati la noi, finanta internationala cladeste oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi ramanem tot cum am fost, saraci si ursuzi, narcotizandu-ne amarul unei vieti nationale intrate in fundac cu doine melancolice si chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevarata a indolentei romanesti: in exploatare. Sa nu ne insele palatele bucurestene: sunt contuarele strainilor. Sa nu ne insele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Sa nu ne insele o retea telefonica, o linie ferata, o sosea noua: nu le fac pentru noi si unde ne trebue noua, ci pentru ei si unde le trebuie lor. Sa nu ne insele forfota comerciala, economica, financiara, politica: nu noi ne sbatem, ei – ca sa ne suga mai bine. Natiunea romana sta deoparte: deoparte de viata economica, in care nu poate decat sa fie spoliata, deoparte de statul liberalo-democrat, care inlesneste spolierea. Natiunea e in rezistenta pasiva. De aceea se vorbeste in Romania numai cu jumatate de gura si nicio treaba nu e intreaga. De aceea tara asta mare si bogata face impresia unei case de vadana: nici pustie si nici vie. De aceea suntem tara lui ''a-da, bine-bine, lasa-lasa".
Una dintre ursitoare – nationalismul roman – a fost inselata: in loc de sfat propriu s'a trezit cu tejghea straina. Acest contuar al burgheziei apusene si-al vechililor ei trebuie daramat fara zabava si in locul, pe care l'a uzurpat cu silnicie si minciuna, trebuie sa se inalte adevaratul stat al Romanilor, un stat national in care sa se poata munci cu dragoste si elan, un stat al Romanilor in Romania Mare. Stim ca munca aceasta nu va fi ușoara si nici lipsita de primejdii. Pentru ca unii dintre romani au intrat slugi la tejgheaua strainilor. Acesti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascati si natiunea deslantuita. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revolutiei nationale. Știm ca ne asteapta o existenta precara si poate pe multi dintre noi o moarte violenta. Știm ca intram in toiul unei lupte, care va scutura tara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu exista nici targuiala, nici rezerva. Vom indura toate mizeriile si ne vom bate in toate luptele, dar nu vom ceda.''
Judecați dvs. dacă sunt actuale vorbele lui Țuțea de acum 83 de ani.
De această acuzație suferă, musai! toți cei care nu s'au solidarizat cu caricaturiștii de la Charlie Hebdo. Este firesc să ne pară rău de orice victimă, de orice om care a fost omorât, chiar dacă nu au fost de acord cu părerile noastre. Dar asta nu înseamnă, că automat trebuie să ne identificăm cu părerile sale, dacă s'a întâmplat ca respectivul să fie ucis.
''Dar modul acesta de argumentare ar părea absurd printre catolici sau reformați, ceea ce explică iarăși de ce minoritățile religioase din România sunt mult mai ferme în a'și proteja tradiția decât românii ortodocși. Aceștia sunt mereu scindați între aspirația lor către modernitatea occidentală și sursele propriei identități, ceea ce favorizează confuziile". (DW)
Dar de când aspiră românii către modernitatea occidentală? Când au aspirat românii, ca năzuință națională și nu a unei grupări minuscule, către Occident?
Consultând documentele istorice, cărțile, mărturiile de care dispunem, nu găsim nici măcar unul singur în care să fie exprimată dorința românilor sau a liderilor lor, de a deveni occidentali. Niciunul!
Dimpotrivă, doi dintre cei mai reprezentativi lideri români, Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare au avut atitudini demne față de Occident, refuzând integrarea prin absorbție în Vest, motiv pentru care primul a plătit cu viața. Acea grupare minusculă care au fost pașoptiștii s'a impus inițial prin bruscarea societății, nicidecum prin validarea poporului, iar apoi a proliferat prin folosirea forței, inclusiv a terorismului de stat.
Cred că este potrivit să spunem, că românii nu și'au dorit niciodată să fie colonizați: nici de către occidentali, nici de către ruși, nici de către tătari.
Din păcate, însă, în ultimii 70 de ani, dar mai cu precădere în ultimii 25, colonizarea și auto-colonizarea occidentală a poporului român au atins cote nebănuite.
La 168 de ani de la nașterea lui Eminescu, nu numai că am adoptat fără discernământ aproape tot ce este occidental, dar am ajuns să distrugem propria cultură și modul de viață românesc.
Vorbim o limbă plină de cuvinte occidentalizate, astfel încât proprii străbunici și chiar bunici ar avea probleme în a ne înțelege. Mai mult și mai grav, este că am început să ne însușim varianta occidentală a istoriei, ceea ce ne pune în situația de a accepta teorii aberante pe post de adevăruri și de a ne insulta propriul trecut și pe reprezentanții săi. Am ajuns, după atâta îndoctrinare, să nu înțelegem de ce și cum am ajuns aici, astfel încât aplicăm la infinit același tratament defectuos, mărind de fiecare dată doza de "occidentalizare".
Nu pot să nu observ că modernitatea ne'a adus mai multă propagandă și mai puțină informație. Pe posturile de televiziune, dar și pe internet, abundă documentarele care prezintă momentele dramatice ale istoriei doar din punctul occidental de vedere (fie că e german, francez, american sau britanic).
Cum poate să'și facă cineva o idee de ansamblu despre ocupația austriacă a Transilvaniei, când vede documentare în care viața din imperiu de dinaintea primul război mondial e portretizată idilic, fiind zdruncinată doar de "rebeliunile" balcanicilor violenți și ne-educați, întâmplător ortodocși. Cum să știe tinerii că acum 100 de ani, românul Ciubotaru din Ardeal era nevoit să lupte cu românul Ciubotari din Moldova?
Nu aflăm nimic în respectivele documentare despre anormalitatea existenței unui imperiu care domina, cu ajutorul forței, teritorii și populații care nu'i aparțineau.
De pe wikipedia în engleză putem afla chiar că PIB-ul Imperiului crescuse cu 1,45% pe an între 1870 și 1913!
Ce execuții ale reprezentanților minorităților?
Ce maghiarizare forțată?
Pe bună dreptate s'ar întreba cineva: ce i'a apucat pe români să lupte ca disperații să scape din "raiul" austriac?! Exact cum anterior, până'n 1989, se putea întreba cineva ce i'a "lovit" pe românii din Basarabia să fugă din "paradisul" țaristo-bolșevic și să unească cu România.
De altfel, doamna Alina Mungiu-Pippidi, cea care cere statului să ne suprime unele drepturi în schimbul "libertății noastre de gândire amenințată de jihadiști", spunea cândva, plină de aroganță că "globalizarea vine la pachet cu valorile occidentale. Nu le putem separa".
Ceea ce se observă cu ochiul liber, însă, chiar cu ocazia cazului Charlie Hebdo, este că globalizarea este de fapt o altă modalitate, un alt vehicul pentru impunerea valorilor occidentale asupra celorlalți.
Dacă înainte era catolicismul, apoi iluminismul, acum acest vehicul se numește globalizare. Atunci, ca și acum, ni se cere să îmbrățișăm valorile occidentale fără comentarii, altfel fiind neapărat catalogați drept reacționari, contrarevoluționari, pășuniști, fasciști, legionari, nostalgici, teroriști, fanatici etc.
Vorba lui Eminescu: trebuie să acceptăm totul "ca și când poporul românesc a fost în trecut un popor de vite, fără legi, fără obiceiuri, fără nimic, și trebuia să i s'aducă toate celea de'a gata din cea mai renumită fabrică".
Iar dacă nu o facem, e pentru că suntem corupți. Și pentru că suntem corupți, trebuie să fim și mai bine supravegheați. Așa ni se repetă de ceva vreme, iar azi a venit reprezentantul Înaltei Porți să ne mai amintească o dată.
Exact așa cum ne descriau și austriecii pe vremuri. De ce? Pentru că nu respectam "contractul" prin care trebuia ca noi să rămânem ocupați.
De asemenea, nu pot să nu observ că există un grup de oameni, răspândiți prin toate domeniile, care indiferent prin ce catastrofe ar trece Vestul, nu fac să ne spună decât că orice îndoială asupra "superiorității" Occidentale este o tâmpenie și că trebuie să mergem neabătuți pe acest drum...
Personajele care educă poporul nu au cunoștințe minime despre elemente ce compun identitatea și devenirea acestui neam: zilele trecute, o realizatoare a Televiziunii Române (plătită din banii românilor) afirma într'o emisiune că aromânii sunt o "altă etnie conlocuitoare din Dobrogea"!
Armata Română nu are capacitatea de a apăra teritoriul național, industrie și resurse nu mai avem, sistemul financiar-bancar este înstrăinat, milioane de oameni trăiesc sunt în depresie, natalitatea este ca pe timpul celui de'al doilea război mondial, avem stat de drept pe model Pungești, statul plătește cu bani o țară vecină să'i terorizeze pe românii de'acolo, iar în acest timp un mare erudit al zilelor noastre și în același timp abonat la stipendii de stat ne spune senin că ne aflăm în cea mai bună situație din ultimii 500 de ani. Judecați singuri...
În acest timp, academicieni, oameni de știință, preoți, militari sau studenți care îndrăznesc să spună și altceva, sunt marginalizați sau trimiși în judecată pe motive desprinse din anii '50.
Nu demonizăm Occidentul, realizând aportul său la cultura și civilizația universală, dar în același timp realizăm că o mare parte din vină pentru starea de fapt o purtăm chiar noi, românii. Vedem cum se ocultează, pas cu pas, contribuția românească la acest patrimoniu.
Eminescu avea o previziune a sa care ne dorim să nu fie niciodată împlinită:
''Poporul nostru a trăit aproape 2000 de ani și a supraviețuit tuturor încercărilor vremii, iar sub acest stat (de la 1866) croit (liberal) el nu va supraviețui nici 200 de ani".