Rezultate 1 la 1 din 1

Subiect: MARI DUHOVNICI: Părintele PANTELIMON MUNTEANU, de la Mnăstirile Turnu şi Ghighiu

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    66.148

    MARI DUHOVNICI: Părintele PANTELIMON MUNTEANU, de la Mnăstirile Turnu şi Ghighiu




    Alina Bratu

    Administrator 12 ore







    MARI DUHOVNICI: Părintele PANTELIMON MUNTEANU, de la Mnăstirile Turnu şi Ghighiu
    Anul trecut, pe 30 iulie, pleca la Domnul părintele Pantelimon Munteanu, du*hov*nic al Mnăstirilor Turnu şi Ghi*ghiu.
    Odată cu el se stingea o ntreagă generaţie excepţională de slujitori ai alta*rului care, n vremea comunis*mului, au ştiut să se mpotri*vească dictaturii şi să stea alături de credincioşi, cu o iubire de neclintit. Părintele Pan*telimon a fost şi el un pătimitor al tem*niţelor comuniste şi, totodată, un ucenic apropiat al părintelui Arsenie Boca, aşa cum l-aţi pu*tut descoperi din articolele scrise n revista noastră de colegii mei, Claudiu Trziu şi regretatul Sorin Preda. n paginile de mai jos l veţi cunoaşte prin ochii unei uce*nice, doamna Daniela Geor*ges*cu, care l-a ntlnit n ultimii ani ai vieţii şi care a trăit alături de dn*sul adevărate minuni, des*prin*se parcă din vieţile sfin*ţilor.
    "Am văzut cum din trupul părintelui a nceput să izvorască lumină"
    "Eu am aflat de părintele şi am mers pentru prima dată la el mpreună cu o familie care i era foarte apropiată. S-a ntmplat n 2014, pe cnd era la Mnăstirea Turnu, din Prahova, unde şi-a petre*cut ultimii ani din viaţă. mi amitesc şi acum clipele cnd l-am văzut ntia dată. Cnd ne-am ntlnit n holul de la chilie, era foarte zmbitor, ntr-o pace şi o bucurie extraordinare. Un călugăr n vrstă, nalt, cu părul alb, slab, dar foarte energic. M-a pri*mit cu atta dragoste şi bucurie! M-a invitat n chi*lie, unde a nceput să mi explice cum făcea pă*rin*te*le Arsenie Boca rugăciunea inimii. Era foarte bu*cu*ros, iar eu foarte emoţionată. Am stat de vorbă aproape un ceas. La plecare, cnd să ieşim, m-a oprit, spunndu-mi: Stai să ţi fac nişte rugăciuni de drum şi să ţi dau şi o binecuvntare!,
    MARI DUHOVNICI: Părintele PANTELIMON MUNTEANU, de la Mnăstirile Turnu şi Ghighiu
    Mnăstirea Ghighiu (Foto: manastireaghighiu.ro)


    n mo*men*tul n care a nceput să facă rugăciunile, s-a n*tmplat ceva extraordinar - am văzut cum din tru*pul părintelui a nceput să izvorască lumină! Trupul ntreg i era mbrăcat n lumină! Era aievea, am ntins chiar mna spre lumină, iar cnd am atins-o, am simţit pe piele ca o mngiere foarte deli*cată. n inimă mi s-a cobort atunci o pace pe care nu o pot descrie n cuvinte. Aveam atta linişte n suflet, nct nu voiam să mai plec de acolo. Nu puteam nici să mă mişc din loc, att era de dulce ini*mii mele. Şi-mi venea, vă rog să mă credeţi, să-i sărut tălpile părintelui! Mna i-o sărutasem cnd am ple*cat de la dnsul din chilie, dar acum mi doream să i sărut nu picioarele, ci tălpile! Cred că nevoia aces*tui gest, care nu venea din raţionalitatea mea, mi-a trecut prin minte din recunoştinţă. O re*cunoş*tinţă extraordinară, pentru o stare extraor*di*nară, dăruită mie de părintele Pantelimon. mi venea să sărut şi iarba! Toată zidirea lui Dumnezeu mi se pă*rea o mare binecuvntare, aveam o stare pe care nici nu pot să o descriu n cuvinte. Cum să vă ex*plic toată iubirea aceea, care ve*nea dinspre părintele spre mine? A fost ceva de la Dum*nezeu, o fărmă din pacea şi li*niştea pe care Duhul Sfnt, care lucra prin el, s-a atins şi de amă*rta, zăpă*cita şi păcătoasa de mine.
    Cred că nu aş mai fi plecat de acolo dacă un cre*dincios din cei cu care venisem la părintele nu m-ar fi strigat. Şi-a*tunci dnsul mi-a spus: Du-te, că te aşteaptă lumea! Du-te şi du-le şi lor din bucuria asta. Eu nu i spusesem ct sunt de fericită, dar părintele ştia. Şi, adevărul este că, n mo*mentul cnd am in*trat n ma*şină, toţi cei*lalţi s-au conta*minat de bucuria mea. Am fost ca nişte copii fericiţi, n rai".

    ntlnirea cu Maica Domnului
    Daniela Georges*cu nu face parte, cu sigu*ranţă, dintre creş*tinii căldicei. E en*tu*ziastă, molipsitoare chiar, n*cer*cnd me*reu să răs*pndească n jur ceea ce a primit de Sus. Vorbeşte cu nsu*fle*ţire, iar cuvntul meu descrie greu vocea ei pă*trun*să de emoţie, care urcă şi coboară pe firul pro*priei vieţi, pentru a scoa*te la lumină căutarea lui Dumnezeu. După ntl*nirea cu părintele Panteli*mon Munteanu, care i-a incendiat viaţa, a scris des*pre duhovnicul ei două cărţi, n care a strns date despre misiunea pe care el, mpreună cu părintele Arsenie Boca, simţea că o are - să pregătească ţara noastră pentru a doua venire a lui Hristos. Dar din*colo de cărţi şi rostuiri ale neamului, istoria Danie*lei este una vie şi foarte personală. O istorie a ntl*nirii cu un om n*su*fleţit de har, un duhovnic n stare să le dăru*iască şi celor din jur un strop de lumină curată.
    "După această primă ntlnire, au urmat multe altele. n prima perioadă, mergeam la dnsul şi de cte două-trei ori pe săptămnă, n funcţie de cum scăpam de la serviciu - mă duceam seara. n week*end stăteam cel mai mult, cu orele, pnă cnd obo*sea. Cnd vorbeam despre pregătirea acestui neam n vederea celei de a doua veniri a Mn*tui*to*rului, prindea o viaţă extraordi*na*ră... Chiar dacă era obosit, imediat se vi*taliza şi trans*mitea bucuria asta minunată. Nu nu*mai mie, am fost şi cu alte persoane, care au simţit acelaşi lucru, cu toată durerea cu care ve*neau, că nu veneau de fericire la dnsul, ci veneau că aveau probleme şi vo*iau să se sfă*tuiască cu el. n momentul n care ncepea să se roage, intram ntr-o stare de bucurie extraordinară toţi cei care eram acolo.
    Părintele Pantelimon a fost un om al lui Dumnezeu, care a ars de dragoste pentru slujire. Cu cteva săptămni nainte de a adormi, am fost să l vizitez mpreună cu alţi ucenici şi ne-a povestit despre o ntlnire pe care a avut-o cu Maica Domnului. Prea Cu*rata venise la el cu mai multe şiruri de ngeri şi i cntaseră, aievea, imnul: Cu noi este Dumnezeu, nţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi. Părintele a ţinut minte felul cum cntau n*ge*rii, puţin diferit de ceea ce cntăm noi n biserică, şi ne-a cntat şi nouă aidoma, de trei ori. ncă o ve*dea pe Maica Domnului cu cetele de n*geri, n timp ce noi eram cu el. Apoi, la puţină vre*me, părintele Pantelimon a trecut la Domnul."

    Părintele Pantelimon Munteanu s-a născut n anul 1925 şi s-a hotărt să se călugărească pe cnd avea 18 ani, n urma unei ntlniri cu părintele Arse*nie Boca. A intrat pentru prima oară n mnăs*tire la Smbăta de Sus, unde a fost povăţuit de Sfntul Ardealului timp de un an, pnă la prima arestare a părintelui Arsenie. n anii următori, avea să cunoască şi el suferinţele temniţelor comuniste, unde a pătimit mult, dar a fost miluit de Dumnezeu prin rugăciunile Maicii Domnului. n ceasurile de chinuri, cnd graniţa dintre moarte şi viaţă era sub*ţire ca un fir de păr, părintele Pantelimon s-a lipit de Prea Curata, cu dragostea unui fiu duhovnicesc, iar Fecioara Maria i-a răsplătit evlavia, ajutndu-l n chip minunat. Daniela Georgescu şi aminteşte şi acum cu nfiorare povestirile din temniţă ale părintelui.
    "n anchete a fost bătut foarte tare, i-au spart maxilarul, iar ochiul i-a fost foarte afectat. Mi-a povestit părintele că n noaptea de după tortură, a venit Maica Domnului la el, la infirmerie, şi l-a atins cu degetul pe faţă, iar cnd l-a atins, maxilarul i s-a ndreptat pe loc, iar ochiul i s-a vindecat, nu a mai avut absolut nimic. Dimineaţa, cnd au venit medicii, nu puteau să creadă, cum a fost posibil, cine l-a operat?

    Iar asta nu a fost singura ntmplare miracu*loasă. ntr-o noapte, chiar după slujba de Anul Nou, părintele era n biserică, la Mnăstirea Smbăta, cnd au venit miliţienii şi l-au arestat. L-au luat şi l-au bătut, iar apoi l-au nchis ntr-o cutie de lemn şi l-au suit ntr-o maşină. Nu ştiau dacă murise n urma bătăii, aşa că au băgat un cuţit printre scn*duri, iar cnd l-au mpuns, părintele a mişcat. Ca să scape de el, l-au aruncat ntr-un lac. Era n plină iarnă, apa era aproape ngheţată, dar părintele Pan*telimon a reuşit să iasă din acea cutie şi, cu greu, a ajuns pnă pe mal, iar de acolo s-a ntors la mnăs*tire. Cnd a intrat n chilie era att de ngheţat, nct nu a putut să şi mai folosească minile, să-şi aprin*dă focul. Aşa că s-a trntit pe pat aşa cum era dar, nainte de a adormi, a simţit o suflare caldă peste el. Cnd s-a trezit era viu, dezgheţat şi cu hainele uscate..."
    Marea ncercare
    Se uita la ea cum se stin*ge. ncet, fără grabă, moartea i lua n primire copila. Şi nu putea să facă nimic. Rugă*ciunile i se izbeau de un zid, fără să schimbe nimic, stră*daniile ei erau n van, de parcă o soar*tă im*placabilă i hotărse dinainte sfrşitul. Atunci, ln*gă fata ei, ve*ghind nopţi la rnd n spital, avea să cunoască cea mai grea ncercare a vie*ţii, o durere a su*fletului care a us*cat-o pe dinlăuntru, lundu-i cu ea orice fărmă de lumină. Totul ncepuse n ur*mă cu cteva luni, cnd copila, stu**dentă n ultimul an la facultate, se n*torsese aca*să, ntristată de moarte. Fusese pără*sită de iubit. n cteva zile, su*ferinţa a aruncat-o ntr-o depresie ve*cină cu moar*tea.
    "Niciodată nu am văzut-o att de tristă. Din ziua aia a nceput să nu mai mănnce, iar apoi, din a treia zi, a ncetat să mai vorbească, să iasă din cameră şi, n cele din urmă, nu a mai vrut nici să se mişte din pat. Cam vreo două-trei săptămni m-am luptat eu cu ea să o scot din starea asta. Am sunat şi preoţi, şi medici, n zadar... Nici eu nu am putut să accept că trebuie să o duc la spital, tot mă gndeam că rugăciunea mea va fi su*ficientă. Nu a fost. A făcut o depresie ngrozitor de gravă, trei luni de zile am ncercat să o hră*nesc n toate felurile şi am reuşit doar cu seringa şi trebuia să o ţinem, că nu stătea... Nu mai vorbea cu nimeni, nu scotea niciun cuvnt... Era ca şi cum ar fi fost o moartă vie. Atunci m-am simţit şi ca Iov, şi ca Avraam. Am ncercat să mă pun pe picioare, zicndu-mi că nu e doar copilul meu, e şi al Lui Dumnezeu şi trebuie să l las n grija Lui... Din păcate, toate exemplele Bibliei nu au reuşit să mă scoată din pericolul deznă*dejdii, pentru că, ştiţi, avem defectul ăsta de mame, că putem noi să rezolvăm pnă la urmă totul! Şi grija asta de mamă, uneori are şi ea o latură egoistă, cred, că altfel nu ar veni durerea care să te ducă la deznădejde. Eu nu am ajuns chiar pnă acolo, la depresie, dar mai aveam puţin şi cădeam n ea.


    Cnd am simţit că mă duc şi eu după fiica mea, l-am sunat pe părintele Pantelimon. n cinci minute, m-a pus pe picioare. Definitiv! Mi-a zis aşa: Tu ţi dai seama că eşti ntr-o suferinţă cumplită pentru ceea ce ţi se ntmplă, iar vrăjmaşul vine şi sare cu picioarele pe tine, pentru că el atta aşteaptă, să te joace n picioa*re. Iar tu te laşi jucată n picioare şi pui peste durere şi ntristare? Separă ntristarea de dure*re!. Sincer să vă spun, nici nu am nţeles la n*ceput cum trebuie să fac lucrul ăsta, aşa că pă*rintele m-a nvăţat: Măi Daniela, suferă măi cu nobleţe, ca Maica Domnului la picioarele Crucii. Suferă, dar spune: Facă-se voia Ta, Doamne!. Sigur că ştiam toate lucrurile astea, ştiam că trebuie să las să se facă voia lui Dumnezeu, dar, n mo*mentul n care mi-a spus părintele, n felul n care mi-a spus-o, cu blndeţea şi fermitatea lui, pentru că avea o blndeţe fermă, m-a scos imediat din groa*pa n care cădeam. A fost şi puterea lui duhov*nicească - nu a trebuit să l văd, să pună o mnă pe creştetul meu, să mă mngie n felul lui părintesc, cuvntul său a fost ndeajuns, pentru că avea putere multă! Şi, din momentul ăla, m-am sim*ţit foarte puternică, nu am mai avut niciun fel de cădere. Eram ca un tanc cnd mă du*ceam la spital şi i mobilizam şi pe cei de acolo, pe colegele de cameră ale fiicei mele, care, săracele... numai despre sinuci*dere vorbeau, de mă ngrozeau. Erau toate deprimate, iar de*presia este o boală cumplită, eu cred că este trăirea iadului n suflet ncă de aici, de pe pă*mnt, şi e foarte greu să i scoţi de acolo."

    - Cum a ieşit fiica dumnea*voas*tră din depresie?
    - Cred că prin rugăciunea multo*ra şi prin trata*men*tul medicilor. Pă*rintele Pantelimon s-a ru*gat foarte mult pen*tru ea şi eu, ca ma*mă, sigur că asta făceam me*reu, mă rugam me*reu. Cred că aşa a ieşit, mai ales prin rugăciune, pentru că, la un mo*ment dat, nimeni nu i mai dădea nicio şansă. Cu o zi nainte de a rencepe să mănnce, eu am plns toată noaptea. M-am rugat şi am plns foarte mult, pnă am sim*ţit-o pe Maica Domnului lngă mine ca un zid şi parcă mi-a spus: "Nu mai plnge atta, că o să fie bine". A doua zi, cnd m-am dus la ea la spital, a nceput să mă*nnce. Apoi, spre seară, a renceput să vorbească - mi-a spus că mă iubeşte şi că ştie că şi eu o iubesc. Da, toate ntr-o zi.
    Rugăciunea de mamă
    MARI DUHOVNICI: Părintele PANTELIMON MUNTEANU, de la Mnăstirile Turnu şi Ghighiu
    - Aş vrea să vă ntreb, acum, la finalul acestui interviu, n ce fel v-a schimbat ntlnirea cu pă*rintele Pantelimon?
    - M-a făcut mult mai puternică, pentru că m-a nvăţat să ncerc să găsesc bucuria n orice. mi spu*nea: "Să nu te tulburi, orice ar fi, pentru că tul*burarea schimbă direcţia vieţii omului?. Şi m-a schimbat foarte mult sfatul lui din timpul ncercării avute cu fiica mea, atunci cnd mi-a spus să nu pun ntristare peste durerea pe care o aveam, oricum. Să sufăr cu nobleţe, ca Maica Domnului, pentru că, pnă la urmă, toate mamele suferă, la un moment dat, le trece o sabie prin inimă. Primesc o sabie prin inimă, dar sunt cu Tine, Doamne, şi ştiu că suferin*ţa asta este ceea ce trebuie ca să mă mntuiesc. Aşa mi spunea părintele şi mi dădea aripi, mi dădea putere. Şi-mi mai spunea: "Roagă-te, că Maica Dom*nului nu te lasă. Roagă-te, că rugăciunea de mamă o să vezi că o să dea roade, dar trebuie să treacă şi fiica ta prin durerea asta, pentru ca să şi ia mntuirea. Suferinţa este o nestemată, cea mai frumoasă dintre nestemate! Ce faci tu cnd primeşti o nestemată??. "Păi mă bucur, părinte?. "Păi bucu*ră-te şi poartă suferinţa ca pe o nestemată". Asta nseamnă să suferi cu nobleţe: să te doară inima pentru copilul tău şi pentru toată lumea, dar să su*feri lăsndu-te n voia Domnului. Asta m-a nvăţat părintele, asta a schimbat n mine. Sper să mă ţin de schimbarea asta.
    Bucuria şi pacea lăuntrică au fost cele mai de preţ daruri pe care mi le-a făcut. Mă duceam la el cu un noian de probleme şi l simţeam foarte puter*nic lngă mine, simţeam că mă iubeşte foarte mult şi că se roagă foarte mult pentru mine şi că nădej*dea dnsului se răsfrnge şi peste mine, că trebuie să mă las dusă de nădejdea asta, n care el vrea să mă aşeze. mi e dor de puterea asta pe care mi-o dădea părintele, am rămas parcă slabă, pe o anumi*tă parte. Cnd era dnsul, n cinci minute mă scotea pe linia de plutire.
    După ce a adormit, nainte de parastasul de 40 de zile, mi se făcuse dor de părintele. Şi, ntr-o sea*ră, nainte de culcare, m-am rugat Maicii Domnu*lui, i-am spus că mi-e dor de dnsul, că mă doare sufletul că nu l mai am lngă mine. Iar noaptea, m-am trezit cu părintele stnd lngă patul meu şi am simţit o mai mare dulceaţă dect simţisem a*tunci cnd era n viaţă. Părea mai nalt, cum stă*team eu culcată pe o parte, şi foarte strălucitor, parcă era de aur. Mi-a pus mna dreaptă pe cap şi m-a binecuvntat, după care eu am rămas n dul*ceaţa aia dumnezeiască, greu de pus n cuvinte.

    http://www.formula-as.ro/…/mari-duhovnici-parintele-panteli…












    14Tu, Alina Bratu, Viorel Stoica şi alţi 11





    AdorVezi mai multe reacţii
    ComenteazăDistribuie







    Comentarii


    Mariana ChilipireaMariana şi alţi 54 s-au nscris n grupul ASOCIATIA AVANGARDA DE SACRIFICIU n ultimele două săptămni. Urează-le bun venit n comunitate! M-am bucurat si eu de binecuvantarea Parintelui, la Ghighiu. Ne plimbam pe langa o stupina si ne bucuram ca niste copii... Nu stiam de ce suntem atat de bucurosi, langa o stupina foarte simpla, aflata langa gardul interior al manastirii. Unui stupar inVezi mai mult
    1


    Administrează


    mi placeVezi mai multe reacţii
    Răspunde 6h










    Argentina Simiuc Veșnică lui pomenire,

    Administrează


    mi placeVezi mai multe reacţii
    Răspunde 3h










    Robert Mati Vesnica lui Pomenire In Veci AMIN

    Administrează


    mi placeVezi mai multe reacţii
    Răspunde 3h













    Scrie un comentariu...













    Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 18.08.2018 la 21:03.

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •