KOGAIONUL DIN CEAHLĂU
Istoria antică prin Herodot (Cartea IV, 93, 94) ne spune că: ...geţii se cred nemuritori şi... că cel care piere se duce la (Z)almoxis. Geograful Strabon (Geogr, VII, 3, 5) ne arată că altarul acestui zeu era situat în vîrful unui munte sfînt (cu peşteră şi rîu aferent) numit Kogaionon, localizare pe care cercetătorii o caută de secole. Aşa dar, strămoşii noştrii geţi / daci aveau un zeu suprem numit Zalmoxe / Zamolxe şi credeau în nemurirea sufletului.
In multe legende din România găsim descrise vîrfuri şi platouri din Munţii Carpaţi socotite a fi sfinte, unde de veacuri se desfăşoară serbări populare şi drumeţii montane. în categoria munţilor sfinţi din Dacia se încadrează: Omul, Caraimanul, Cozia, Găina, Ceahlăul, Parîngul ş.a., de unde putem deduce că în Dacia existau mai multe altare de tip Kogaion.
Scriitorul şi numismatul Ion Gheorghe în lucrarea Cogaioanele – Munţii Marilor Pontifi, Ed. Cartea Românească, 2004, pag. 39, porneşte în descifrare de la glosa: ,,Roio Kotis Svaticus svatis cogi dacis’’, unde cogit (lat.) este cugetul credincioşilor daci, care numeau megalitul locului prin gogaion însemnînd pietroi / stîncă. Biblia ne arată că, Moise şi Iisus propăvăduiau în vîrfuri de munţi, iar locul de răstignire a lui Iisus Hristos a fost Golgota (în ebr. ,,căpăţînă’’),o colină de lîngă Ierusalim. Semantic, această formă rotundă / semirotundă apare în multe cuvinte româneşti, de pildă: gogă s.f. este partea de sus a cuptorului (jud. Orhei) – Glosar dialectal – M.O. – 1939; gogonat-ă (< gogon, reg., obiect rotund) ca şi gogoneaua, gogoşarul ş.a - (M.D.E. – 1978); gogă s. f. Mold. (a gogi – a coji) are înţeles de nucă cojită (Dicţionar L. şăineanu, Craiova, 1945).
Dimitrie Cantemir a realizat prima descriere a muntelui Ceahlău în Descrierea Moldovei la anul 1714, de unde am descifrat legenda Babei Dochia şi a celor 20 de oi albe, care de fapt reprezintă Echinocţiul de primăvară sau Poarta astronomică din data de (1+20) ş 21 martie.
In tradiţia muntelui Ceahlău găsim memorată data de 6 august, care reprezintă sărbătoarea anuală a urcatului pe munte, în aşa fel încît drumeţul care porneşte seara la drum, să ajungă dis-de-dimineaţă în vîrful Toaca înalt de 1900 metri şi să admire răsăritul de soare.
De curînd, în anul 1988, un geolog şi un hidrolog Nicolae şi Elena ţicleanu au lansat ipoteza existenţei unei piramide construită / cioplită în vîrful Toaca - muntele Ceahlău din Carpaţii Răsăriteni. Ipoteza acestor doi cercetători conţine o multitudine de dovezi geologice, arheologice, cartografice, fotografice ş.a.
Lucrarea Kogaionul din Ceahlău susţine ipoteza piramidei din Ceahlău pe baza unor dovezi geografice şi astronomice corelate istoric, care au avut ca punct de pornire Harta topografică a muntelui Ceahlău, scara 1/25.000. Această hartă topografică conţine linii de nivel unde găsim pozată geometric baza piramidei - un pătrat cu latura de 290 de metri – şi de unde am determinat cu ajutorul indicatorului nord direcţiile diagonalelor R1 şi R4, cît şi direcţiile axelor principale R2 şi R3 (vezi fig.1).
In acest mod am determinat că, axul principal R2 are un azimut geodezic de 73,50, o direcţie unică pe orizontul solar care totuşi nu corespunde cu răsăritul de soare - urcatul tradiţional pe muntele Ceahlău - din data de 6 august!
Istoria ne învaţă că, faraonii egipteni îşi orientau astronomic piramidele după poziţia cerească a Carului Mare din noaptea de 23 august, o tradiţie moştenită din zorii anului 2300 î.Hr. Din aceeaşi epocă aflăm de la Herodot (Cartea II, 102, 103) că,... faraonul Sesostris trecînd din Asia în Europa a supus pe sciţii şi pe tracii din nordul Mării Negre.
Pe baza acestor date istorice am calculat astronomic direcţia R2 la nivelul anului 2000 î.Hr., valori calculate pentru coordonatele piramidei din Ceahlău (lat. N. 46,990 şi long. E 29,900),date care au fost corectate precesional pe un computer dotat cu un program astronomic. Valorile calculate ne arată că, direcţia solară R2 corespunde cu data de 23 august din anul 2000 î.Hr., unde azimutul avea valoarea de 73,430 şi care valoare geometrică este încifrată / cioplită în piatra muntelui Ceahlău.
Diferenţa de 17 zile dintre data de 6 august şi 23 august se justifică prin mişcarea de precesie a pămîntului, astfel: 13 zile reprezintă diferenţa între stilul vechi şi stilul nou, la care trebuie să adaugăm 3 zile între calendarul Iulius Caesar şi Sinodul de la Niceea). Ziua sfîntă de 23 august aleasă de egipteni (astăzi Sf. Lup) reprezintă de fapt jumătate din mersul soarelui pe orizont între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă, identică ca şi simetrica dată primăvăratică din 23 aprilie (Sf. Gheorghe).
In vara anului 2003, arheologii din ţara noastră au decopertat trei piramide de piatră - înalte de 40 metri - în comuna Heleşteni – Movileni, judeţul Iaşi, piramide care sînt aşezate / aliniate geografic pe aceiaşi direcţie solară R2! cu o abatere de 0,50 faţă de azimutul de 73,50 .
Pe la 1842, Vasile Alecsandri culege balada Mioriţa din gura unui baci Udrea de la o stînă de pe muntele Ceahlău. Balada Mioriţa este prezentă în peste 1000 de variante şi rămîne după 150 de ani nedescifrată istoric. Are după Al. Odobescu: ,,tonalităţi de bocet’’,după C. Brăiloiu: ,,afinităţi cu cîntecul de înhumare’’, iar după Ovidiu Bîrlea: ,,este o colindă de doliu’’.
Balada - document filozofic ancestral de credinţă funerară geto/dacă - ne arată locul sau altarul de adunare şi de nemurire religioasă situat: ,,Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai’’. Măreţul Kogaion din Ceahlău ascunde în baladă cultul morţii şi nemuririi la geto / daci, îmbinat cu elemente de arheo-astronomie precum: ,,Soarele şi luna’’ sau ,,Păsărele mii şi stele făclii’’. Balada funerară ne arată direcţia mortuară solară (R2): ,,Pe l’apus de soare’’, care în acelaşi timp reprezintă şi descreşterea poziţiei răsăritului de soare.
Din miezul acestor versuri am dedus că balada Mioriţa, ca şi alte producţii populare,ascund elemente ,,foreşoc’’ în legătură cu fenomenul seismic din Vrancea.
Notă. O parte dintre aceste dovezi istorice, etnografice şi calcule geografico – astronomice sînt cuprinse în lucrările: Mesajul astronomic la geto / daco – valaho – români, Luca Manta, Ediţie semal, Bucureşti, 2004, pagina 98 – 134 şi Focarul Vrancea şi spiritualitatea, Sp. Telecom. Luca Manta, articol revista Terra nr. 3-4, 1992, Soc. de Geografie din România, pagina 112.
sursa
http://www.dacii.ro/congres2005/lucrari/luca_manta_kogaionul_din_ceahlau.htm
vezi si
http://danielroxin.blogspot.ro/2013/02/kogaionul-si-secretele-lui-video.html
http://adevarul2012.blogspot.com/2013/04/kogaionul-din-ceahlau.html#!/PYkov33VSj
Răspunde cu citat
Marcaje