Păstorel Teodoreanu
30 iulie 1894, la Dorohoi (județul Dorohoi, astăzi județul Botosani se năștea Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu d. 17 martie 1964) ... avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, gurmand şi iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este Hronicul măscăriciului Vălătuc, pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu Gargantua şi Pantagruel. Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu.
✔️ Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viaţa românească, Versuri şi proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar şi artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară şi artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundaţiilor Regale, Universul literar, Vremea şi la multe alte publicaţii, iar după a doua conflagraţie mondială la Lumea lui George Călinescu şi mai târziu la Magazin). Primul volum publicat a fost Hronicul măscăriciului Vălătuc, aducându-i scriitorului preţuirea unor critici prestigioşi, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii '30 i-au apărut două volume de epigrame: Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai şi Vin şi apă, trei cărţi de proză: Mici satisfacţii, Un porc de câne şi Bercu Leibovici şi două volume de publicistică diversă, sub genericul Tămâie şi otravă. Poeziile apar în volumul Caiet din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat Rodia de aur, pus în scenă la Naţionalul bucureştean în stagiunea 1929/1930. În 1957, 1966 şi 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de Versuri. În anul 1973 apare postum volumul Gastronomice, reeditat în 2000.
Răspunde cu citat
Marcaje