Și mă duc străin Isuse - Traian Dorz

Și mă duc străin Isuse călător fără de cale
biet copil pribeag pe drumuri
neprimit de nime-n lume
să-mi plîng singur suferința,
să-mi cînt singur marea jale
și durerea să mă-ndrume.

Să iubesc pe cei ce-n mine arunca-vor plini de ură
să vreau bine la dușmanul
care-mi va săpa mormîntul
să mă rog și pentru-acela
ce de mine nu se-ndură
care-mi va răpi veșmîntul.

Să nu mă răzbun pe-acela
ce-mi va face nedreptate
răul lui întotdeauna eu să-l răsplătesc cu bine
și să răsplătesc cu bine celui care mă va bate
și va da cu pietre-n mine.

Celui care n-o să-mi deie nici un loc
pentru hodină
și nici stropul cel de apă
să-mi ud limba arsă-n gură
să Te rog Isuse Doamne viață să le dai senină
și iubire fără ură.

Dă-mi ce vrei de-acuma Doamne,
dă-mi de vrei dureri nespuse
ia-mi și coaja cea de pîine
care foamea mi-o omoară
însă Tu de către mine nu Te depărta Isuse
căci amarul mă doboară.

Cînd bolnav, străin și singur
am să plîng pe căi străine,
alungat de pretutindeni și uitat de toți pe lume,
fă-mă să-nțeleg c-aceasta
mi-este cel mai mare bine
și să cred în al Tău Nume.

Fă să simt că totdeauna Tu cu mine ești Isuse
și din tot amarul vieții, harul Tău va face miere
peste fața-nsîngerată și puterile apuse
dă-mi alin și mîngîiere.

Astfel s-am mereu putere
pînă-n fund să beau paharul
pîn-la capăt să-mi duc crucea
fără să cîrtesc vreodată
cu credința neclintită și puternică în harul
și-n iubirea-Ți neschimbată.