Papornița Moșului
Rezultate 1 la 7 din 7

Subiect: Traditii si obiceiuri de Sanziene / Dragaica

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211

    Traditii si obiceiuri de Sanziene / Dragaica


    Traditii si obiceiuri de Sanziene / Dragaica





    Crestinii din Romania sarbatoresc in fiecare an pe 24 iunie Sanzienele. In popor, se credea ca noaptea care preceda ziua de Sanziene este una magica in care toate minunile sunt posibile. Tot in aceasta noapte atat fortele binelui cat si cele ale raului ating apogeul. Crestinii din Moldova se roaga in aceasta zi la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, sperand ca astfel vor scapa de necazuri, suferinte dar si de boli.
    Numele de Sanziene provine de la zeita romana Santa Diana, patroana vanatorilor si a padurilor. Totusi, Sanzienele sunt cunoscute si sub alte nume precum: Frumoasele, Zanele sau Dragaicele (aceasta denumire este folosita in special in sudul tarii). Semnificatia acestei sarbatori este una a iubirii si a fertilitatii.

    Conform credintei populare, in noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid iar Sanzienele incep sa danseze. Aceasta sarbatoare este una a Soarelui, a dragostei dar si a poftei de viata.

    Daca ar fi sa ne luam dupa legende, acestea spun ca sanziene sunt niste fiinte foarte frumoase care traiesc pe campii sau in paduri. Acestea se prin in hora si confera florilor sau buruienilor intrebuintari deosebite. Plantele devin de leac, care sa ajute oamenii sa amelioreze sau sa vindece toate bolile. Mai mult, in noaptea aceasta, Zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant, canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite si contribuie la inmultirea animalelor si a pasarilor. Iar daca toate acestea nu sunt de ajuns, Sanzienele tamaduiesc bolnavii si apara semanaturile de grindina.

    Exista superstitia conform careia persoanele care nu le sarbatoresc corespunzator aceasta zi vor ajunge sa supere Sanziene. Acestea se razbuna pe femeile care nu sarbatoresc aceasta celebrare, pocindu-le gura. Totusi, nici barbatii nu scapa usor. Cei care au jurat stramb sau au facut unele fapte rele vor suferi pedepse ingrozitoare.In unele regiuni din tara inca se tine traditia de Sanziene, cand fetele mari culeg flori de sanziene de pe camp si le impletesc cununi. Mai apoi, fetele le arunca peste case coronitele. Iar daca acestea se lovesc sau ajung sa se aghete de horm, acest lucru inseamna ca urmeaza o cununie in cel mai scurt timp. In zorii zilei de 24 iulie baietii se aduna in cete si bat satele in lung si in lat cu flori de sanziene la palarii. Tot astazi se alege Dragaica. Aceasta este aleasa dintr-un grup de sapte fete. Aleasa trebuie sa fie cea mai cuminte, cea mai frumoasa, dar si cu cea mai buna inima dintre toate. Dupa ce fata este aleasa, aceasta este impodobita cu spice de grau in timp ce restul tinerelor se imbraca in alb. Mai apoi, alaiul porneste prin sat. La rascruri de drumuri fetele fac o hora si incep sa cante voioase.Una dintre cele mai cunoscute datini ale locului se refera la roua din noaptea de Sanziene. Despre aceasta se crede ca ar avea proprietati miraculoase.

    In multe regiuni ale globului credinciosii cred ca daca te stropesti cu aceasta pe trup, acesta va deveni frumos si suplu. Iar daca te speli cu roua pe fata vei deveni chipes si mandru. Daca te aventurezi si te decizi sa culegi in dimineata sarbatorii roua de pe frunze de sanziene aceasta va vindeca artroza si durerile osoase.


    Unele persoane mai numesc sarbatoarea de Sanziene si Amutitul Cucului. Daca acesta inceteaza din cantat inainte de Sanziene, vara va fi una secetoasa. Pentru ca oamenii sa fie sanatosi si a avea spor la munca campului, acestia se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.

    Pentru a alunga spiritele rele oamenii aprindeau focuri peste care se aruncau substante foarte puternic mirositoare. Mai mult se buciuma si se striga in jurul focurilor pentru a tine la distanta spiritele malefice.In unele sate din partea de sud-vest a Bucovinei se tinea si obiceiul boului instrutat. In cadrul ceremoniei, masca taurina murea si renastea simbolic la acest inceput de timp calendaristic.Tot de Sanziene au loc si bine cunoscutele balciuri. Acestea reprezentau un prilej ideal pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei. Cele mai cunoscute targuri aveau loc la Focsani, Buzau, Campulung Muscel, Pitesti, si altele.

    Sursa:http://calendarulortodox.ro/datini-o...iene-dragaica/

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 24.06.2018 la 05:58.

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211





    Destinul este acea parte din Timp in care Istoria isi imprima vointa ei asupra noastra. De aceea trebuie sa-i rezistam, sa fugim de el, sa ne refugiem in Spectacol.

    Toti suntem nemuritori. Dar trebuie sa murim intai.

    Daca nimic nu e real, daca totul e o creatie gratuita si absurda, ca intr-un mare vis, un joc iresponsabil repetandu-se la infinit, existenta noastra n-ar mai avea nici o semnificatie si nicio valoare. Am fi definitiv pierduti.

    Nu poti iubi niciodata doi oameni in acelasi timp. Iubesti pe rand, cand pe unul, cand pe altul.

    Te-am iubit asa cum m-ai iubit si tu, ca un nebun, ca un strigoi, fara sa inteleg ce fac, fara sa inteleg ce se intampla cu noi, de ce am fost ursiti sa ne iubim fara sa ne iubim, de ce am fost ursiti sa ne cautam fara sa ne intalnim.

    Dupa o anumita varsta, toti oamenii au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata, ca au trait o viata idioata, absurda - o viata care nu putea fi a lor, care nu putea fi decat viata altuia. Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intr-un adevar viata noastra, ea ar fi putut fi atat de idioata.

    Dar ce poate insemna o iubire? Cat poate ea dura? Nimic nu dureaza in lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca sa se nasca din nou, altfel, in alta parte, cu alti oameni.

    Binele facut la nevoie ti-l rasplateste inzecit Dumnezeu cand nici cu gandul nu gandesti.

    S-ar putea intampla fel de fel de miracole. Dar trebuie sa te invete cineva cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le vezi. Treci pe langa ele si nu stii ca sunt miracole. Nu le vezi.

    A nu mai avea timp inseamna a fi rezolvat toate problemele, a trai intr-un perfect echilibru.

    Suntem pacaliti; ni se spune ca a mai trecut o jumatate de ora, sau ca e sase - ca si cum asta ar avea vreo importanta. Important e faptul ca Timpul nostru, asa zis al Vietii, e un Timp al Mortii.

    Mircea Eliade si opera lui,Noaptea de Sanziene.






  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211




    Ambrosia la nymphe de la pluie

    In traditia romaneasca, ziua de 24 iunie este cunoscuta ca Ziua de Sanziene sau Dragaica.

    In cultura populara, Sanzienele sunt niste fete frumoase, care traiesc indeobste prin paduri sau pe campii, cel mai adesea, jucand.
    "Ele sunt socotite zane ale campului, dand puteri deosebite florilor si buruienilor, astfel incat acestea, in preajma sarbatorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu intamplator, dupa sarbatoarea Sanzienelor, toate plantele dau indarat, adica nu mai cresc deloc", a spus Marcel Lutic, muzeograf în cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei.

    Fata de iele si rusalii, sanzienele sau dragaicele sunt binevoitoare fata de om, ajuta la rodirea plantelor si copacilor, a vietuitoarelor in general. Totuşi, sanzienele se razbunau amarnic daca ziua nu le era respectata.

    "Se spune ca ar fi de ajuns ca oamenii sa le nesocoteasca ziua, actiunile lor benefice transformandu-se radical, aceste zane devenind surate bune cu inraitele iele sau rusalii. Astfel, pedeapsa favorita a sanzienelor pentru femeile care nu tineau sarbatoarea de pe 24 iunie era pocirea gurii, in timp ce alte pedepse infricosatoare ii asteptau pe barbatii care jurasera stramb, despre sanziene stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate“, a mai spus Marcel Lutic.

    Practic, ziua de 24 iunie, este dedicata iubirii si belsugului.

    Sursa:
    http://metropotam.ro/La-zi/10-




    danse des nymphes


    nymphe des eaux


    nymphe des eaux


    nymphes
    Hans Zatzka (1859-1945)

  4. #4
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211





    Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească...

    Mircea Eliade








  5. #5
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Noaptea de Sanziene, intre magie, mit si poezie


    „Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile, si cerurile cu stele si vanturile", scria Mihail Sadoveanu in romanul sau "Noptile de Sanziene", descriind vremea de raspantie a vrajilor si descantecelor de dragoste. Cica in florile de Sanziene, cu parfumul lor afrodisiac, s-ar putea ghici ursitul si belsugul, s-ar lega si dezlega destine. Ele sunt galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen care miroase puternic a fan si a miere. Daca le atingi, oricat de delicat, din ele se scutura o spuza de aur. Viata lor este scurta si dureaza doar cat soarele isi arata puterea. Ele au fost numite Doamnele Florilor, Sant-zianele, in traducere libera insemnand Sfintele zeite sau zane. Le gasim oriunde: pe marginea drumului, prin livezi si poienite, pe campuri si prin pasuni, la margini de paduri. Si nu au puteri magice decat intr-o singura zi, in 24 iunie, de Sanziene.
    Fetele de maritat asteapta sa se spele pe fata cu roua diminetii. Caci in noaptea de 24 isi vor visa ursita, atunci cand portile lumii se deschid larg larg catre duhuri si le lasa sa-si priveasca, in somn, viitorul. Cele cu pretentii de vrajitoare, vor spune ca in noaptea magica e timp de adunat ierburi de leac si de legat in farmece iubirea. Sanzienele investesc florile ce le poarta numele cu proprietati magice pentru a veni in ajutorul celor care isi doresc sa isi gaseasca perechea. Si, daca florile de Sanziene sunt folosite sa deschida portile lumii de dincolo de viata, magia imprumuta puteri miraculoase si altor plante tamaduitoare culese la ceas de noapte: cicoarea prinsa-n sold e datatoare de putere si spor la secerat. Maselarita alunga durerile de dinti muritorilor, dar le facilita zborul pe matura. Iarba sarpelui, care infloreste la miezul noptii de Sanziene si dispare a doua zi dimineata , odata cu cantatul cocosilor, e aprig folosita pentru vraji si farmece de amor. Desi pazita de duhuri rele, ea aduce noroc celor care o culeg, inlesnind cunoasterea gandurilor celor din jurul lui. Daca ai curajul sa o inghititi, atunci poti citi ca in carte soarta celor pe care pui mana. Verbina este folosita in descantecele de dragoste, la fel ca zarna – iarba dragostei. Dar ce inseamna noapte magica fara descantecul de Sanziene:


    "Eu voi întoarce ulcica asta,
    Si ulcica întoarce vatra,
    Si vatra întoarce soba,
    Si soba întoarce grinzile cu horna.
    Si grinzile întorc podelele, Leaturile si sindilele,

    Sindilele intorc crangurile,
    Si crangurile întorc pe Sfantul Spiridon
    Si pe Sanziene.
    Si Maica Domnului
    Sa intoarcă inimile celor împricinati
    Unul asupra altuia.
    Cu cugetele
    Si cu dragostea
    Sa se împaciuiasca !"
    Si totusi, cine sunt Sanzienele? Etimologia cuvantului este asociata cu "Sancta Diana", o zeitate pagana, iar "Dragaica" este un termen de provenienta slava. Sarbatoarea Sanzienelor este la origine una pagana, fiind celebrata intotdeauna in data de 24 iunie. Nu intamplator este cea mai lunga zi a anului, de vreme ce noaptea este chintesenta magiei ielelor. Daca pana atunci zilele s-au aflat sub stapanirea zanelor rele, adica a Rusaliilor, care au marcat incheierea ciclului agricol, in aceasta noapte zanele rele fac jonctiunea cu suratele lor, Sanzienele, care marcheaza solstitiul de vara dand astfel frau liber iubirii si fertilitatii.
    Sanzienele sunt ielele padurilor, fecioare frumoase si voluptoase, neiertator de seducatoare, pline de viata si jucause, ascunse in pesterile din munti sau in iazuri si lacuri adanci, descrise ca niste fecioare nebune, inzestrate cu puteri magice si de seductie. Ele apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora lor nebuna, dansand goale, cu parul despletit in vant si cu clopotei atarnati la gleznele picioarelor. Se zice ca acolo unde danseaza ielele, locul ramane ars ca de foc pana in primavara urmatoare cand iarba rasare din nou, iar locul devine sera ciupercilor "lingura zinei". In aceasta zi veti auzi cucul pentru prima oara in an cantand, dand buna vestire chiar ... in "ziua cucului". Oare de aici este vorba aia batraneasca: "Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul"? In aceasta zi fetele nemaritate impreuna cu tinerele neveste merg pe camp, la cules de Sanziene, florile galbene sau albe, delicat parfumate. Daca inainte erau folosite in prepararea leacurilor sau in decorarea altarurilor ritualice, astazi ele impodobesc icoanele, usile si portile ca sa alunge spiritele rele, bolile si blestemele si sa aduca prosperitate si noroc in toate.
    Ochiul omenesc n-are voie sa vada ielele caci, fiind de-o frumusete rapitoare, le ia mintile oamenilor. Acestia se tem in noaptea de 23 iunie sa umble pe cararile neumblate, caci cei batrani spun ca aceia care le-au vazut goale, dansand in poiene, le-au luat duhurile mintile. Romulus Vulcanescu a cules si un descantec, inclus in lucrarea "Mitologie romaneasca, care descrie un astfel de moment:

    Nemilostivelor,
    Relelor,
    Apucatelor,
    Zănatecelor,
    Bătrânelor,
    Urâtelor,
    Răşchiratelor,
    Ţâfnoaselor,
    Scârboaselor,
    Ce v-a făcut
    de nu v-a plăcut?
    De ce l-aţi pocit şi nenorocit?
    pe omul iubit?
    De ce i-aţi luat
    glasul de bărbat?
    şi glas de femeie i-aţi dat?
    De ce i-aţi luat bărăbţia?
    De ce i-aţi luat mândria?
    De ce l-aţi nenorocit
    în câmp înverzit?
    Daţi-i înapoi,
    tot ce i-aţi luat,
    glasul,
    bărbăţia
    şi mândria,
    c-am să vă bat,
    cu vergeaua de alun înodurat,
    în pădure,
    în câmp înflorit
    şi-am să vă toc,
    cu melitorul,
    cu toporul,
    cu securea până aţi pieri,
    şi zâne n-aţi mai fi.
    Fireaţi voi să fiţi,
    de fete bătrâne,
    urâte şi spâne,
    de zâne spurcate,
    de babe-nţărcate,
    de destrăbălate”...

    Ele se razbuna doar atunci cand sunt provocate. Romanii le-au numit in fel si chip, dupa zonele in care ele au diferite nume: Sanziana, Iana, Mireasa, Doamna zanelor, a calusarilor sau a holdelor,Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase, Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, Stapana surorilor, Rusaliile. Cei care celebreaza sarbatoarea vor avea parte de recolte manoase de grau, de leacuri pentru boli si molimele, cu totii vom avea sufletul usor. Femeile vor avea pantec roditor si fetele de maritat, ursita de asteptat. N-aveti voie sa coaseti, sa spalati sau sa maturati caci exista riscul sa fiti fulgerati.Atentie mare, caci farmecele se prind in Noaptea Ursitelor.
    Ca sa ramana tinere si frumoase, fetele aduna roua de pe florile de Sanziene si se spala pe fata si pe trup cu ea. Roua din noaptea de Sanziene are insusiri deosebite, crezandu-se ca daca te stropesti cu apa de stele pe trup, el va deveni frumos si suplu, iar daca te speli pe fata, te vei face si mai frumoasa. In popor, Sanzienei i se mai spune „iarba ce alunga diavolii si duhurile necurate". De aceea cand este agatata la fereastra, indeparteaza strigoii de casa si pe toti cei purtatori de ganduri rele. Credinta populara spune ca arsa, alunga spiritele si diavolii din casa. N-am prea inteles eu metafora cu roua arsa, dar cum suntem in ajun de sanziene, ma voi stradui sa cred.
    Cei care se iubesc si fac baie impreuna intr-un lac sau o apa curgatoare, in noaptea de 23 spre 24 iunie, vor ramane toata viata impreuna. Oh, n-avem nici un lac prin preajma, iar Bega e cam maloasa! Tot in noaptea de Sanziene, stramosii sunt pomeniti cu daruri vegetale, in munti de fructe si legume. Daca pamantenii isi intorc fata de la cele crestinesti, Sanzienele pot face farmece intoarse blestemand pamantul sa fie neroditor si secetos, iar femeile sa devina sterpe. Cele care vreti sa va vedeti in somn ursitul aveti ceva treaba de facut: daca vreti sa va visati iubitul, trebuie sa culegeti flori de sanziene, proaspat taiate cu cutitul si puse inainte de culcare sub perna sau sa le impletiti in coronite si sa le asezati in locuri tainice si curate in gradina asteptand sa fie scaldate cu roua. Daca vreti ca ritualul sa fie la vedere, mergeti dis de dimineata, cand roua le spala pe fata, la cules de sanziene si puneti-va pe impletit cununi ce trebuie aruncate sus pe casa. Daca raman agatate pe acoperis, exista sansa sa va maritati in acest an, daca va treziti cu ele-n cap, e clar ca ursitul mai intarzie sa apara cel putin inca un an. Abtineti-va cele maritate, nu luat soarta peste picior caci ielele sunt suparacioase. Acum e vremea cand glasurile fetelor rasuna pe ulitele framantate de pasi nerabdatori:

    “Du-te, Soare, vino,
    Lună Sânzienele îmbună,
    Să le crească floarea - floare,
    Galbenă, mirositoare,
    Fetele să le adune,
    Să le prindă în cunune,
    Să pună la pălărie,
    Floare pentru cununie,
    Babele să le rostească,
    Până-n toamnă să nuntească.Du-te, Lună, vino, Soare,
    Că tragem la-nsurătoare,
    Cununile neursite,
    Zac sub hornuri azvârlite.Hai frumoaselor ce stati,
    Zane vreti sa ramaneti,
    Ca venim dupa petit,
    Pana nu v-ati razgandit."

    striga feciorii neinsurati care umbla cu florile cazute de pe hornuri si prinse apoi la palarie. Ca striga de necaz ca mandrele lor dragi n-au avut indemanarea de a atrage ursita, ca striga de bucurie ca mai haladuiesc inca un an, n-are cine ce sa stie. Dar varianta satirica a primei poezii ma indeamna sa cred ca si feciorii ar fi vrut sa isi gaseasca mai repede perechea:

    „Toate slutele-s grabite,
    Toate vor sa se marite,
    Cu-alde unii dintre noi,
    Feciori mandri, vai de noi,
    Ca la nunta stim hori,
    La praznice stim pranzi,
    Si la dragosti si mai si..."

    La sat inca sunt pastrate coronitele de Sanziene tot anul, ca fecioarele din casa sa fie iubite de flacai vrednici si gospodari, sa fie ferite atat de blesteme, farmece si vraji, cat si de sagalnicii si nevolnicii de zburatori. Fetele ce se doreau a deveni si mai chipese se scaldau in apele curgatoare in ziua de Dragaica, "facandu-le frumoase si curate ca apa neinceputa".

    Daca este sa dam crezare site-ului superstitii.ro, iata care ar fi leacul pentru tinerete fara batranete: “Spălatul cu rouă este foarte important de Sânziene. Nu doar fetele nemăritate au dreptul să simtă efectele sale benefice, ci şi nevestele care îşi pot reînnoi astfel frumuseţea. Babele din sat trebuie sa meargă în zori de zi prin locuri necălcate, unde strâng roua Sânzienelor într-o pânză albă, nouă, iar apoi o storc într-o oală nouă; pe drumul de întors spre casă ele nu trebuie să vorbească deloc şi nu trebuie să întalnească pe nimeni în calea lor, iar roua astfel păstrată se oferă fetelor şi femeilor care au nevoie de ea". Fecioarele care purtau flori de Sanziene la san deveau atat de frumoase incat furau de indata inima flacailor. Nevestele tinere purtau florile in snopuri mici prinse la brau ca sa le faca fertile, iubarete si apte pentru seceris. In unele zone ale tarii inca se mai practica Dansul Dragaicei, in vreme ce in altele tinerii alearga o Dragaica mireasa ca sa aduca rod bogat peste sate si ogoare. In multe localitati, in ziua de Sanziene, flacaii isi asteapta draga in poarta casei ca sa o stropeasca , ca pe o floare aleasa, cu apa din belsug, sa creasca mare si frumoasa si sa infloreasca. Dupa cum lesne reiese din context, Noaptea de Sanziene este una erotica inainte de toate, un fel de ritual al imperecherii sufletelor.
    Probabil de aceea in unele zone s-a pastrat traditia "boului de Sanziene" alergat de flacaii din sat, care intruchipeaza pe insusi Dionysos, zeul fertilitatii. Boul este frumos impodobit cu buchete de flori, margele, panglici si clopotei prinse de coarne, cununi de flori trase pe grumaz, cu covoare tesute aruncate pe spinare si plimbat pe toate ulitele satului. Boul este insotit de alaiul de flacai marcati ca niste draci si o "cuva", un flacau costumat in femeie ce simuleaza ritualul imperecherii cu toata hoarda de draci.
    Dupa ce boul este plimbat si dus acasa, flacaii se scalda in apa curgatoare de toate relele si se pun pe petrecut. Sarbatoarea de Sanziene apare mentionata in multe opere literare romanesti, incepand cu Dimitrie Cantemir si terminand cu romanele lui Mihail Sadoveanu sau Mircea Eliade. Toti insa vorbesc despre ea ca despre o sarbatoare aflata sub semnele magiei, o sarbatoare de celebrare a iubirii , o incercare de aflare a celui ursit. In "Descriptio Moldaviae", Dimitrie Cantemir numea ielele "nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi". Sadoveanu, in romanul deja amintit, descrie noaptea sfanta din poiana codrului Paraclis : "În noaptea aceea a Sfântului Ion de vară, se schimbă crângul cerului după porunca cea prea înaltă și soarele începe să deie îndărăt. De aceea în zodie e zugrăvit la vremea asta semnul racului. La miezul nopții a rânduit Dumnezeu un răstimp de liniște, când stau în cumpănă toate stihiile, și cerurile cu stele și vânturile, după care dintrodată toate purced în scădere. Iarna începe a-și pregăti harmasarii în grajdurile ei din miazănoapte. În acel ceas al cumpenei, Dumnezeu a orânduit pace între toate animalele, jigăniile și paserile. Le dă și lumina înțelegerii pentru acel răstimp, ca să grăiască întocmai așa cum grăiesc oamenii. Oriunde s-ar afla, toate se strâng în sobor și stau la sfat." Nici Mircea Eliade nu a scapat de vraja acestei nopti pe care a descris-o atat de subtil in romanul Noaptea de Sânziene prin vocea personajului Stefan Viziru: „Unii spun că noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească..."
    Daca veti avea curiozitatea sa cititi aceste lucrari, veti constata ca folclorul si-a pus din plin amprenta asupra lor, afirmand o serie de superstitii ridicate la rang de lege populara:

    • cel ce culegete floare alba de feriga in noaptea de Sanziene va avea noroc tot anul;
    • daca ai cules in aceasta zi frunze de artar, ele vor vindeca ranile si durerile de cap;
    • daca inconjurati casa si acareturile cu faclii aprinse in noaptea de Sanziene, veti avea parte de un an bogat;
    • daca vrei sa iti fortezi ursita, arunca buchetul de sanziene pe fereasta sau prin usa deschisa. Daca nu trece dincolo de pervaz sau de prag, mai ai de asteptat pana sa te imbraci mireasa;
    • daca vrei sa auzi anumalele stand la divan, aceasta este noaptea in care le poti auzi;
    • de vrei sa fii sanatos, fa-ti turte din aluat cu flori de soc.

    Si cum numai maine nu-i poimaine, va spun de pe acum: aveti grija de Sanziene!

    SURSA:
    Ploaia de cuvinte: Noaptea de Sanziene, intre magie, mit si poezie



  6. #6
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Noaptea de Sanziene, intre magie, mit si poezie





    „Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile, si cerurile cu stele si vanturile", scria Mihail Sadoveanu in romanul sau "Noptile de Sanziene", descriind vremea de raspantie a vrajilor si descantecelor de dragoste. Cica in florile de Sanziene, cu parfumul lor afrodisiac, s-ar putea ghici ursitul si belsugul, s-ar lega si dezlega destine. Ele sunt galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen care miroase puternic a fan si a miere. Daca le atingi, oricat de delicat, din ele se scutura o spuza de aur. Viata lor este scurta si dureaza doar cat soarele isi arata puterea. Ele au fost numite Doamnele Florilor, Sant-zianele, in traducere libera insemnand Sfintele zeite sau zane. Le gasim oriunde: pe marginea drumului, prin livezi si poienite, pe campuri si prin pasuni, la margini de paduri. Si nu au puteri magice decat intr-o singura zi, in 24 iunie, de Sanziene.



    Fetele de maritat asteapta sa se spele pe fata cu roua diminetii. Caci in noaptea de 24 isi vor visa ursita, atunci cand portile lumii se deschid larg larg catre duhuri si le lasa sa-si priveasca, in somn, viitorul. Cele cu pretentii de vrajitoare, vor spune ca in noaptea magica e timp de adunat ierburi de leac si de legat in farmece iubirea. Sanzienele investesc florile ce le poarta numele cu proprietati magice pentru a veni in ajutorul celor care isi doresc sa isi gaseasca perechea. Si, daca florile de Sanziene sunt folosite sa deschida portile lumii de dincolo de viata, magia imprumuta puteri miraculoase si altor plante tamaduitoare culese la ceas de noapte: cicoarea prinsa-n sold e datatoare de putere si spor la secerat. Maselarita alunga durerile de dinti muritorilor, dar le facilita zborul pe matura. Iarba sarpelui, care infloreste la miezul noptii de Sanziene si dispare a doua zi dimineata , odata cu cantatul cocosilor, e aprig folosita pentru vraji si farmece de amor. Desi pazita de duhuri rele, ea aduce noroc celor care o culeg, inlesnind cunoasterea gandurilor celor din jurul lui. Daca ai curajul sa o inghititi, atunci poti citi ca in carte soarta celor pe care pui mana. Verbina este folosita in descantecele de dragoste, la fel ca zarna – iarba dragostei. Dar ce inseamna noapte magica fara descantecul de Sanziene:

    "Eu voi întoarce ulcica asta,
    Si ulcica întoarce vatra,
    Si vatra întoarce soba,
    Si soba întoarce grinzile cu horna.
    Si grinzile întorc podelele, Leaturile si sindilele,

    Sindilele intorc crangurile,
    Si crangurile întorc pe Sfantul Spiridon
    Si pe Sanziene.
    Si Maica Domnului
    Sa intoarcă inimile celor împricinati
    Unul asupra altuia.
    Cu cugetele
    Si cu dragostea
    Sa se împaciuiasca !"


    Si totusi, cine sunt Sanzienele? Etimologia cuvantului este asociata cu "Sancta Diana", o zeitate pagana, iar "Dragaica" este un termen de provenienta slava. Sarbatoarea Sanzienelor este la origine una pagana, fiind celebrata intotdeauna in data de 24 iunie. Nu intamplator este cea mai lunga zi a anului, de vreme ce noaptea este chintesenta magiei ielelor. Daca pana atunci zilele s-au aflat sub stapanirea zanelor rele, adica a Rusaliilor, care au marcat incheierea ciclului agricol, in aceasta noapte zanele rele fac jonctiunea cu suratele lor, Sanzienele, care marcheaza solstitiul de vara dand astfel frau liber iubirii si fertilitatii.



    Sanzienele sunt ielele padurilor, fecioare frumoase si voluptoase, neiertator de seducatoare, pline de viata si jucause, ascunse in pesterile din munti sau in iazuri si lacuri adanci, descrise ca niste fecioare nebune, inzestrate cu puteri magice si de seductie. Ele apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora lor nebuna, dansand goale, cu parul despletit in vant si cu clopotei atarnati la gleznele picioarelor. Se zice ca acolo unde danseaza ielele, locul ramane ars ca de foc pana in primavara urmatoare cand iarba rasare din nou, iar locul devine sera ciupercilor "lingura zinei". In aceasta zi veti auzi cucul pentru prima oara in an cantand, dand buna vestire chiar ... in "ziua cucului". Oare de aici este vorba aia batraneasca: "Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul"? In aceasta zi fetele nemaritate impreuna cu tinerele neveste merg pe camp, la cules de Sanziene, florile galbene sau albe, delicat parfumate. Daca inainte erau folosite in prepararea leacurilor sau in decorarea altarurilor ritualice, astazi ele impodobesc icoanele, usile si portile ca sa alunge spiritele rele, bolile si blestemele si sa aduca prosperitate si noroc in toate.



    Ochiul omenesc n-are voie sa vada ielele caci, fiind de-o frumusete rapitoare, le ia mintile oamenilor. Acestia se tem in noaptea de 23 iunie sa umble pe cararile neumblate, caci cei batrani spun ca aceia care le-au vazut goale, dansand in poiene, le-au luat duhurile mintile. Romulus Vulcanescu a cules si un descantec, inclus in lucrarea "Mitologie romaneasca, care descrie un astfel de moment:

    Nemilostivelor,
    Relelor,
    Apucatelor,
    Zănatecelor,
    Bătrânelor,
    Urâtelor,
    Răşchiratelor,
    Ţâfnoaselor,
    Scârboaselor,
    Ce v-a făcut
    de nu v-a plăcut?
    De ce l-aţi pocit şi nenorocit?
    pe omul iubit?
    De ce i-aţi luat
    glasul de bărbat?
    şi glas de femeie i-aţi dat?
    De ce i-aţi luat bărăbţia?
    De ce i-aţi luat mândria?
    De ce l-aţi nenorocit
    în câmp înverzit?
    Daţi-i înapoi,
    tot ce i-aţi luat,
    glasul,
    bărbăţia
    şi mândria,
    c-am să vă bat,
    cu vergeaua de alun înodurat,
    în pădure,
    în câmp înflorit
    şi-am să vă toc,
    cu melitorul,
    cu toporul,
    cu securea până aţi pieri,
    şi zâne n-aţi mai fi.
    Fireaţi voi să fiţi,
    de fete bătrâne,
    urâte şi spâne,
    de zâne spurcate,
    de babe-nţărcate,
    de destrăbălate”...

    Ele se razbuna doar atunci cand sunt provocate. Romanii le-au numit in fel si chip, dupa zonele in care ele au diferite nume: Sanziana, Iana, Mireasa, Doamna zanelor, a calusarilor sau a holdelor,Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase, Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, Stapana surorilor, Rusaliile. Cei care celebreaza sarbatoarea vor avea parte de recolte manoase de grau, de leacuri pentru boli si molimele, cu totii vom avea sufletul usor. Femeile vor avea pantec roditor si fetele de maritat, ursita de asteptat. N-aveti voie sa coaseti, sa spalati sau sa maturati caci exista riscul sa fiti fulgerati.Atentie mare, caci farmecele se prind in Noaptea Ursitelor.



    Ca sa ramana tinere si frumoase, fetele aduna roua de pe florile de Sanziene si se spala pe fata si pe trup cu ea. Roua din noaptea de Sanziene are insusiri deosebite, crezandu-se ca daca te stropesti cu apa de stele pe trup, el va deveni frumos si suplu, iar daca te speli pe fata, te vei face si mai frumoasa. In popor, Sanzienei i se mai spune „iarba ce alunga diavolii si duhurile necurate". De aceea cand este agatata la fereastra, indeparteaza strigoii de casa si pe toti cei purtatori de ganduri rele. Credinta populara spune ca arsa, alunga spiritele si diavolii din casa. N-am prea inteles eu metafora cu roua arsa, dar cum suntem in ajun de sanziene, ma voi stradui sa cred.


    Cei care se iubesc si fac baie impreuna intr-un lac sau o apa curgatoare, in noaptea de 23 spre 24 iunie, vor ramane toata viata impreuna. Oh, n-avem nici un lac prin preajma, iar Bega e cam maloasa! Tot in noaptea de Sanziene, stramosii sunt pomeniti cu daruri vegetale, in munti de fructe si legume. Daca pamantenii isi intorc fata de la cele crestinesti, Sanzienele pot face farmece intoarse blestemand pamantul sa fie neroditor si secetos, iar femeile sa devina sterpe. Cele care vreti sa va vedeti in somn ursitul aveti ceva treaba de facut: daca vreti sa va visati iubitul, trebuie sa culegeti flori de sanziene, proaspat taiate cu cutitul si puse inainte de culcare sub perna sau sa le impletiti in coronite si sa le asezati in locuri tainice si curate in gradina asteptand sa fie scaldate cu roua. Daca vreti ca ritualul sa fie la vedere, mergeti dis de dimineata, cand roua le spala pe fata, la cules de sanziene si puneti-va pe impletit cununi ce trebuie aruncate sus pe casa. Daca raman agatate pe acoperis, exista sansa sa va maritati in acest an, daca va treziti cu ele-n cap, e clar ca ursitul mai intarzie sa apara cel putin inca un an. Abtineti-va cele maritate, nu luat soarta peste picior caci ielele sunt suparacioase. Acum e vremea cand glasurile fetelor rasuna pe ulitele framantate de pasi nerabdatori:


    “Du-te, Soare, vino,
    Lună Sânzienele îmbună,
    Să le crească floarea - floare,
    Galbenă, mirositoare,
    Fetele să le adune,
    Să le prindă în cunune,
    Să pună la pălărie,
    Floare pentru cununie,
    Babele să le rostească,
    Până-n toamnă să nuntească.Du-te, Lună, vino, Soare,
    Că tragem la-nsurătoare,
    Cununile neursite,
    Zac sub hornuri azvârlite.Hai frumoaselor ce stati,
    Zane vreti sa ramaneti,
    Ca venim dupa petit,
    Pana nu v-ati razgandit."

    striga feciorii neinsurati care umbla cu florile cazute de pe hornuri si prinse apoi la palarie. Ca striga de necaz ca mandrele lor dragi n-au avut indemanarea de a atrage ursita, ca striga de bucurie ca mai haladuiesc inca un an, n-are cine ce sa stie. Dar varianta satirica a primei poezii ma indeamna sa cred ca si feciorii ar fi vrut sa isi gaseasca mai repede perechea:

    „Toate slutele-s grabite,
    Toate vor sa se marite,
    Cu-alde unii dintre noi,
    Feciori mandri, vai de noi,
    Ca la nunta stim hori,
    La praznice stim pranzi,
    Si la dragosti si mai si..."

    La sat inca sunt pastrate coronitele de Sanziene tot anul, ca fecioarele din casa sa fie iubite de flacai vrednici si gospodari, sa fie ferite atat de blesteme, farmece si vraji, cat si de sagalnicii si nevolnicii de zburatori. Fetele ce se doreau a deveni si mai chipese se scaldau in apele curgatoare in ziua de Dragaica, "facandu-le frumoase si curate ca apa neinceputa".


    Daca este sa dam crezare site-ului superstitii.ro, iata care ar fi leacul pentru tinerete fara batranete: “Spălatul cu rouă este foarte important de Sânziene. Nu doar fetele nemăritate au dreptul să simtă efectele sale benefice, ci şi nevestele care îşi pot reînnoi astfel frumuseţea. Babele din sat trebuie sa meargă în zori de zi prin locuri necălcate, unde strâng roua Sânzienelor într-o pânză albă, nouă, iar apoi o storc într-o oală nouă; pe drumul de întors spre casă ele nu trebuie să vorbească deloc şi nu trebuie să întalnească pe nimeni în calea lor, iar roua astfel păstrată se oferă fetelor şi femeilor care au nevoie de ea". Fecioarele care purtau flori de Sanziene la san deveau atat de frumoase incat furau de indata inima flacailor. Nevestele tinere purtau florile in snopuri mici prinse la brau ca sa le faca fertile, iubarete si apte pentru seceris. In unele zone ale tarii inca se mai practica Dansul Dragaicei, in vreme ce in altele tinerii alearga o Dragaica mireasa ca sa aduca rod bogat peste sate si ogoare. In multe localitati, in ziua de Sanziene, flacaii isi asteapta draga in poarta casei ca sa o stropeasca , ca pe o floare aleasa, cu apa din belsug, sa creasca mare si frumoasa si sa infloreasca. Dupa cum lesne reiese din context, Noaptea de Sanziene este una erotica inainte de toate, un fel de ritual al imperecherii sufletelor.


    Probabil de aceea in unele zone s-a pastrat traditia "boului de Sanziene" alergat de flacaii din sat, care intruchipeaza pe insusi Dionysos, zeul fertilitatii. Boul este frumos impodobit cu buchete de flori, margele, panglici si clopotei prinse de coarne, cununi de flori trase pe grumaz, cu covoare tesute aruncate pe spinare si plimbat pe toate ulitele satului. Boul este insotit de alaiul de flacai marcati ca niste draci si o "cuva", un flacau costumat in femeie ce simuleaza ritualul imperecherii cu toata hoarda de draci.


    Dupa ce boul este plimbat si dus acasa, flacaii se scalda in apa curgatoare de toate relele si se pun pe petrecut. Sarbatoarea de Sanziene apare mentionata in multe opere literare romanesti, incepand cu Dimitrie Cantemir si terminand cu romanele lui Mihail Sadoveanu sau Mircea Eliade. Toti insa vorbesc despre ea ca despre o sarbatoare aflata sub semnele magiei, o sarbatoare de celebrare a iubirii , o incercare de aflare a celui ursit. In "Descriptio Moldaviae", Dimitrie Cantemir numea ielele "nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi". Sadoveanu, in romanul deja amintit, descrie noaptea sfanta din poiana codrului Paraclis : "În noaptea aceea a Sfântului Ion de vară, se schimbă crângul cerului după porunca cea prea înaltă și soarele începe să deie îndărăt. De aceea în zodie e zugrăvit la vremea asta semnul racului. La miezul nopții a rânduit Dumnezeu un răstimp de liniște, când stau în cumpănă toate stihiile, și cerurile cu stele și vânturile, după care dintrodată toate purced în scădere. Iarna începe a-și pregăti harmasarii în grajdurile ei din miazănoapte. În acel ceas al cumpenei, Dumnezeu a orânduit pace între toate animalele, jigăniile și paserile. Le dă și lumina înțelegerii pentru acel răstimp, ca să grăiască întocmai așa cum grăiesc oamenii. Oriunde s-ar afla, toate se strâng în sobor și stau la sfat." Nici Mircea Eliade nu a scapat de vraja acestei nopti pe care a descris-o atat de subtil in romanul Noaptea de Sânziene prin vocea personajului Stefan Viziru: „Unii spun că noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească..."

    Daca veti avea curiozitatea sa cititi aceste lucrari, veti constata ca folclorul si-a pus din plin amprenta asupra lor, afirmand o serie de superstitii ridicate la rang de lege populara:

    • cel ce culegete floare alba de feriga in noaptea de Sanziene va avea noroc tot anul;
    • daca ai cules in aceasta zi frunze de artar, ele vor vindeca ranile si durerile de cap;
    • daca inconjurati casa si acareturile cu faclii aprinse in noaptea de Sanziene, veti avea parte de un an bogat;
    • daca vrei sa iti fortezi ursita, arunca buchetul de sanziene pe fereasta sau prin usa deschisa. Daca nu trece dincolo de pervaz sau de prag, mai ai de asteptat pana sa te imbraci mireasa;
    • daca vrei sa auzi anumalele stand la divan, aceasta este noaptea in care le poti auzi;
    • de vrei sa fii sanatos, fa-ti turte din aluat cu flori de soc.

    Si cum numai maine nu-i poimaine, va spun de pe acum: aveti grija de Sanziene!

    SURSA:
    Ploaia de cuvinte: Noaptea de Sanziene, intre magie, mit si poezie



  7. #7
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211



    Muzeul Național al Țăranului Român

    24 iunie: Sfântul Ion de Vară; Sânzienele (Drăgaica)

    24 iunie e o altă sărbătoare compusă din straturi. În funcţie de zonă, unul sau altul dintre staturi are rolul principal.

    În Bucovina, de pildă, Sfântul Ion de Vară se bucură de o ţinere specială, fiind identificat cu Sfântul Ioan cel Nou, ale cărui moaşte se află la Suceava. Oamenii merg acolo în pelerinaj. Există texte scrise care se referă la minunile acestui sfânt - cum a pedepsit el, pe ecleziarhul care a furat din darul oamenilor pentru biserică. Legende transmise pe cale orală povestesc cum Sfântul era păstor şi tatăl lui îl vedea des stând cu privirile pierdute spre cer, rugându-se şi râzând. Odată l-a întrebat ce vede, şi băiatul i-a spus să-şi pună piciorul peste piciorul lui. Atunci tatăl a văzut cerul deschis şi pe Dumnezeu ţinând în mână tunetul care arată ca un bici împodobit cu flori.
    În alte locuri, greutatea sărbătorii este dată de relaţia cu Sânzienele, nişte zâne bune care zboară noaptea prin vazduh. Mai ales în noaptea dinspre sărbătoarea lor, sunt foarte generoase: dau noroc pentru holde, pentru sănătate. Devin rele numai dacă le supără oamenii.

    De Sânziene, fetele culeg florile albe sau galbene numite sânziene şi îşi împletesc din ele cununi şi cingători.

    Cingătorile sunt purtate peste zi, iar seara sunt puse la uscat pentru leacuri şi cosmetice. Cununile se pun pe casă, fiecare membru al familiei are cununa lui. După felul în care se usucă, sunt luate de vânt sau cad, cununile vestesc cine va avea noroc peste an, cine se va căsători, cine va muri.

    De Sânziene se strâng plante de leac. Până la Rusalii plantele nu erau bune, erau ciupite de Iele. Acum se culeg pentru tot felul de boli, tot felul de vrăji. În această noapte, găseşti mai uşor iarba fiarelor care descuie lacăte.Sunt mai multe procedee. Unul dintre ele este aşa: iei un lacăt, îl legi cu o sfoară şi îl târâi după tine prin iarbă, noaptea în câmp. Când auzi că s-a desfăcu, înseamnă că lacătul a dat peste iarba fiarelor. De Sânziene este interzis să te scalzi.

    În alte locuri din ţară, sărbătoarea se numeşte Drăgaică. Câteva fete frumoase se fac Drăgăici. Una dintre ele se îmbracă în mireasă. Ea are puteri deosebite, dă bob grâului, miros florilor....După ce a fost Mireasă- Drăgaică, fata nu se poate căsători timp de trei ani. De trei ani are nevoie să se cureţe de forţele luminoase cu care s-a impregnat într-o singură zi! O altă variantă de Drăgaică se face cu patru fete, dintre care două îmbrăcate bărbăteşte.

    La românii din Balcani, sărbătoarea se numeşte Taghiani. Fete, căldări cu apă împodobite cu flori în care s-au pus bijuterii de argint, căntece...
    De obicei, Biserica sărbătoreşte ziua morţilor sfinţilor, adică ziua naşterii lor pentru viaţă veşnică. Uneori însă e sărbătorită şi ziua de naştere a sfântului. Este cazul Sfântului Ioan Botezătorul, cel numit în cărţile religioase „Luceafărul” pentru felul în care pregăteşte naşterea „Soarelui”, Iisus Hristos.

    Sărbătorită în 24 iunie, naşterea cea peste fire a lui Ioan - căci Elizabeta îl aduce pe lume la bătrâneţe- pregăteşte apropiata minune a naşterii din Fecioară.

    Despre #Sânziene, din răspunsurile cuprinse în chestionarele lui B.P. HASDEU (1885)

    - e zi tămăduitoare
    - înjumătățirea anului
    - de atunci nu mai cântă cucul
    - atunci soarele strălucește mai frumos
    - În seara de ajun, copiii adună sânziană (o plantă) și pentru fiecare din casă împlântă în poartă sau în vraniță (ce are omul) câte una și a cui floare s-a veștejit până dimineață, acela moare mai repede.
    - se fac cununi pentru fiecare membru al familiei și se aruncă pe casă; a cui cade, acela va muri mai curând
    - cununile se aruncă pe casă, iar a doua zi le cercetează: dacă au păr de un anumit animal, la acel animal au noroc copiii
    - din sânziene se fac pene (care se pun la pălărie), iar pentru femei, cununi pe care le aruncă pe casă
    - florile de sânziene (drăgaică) folosesc pentru diferite boli
    - dimineața, înainte de a răsări soarele, femeile le culeg, le fierb, și le fac lăutoare
    - fetele le pun la chiotorile caselor; dacă păienjenii își fac plasă acolo, se mărită cu oameni avuți, dacă nu, cu oameni săraci (nu se vorbește de sânziene, ci de flori galbene).
    - în acestă dimineață, femeile se scaldă în rouă, pentru a se vindeca de boale.
    - se scot hainele afară, să nu le mănânce moliile
    - bătrânii împart mere copiilor
    - se culege mărarul și cimbrul


Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •