Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12
Rezultate 11 la 16 din 16

Subiect: Propuneri pentru Avangarda de Sacrificiu

  1. #11
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.585
    Ieromonah Andrian Fageteanu



    Duhovnicul misionar – propovăduitor apologet

    Data: 27 septembrie 2015 by Stelian Gomboș
    Părintele nostru duhovnicesc, Ieromonahul Adrian Făgețeanu (16.11.1912 -27.09.2011) s-a înălțat cu sufletul la Domnul nostru Iisus Hristos în seara zilei de marţi – 27 septembrie 2011, în jurul orei 19.30, după un accident cerebral pe care l-a traversat în luna noiembrie anul trecut, cu complicații neurologice severe, Părintelui Adrian i s-au agravat și problemele pulmonare, la fiecare trei-patru luni el necesitând un tratament cu un antibiotic nou (şi greu de găsit) la spitalele din oraşele Târgu-Jiu şi Bucureşti.Din seara zilei de marţi, 27 septembrie anul 2011, am mai aflat un rugător în ceruri, lângă Scaunul Preasfintei Treimi. Fiindcă Părintele Adrian Făgeţeanu, vieţuitor la Schitul Locurele şi Mănăstirea Lainici, din Defileul Jiului, a trecut la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care l-a ascultat, urmat şi slujit întreaga lui viaţă, cu toată dragostea, devotamentul, fidelitatea, credincioşia şi loialitatea. Prohodirea Preauviosului Părinte Adrian Făgeţeanu va avea loc sâmbătă, 01 octombrie, la Mănăstirea Lainci. Părintele Adrian Făgeţeanu s-a stins din viaţă marţi seara, la orele 19:30, în Bucureşti, pe patul spitalului „Dr. Marius Nasta”, unde a fost internat cu ceva timp în urmă, după un accident cerebral pe care l-a traversat în luna noiembrie a anului 2010, cu complicaţii neurologice severe.Despre valoarea personalităţii sale, Părintele Arhimandrit Ioachim Pârvulescu – Stareţul Mănăstirii Lainici, din judeţul Gorj, a afirmat următoarele: „Este foarte interesant că mutarea la ceruri a părintelui s-a produs chiar în ziua de prăznuire a Sfântului Antim Ivireanul. Nu este întâmplător acest lucru, pentru că părintele a fost vieţuitor la Mănăstirea Sfântul Antim din Bucureşti, făcând parte din Mişcarea „Rugul Aprins”, alături de stareţul nostru, Preacuviosul Părinte Calinic Cărăvan. Mai mult decât atât, Părintele Adrian Făgeţeanu va fi prohodit la Mănăstirea Lainici, chiar în ziua prăznuirii Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului – 01 Octombrie. Pentru noi, plecarea părintelui la ceruri este o mare pierdere şi în acelaşi timp un mare câştig. Este o pierdere pentru că a plecat dintre noi un mare stâlp al Ortodoxiei şi un câştig pentru că am dobândit un mare rugător în ceruri. Viaţa lui întreagă a fost o suferinţă, murind şi înviind de mai multe ori. De data aceasta a înviat în ceruri. Mormântul său va fi aşezat lângă cel al Părintelui Calinic Cărăvan, Stareţul său iubit”.Părintele Adrian Făgeţeanu a fost un trăitor profund al adevărurilor de credinţă şi a (mai) avut şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie, ieşite din comun, care mi-au inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice!… Şi, totodată sfinţia sa realiza faptul căpăstorul duhovnicesc trebuie să arate în toate bună-rânduială. Fiindcă în bună-cuviinţă stau toate chipurile unei purtări frumoase. Păstorul duhovnicesc îşi păzeşte buna cuviinţă în relaţiile sale când: – nu îşi neglijează îndatoririle sfinte şi apostolia sa; – când îşi aminteşte că trebuie să fie, oriunde şi oricând, un model creştin, când vorbeşte şi când tace; – când se conformează el însuşi responsabilităţilor care decurg din grija pentru conştiinţa turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează şi îşi aminteşte cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputinţă de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăşi vrednicia preoţească, care este nedespărţită de cuvioşie.Părintele Adrian Făgeţeanu a primt cu multă dragoste pe foarte mulţi oameni, credincioşi de toate vârstele şi tineri, la sfat, atât la Mănăstirea Antim din Bucureşti cât şi la Schitul Locurele – Gorj, încurajându-i şi ajutându-i pe mulţi dintre studenţii teologi, de pildă, să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român.Preacuviosul Părinte Adrian Făgeţeanua fost un om al bucuriei, al seriozităţii şi discreţiei, un om care şi-a propus să înmulţească seriozitatea şi conştiinciozitatea şi credem că a reuşit cu prisosinţă. Darul deosebit al Părintelui Adrian de a vorbi şi mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii şi în special ale Noului Testament, precum şi a dogmelor, ale Sfinţilor Părinţi şi a sfintelor canoane, preocuparea pentru cărţile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe, cum ar fi Psaltirea, Ceaslovul, Patericul, Podalionul şi Filocalia, dar şi pentru textele liturgice cuprinse în cărţile de slujbă, l-au făcut să fie iubit şi în acelaşi timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate şi discernământ.Părintele s-a născut la data de 16 noiembrie anul 1912 în localitatea Deleni, foarte aproape de Cernăuţi, tatăl său fiind preot. Dragostea pentru învăţătură a dobândit-o din familie, paşii fiindu-i călăuziţi spre cele mai de seamă şcoli ale Basarabiei străbune: Liceul „Aron Pumnul” şi Facultatea de Drept din Cernăuţi (1931 – 1937) fiind doar începutul. După finalizarea stagiului de avocatură, a funcţionat o vreme ca avocat la Fălticeni şi Bacău. Trăitor profund al adevărurilor de credinţă şi ancorat temeinic în viaţa Bisericii, tânărul comisar a lăsat deoparte cele ale lumii şi s-a înrolat definitiv în armata lui Iisus Hristos, închinoviindu-se ca frate la Mănăstirea Putna – Suceava, în anul 1943. În acelaşi an a început şi cursurile Facultăţii de Teologie din Suceava pe care le-a finalizat în anul 1947. Cercetător neobosit, Părintele Adrian a ajuns în Bucureşti pentru a se înscrie la cursurile Facultăţii de Filosofie (1947). Făcea cunoştinţă cu o cu totul altă dimensiune duhovnicească, implicându-se în Mişcarea „Rugul Aprins” alături de Părintele Sandu Tudor, Mitropolitul Tit Simedra, Monahul cărturar Benedict Ghiuş sau Profesorul Alexandru Mironescu. În consecinţă, a fost răsplătit cu şase ani de temniţă grea pe care i-a ispăşit la Aiud, între anii 1950 – 1956.După eliberare a bătut la porţile mai multor mănăstiri, însă nu a fost primit nicăieri. Bolnav de o tuberculoză avansată, Părintele Adrian Făgeţeanu s-a îndreptat către Lavra Lainiciului unde a găsit ajutor şi alinare, sub mantia Preacuviosului Părinte Calinic Cărăvan. Aici Părintele Adrian s-a ocupat de şcolirea fraţilor din mănăstire, mulţi dintre ei fiind neştiotori de carte. A doua oară a fost ridicat la 8 noiembrie anul 1958 şi condamnat la „două zeci de ani de muncă zilnică, zece ani de degradare civilă şi confiscarea totală a averii personale”.A fost eliberat în anul 1964 reluându-şi activitatea misionară, trecând prin mai multe parohii, pe la Mănăstirea Viforâta – Dâmboviţa şi mai apoi stabilindu-se la Mănăstirea Antim din centrul capitalei, povăţuind duhovniceşte multă lume, alături de un alt mare duhovnic – Părintele Arhimandrit şi Stareţ Sofian Boghiu. Din anul 2000, Părintele Adrian Făgeţeanu s-a reîntors din nou la Sfânta Mănăstire Lainici, căutând de data aceasta liniştea isihiei pe Muntele Gropu, la Schitul Locurele.Cuvintele noastre sunt puţine şi neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Preacuviosul nostru Părinte Adrian Făgeţeanu, datorită ţinutei sale morale şi preoţeşti, a echilibrului, seriozităţii, sincerităţii, profunzimii şi înţelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice şi cărturăreşti, a dragostei sale faţă de Dumnezeu şi (de) oamneni, a ataşamentului său faţă de ţara aceasta şi de Biserica strămoşească!… Parcurgând viaţa şi biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire şi admiraţie, tăria lui de caracter şi verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în faţa căruia noi nu suntem altceva decât nişte oameni supuşi vremurilor acestui veac!… Se cuvine aşadar, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!

    http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/09...itor-apologet/

  2. #12
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.585

  3. #13
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.585
    Pr. Ioanichie Balan


  4. #14
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.585
    PATERIC ROMANESC - PARINTELE IOANICHIE BALAN

    http://zona4.arhiva-ortodoxa.info/0....20romanesc.pdf

  5. #15
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.585
    Mosul Gheorghe Lazar



    Mosul Gheorghe Lazar, pelerinul roman

    Mosul Gheorghe Lazar a ramas in inimile celor care l-au cunoscut, mireni si monahi, drept un sfant al zilelor noastre, un model al adevaratului pelerin roman. Cinstit ca sfant nu numai in Romania, ci si la Muntele Athos, Mosul Gheorghe Lazar a fost un om al rugaciunii si al nevointelor celor duhovnicesti. Acest mirean harismatic, care a primit de la Dumnezeu darul rugaciunii neincetate si pe cel al discernamantului duhovnicesc, a avut ca ucenici numerosi monahi, intre care Parintele Ioanichie Moroi (ajuns staret al Manastirii Sihastria) si Protosinghelul Damaschin Trofin (staret al Manastirii Rasca). Mormantul sau se afla in cripta de sub altarul Bisericii Manastirii Varatec, comuna Agapia, sat Varatec, jud. Neamt.

    Mosul Gheorghe Lazar - Viata

    Originar din satul transilvanean Sugag, Mosul Gheorghe Lazar s-a nascut nascut in 1846, intr-o familie de oameni muncitori. Parintii l-au casatorit la varsta de 24 de ani, Dumnezeu daruindu-i o familie cu cinci copii.Indeletnicirea lui era cresterea vitelor.

    In familie ducea o viata crestineasca aleasa, in munca cinstita, in post si milostenie. Citea Psaltirea zilnic iar noaptea se ruga in gradina. Chipul sau era totdeauna senin, in pofida numeroaselor griji si nevoi materiale pe care le presupune viata de familie.
    Dorind sa se "inchine la locul unde au stat picioarele Lui” (Ps. 131), in 1884, a hotarat impreuna cu alti tarani sa mearga in pelerinaj in Tara Sfanta. A luat cu sine Sfanta Evanghelie si Psaltirea si a mers pe jos pana la Constanta. De aici si-a continuat calatoria cu vaporul. Se ruga necontenit si dormea numai doua ore. A stat vreme de patru zile in Ierusalim, mergand de trei ori pe zi pentru a se inchina la Sfantul Mormant. A vietuit in post si rugaciune, pentru o perioada, in manastirile din pustiul Iordanului, si la Sinai.
    Perioada sederii sale la Locurile Sfinte a fost de un an. Aici a cunoscut un pustnic care i-a spus acestuia sa nu se calugareasca, ci sa mearga postind si rugandu-se prin lume pentru redesteptarea crestinilor la credinta. Inainte de a-si asuma aceasta chemare la a-L marturisi pe Hristos in lume, Mosul Gheorghe Lazar s-a retras timp de 40 de zile in desert unde a infruntat grele ispite. Tot acum a hotarat sa nu-si mai acopere capul si sa mearga descult pana la sfarsitul vietii sale.



    La intoarcere, Gheorghe s-a nevoit vreme de un an si jumatate in Muntele Athos, acest pelerinaj aducandu-l tot mai aproape de Dumnezeu. Intors acasa, a mai trait in familie pana in 1890, cand si-a asezat copiii in randuiala si s-a retras ca un pelerin spre manastirile Moldovei.
    Toata viata a fost pelerin, mergand cu picioarele goale si capul descoperit, cu Psaltirea in mana, pentru a se inchina la sfintele locasuri din tara. Era cunoscut parintilor si toti il primeau cu dragoste. Statea pana la o saptamana in fiecare lacas, pazind neschimbata buna lui randuiala si zabovind in vorbiri duhovnicesti cu parintii calugari. Manastirile cele mai iubite Mosului Gheorghe erau: Bistrita, Neamt, Sihastria, Sihla, Agapia, Varatec si Nechit.
    Incercand sa urmeze exemplul Mosului Gheorghe Lazar au apartut si alti pelerini, ucenici ai acestuia, multi dintre ei ajungand calugari. Intre ucenicii sai s-au numarat si Parintele Ioanichie Moroi (ajuns staret al Manastirii Sihastria) si Protosinghelul Damaschin Trofin (staret al Manastirii Rasca).
    Din 1895 i s-a dat o chilie in turnul Bisericii Sfantul Ioan din Piatra Neamt unde avea sa traiasca vreme de 26 de ani. Noaptea se ruga (cunoastea Psaltirea pe de rost si multe alte rugaciuni ale Bisericii) in timp ce ziua strabatea strazile orasului, fiind urmat copii si de oamenii care ii cereau sfat duhovnicesc. Din banii pe care ii primea ca milostenie, cumpara paine de la o brutarie din oras, pe care o oferea saracilor. Ii pomenea in rugaciuni pe toti cei care ii facusera un dar.
    La 15 august 1916 s-a savarsit in chilia lui, fiind inmormantat in cimitirul orasului.
    In vara anului 1934, Protosinghelul Damaschin Trofin, ucenicul sau, fiind staret la Manastirea Rasca-Suceava, a voit sa duca osemintele Mosului Gheorghe Lazar la Rasca. Astfel, asezandu-le intr-un sicriu, le-a pus in caruta si a pornit spre Targu Neamt. La drumul spre Varatec, insa, caii s-au oprit si n-au voit nicidecum sa mearga mai departe. Zadarnic incerca parintele Damaschin sa-i porneasca din loc. Apoi fara veste, caii au pornit in galop spre Varatec si nu s-au oprit decat in fata manastirii.
    Intelegand staretul ca aceasta este voia fericitului batran Gheorghe Lazar, i-a facut prohodul in biserica, impreuna cu tot soborul maicilor, iar osemintele le-a asezat in gropnita, sub altar, unde se afla pana in prezent.

    Mosul Gheorghe Lazar - Fapte si cuvinte de invatatura

    Marturii despre viata si cuvintele de invatatura ale Mosului Gheorghe Lazar, adunate de la cei care i-au fost ucenici directi, intalnim in scrierile Parintelui Ioanichie Balan si ale Parintelui Cleopa Ilie. In cele ce urmeaza, vom cita unele dintre acestea:
    Odata s-a urcat Mos Gheorghe la Schitul Sihla cu mai multi parinti din Sihastria. Batranul mergea inainte, rostind in taina rugaciunea lui Iisus. Apoi, deodata s-a impiedicat si era gata sa cada jos. Atunci s-a intors catre parinti si le-a zis:
    - Vedeti ce mi s-a intamplat? Numai putin am parasit rugaciunea si indata m-a parasit darul lui Dumnezeu. Cum m-am pogorat cu mintea jos, m-am si impiedicat sa cad, caci, mintea trebuie sa fie intotdeauna inaltata la Dumnezeu.

    ***
    Mosul Gheorghe Lazar, saracul. Zicea:
    - Draguta, sa nu te gandesti decat la iad si la moarte. Sa nu te gandesti la nimica, decat sa fie moartea si iadul. Ca daca te gandesti la iad, nu ajungi in iad.

    ***
    Odata l-a intrebat un tanar din Zarnesti:
    - Mos Gheorghe, vreau sa ma fac calugar. La ce manastire sa ma duc?
    - Asculta, draguta. Daca vrei sa te mantuiesti, du-te acolo unde sunt mai multe ispite!

    ***

    Altadata l-a intrebat ucenicul sau, Dumitru Trofin, din Piatra Neamt:
    - Mos Gheorghe, m-am hotarat sa ma duc la Sfantul Munte. Ce sfat imi dai?
    - Draguta, nu te duce la Sfantul Munte. Poti fi si aici calugar bun. Du-te la Schitul Sihastria. Acolo este un egumen ales si are mare nevoie de frati. Deci, ascultandu-l, acesta a ajuns duhovnic iscusit.

    ***

    Alti doi ucenici ai batranului, anume Ioan si Constantin Pavaluca, mocani vestiti din comuna Bretcu-Covasna, l-au intrebat:
    - Mos Gheorghe, vrem sa ne facem amandoi calugari. Donam manastirii si averea noastra formata din 500 de oi. La care manastire sa mergem?
    - Draguta, mergeti la Manastirea Neamt. Acolo este mantuirea voastra!

    ***
    Alta data mos Gheorghe s-a urcat in tren la Pascani sa mearga la Roman, dar nu avea bilet. Controlorul i-a spus:
    - Mosule, daca n-ai bilet, la prima statie te dai jos din tren!
    Batranul rostea in taina Psaltirea pe care o stia din tinerete pe de rost. Iar oamenii din tren rugau pe controlor sa-l lase, ca este om cu viata sfanta.
    Insa, la prima statie, l-a coborat din tren, iar batranul a plecat pe jos pe langa calea ferata, zicand:
    - Draguta, ramaneti aici cu Dumnezeu si cu maicuta Domnului!
    Dupa putin timp, mecanicii au vazut ca trenul nu mai porneste, si nu stiau de ce!
    Atunci oamenii au inteles ca din cauza batranului, care a fost dat jos, nu mai porneste trenul. Auzind controlorul, imediat a plecat pe jos dupa el, l-a urcat in tren si a pornit locomotiva.

    ***
    A venit odata Mos Gheorghe la iarmaroc in Targul Neamt intr-o luni si l-au suit oamenii intr-o caruta sa tina predica. Nu a mai vandut nimeni in ziua aceea. Tinand predica acolo si invatand oamenii, tot iarmorocul a venit la Mosul Gheorghe. Si s-a intamplat atunci ca o evreica tanara nu putea naste, era prima data, cand trebuia sa nasca primul copil, si era gata sa moara. Au venit o multime de doctori, ca zicea ca nu mai poate, moare. Nu mai putea nici racni si zicea ca moare. Au venit evreii la Mosul Gheorghe:

    – Mosu’ Gheorghe, noi suntem evrei.
    – Dar draguta, ce ai?
    – Moare fata noastra. Hai la noi ca gata, doctorul a spus ca nu mai are ce face, moare fatanoastra.
    – Draguta, lasa sa termin predica.
    – Mosu’ Gheorghe, acum moare chiar acum moare.
    – Nu moare pana nu vin eu.Si au stat si au asteptat pana a terminat predica, apoi s-a luat un card de evrei dupa el. Zice:
    – Dar va botezati?
    – Toti ne botezam daca traieste fata, ca numai pe aceea o avem. Boierul era bogat, om voinic. Cand au ajuns acolo, un card de evrei pe langa ea, ea era mai moarta, nu mai putea, gata, stateau pe langa dansa. Dar Mosul Gheorghe, cand a deschis usa, a strigat:
    – Hai, deschide-te cu Dumnezeu si cu Maica Domnului.Tot atunci a si nascut. A venit si i-a facut cruce pe cap si a spus:
    – Sa fie al lui Hristos.
    – Si s-a facut sanatoasa si s-a botezat si ea si copilul si i-a pus numele Gheorghe, dupa Mosul Gheorghe. S-au botezat atunci 5-6 familii de evrei in Targu Neamt.

    Si cand il vedeau pe Mosul Gheorghe:
    – Mosu’ Gheorghe, hai sa te incalzesti olecuta. Unul dintre ei era brutar si stiti ca se trage jaraticul de la paine in fata. Mosul Gheorghe era cu picioarele inghetate, ca mergea prin ger si le tinea si suflecate pana la genunchi.
    – Mosu’ Gheorghe, ai sa mori de frig! Hai sa te incalzesti oleaca. S-a dus acolo:
    – Draguta, ia da un scaun! Jaratecul era de o palma si a pus picioarele pe jaratec descult.
    – Vai, Mosu’ Gheorghe, arzi!
    – Lasa, draguta, sa se incalzeasca.A iesit apa din piciarele lui si a stins focul. Si ziceau evreii:
    – La Mosul Gheorghe nici gerul, nici focul nu au ce-i face.

    ***
    Cea mai inalta rugaciune a batranului era cea de noapte, pe care o facea in biserica. Timp de peste 30 de ani nu a lipsit niciodata noaptea de la biserica. Intra la ora 11 inainte de miezul noptii si iesea dimineata, intre orele patru-cinci. Oriunde innopta, in orase, prin sate sau pe la manastiri, pastra cu sfintenie aceasta randuiala. Aceasta era rugaciunea de foc a batranului Gheorghe Lazar, pe care o savarsea in taina, nestiut de oameni.
    Ucenicul sau, Protosinghelul Damaschin Trofin din Manastirea Neamt, spunea urmatoarele:
    - Fiind eu de loc din Piatra Neamt, Mosul Gheorghe venea adesea in casa noastra. Intr-o zi, pe cand aveam 15 ani, a zis batranul catre tata:
    - Draguta, lasa copilul deseara sa se roage cu mine la biserica!
    - Il las, Mos Gheorghe. Si am plecat impreuna spre biserica Sfantul Ioan Domnesc.
    Noaptea, la ora 11, a deschis biserica si ne-am incuiat inauntru. Pe mine m-a trimis la strana sa citesc incet din Ceaslov, iar el a ramas in pronaos. Si a stat acolo nemiscat, descult pe piatra, cu mainile in sus la rugaciune, doua ceasuri. Eu ma uitam pe furis la el, sa vad cum se roaga, dar nu intelegeam ce zice. Apoi a zis cateva catisme din Psaltire. Apoi a lasat Psaltirea si zicea catre fiecare sfant din calendar aceasta scurta rugaciune:
    - Sfinte preacuvioase parinte (numele), roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii!
    Pe urma a inceput sa pomeneasca pe de rost pe toti oamenii care i-au dat milostenie in ziua trecuta, fara a uita vreun nume. Pentru fiecare facea o inchinaciune si zicea aceasta rugaciune:
    - Preasfanta Treime, miluieste pe cutare care m-a miluit pe mine pacatosul! Apoi si-a pus cojocul, Psaltirea si toiagul in strana si a inceput sa faca metanii cu rugaciunea lui Iisus, mai mult de un ceas. Iar cand a observat ca se lumineaza de ziua, s-a apropiat de mine si mi-a zis:
    - De acum, hai sa mergem, draguta!

    Radu Alexandru

  6. #16
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.585
    Parintele Paisie Olaru


Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 2 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 2 vizitatori)

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •