175. Satul dintotdeuna ( pnă mai ieri ) - 1


Cine studiază Cultura Cucuteni ( cărţi , muzee ,net , alte surse ) o să constate că satul de acum 5000 de ani are multe asemănări cu satul interbelic ,de exemplu ( ultima formă de sat autentic părerea mea ! ). Ocupaţiile sunt

aceleaşi : păstorit , lucratul pămntului , olărit ,creşterea vitelor , creşterea albinelor etc, ; uneltele :aceleaşi de-a lungul timpului.

Am primit un set de fotografii n care sunt imortalizate momente ale satului tradiţional. Mi-a făcut acest uriaş cadou Preotul Stanciu Mihai; a funcţionat sistemul : dar din dar , dumnealui le-a primit de la un prieten. Privind fotografiile am ajuns la concluzia că sunt minuni, realitatea fiind prinsă n forme prea puţin regizate ( acel puţin da altfel normal , vine din partea fotografului şi nu a subiecţilor ) şi ,mai ales, mi-am ntărit convingerea că pentru satul dintotdeauna ( vatră de veşnicie Blaga ) a nceput mişcarea din cutume ,apoi destrămarea n ultimii 70 de ani. < Civilizaţiile avansate > au făcut mişcarea mai demult şi regretă amarnic , procesul desfiinţării satelor fiind ncheiat,la noi mai trebuie să facem ultimul pas.

Satul nu a fost distrus prin nfiinţarea oraşului, ci prin mentalitatea că fericirea generală este compatibilă numai cu pereţii oraşului. Se constată că ne-am nşelat , şi , n-ar fi bai de-o greşeală , nenorocirea e fără seamăn : fenomenul este ireversibil ; degeaba este dusă prispa cu avionul din Maramureş n Canada ,liniile energetice care au mpodobit-o sunt acolo unde a fost ridicată iniţial . Import exportul pe această temă nu funcţionează , nu obiectivul prispă contează , ci blndeţea paşilor care o calcă .

Fotografiile postate mai jos aduc parfumul timpului de mai ieri , echivalenţă pentru dintotdeauna ; cnd am intrat n contact cu ele am avut senzaţia că am gxsit odoarele fermecate din lada comorilor fără seamăn :admirăm fiinţe n plină seninătate a vieţii lor ,consumnd fericirea şi nicidecum jucnd teatrul omului fericit . Dacă aţi ajuns pe aici , fie-vă plimbarea de folos , fie-vă sufletul mpodobit ( o să găsiţi podoabă din belşug ) .

Părintele Mihai , cu subnţelesul zicerii , ne atenţionează că : este folclor autentic , din satul tradiţional . Ii multumim !



1. Sunt total de acord că este folclor autentic şi trăirea -i aidoma: traiul lor n asemenea veşminte se petrecea. Evident că se mbrăcau cu < alea bune > cnd mergeau la horă , la biserică , la trg , la naşi ( sau la fini ) , duminica , n ziua de sărbătoare etc Hainele de lucru erau mai ponosite , poate crpite , dar, n mare , tot costum popular. n imagine avem car , nu căruţă : prghia n formă de arc cu un capăt se sprijină pe vrful osiei, cu celălalt mpinge mna dricului , roata-i cu zece spiţe ( a sciţilor trecută dacilor ) , resteiele sunt din lemn, boii suciţi n coarne şi bine hrăniţi cu urluială , au părul lucios şi chipul fără spaime. n car desagii ăi buni deci , alaiul merge sau vine de la trg, femeile au haine de sărbătoare.Atelajul e al unui om nstărit . Femeile sunt surori, sau mamă şi fiică; fiica taie cărarea prin apă. Boii nu au nici o nervozitate : simt că trăiesc n vremuri liniştite .Fotograful stă pe vine la marginea apei . Dacă doreai să ai o astfel de poză te costa o dublă şi jumătate de porumb boabe . Lăudabil este faptul că aţi copiat cu fidelitate .






2. Legătura dintre Mama Pămnt şi persoana feminină are ntietate faţă de rostul bărbatului şi această discriminare ni se trage ( bărbaţilor ) de acum şase mii de ani , de la cucutenieni : bărbatul este participant numai cu celula lui , restul n trebuşoara cu fertilitatea , ceea ce reprezintă greul , l duce femeia .

Cte familii din Romnia mai au ulcior n casă ? Conul dublu ( corpul geometric ) avea efect asupra apei - efectul de con . Poate aflăm data cnd au fost făcute fotografiile. Lumea prezentată : pnă n momentul fotografiei aceiaşi de mii de ani; gard de nuiele mpletite, poarta prin care să intre vntul n curte ,bordeiul nvelit cu trestie . Lngă tnăra din imagine (nu are perucă , nici meşă ) , oricare vedetă păleşte.Decolteul ne spune că este nemăritată . Consumă fericirea cu aerul că aşa trebuie .

Acest cult al fertilităţii are mii de ramuri şi tot attea gesturi ritualice. Vrei să te vindeci de bleojdeală ,mergi prin iarbă desculţ şi scutură roua dimineaţa . Vrei să fie şi la anul rodul bogat, calcă strugurii ( prunele de borhot) cu tălpile .( bărbatul ) . Vrei să ai mulţi copii şi tari , fă zolul de lutuială sau cel pentru olărit cu picioarele goale sau , mai la ndemnă , mergi desculţă ( femeia ).

Vrei sa avem copii mulţi : trebuie să ai sn bogat .



3. Ar părea o exagerare a fotografului, dar nu-i : femeia torcea şi dacă ieşea pnă la poartă. Aici are pe cap un fel de bască pălărie ( este măritată , a dispărut decolteul ) , uşor de confundat cu acel colac de aşezat. Vita pe care o are n gospodărie este de rasă sucită-n coarne .O vită de rasă n gospodărie face ct un salariu bun plătit n euro; dacă se ţine după stăpn fără să fie legată , nseamnă că are tain. Fotograful :aproape că era artist .



4. Mioriţa este compatibila cavalului ; nici fluier , nici nai , nici altceva. Numai cavalul scoate pe onduleu molcom sunet ce mişcă frunza plopului , a paltinului .Ornamentul doniţei : < coloane oblice > sugernd ridicarea n spirala a sunetului care ne spune despre moarte , despre regret , despre păcatul greu , despre durerea fără sfrşit ... Domniţele sunt de acord cu aceasta poveste suflata-n caval şi , prin atitudine, ne fac sa credem ca sufletul lor s-a tulburat, a cta oară,pentru steaua care a căzut n genuni, dra ei aducndu-ne aminte că vom pleca precum un suspin dus de un foşnet.






5. Pentru asemenea urcior ( plin ! ) , colacul se aşeza pe umăr . Sunt gesturi ce au vechime ameţitoare . Nici vorbă de panteism aceasta a fost realitatea , eu nu am trăit-o efectiv , dar am privit ultimele ei manifestări copil fiind : ne desparte ditamai genune de aşa munte de puritate . Omul era om şi vorba vorbă !



6. Doniţa cu clapă : are o rozetă cu patru petale ( n cruce ) inclusă unui cerc simbioză de simboluri cult solar + creştinism. n Curbură , gospodarul mai ambiţios avea o parte din mprejmuirea curţii sub formă de zid; n construcţia zidului , lngă poartă clădea firidă pentru doniţa de apa ( cofă ) ; cele dinti două griji n dimineaţa fiecărei zile : să legăm cinii şi să nlocuim apa n cofa de la poartă ( sursa de apă a satului nefiind la ndemna trecătorului ).





7. La fntnă mergi acoperită pe cap. Aţi văzut bărbaţi purtnd cobiliţă ? Cobiliţa e Cumpăna lumii ,balanţa dreptăţii , cea care desparte apele-n două , n mitologii este susţinută de o zeiţă . Cobiliţa de aici are la fiecare capăt cte două crlige ; de ce ? Aşa s-a pomenit ! Şorţul mamei are la poale , n simetrie, romburi simbol feminin , al fertilităţii , cu echivalenţă n creştinism Vesica Piscis . Acum 32 de mii ani, pe falanga de cal de la Cuina Turcului era incizat acelaşi simbol : lumea nu se mişcase din rădăcina ţţnii.Copilul din imagine cu ulciorul trăieşte mare ruşine că este fotografiat ; are pe mbrăcăminte romburi este fetiţă . < Trebuie să umbli desculţă : mai trziu , la rndul tău , vei fi mămică !



8.Un alt mod de a purta doniţa , poate chiar o botă .Nea Niţă are urmaş serios n ale suflatului n caval.Obiceiul tălpilor goale produce masajul zilnic, cel pentru care noi cei de azi plătim bani , dar nu egalează nimeni şi nimic un masaj făcut mergnd .Lngă fntnă nu ai voie să brfeşti , < se strică apa ! > , i se tulbură hexagonul , am zice noi .



9. Izvorul Nesecat cu uluce aşezate n cascadă sursă unică , de mare valoare pe timp de secetă . Apa e bună de spălat rufe numai cu leşie, fierbe fasolea,alcalinitate bună . Surplusul de apă curge n Lacuri ( artificiale ) ; acolo se topeşte inul şi cnepa .Lngă asemenea loc benefic este bine dacă cineva nalţă o troiţă . Persoanele au venit să fie pozate , dar citim linişte şi seninătate n viaţa lor , rnduiala se ţine .





10. Nea Niţă le povesteşte cu ctă greutate a dus tubul pna aici , ct a costat , a trebuit să facă un car special; la al doilea transport a adus şi ulucul . Amndouă au costat o avere : < să fie de pomenire ; să nu le nstrăinaţi taică ! La sfeştanie am adus trei preoţi ! > Trebuie să observăm că locul de lngă ghizduri era mrejmuit şi de la tub spre n afară sistem movilă ,vita nu are ce căuta lngă şi apa impură nu trebuie să ajungă n amestec cu cea potabilă . Disciulubuia toate astea ca hodineală intre două ziceri la caval.



11. Se duce la apă: doniţele sunt gole, greutatea braţelor cade pe cobiliţă , minile ţin vasele n crlige.n Curbură , pe vremea copilăriei mele , umblau prin sate rudarii ( aveau bordeie n pădurea Băleanca ) şi vindeau asemenea vase , plus bote , putinee ,găvanee , copăi, căuşe , ciulnice . La comandă aduceau piuă de lemn şi pisălog din piatră sticloasă .Doniţele din foto . au cercuri de lemn mpletit; la săptămnă erau opărite cu ceai de izmă, rostopască ,muşeţel ( alternativ ), iar la nevoie frecate cu şomoiog de din foi de ştiulete . Acelaşi tratament pentru : masa rotundă cu trei picioare, iar pentru crinta de lemn sau de piatră şi pentru fundul cel mare cu găvan, de pus peste caş - zilnic .

Atitudinea persoanei : siguranţa omului tnăr pentru care ziua de mine aduce clipe de plăceri nevinovate.Orice i-ai spune unui tnăr , nu crede că nu este nemuritor şi aşa este normal ! Cred că aşa arăta Luana zeiţa din Curbura Carpaţilor .



12. La Cişmea ( n alte locuri : La Ciuciur ) . Suntem legaţi de apă, de aer , de pămnt , de foc , sub Cupola dumnezeirii . Cine crede altfel să nu bea apă o lună şi se lămureşte . Cofa cea nouă are cercuri moderne , de alamă , cofa cea veche are cercuri mpletite ( de lemn ) lucrate cu măiestrie . Sursa de apă este foarte bogată: ctă apă vie se duce la vale ! Ar trebui dusă n sat cu olane . Surplusul cade n uluc de lemn , să-şi ostoiască şi animalele pohta sngelui;dacă se doreşte adăpatul oilor , atunci ulucele sunt aşezate n cascadă: surplusul de apă din unul curge n următorul . Pe vremea străsihaştrilor , şi mai trziu , la o aşa sursă de apă veneau n acelaşi moment sute de oi .

Femeile din imagine au oameni la lucru , mai ncolo niţel , pe ţarnă . Nu au timp de taifas : oamenilor le era sete .








13. Fntna satului. Cumpăna se descifrează-n simboluri multiple : stlpul care susţine bara orizontală = axis mundi asigură legătura cer pămnt , bara orizontală = braţul balanţei, cnd nu este solicitată cumpăna , bara ar trebui să ocupe poziţia de odihnă ( orizontală ) cu ciutura , n acest moment , la buzele ghizdurilor . Bara verticală , ce leagă ciutura de un capăt al balanţei = nenduplecarea , nu părăseşte poziţia verticală niciodată , este vehiculul ce face legătura ntre cele două ceruri ( Cerul din Apă şi Cerul de Sus ). Pentru omul satului Cele cinci elemente ( apa, aerul , pămntul , focul şi dumnnezeirea ) formau zona curăţeniei absolute: dacă spălai rufe lngă fntnă, plecai cu ele acasă murdare .



14 . Nu poţi duce pe cap o aşa greutate fără colac de aşezare a vasului . n cofă se duce apă pentru acasă,n urcior pentru la ţarnă , hrdăul se folosea la spălat rufe sau fuiorul scos de la dospit . Incizii pe calpa la una din cofe : rozeta n cruce ( cu patru petale ) şi Coroana ei din patru petale , simulnd Cercul ; acesta trimite raze n mişcare de Vltoare ( o svastică ce are braţe multiple ) simbol solar trecut prin ograda dacilor şi n echilibru simbolic faţă de noua religie.




Imagini : Preot Stanciu Mihai


Text : Grigore Rotaru Delacamboru





Publicat de GRIGORE ROTARU la 08:26 11 comentarii:








luni, 5 martie 2012

174. Ursul la călcat

174. Ursul la călcat

Mine or să vină cu ursul ! Aceasta era scnteia şi de obicei o aprindea Nea Dumitru Ursaru ; el nu avea urs , dar avea neamuri n pădurea Băleanca şi acelea trimiteau zvonul. Nea Dumitru cnta la vioară duminica la Podul Samarului , era cineva şi ţinea la prestigiu , nu răspndea el zvonul : tata o bănuia pe Da, Stana , ea era rumncă din alt sat şi s-a lăsat ncntată avnd suflet sensibil , iar Nea Dumitru avea talent att la vioară , ct şi din cel actoricesc: şi nsoţea melodiile cu expresii ale feţei care răspndeau negura.
Mine era o zi de primăvară ce nu avea o dată fixă, mai pe la nceput , se topise zăpada şi au dat cei dinti muguri , oricum pnă n arat. Ursarii aveau n pădure ca locuinţe un fel de bordeie; tot prin acea parte de lume trăiau şi rudarii. Rudarii coborau prin sate mai des: aduceau fuse , linguri ,copăi , găvane , duble şi primeau şi comenzi pentru piesele mărunte ale războiului de ţesut.Ursarii trimeteau zvon n secret la Nea Dumitru de faptul că vin mine, jupnul să fie acasă ,acela fiind capul familiei ( bărbatul ).
Cnd ajungea zvonul la urechile noastre ( ale copiilor) satul intra n fierbere , aveam şi noi sistem de a transmite o veste : < mine vedem ursul ! > şi primeai invariabil răspunsul ştiam !. Mai toată noaptea de după zvon nu dormeam: ne imaginam animalul n diferite situaţii , mai ales n două picioare şi nalt ct casa , doar au venit şi n alţi ani!. Problema devenea oficială după masa de seară, părinţii vorbeau n şoptă : să pregătim ţolul de coviltir , mine vin ursarii ! - zicea tata ; iar o să stau cu inima n guşă că o să te facă tizic ! se mpotrivea de formă mama şi plecau la magazie . Şi eu şi fraţii mai mici auziserăm tot şi brusc ne-am trezit din somn: ai auzit nene ? mă ntrebau , am auzit ! ,răspundeam eu cu falsă indiferenţă - deh, eram mai mare !
Multe am nţeles atunci , la acea vrstă , altele mai trziu : ursul era un fel de doftoroi dacă te călca ţi lua durerea de şale, odată prin masajul pe care l făcea , a doua oară prin atingerea animal om o parte din energia Cosmosului se transfera pacientului . Călcatul era o terapie preventivă.
De ce era vizat mai nti pentru acest eveniment capul familiei ( tata): a) el făcea treburile dure ( aratul , cositul , la pădure , e.t.c.) ; b) durerea de şale l lovea maI des pe bărbat; c) ca să te laşi călcat necesita un oarecare curaj ; după eveniment tata şi ascundea emoţia , dar nu reuşea complet, nu cred că i era frică , dar ritualul n sine producea emoţie generală , satul era dat peste cap şi emoţia privitorilor era transmisă actorilor, numai ursul asculta liniştit de comenzi , şi el se mai mpotrivea uneori dar l liniştea lanţul ntins pe băţ şi care era legat de belciugul din nas. d) după un aşa spectacol alura de om deosebit a celui călcat creştea n strălucire, devenea un fel de erou, toată lumea l privea admirativ, iar femeile de-o vrstă cu dumnealui mai aruncau cte o aluzie pe care noi copii nu trebuia să - i nţelegem rostul , adică pe romneşte, dacă dădeai semn că ai nţeles erai numit iritic sau bordufan , adică chestiunile astea nu-s de nasul tău şi dacă ai nţeles nseamnă că ceva nelalocul lui este cu tine; noi tăceam mlc.Cineva avea grijă să ne nchidă n casă pe timpul spectacolului , dar de uitat ne uitam şi de auzit auzeam. n zilele următoare, vai de copilul al cărui tată nu a fost călcat de urs: era umilit pur şi simplu şi nici o scuză de-a lui nu avea valoare; noi copii eram nemiloşi.
e) cred că ţinea de tradiţie : cel călcat de urs să afirme că se simte mai puternic şi mai tnăr; poate că chiar aşa era ! f) n unele zile ale curgerii anului respectiv se depănau amintiri , fiecare gest era analizat , cum comanda Ursarul ăl bătrn , cum bătea n tobă băiatul lui , ce versuri a zis nevasta ( unele deochiate ! ) şi repetau de attea ori că mai toată lumea le ştia pe de rost , pe ici pe acolo mai reparau , prin alte locuri mai adăugau, mai toată lumea ştia sau fabrica versuri.
ntre sate , cei din alaiul Ursarulor se odihneau: nici voce , nici tobă , nici clopoţei , doar unul dintre copii ursarului mergea la cteva sute de metri nainte , n caz de nevoie să dea de ştire că vine un atelaj ( de obicei tras de boi ) : cel cu ursul părăsea drumul şi se ascundea undeva n peisajul mărginaş - să nu se sperie bovinele. De cum intrau n sat ncepea gălăgia, să se ştie , să se ducă buhul ; traversau satul pnă la capătul celălalt fără să intre n vreo gospodărie, să se răspndească mirosul de urs . De obicei , de unde ncepeau aveau un punct sigur , o gospodărie unde au fost primiţi an de an. Trecnd prin sat ursul nu era solicitat n nici un fel,mergea normal ( n patru labe ); n convoi numai cel cu toba avea de lucru şi mai foloseau nişte clopoţei de acioaie, lumea ieşea pe la porţi , cinii satului fie că lătaru , fie că urlau de-a dreptul ,chiar şi cte un alt animal domestic se manifesta sonor, un tnăr din alai ţipa peste toată hărmălaia : a sosit ursul , nene ! şi i mai răspundea cte unul din sat : o să-i dăm măsline ! , sau altul mai măscăricios : pupaţi-l undeva să meargă n două labe , văzduhul fierbea de ecouri , ca la urs !
Cnd ajungeau la destinaţie alaiul se oprea ,erau date nişte ordine scurte , se organizau pentru adevăratul spectacol , care ncepea de aici de la poartă. Cel care primea cu ursul deschidea porţile mari , pe unde intra de obicei atelajul , fie din respect faţă de vizitatori , fie din raţiuni practice : un grup aşa de mare ( copii mai mari din sat erau lasaţi să participe , fireşte erau nsoţiţi ) trebuia să aibă confort la intrare . Alaiul nu intra n curte pnă nu venea jupnul să ntmpine ,chiar dacă porţile erau deschise. ntmpinareaconsta n urări de bun venit , o sticlă de ţuică de-o litră pentru urasarul ăl bătrn , să-şi dreagă glasul pentru comenzi şi o jumătate kilogram zahăr cubic pentru urs , pentru ca să fie amăgit. Dresorul gusta din ţuică şi , obligatoriu , trebuia să mimeze că i-a luat gura foc , apoi da semnalul adevăratului nceput , toba cadenţa un anume ritm , ursul primea o bucăţică de zahăr semn că trebuie să se ridice n două labe şi să danseze şi tot dresorul rostea primele versuri ( strigături):

Ursul nostru-i mare domn
Astăzi s-a trezit din somn

Uite ursu-i pe cărare
Gătiţi-vă de mncare

Ursu-i mulţumit de soartă
Dar nu vrea să stea la poartă.

I se făcea un anume semn ursului şi ncepea să-şi mişte labele din aer arăta că este nerăbdător să intre. La ncuviinţarea gospodarului , cu ursul n frunte , alaiul se ndreapta spre arie - locul amenajat unde era ntins ţolul şi peste ţol o pătură; pnă acolo stăpnul l mai oprea o dată sau de două ori şi , la comenzi foarte ascunse ursul interpreta mici scenete; de exemplu , pe verticală fiind şi mişca dosul nt-un mod provocator, cu intenţii de alunecări speciale ale bărbăţiei ,apoi primea mult dorita bucăţică de zahăr. Odată ce alaiul a pătruns n curte , versurile erau strigate fie de soţia ursarului , fie de fiul ce mare. Cea dinti grijă era pentru mncare şi băutură ,cu aluzii pentru oamenii din alai ,dar ,chipurile, cea mai mare grijă ar fi pentru urs:
Intră ursu-n bătătură
Să găsiţi de băutură.

Ursul nostru e bătrn
Vrea dulceţuri şi nu fn.

Ursul nostru joacă bine
nsă vrea miere de-albine.

A stat prea mult n brlog
Şi are poftă de joc .

Promisiunile sunt pe măsură : ursul face şi desface, fertilizează pămntul şi vindecă beteşugul numit durerea de şale: lngă ţol , gospodarul a avut grijă să deseneze direct pe pămntul afnat simbolic - un cerc. Aici ursul dansează pentru ca ogorul să fie fertil n anul agricol care a nceput :
E curat, l-am pieptănat
Ursul nostru e spălat
Cu ape nencepute
Şi e tare n vrtute
Frămntă pămnt arat
Să fie rodul bogat .

n acest moment ursul este invitat să se culce n cercul respectiv , poziţia iernatului din brlog, să determine tăriile din străfunduri ale pămntului să urce către suprafaţă , către stratul arabil .
Următorul moment, partea culminantă a spectacolului , era că gospodarul era invitat să se ntindă pe rogojină ( macat, velinţă ) ; ţolul era mai cuprinzător şi era domaniu pentru dihanie,iar locul de vindecare pentru gospodar era suprapus.
I se făcea reclamă ursului , ce puteri miraculoase are , ce beneficii va avea gospodarul, etc :
Ursul nostru e blajin
Şi-i vindecător deplin.

Asta-i urs ntreg la cruce
Sănătate ţi aduce,

Sănătate şi tărie
Să fi bun la plugărie

Te poftesc pe dumneata
Pune-ţi burta pe saltea

Cnd suie Moşu pe şale
Adă oala cu sarmale.

Dacă-l cinsteşti pe năprui
ţi dă din puterea lui.


Toate aceste angajamente şi ndemnări sunt făcute către gospodar; apoi dă indicaţii ursului :

Joacă-ursule-apăsat
Că ai sub tălpi un bărbat

Hai , trş , trş , trş
Şi-o să te cinstesc acuş

I-al de jos şi pnă sus
Sulegeşte-l ca pe fus

Lasă-te şi spre grumaz
Scoate omul din necaz

Tot pe şale pe oscioare
Să l facem fată mare

Frnguieşte-l binişor
Tot oscior după oscior

Variantă:
( Tot pe şale-ncetişor
Să nu-i rupem vreun oscior )


Acum joacă mărunţel
Să l dezmorţim niţel

Te ntinde pe o parte
Să plece răul departe

Te lungeşte măi Ursilă
Mai ncet şi mai cu milă

Lasă-te peste rumn
Ţi-o da miere şi nu fn

Te suceşte rostogol
Pnă vei cădea n gol

Hai, din nou să te ridici
Mai are un junghi aici,

Freacă-l bre, cu talpa moale
Şi i-ai durerea de şale ,

Dă cu laba şomoiog
Să nu ajungă olog

Hai de-a dura , hai de-a dura
Să se-ndrepte arătura.

Fi atent la săritură
Că-i clantăne dinţii-n gură

Lasă-l zdravăn şi curat
Ca argintul strecurat

Dă-i puteri de om viteaz
Să nu pată vreun necaz

Cnd o ridica de plug
Să clatine boii-n jug
Să ridice femeia
Cu-o mnă ca pe-o nuia

Să i fie de folos
Pn la anu sănătos.

Mai acuma la sfrşit
Te apleacă fii smerit

Ia-i mna şi i-o sărută
Ţi-o da pită nencepută

Nu firimitură deasă
Doar făcuşi treabă aleasă .

O să-ţi deie loc la masă
Doar nu t-om lega de leasă.

( va urma ! )

Notă : Aceste rnduri ncercă a descrie un eveniment al anilor 1956 1960 ( aşa am prins eu); versurile sunt culese din zona de Curbură : Cătiaş , Colţi , Nucu , Brăieşti. Nu ascund faptul că am consultat multe culegeri de folclor şi am căutat să reţin acele strigături neculese vreodată şi nici pe cele licenţioase nu am indrăznit a le include ca provocare, deşi savoarea lor este indescriptibilă ; se nţelege că treabă curată n absolut n aşa domeniu este greu de făcut şi , poate nu ar fi indicat : o vorbă ,dacă este frumoasă circulă cu iuţeala fugerului ,iar maeştrii ursari băteau lumea n lung şi n lat cu o viteză greu de imaginat .
Februarie 2012

De Grigore Rotaru Delacamboru




Autor photo : R . G .




Publicat de GRIGORE ROTARU

http://strasihastrii.blogspot.ro/