Rezultate 1 la 10 din 10

Subiect: Părintele Ioanichie de la Frăsinei, despre Părintele Ghelasie

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    67.540

    Părintele Ioanichie de la Frăsinei, despre Părintele Ghelasie

    Alina Bratu

    2 ore







    Părintele Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei
    Colecţia "Isihasm"

    marți, 4 mai 2010
    Părintele Ioanichie de la Frăsinei, despre Părintele Ghelasie

    Un dialog cu Avva Ioanichie de la Sf. M-re Frăsinei, despre Avva Ghelasie
    (consemnat de Florin Caragiu şi Florin Ganţă, 26 februarie 2005)
    Florin Caragiu: Blagosloviţi şi iertaţi.
    Pr. Ioanichie: Domnul!
    F. C. Ce frumos e, Părinte, astăzi!
    Pr. I. Da, aţi văzut? Ca la munte!
    F. C. Mai mult ca la munte, ca la Dumnezeu ne simţim aici, la sfnta mănăstire.
    Pr. I. Da, e foarte frumos.
    F. C. Vă rugăm, dacă se poate, să ne spuneţi cteva cuvinte despre Părintele Ghelasie.
    Pr. I. Părintele Ghelasie era un părinte de o mare asceză. Eu, cnd l vedeam aşa slab, i spuneam: Mai mănncă şi tu ceva, ca să te mai ngraşi. Dar el zicea: Lasă, bă, sufletul e mai important!
    F. C. L-aţi cunoscut de mult timp pe Părintele Ghelasie?
    Pr. I. Da, de mult timp. Păi eu am venit aici prin 70 şi Părintele Ghelasie n 1973. El a fost mai nainte n Apuseni, ucenic la un Părinte Arsenie, pustnic. Şi de acolo a deprins el asceza asta deosebită. La masă venea, dar mai mult de formă, lua aşa, puţină ciorbă, dar ouă sau peşte nu mnca.
    F. C. Eu am nţeles de la dnsul că avea chiar un canon primit de la Părintele său, Arsenie Praja, referitor la hrană, la alimentaţia pustnicească. Un canon pe care i l-a lăsat Părintele lui pentru toată viaţa.
    Pr. I. Probabil că da.
    F. C. Avea mare bucurie să slujească, nu-i aşa?
    Pr. I. Oooo! Da, slujea şi atunci cnd nu era de rnd, mpreună cu ceilalţi preoţi slujitori.
    F. C. Cum l-aţi cunoscut?
    Pr. I. El fusese asistent medical şi făcea injecţii la cei din mănăstire, i ngrijea pe bolnavi.
    F. C. Am auzit că aţi fost odată, mpreună cu Părintele Ghelasie, la Părintele Arsenie Boca pentru sfat. Ce i-a spus Părintelui Ghelasie Avva Arsenie?
    Pr. I. Da, am fost. I-a zis: Să ai grijă, bă, că tu ntărţi spiritele cu scrisul tău!
    F. C. Scria deja pe atunci Părintele?
    Pr. I. Nu, dar Părintele Arsenie era văzător cu duhul.
    F. C. Am nţeles că se ducea şi pe la Techirghiol, pe la cursurile de ghizi.
    Pr. I. Da, acolo nvăţau mai multe lucruri. Cum să prezinte istoricul mănăstirii, cum să vorbească şi să-i ndrume pe oameni şi alte lucruri. Părintele Ghelasie avea darul acesta deosebit al convingerii. Veneau la el mulţi oameni. Veneau şi securişti şi-i puneau ntrebări şi Ghelasie le răspundea şi ei nu aveau ce să mai zică nimic. Cum făcea, cum nu făcea, tot n picioare cădea. Nu aveau ce să-i facă, i dezarma. Ei ncercau să-l prindă n cuvnt, dar le răspundea aşa de bine şi frumos, că-i făcea praf. Le impunea respect, şi i cucerea. Pe unii dintre ei i-a şi convertit. Unul dintre securişti a zis odată că dacă l aveam pe ăsta cu propaganda la noi, eram de nenvins. Avea o mare putere de convingere. Ştia mai mult dect pregătirea teologică.
    F. C. Şi artă, şi filosofie, şi medicină...
    Pr. I. Şi multe altele, n multe domenii. Veneau profesori mari, din toate colţurile ţării. Vorbea cu toţi şi-i aducea la credinţă. Au fost şi mulţi yoghini pe care i-a adus la credinţă. Da, avea un dar nemaipomenit al convingerii.
    Florin Ganţă: Eu personal am fost unul dintre ei. Mă ocupam cu bioenergia şi numai citindu-i Părintelui Ghelasie cărţile, fără să-l fi cunoscut ncă, m-am convins că trebuie să mă las. Ajunsesem să mă simt foarte rău, deşi din punct de vedere metabolic nu mi s-a găsit nimic. Era ceva probabil energetic.
    Cnd am citit din cărţile Părintelui Ghelasie, era scris aşa clar totul, că m-am convins să mă las de practicile bioenergetice. nainte de a mă desprinde definitiv, n timp ce simţeam efectiv că mă sfrşeam pe picioare, mi-a spus şi duhovnicul meu, Teofil Braşoveanu, că trebuie să fiu eu nsumi curat ca să se vindece prin mine şi alţii şi nicidecum să nu ncerc aceasta n starea de mizerie n care mă aflu.
    Mi-a explicat că energiile tămăduitoare vin de la harul Duhului Sfnt şi nu sunt aşa, manevrabile, cum cred unii. n momentul cnd mi-a spus Părintele Teofil, n gura bisericii, te laşi de bioenergii din astea, şi după ce am răspuns Da, Părinte! la ntrebarea Părintelui Teofil Acum?, mi-a trecut instantaneu starea de rău.
    Era o stare morbidă, care mă apropia foarte mult de moarte, şi nimeni nu reuşea să-i dea o explicaţie. Ajunsesem că nu mai puteam să respir normal, orice efort mă apropia parcă de moarte, mă epuiza.
    Au mai rămas totuşi nişte urme. Abia după mai multe Sfinte Liturghii problema mi-a trecut definitiv, nct chiar nici nu-mi mai aminteam de starea respectivă, revenisem la normal complet.
    Părinte Ioanichie, Acatistele acestea făcute de părintele Ghelasie mpreună cu părintele Valerian mi se par extraordinare. M-au ajutat foarte mult. Te ajută să rezolvi probleme de viaţă, să intri n starea aceea de duhovnicie, să fii un adevărat iubitor de Dumnezeu, fără să intenţionezi să fii tu cineva, fără să forţezi. Părintele Ghelasie spunea că acatistele sunt o pregătire pentru rugăciunea inimii.

    Pr. I. Da, sunt folositoare. Mă bucur că aţi venit la mănăstire. Eu mă duc acum, că e trziu, dar ne vedem la slujba de noapte.
    F. C. Vă mulţumim, Părinte. Ne-aţi făcut o mare bucurie. Blagosloviţi şi iertaţi.
    F. G. Iertaţi-ne că v-am reţinut. Blagosloviţi.
    Pr. I. Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvnteze.
    (text publicat n volumul "Avva Ghelasie, Cuvntătorul de Dumnezeu", Ed. Platytera, Bucureşti, 2005, pp. 11-13) http://ghelasiegheorghe.blogspot.dk//parintele-ioanichie-d










    Ador








  2. #2
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    67.540
    Da, de mult timp. Păi eu am venit aici prin ’70 şi Părintele Ghelasie n 1973. El a fost mai nainte n Apuseni, ucenic la un Părinte Arsenie, pustnic. Şi de acolo a deprins el asceza asta deosebită.

  3. #3
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    67.540
    El fusese asistent medical şi făcea injecţii la cei din mănăstire, i ngrijea pe bolnavi.

  4. #4
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    67.540
    Am auzit că aţi fost odată, mpreună cu Părintele Ghelasie, la Părintele Arsenie Boca pentru sfat. Ce i-a spus Părintelui Ghelasie Avva Arsenie?
    Pr. I. Da, am fost. I-a zis: „Să ai grijă, bă, că tu ntărţi spiritele cu scrisul tău!”

  5. #5
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    67.540
    Părintele Ghelasie avea darul acesta deosebit al convingeri


  6. #6
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    67.540
    Da, avea un dar nemaipomenit al convingerii.
    Florin Ganţă: Eu personal am fost unul dintre ei. Mă ocupam cu bioenergia şi numai citindu-i Părintelui Ghelasie cărţile, fără să-l fi cunoscut ncă, m-am convins că trebuie să mă las. Ajunsesem să mă simt foarte rău, deşi din punct de vedere metabolic nu mi s-a găsit nimic. Era ceva probabil energetic.
    Cnd am citit din cărţile Părintelui Ghelasie, era scris aşa clar totul, că m-am convins să mă las de practicile bioenergetice. nainte de a mă desprinde definitiv, n timp ce simţeam efectiv că mă sfrşeam pe picioare, mi-a spus şi duhovnicul meu, Teofil Braşoveanu, că trebuie să fiu eu nsumi curat ca să se vindece prin mine şi alţii şi nicidecum să nu ncerc aceasta n starea de mizerie n care mă aflu.
    Mi-a explicat că energiile tămăduitoare vin de la harul Duhului Sfnt şi nu sunt aşa, manevrabile, cum cred unii. n momentul cnd mi-a spus Părintele Teofil, n gura bisericii, „te laşi de bioenergii din astea”, şi după ce am răspuns „Da, Părinte!” la ntrebarea Părintelui Teofil „Acum?”, mi-a trecut instantaneu starea de rău.
    Era o stare morbidă, care mă apropia foarte mult de moarte, şi nimeni nu reuşea să-i dea o explicaţie. Ajunsesem că nu mai puteam să respir normal, orice efort mă apropia parcă de moarte, mă epuiza.
    Au mai rămas totuşi nişte urme. Abia după mai multe Sfinte Liturghii problema mi-a trecut definitiv, nct chiar nici nu-mi mai aminteam de starea respectivă, revenisem la normal complet.

  7. #7
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    67.540
    Părinte Ioanichie, Acatistele acestea făcute de părintele Ghelasie mpreună cu părintele Valerian mi se par extraordinare. M-au ajutat foarte mult. Te ajută să rezolvi probleme de viaţă, să intri n starea aceea de duhovnicie, să fii un adevărat iubitor de Dumnezeu, fără să intenţionezi să fii tu cineva, fără să forţezi. Părintele Ghelasie spunea că acatistele sunt o pregătire pentru rugăciunea inimii.

  8. #8
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    67.540
    Trebuie sa facem rost de acatistele Sfantului Ghelasie.

  9. #9
    Administrator Avatarul lui admin
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.009
    Arhimandritul Ioanichie Popescu.noul staret al Manastirea Frasinei









  10. #10
    Administrator Avatarul lui admin
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.009

    Avva Ioanichie de la Frăsinei

    „Calinic cu mila lui Dumnezeu, episcop al Rmnicului Noul‑Severin. Acest sfnt locaş s‑a zidit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă prin parte femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori aicelea, de aceea sub grea legătură s‑a oprit ca de la acest loc să nu mai treacă nainte sub nici un chip parte femeiască. Iar cele ce vor ndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să fie asupra lor precum: sărăcia, grbovia şi tot felul de pedepse. Şi iarăşi cele ce vor păzi această hotărre să ia blagosvlovenia lui Dumnezeu şi smereniei noastre şi să vie asupra lor tot fericitul bine. Amin. Calinic, Episcopul Rmnicului Noul‑Severin. 1867‑ian.‑17.” (Legătura de blestem a Sfntului Calinic de la Cernica)
    Părintele Ioanichie Popescu, duhovnicul de la Frăsinei care are deja 81 de ani petrecuţi n viaţa aceasta, din care „opt ani, cinci luni şi şase zile” i‑a trăit n temniţele comuniste ca „duşman al ornduirii de clasă” (mpreună cu un bun prieten pe care şi‑ar dori să‑l revadă, Părintele Rafail, care aspru se nevoieşte n schitul athonit Lacu), este ieromonahul care coboară cel mai des la „biserica de jos”, ca să se roage pentru păcatele celor ce nu pot urca mai sus, la mnăstire, opriţi fiind de legătura de blestem a Sfntului Calinic. Călugăr cu inimă bună şi suflet curat, el este aidoma unui „copil cu barbă” (după cum bine l‑a descris Alina Avram), ntru care Dumnezeu petrece, pentru că şi el ntru dragoste şi‑a petrecut toată viaţa.
    Eu l‑am cunoscut – ntructva – atunci cnd Părintele Agatanghel mi‑a povestit despre asprimea nevoinţelor sale şi m‑a ndrumat către el ca să‑l ajute pe un prieten ce căzuse n deznădejde după ce soţia – pe care o iubea foarte mult şi alături de care trăise 32 de ani – l părăsise de cteva luni, plecnd n ţinutul Albionului. Mă aşteptam ca părintele să fie ostenit după privegherea de noapte şi Liturghie, dar, spre surprinderea mea, el a fost chiar foarte bucuros să‑l ajute pe necăjitul om ce avusese şi gnduri de suicid din pricina deznădejdii. „Hai să‑l spovedim mai nti – a zis părintele –, şi pe urmă mai vedem ce‑i de făcut.” Aşa o spovedanie i‑a făcut că i‑a oblojit sufletul şi petrecndu‑l, n uşa bisericii i‑a mai spus o dată: „Să nu uiţi să citeşti cte o catismă din Psaltire n fiecare zi şi ea se va ntoarce! Să fii sigur de asta!” Prietenul meu a plecat apoi să lucreze ntr‑o ţară mediteraneană şi mă mai suna din cnd n cnd să mă ntrebe despre nţelesul unor versete din Psalmi, căci zicea: „Dacă nu nţeleg ce citesc nu pot să mă rog şi nu vreau să fac totul de mntuială!” Odată, după vreo trei săptămni, m‑a sunat iar, şi eu am nceput să‑i spun interpretarea Sfntului Ioan Hrisostom la un verset dintr‑un psalm. După ce m‑a ascultat atent mi‑a spus: „Uite, acum ţi‑o dau pe soţia mea la telefon!”…
    Părinte, am venit să vă mulţumesc n numele prietenului meu pe care l‑aţi ajutat să‑şi regăsească soţia!
    Dar eu nu mai ţin minte despre cine‑i vorba!
    Doamna care‑l părăsise după 32 de ani de căsnicie!
    Aa! A ntors‑o Dumnezeu?
    Da, părinte. Şi omul acela vă trimite toate gndurile lui bune şi mi‑a zis c‑o să mai vină negreşit pe la sfinţia voastră cnd se‑ntoarce acasă. Acum aş vrea să vă cer şi eu un sfat, dacă‑mi ngăduiţi. Părinte, am avut un tnăr care mi‑a spus la şcoală cam aşa ceva: „Domnule profesor, eu ştiu că există Dumnezeu şi nu‑I neg existenţa şi puterea, dar pe mine să mă lase n pace, pentru că nu eu I‑am cerut să mă aducă la existenţă!” Sincer, pe mine m‑a pus n ncurcătură pe moment, dar pe urmă am făcut o analogie cu tatăl său şi i‑am spus că e ca şi cum n‑ar mai vrea să ştie de el. Sfinţia ta ce părere ai?
    Asta e mndrie draconică! Nu L‑am pus să m‑aducă la viaţă! Ce perfidie! Păi a vorbit cel cu coarne prin gura băiatului acela! nţelegi?! n loc să te bucuri tu că te‑a adus din dragoste Dumnezeu la viaţa asta şi, după aceea, la una mult mai fericită (pe care nici măcar nu poţi s‑o gndeşti şi pentru care nici măcar nu avem cuvinte care s‑o descrie)… Lucrul ăsta este ca să te ntristezi şi asta este de la vrăjmaşul diavol. Dar ideile astea nu pot să apară dect acolo unde nu este dragoste.
    Eu am insistat să meargă la spovedanie…
    Aici ar trebui vorbit şi cu părinţii lui…
    De obicei, părinte, cu părinţii e şi mai greu…
    Dacă nu, atunci trebuie cte o catismă de la Psaltire şi rugăciune pentru el: Doamne, ai milă şi de tnărul acesta, şi ştii ce? Dacă el nu este ndrăcit, poţi să‑l aduci iarăşi la starea lui dinti şi să‑l faci blnd şi smerit. Dacă‑l lasă „Nichipercea”. Că Nichipercea i promite toate desfătările aici, pe pămnt, dar după aceea… eşti al lui! Şi pe urmă l duce din deznădejde n deznădejde pnă la spnzurătoare. Pnă ngăduie Dumnezeu să‑l nfricoşeze satana mai e cale de ntoarcere, dar după aceea… vai, vai!
    Părinte, am citit acum 11 ani o mărturie cutremurătoare a unei femei despre legămntul Sfntului Calinic. [Mihaela Marinescu din Rmnicu Vlcea povestea despre sora ei mai mică – care „era cam nesupusă” – şi cu care a fost la „biserica de jos” a Frăsineiului ca să participe (musai!) la o exorcizare a unei cunoştinţe. „A fost ceva nfiorător… Soră‑mea nu credea nimic. Susţinea că femeia se preface… şi că toate astea sunt prostii menite să sperie oamenii. Şi, ca să ne demonstreze că nu se teme, a plecat singură pe drumul către mnăstire. Noi am crezut ca ne păcăleşte, că doar se preface. Cnd totuşi am văzut că nu mai apare, a plecat tata după ea. A găsit‑o aşezată pe jos, sprijinită de poarta mnăstirii. Privea n gol şi plngea. Am adus‑o acasă şi şi‑a revenit un timp… Pe urmă… au nceput coşmarurile. Se trezea peste noapte urlnd, acoperită de sudori reci. Prima criză de epilepsie a avut‑o pe stradă, din senin. Au dus‑o pe braţe acasă. Apoi crizele s‑au ndesit. Mama n‑a mai trăit mult. Lumea spune că a murit de inimă rea, din cauza soră‑mii. Eu nu ştiu ce să cred. Sora mea trăieşte, dar e foarte bolnavă. Are zile cnd nici nu ne recunoaşte. Am umblat cu ea şi pe la medici şi pe la preoţi. Dacă mă ntrebaţi pe mine, nici o femeie nu trebuie să calce legămntul.” (www.jurnalul.ro, 13 martie 2004, autori Oana Costea şi Ştefan Ribinski)]
    Am auzit că şi duminica trecută o femeie a călcat blestemul Sfntului Calinic şi a urcat cu bicicleta mai sus, către mnăstire, iar la napoiere s‑a izbit de o stncă şi a murit. Ştiţi ceva despre ntmplarea asta?
    Nu ştiu despre asta nimic precis. Am auzit că era cineva din Gura Văii – adică cum treci de Muereasca urmează comuna Gura Văii. Era cu bărbatu‑său şi – zice Poliţia – că ea ar fi rămas fără frne la bicicletă…
    Şi au murit amndoi?
    Nu. Doar ea, că numai ea a rămas fără frne la bicicletă. Au mers fiecare cu bicicleta lui. Eu nu i‑am văzut şi nu ştiu dacă au fost pnă sus sau nu. Aşa zic oamenii.
    Ştiu că Sfntul Calinic a izbăvit de duhuri necurate o fată care a nesocotit legătura lui şi a intrat cu oile pe pămnturile mnăstirii. Dar aţi mai avut şi Dvs. cazuri dintr‑acestea, cnd femeile au ncălcat voit blestemul sfntului, nu?
    Da. n 1959. Atunci, n anii ’60, au făcut drumurile pentru exploatarea pădurile acestea. Atuncea zice că inginerii aceia au făcut un memoriu către Sfntul Sinod, să le dea voie să exploateze pădurile de aici. Patriarhia le‑a dat ncuviinţare, cu condiţia să nu intre femeile n Frăsinei. Alţii spun că le‑ar fi dat voie chiar şi să intre pe teritoriul mnăstirii, dar numai pnă la ora cinci după‑amiaza! Aici, n Muereasca, era un cetăţean care era şi funcţionar – casier, pare‑mi‑se –, care avea o fată la liceu n ultimul an şi a luat‑o cu el la ncărcat lemne, n pădure, aici la Frăsinei. Au ncărcat maşina cu lemne, au călcat legămntul, iar la ntoarcere – după ce a trecut cu bine de toate curbele periculoase din pădure – aproape de ultima staţie de autobuz… n‑a mai mers camionul. S‑au dat jos – n cabină a rămas doar fata (erau trei năuntru) – să vadă ce are maşina şi, n timpul acesta, camionul a pornit‑o singur, pe loc drept..
    Aha! Deci ilogic…
    Da. Şi singur s‑a şi răsturnat peste fată şi a omort‑o.
    Extraordinar!
    A venit Procuratura… au anchetat. Nimic. Nici o explicaţie. Nici măcar o explozie de cauciuc n‑a avut. Pe urmă, ca la un an, i‑au spus şi oamenii că nu trebuia să treacă peste blestemul sfntului. Era nsă prea trziu… Dar ea ntr‑adevăr a fost şi chiar a vizitat mnăstirea. Zice că era mbrăcată n straie bărbăteşti.
    Părinte, şi acum doi ani s‑a mai ntmplat una ca asta cu mama Monicăi Gabor: Veronica Bulai. Deşi erau 17 persoane n pelerinaj, doar ei i‑a căzut o piatră de vreo şapte kilograme n cap şi a murit pe Cheile Olteţului, la cţiva metri de peştera Polovragi. Cu o zi nainte a nesocotit avatonul de la Frăsinei şi a urcat pnă mai sus, pe deal, către mnăstire, de unde au ntors‑o oamenii care au ţipat la ea.
    Am auzit şi eu, dar asta s‑a ntmplat doar dacă a călcat intenţionat dincolo de hotarul sfntului.
    Cred că intenţionat, părinte: spun oamenii cu care a fost n pelerinaj că ar fi zis că ea „e catolică” şi din pricina asta „nu se prinde blestemul de ea”.
    Ăsta e dracul mndriei care a mpins‑o să nesocotească legămntul Sfntului Calinic! Dar lucrurile nu stau aşa! Pentru că totuşi Sfntul Calinic e sfnt, nu e om de rnd! A fost canonizat de Biserică. Şi ce leagă sfinţii… mi povestea Părintele Lavrentie (Şovre, 1923‑2002) că nainte de a face biserica de jos, un doctor tnăr, pnă‑n treizeci şi ceva de ani, de la Olăneşti a intrat cu mai multe femei tinere n mnăstire. Acelea i‑au spus că nu vor să meargă pe acolo fiindcă n‑au voie, el nsă a insistat să se plimbe pe acolo. Călugării erau pe la ascultări, pe lngă cimitir, n livadă. El cu fetele tot pe acolo, printre monahi. „Dar nu ştii că nu au voie femeile aici sus, la mnăstire?”, l‑au ntrebat călugării. „Ba da, dar acuma ce să facem? Păcatul meu să fie!”, le‑a răspuns medicul. Monahii şi‑au dat seama că nu ştie ce vorbeşte, dar n‑au mai zis nimic şi i‑au lăsat n pace. S‑au mai plimbat ei ncoace şi ncolo ceva vreme, că biserica era oricum ncuiată, apoi au plecat. n aceeaşi seară, i s‑a făcut rău doctorului din senin; a doua şi a treia zi şi mai rău. Şi‑a dat seama atunci că de la blestemul Sfntului Calinic i se trage boala, dar era prea trziu: a murit n trei zile, fără să fie diagnosticat ca suferind de ceva! Femeile n‑au avut nimic – ele n‑au voit să ncalce avatonul –, doctorul nsă chiar a cerut ca „păcatul lui să fie!” Dacă s‑ar fi căit şi ar fi făcut pocăinţă, putea să vină la noi la mnăstire şi cerea dezlegare de păcat, se rugau părinţii pentru el şi scăpa de blestem. A fost aşa un caz, cnd o femeie din Bucureşti a călcat legămntul şi a urcat mai sus ca să caute un binoclu uitat de soţul ei. Pe urmă femeia s‑a mbolnăvit, dar şi‑a dat seama de unde i se trage necazul şi i‑a scris părintelui stareţ (Părintele Neonil Ştefan) cerndu‑i iertare. Părintele Neonil a ndrumat‑o către Mnăstirea Cernica, unde un duhovnic a dezlegat‑o de blestemul Sfntului Calinic.
    Dar biserica de jos cnd a fost făcută?
    După război. Prin ’44. Aici era o cruce şi stlpul Sfntului Calinic – piatra pe care a scris legămntul – şi Părintele
    Pahomie…

    Părintele Pahomie care e acum n Athos, pe Valea Aydinului?
    Nuuu. Mai bătrn. El a murit prin ’74. Părintelui acesta i s‑a făcut milă de un om care avea o copilă care era surdă, mută şi paralizată. Şi‑a zis el către alţi părinţi să‑i facă masluri fetei, ca să‑l ajute pe omul acela. Şi veneau la crucea aceea, la stlpul Sfntului Calinic, şi‑i făceau Maslul. Voia Părintele Pahomie să‑i facă patruzeci de masluri, dar la al cincisprezecelea, dintr‑o dată, fata a zvcnit n braţele mamei, s‑a dat jos şi a şi strigat!
    Extraordinar!
    Da. Aşa a fost. I‑a dispărut şi paralizia şi n‑a mai fost oloagă fata de atunci!
    Deci de la vindecarea asta s‑au gndit părinţii să facă biserică aici, jos, nu?
    Da. După aceea a nceput să vină lumea pentru masluri şi vindecări şi părinţii s‑au gndit să ridice aici, lngă blestemul Sfntului Calinic, o biserică şi un aşezămnt unde să poată nnopta şi femeile. Drept i că şi pe femei le apuca frica cnd vedeau crucea de lemn pusă n locul unde a murit fata aceea strivită de camion şi n‑au mai prea cutezat să treacă de stlpul Sfntului Calinic.
    Legătură sfntă! Dar ia spuneţi‑mi, vă rog, părinte, cum de i‑aţi dat să facă cinci metanii mari zilnic omului aceluia care a venit n două crje la sfinţia voastră?
    Drept să spun, nu ştiu ce mi‑a venit atunci…
    Păi da, că doar „Duhul suflă unde vrea”…
    Zic: „Te duci şi ncepi şi faci metanii. Pnă la trei metanii pe zi la‑nceput, pe urmă faci patru, ş‑apoi cinci metanii mari n fiecare zi.” „Cum să fac trei metanii mari, părinte, că eu nu pot să fac măcar una?! Nici nu pot să mă las jos!”, mi‑a zis el.
    Cred că era stupefiat, săracu’!
    „Ei! Te sileşti şi ntr‑o oră faci aşa, ncet, una”, i zic eu. A stat el şi s‑a gndit şi pnă la urmă l‑am ajutat şi a făcut o metanie. Pe urmă mai una… şi tot aşa: dăi, dăi, şi le‑a făcut. Zic: „Vezi! Te ajută Dumnezeu şi‑o să le poţi face! Să te ţii de canonul ăsta şi‑o să‑ţi fie bine.” Pe urmă a venit la spovedanie – după vreun an; eu nu l‑am mai cunoscut, dar el zice: „Părinte, eu sunt cel care‑am venit acu’ un an la sfinţia voastră n crje şi mi‑aţi dat canon să fac cte cinci metanii mari n fiecare zi! M‑a ajutat Dumnezeu şi m‑am făcut bine, lucrez iarăşi toate cele şi acum fac patru sute de metanii mari n fiecare zi!” „Ct, mă?, m‑am speriat eu. „Patru sute, părinte!” „Pfoa! Doar n‑ai schima mare, omule! Şi le mai faci şi de‑acu’ ncolo?” „Părinte, le mai fac! n fiecare zi le fac, că mi‑e frică să nu mă‑ntoarcă boala!” „Ei! Lipeşte‑te de Biserică şi poţi să faci şi mai puţine: cincizeci – o sută pe zi şi‑o să fie bine.” Le face, săracu’, şi‑acu, că vine mereu şi se spovedeşte…
    Asta e minune, părinte!
    Eei! Face Dumnezeu minuni pentru credinţa omului. Era o doamnă din Bucureşti care a venit la mine şi s‑a spovedit pentru că mergea la o operaţie de histerectomie totală fiindcă avea cancer la organele genitale. Şi ce‑mi vine mie n gnd să‑i spun să nu se mai opereze, ci să facă canonul care i‑l dau eu, că Dumnezeu poate s‑o vindece dacă are credinţă. Vine la o săptămnă şi ceva. Plngea. Eu n‑am cunoscut‑o şi mă gndeam că i‑a murit cineva. Zic: „Dacă ţi‑a murit cineva drag… asta este. Toţi ne ducem. Rnd pe rnd.” Zice: „Nu, părinte. Nu mă mai cunoaşteţi?” „Nu. Nu‑mi aduc aminte de tine.” Zice: „Eu sunt femeia aceea din Bucureşti, bolnavă de cancer, care urma să se opereze…” „Da, mi‑aduc aminte acum.” „Am ţinut canonul pe care mi l‑aţi dat şi cnd m‑am dus la control la spital, doctorii m‑au găsit sănătoasă! Nu mai am cancer! De‑asta am venit: ca să vă mulţumesc.” „Lui Dumnezeu trebuie să‑I, mulţumeşti că El te‑a făcut bine. Eu doar ţi‑am dat binecuvntare să faci ce spune El!”
    Şi uite‑aşa fac – Dumnezeu mpreună cu Părintele Ioanichie – minuni la Frăsinei pentru tot sufletul necăjit şi năpăstuit de potrivnicul vrăjmaş al celor bune…
    Interviu realizat de George CRASNEAN
    http://www.lumeacredintei.com/…/avva-ioanichie-de-la-frasi…/



Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •