„Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate” de Konrad Lorenz





În unul dintre interviurile date, Umberto Eco deținătorul unei biblioteci personale de 30.000 de cărți, a fost întrebat care a fost cartea cu impact major asupra vieții sale. Răspunsul a fost concis:

„Dacă de-a lungul întregii mele vieți o singură carte dintre toate m-ar fi influențat cel mai mult, aș fi un idiot, ca atâția care răspund la o astfel de întrebare. Au existat cărți hotărâtoare pentru mine la 20 de ani, altele la 30 și aștept cu nerăbdare cartea care mă va tulbura la 100 de ani.”

Spusele lui Eco au fost primul lucru pe care mi l-am amintit când am închis cartea lui Konrad Lorenz. Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, apărută în frumoasa colecție a Editurii Humanitas, 12 cărți despre lumea în care trăim, poate purta eticheta de „hotărâtoare”. Scrisă în același an în care i s-a decernat Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate nu este decât punerea pe foaie a unei predici radiodifuzate anterior, cu mici schimbări și revizuiri, fiind catalogată de autorul însuși drept o „ieremiadă, un îndemn spre pocăință și schimbare adresat întregii omeniri (…)” fără a purta,însă, amprenta unei diatribe. Parafrazând cele 8 patimi sau opt „gânduri rele” ale lui Evangrie Ponticul, Lorenz formulează varianta proprie de păcate capitale într-o cheie lucidă lipsită de eclectism fatalist.„Ar fi o aroganță să credem că ceea ce noi înșine știm cu certitudine nu poate fi făcut și pe înțelesul celor mai mulți oameni. Tot ce am scris în această carte e mult mai ușor de înțeles decât, să zicem, calculul integral și diferențial, pe care orice elev de liceu trebuie să învețe.”Probabil că aceasta este cauza adoptării unui stil accesibil de exprimare, formă de articulare semi-filosofică, diferită de cea utilizată în mod uzual. Este interesantă analogia pe care o face, cea dintre umanitatea modernă și specia Argusianus Argus L, specie care și-a modificat în decursul evoluției tipul de prelungire a penajului, masculul devenind atractiv pentru femelă, dar incapabil de zbor și, astfel, vulnerabil la dispariție. În Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate Konrad Lorenz arată riscurile desensibilizării sociale și morale, ale indiferenței față de mediu, pericolul prevalenței destinului individual asupra conceptului de sistem și devenirii istorice ca specie în condițiile unei conjuncturi anemice d.p.d.v. valoric. Așadar, care va fi traseul nostru ca specie „păcătoasă”? Vom supraviețui?

„Orice pericol își pierde considerabil din capacitatea de a ne îngrozi, dacă îi sunt cunoscute cauzele.”

Așadar, de ce ne facem vinovați în fața evoluției?Suprapopularea„Cu siguranță că aglomerarea unor mase umane în marile orașe moderne este în mare măsură vinovată de incapacitatea noastră de a mai percepe chipul aproapelui nostru în fantasmagoria chipurilor mereu schimbătoare ce se tot suprapun și estompează. Dragostea față de aproapele nostru e într-atat de diluată de mulțimea celor ce ne sunt apropiați, prea apropiați, încât urmele ei abia dacă se mai zăresc.” Suntem desensibilizați prin down-reglare de apropierea excesivă, de prezența continuă a semenilor în spațiul imediat, lipsindu-ne de luxul singurătății devenim mai agresivi și mai străini unii față de alții; pentru că nu suntem concepuți să interacționăm agreabil cu un număr mare de oameni ne protejăm prin excludere.Pustiirea spațiului vitalProcesul de contaminare a Pământului cu oameni nu cunoaște bariere. Efuziunea decurge asemenea unui cancer în fază terminală, asemănarea dintre acest proces și histologia țesutului anormal este izbitoare.

„Privită în mod obiectiv și transpusă din categoria estetică în cea a numărabilului, această diferență se bazează în principal pe o pierdere de informație. Celula unei tumori maligne se deosebește de o celulă a unui organism sănătos în primul rând prin faptul că ea a pierdut acea informație genetică de care are nevoie pentru a-și îndeplini rolul de verigă utilă în cadrul comunității de interese a organismului.”

Omul civilizat extras din mediu natural se abrutizează, se înstrăinează și pierde capacitatea de contemplare. Suferă atrofierea simțurilor estetice și etice, generând fisuri în condiția umană.Întrecerea cu sine însuși

„Trebuie să ne întrebăm ce anume provoacă omenirii de azi daune sufletești mai mari: lăcomia orbitoare de bani sau graba extenuantă.”

Calitatea esențială a unei ființe este capacitatea ei de reflecție. Omul în evoluția sa de la curiozitatea cu privire la explorarea mediului a ajuns la cercetarea propriei persoane.

„E imposibil ca o ființă care încă nu are cunoștință de existența propriului său sine să dezvolte o gândire conceptuală, un limbaj alcătuit din cuvinte, conștiință și morală responsabilă. O ființă ce încetează să mai reflecteze e în pericol să piardă toate aceste însușiri și capacități specific umane.”

În același stil epistemologic de scriere, K.Lorenz abordează și celelalte păcate capitale: moartea termică a simțurilor, decăderea genetică, sfărâmarea tradiției, receptivitatea la îndoctrinare și armele nucleare.Golirea omului de însușirile care îi definesc esența, va duce, vorba lui C. Noica, la carența ființei în om. Falsificarea valorilor duce la falsificarea ființei, la degenerare ontologică. Intoleranța la neplăcere, vânarea satisfacției imediate ne lipsește de scânteia divină a bucuriei obținute după un efort îndelungat. Rupându-ne de tradițiile ancestrale prin pseudodemocrație și pseudopsihologie, tentați de „neofilie” riscăm să ne pierdem identitatea, simțul moral și social, să pierdem claritatea de sistem. Lorenz a intuit apariția generațiilor infantile, incapabile să își asume anumite responsabilități și continuitatea, așa-zisele generații Peter Pan. Toate aceste deformări psihologice care ne duc cu gândul laMinunata lume nouă nu pot să treacă fără să ne modeleze negativ, evoluția făcând o „glumă” pe seama noastră așa cum a făcut cu fazanul Argus. Aceste opt procese aflate într-o relație de interdependență vor conduce la dezumanizare, la dereglări ireversibile care ne vor amenința cu prognoza dispariției omului ca specie. Paginile parcurse nu pot fi tratate cu indiferență, Lorenz într-adevăr te poate marca prin luciditatea și complexitatea cu care tratează subiectul în doar o sută de pagini. G. Liiceanu spune pe copertă căcele 12 titluri alese printre care și lucrarea de față

„(…)răspund obligației morale de a înțelege lumea curățind în prealabil mintea care judecă de prejudecățile ei, dar deopotrivă de patimile sufletului și de trufiile eului (…)”,

de aceea unicul lucru ce ne rămâne e să sperăm că autorul va intra în istorie doar în calitatea sa de om de știință și nu de profet.„Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate” de Konrad Lorenz



SURSA:http://bookhub.ro/cele-opt-pacate-ca...tcM-8.facebook