Romania 2050 – Tara Inventatorilor
(Avem multe inventii care trebuie sa fie valorificate si inventatori care trebuie sprijiniti.
Trebuie create Institute de cercetare care sa pastreze, readuca in tara specialistii romani si sa motiveze specialistii straini sa vina in Romania, si mai ales sa canalizeze tinerii talentati spre cercetare.
Acasa / ȘTIINȚĂ / Geniala invenţie a unui român care inca nu poate fi explicata si este aproape uitată de zeci de ani – VIDEO
GENIALA INVENŢIE A UNUI ROMÂN CARE INCA NU POATE FI EXPLICATA SI ESTE APROAPE UITATĂ DE ZECI DE ANI – VIDEO
/
IN ȘTIINȚĂ , ȘTIRI
Comoara dintr-un seif blindat. Omul de stiinta roman Nicolae Vasilescu Karpen a descoperit ceva ce pare ca nu poate fi explicat. Pila Karpen este invenţia care pare definitiv uitată, pierdută, îngropată.
Pila Karpen, numită și pila K (mai rar pila VK), denumită de autorul ei pila termoelectrică cu temperatură uniformă, este o pilă electrică inventată de Nicolae Vasilescu-Karpen A fost brevetată în 1924 și realizată în 1950.
Ea se află expusă la Muzeul Național Tehnic „Prof.ing. Dimitrie Leonida” din București si funcţionează fără întrerupere de 70 de ani.
Pretioasa descoperire stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directoarei muzeului. Poliţia a interzis conducerii muzeului să o expună fără masuri de securitate excepţională. Dar muzeul nu are bani pentru aşa ceva si de aceea o ţine închisă în seif.
Nepoţii inventatorului au fost la muzeu, recent, şi au exprimat intenţia de a construi la Politehnica din Bucureşti o copie fidelă a prototipului realizat în 1950, pentru a studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.
Inedita „baterie” creată acum 70 de ani încă mai produce curent cu tensiune constantă de 1 volt, unii dintre specialiştii care au analizat invenţia de-a lungul timpului au afirmat, siguri pe ei, că pila nu poate exista, pentru că pune sub semnul întrebării principiul al doilea al termodinamicii. Numai că ea EXISTA !
Acest principiu precizează condițiile în care are loc transformarea energiei termice în energie mecanică şi are un caracter calitativ, aratând sensul în care se produc spontan transformările, fără să se refere la cantitățile de energie schimbate; este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie, conform căruia transformările spontane de energie se realizează de la potențialul mai înalt spre potențialul mai scăzut.
Există şi oameni de ştiinţă care au concluzionat că pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant.
„Pila” a fost brevetată în 1922. Pentru oamenii de ştiinţă de astăzi este de neînţeles cum a fost posibil ca un om de o rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost Karpen, să se apuce de o asemenea „nebunie”.
Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care trebuie construit. Vasilescu Karpen susţine în aceasta lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.
După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect.
Prototipul a fost gata în 1950. Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care pun în miscare un minimotor galvanometric.
Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă.
Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât circuitul este deschis.
Motorul şi paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Astazi nu mai este nevoie de aşa ceva, deoarece există aparate de măsură şi control performante. Ieşit din comun este faptul că o pila electrică (generator electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai mult de 5 ani, maximum 10 în cazul celor mai performante. După care se poate arunca, deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt, o pilă electrica nouă. Generatorul electric al fizicianului român s-a încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la construire.
Măsurătorile făcute recent la bornele pilei indicau un curent electric cu o tensiune de valoarea celei calculate de inventator, lucru inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă.
Pentru a intra un pic în detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de ceea ce se învaţă la fizică în clasa a VIII-a, „Pila lui Karpen” are un electrod din aur, altul din platină, iar electrolitul, lichidul în care sunt imersaţi cei doi electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicată.
Materialele din care este construita pila reprezintă doar un aspect al problemei. Conform calculelor lui Karpen, s-ar putea construi un aparat similar, de gabarit – respectând exact proporţiile celui existent – care să dezvolte o energie mult mai mare.
Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă spaţială care să călătorească în Cosmos, de pildă.
Pentru aplicarea invenţiei trebuie făcut însă un studiu preliminar de fezabilitate. Or, aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât despre minunea lui Karpen nu ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate.
Au fost câteva comunicari ştiintifice la Paris, Bucureşti şi Bologna, în care s-a prezentat pe larg invenţia. Profesorului Ionel Solomon, preşedintele Societăţii Franceze de Fizică în perioada 1973-1974, a exprimat chiar convingerea că, la jumătate de secol după inventarea ei, oamenii s-au folosit de Pila Karpen pentru a ajunge pe Lună.
În deceniile trecute, mecanismul minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din Braşov şi Politehnica din Bucureşti.
Nepoţii lui Karpen au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru a găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice, ţinând cont şi de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale obiectului sunt tot la muzeul „Leonida”.
Această copie va fi folosită pentru a construi un aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de energie – adică să producă curent electric gratuit.
O posibilă sursă inepuizabilă de energie aşteaptă încă intrarea în producţie de masă, dar cine ştie din ce cauze aceasta nu se întâmplă…
Nicolae VASILESCU-KARPEN – om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român
S-a născut la Craiova la 22 decembrie 1870 si a decedat in data de 2 martie 1964,in Bucureşti, la vârsta de 94 de ani.
După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod strălucit, ca şef de promotie în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.
Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Şcolii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 – şi, paralel, pe cele ale Universităţii, al cărei licenţiat în ştiinte fizice va deveni în anul 1902.
Rămâne în continuare în capitala Franţei pentru a-şi face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, obţine titlul de doctor cu teza: Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement.
Apreciat pentru realele sale însuşiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactică unanim apreciată de tinerii săi studenţi.
Se reîntoarce în patrie (1905).
În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă.
S-a numărat printre cei care au adus o valoroasă şi incontestabilă contribuţie la realizarea complexelor mijloace tehnice în măsură să asigure transportul omului pe Lună.
După aprecierea profesorului I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică – Vasilescu-Karpen „a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorita ei”.
A desfăşurat o amplă activitate de cercetări originale în domeniul elasticităţii, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizică-chimie, electrochimie şi pile electrice.
A efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914).
A scris sau a aparticipat la proiecte de centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanţa).
A scris numeroase tratate printre care se remarca:
– 1904 – Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement
– 1925 – Manual de electrotehnică generală
– 1942 – Electricitate
– 1957 – Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică
VIDEO:
Liceeni cu idei geniale: EKG-ul portabil, aplicația care previne accidentele feroviare și robotul care manevrează substanțe periculoase
Timpul petrecut în faţa computerului NU dăunează grav sănătăţii, dacă ştii cum să îl valorifici. Ba chiar ar putea salva vieţi! Asta şi-au propus elevii unui liceu de informatică din Bucureşti, care transformă linii de cod în aplicaţii revoluţionare. Cum funcţionează EKG-ul portabil sau aplicaţia care detectează scurgerile de gaze, aflăm chiar de la ei!
Horia, Ricardo, Mihnea, Dimitrie şi Bogdan stau toată ziua în faţa computerului, dar nu ca să se joace sau să dea like-uri pe reţelele de socializare. Sunt un fel de magicieni, care transformă linii de cod în proiecte revoluţionare.
Aplicaţia care previne accidentele feroviare
„În momentul în care bariera este închisă, deci s-a detectat trenul, atunci ne avertizează prin radioul maşinii şi prin telefon”, spune Bogdan Minea, cel care a dezvoltat aplicația.
Sistemul barierelor inteligente este invenţia lui Bogdan. Aceasta blochează toate frecvenţele radio sau aplicaţiile de pe telefon, în apropierea unei treceri de cale ferată. L-au inspirat ambulanţele americane, care fluidizează traficul printr-o tehnologie asemănătoare.
„În momentul în care este nevoie de avertizare, ne întrerupe din activitatea noastră, de exemplu dat mesaje, pentru cinci secunde să fim atenţi în faţă. (...) Este un sistem de protecție atât pentru pasagerii unei mașini și pentru un șofer auto, cât și pentru pietonii care se apropie de o trecere la nivel cu calea ferată. Sunt niște locuri periculoase de pe traseul nostru și cred că ar fi un strat în plus de siguranță”, spune Bogdan.
EKG-ul portabil care trimite SMS în caz de atac de cord
Horia este un adolescent atipic pentru vremurile în care trăim. Este pasionat în acelaşi timp de actorie şi de informatică. În timpul liber, meştereşte în clubul de robotică al liceului şi face voluntariat la Crucea Roşie. Tot acolo i-a venit ideea invenţiei „Save a Loved One Belt”, adică centura care ar putea salva viaţa unei persoane dragi. Pe scurt, un EKG portabil.
Horia Zaharia: Am văzut câţi oameni nu ştiu să acorde primul ajutor şi atunci mi-am dat seama că ar trebui să facem orice ca serviciile de ambulanţă să ajungă mai repede la persoanele care au nevoie. În cazul în care simte un atac de cord, va transmite un mesaj de urgenţă către o persoană pe care am desemnat-o înainte. M-am gândit la mai multe ugrade-uri când cineva trimite un SMS cu un număr de telefon cu un anumit cod el să primească un feedback în timp real pentru că pe un EKG se pot vedea atacurile de cord chiar cu ore înainte, am citit. Deci, ar putea salva vieţi cu o rată de succes destul de mare.
HomeKitSmart este o aplicaţie care transformă orice casă într-una inteligentă
Invenţiile se nasc după ore, la clubul de robotică. Se întâmplă ca micii ingineri să greşească sau să ardă Circuite, dar o iau de la capăt. Este cazul lui Mihnea şi al lui Dimitrie, care au inventat o aplicaţie pentru o casă inteligentă.
Mihnea Visoiu: Trebuie să nu-ţi fie frică să greşeşti, mai ales la început conectam numai în locurile unde nu trebuia şi mereu ardeam ceva.
Dimitrie Costache: Şi, în acelaşi timp, ai nevoie şi de răbdare.
Robotul care poate manevra substanţe periculoase în locul oamenilor
Ricardo este în clasa a cincea, iar roboţii sunt pasiunea lui. Nu cei de jucărie, ci aceia pe care îi construieşte chiar el.
Ricardo Olaru: Am pornit de la ideea de a mă ajuta când sunt bolnav la pat şi apoi am pornit la scară largă şi anume să salveze oameni dintr-o încăpere incendiată, la manevrarea substanţelor chimice.
Robotica şi informatica. Două domenii pe care mulţi le aşează pe acelaşi raft cu chineza. Nu şi puştii care cuceresc concursurile de profil. Pentru ei, limbajul de cod este adevăratul abecedar.
Ricardo Olaru: Mai întâi trebuie să înveţi cel mai important punct, acela de a programa, şi apoi vine ceva mai uşor, cablarea pieselor.
Bogdan Minea: Am învățat să scriu și să citesc pe tastatura calculatorului și mereu am fost foarte interesat de cum funcționează ceea ce folosim de fapt.
Mihnea Visoiu: Din nişte lucruri atât de simple ca un buton poţi să faci lucruri uimitoare. Dacă staţi şi vă ganditi, totul este pur şi simplu oprit sau pornit. Un 1 sau un 0.
Horia Zaharia: Informatica are ramuri în absolut orice.
Dimitrie Costache: În mod sigur, programarea va deveni ca engleza, o limba universală pe care toată lumea va şti în viitor să o folosească.
Invenţii ca ale lui Ricardo, Mihnea sau Bogdan rămân, într-un sistem de educaţie bolnav, doar la stadiul de proiect. Iar copiii care ar putea construi viitorul României aleg să îşi transforme visele în realitate peste hotare.
Horia Zaharia: Consider că afară este un mediu mult mai propice pentru a lucra şi pentru a folosi noutăţile din domeniu. Pe când în ţară aparatura lipseşte, uneori profesorii sunt dezinteresaţi şi trebuie să te zbaţi prea mult singur ca să reuşeşti.
https://www.digi24.ro/stiri/actualit...culoase-889128
Prof. Ioan Stoia, vânătorul de genii
De Raluca Buduşan
19 Mai 2017
6 Minute De Lectura
„Visul începe cu un profesor care crede în tine, trage de tine şi te împinge la un nivel superior, înţepându-te uneori cu un băţ ascuţit numit adevăr”, spunea jurnalistul american Dan Rather. Se pliază perfect misiunii pe care o am în această săptămână. Aceea de a-l prezenta pe Ioan Stoia, profesorul care a crezut în Radu Căpriță și Alin Herțoiu, cel care îi sprijină pe băieți și care îi va însoți în Brazilia, la „Milselt Expo Science 2017”, una dintre cele mai mari și importante competiții de știință din lume. Vor ajunge acolo numai dacă, împreună, reușim să strângem pentru ei, până la începutul lunii august, suma de 7.000 de euro. Banii înseamnă deplasarea echipei, înscrierea la concurs și cazarea pe perioada acestuia. Toate cheltuielile vor fi transparente. Competiția nu face parte din calendarul aprobat de Ministerul Educației și nu poate fi finanțată de nicio instituție a statului.
Ioan Stoia s-a născut lângă Sibiu, în satul Hașag, un sat binecuvântat de Dumnezeu, așa cum spune profesorul. A urmat cursurile unui liceu din Ocna Sibiului, a terminat Facultatea deFizică la Cluj, apoi pe cea de Matematică. Tot profesorii, oameni deosebiți așa cum îi numește, au fost cei care i-au insuflat paiunea pentru fizică, pentru matematică și, mai târziu, i-au stârnit interesul pentru o carieră didactică.
„Ei ne-au trezit, ne-au ridicat din colbul satului și ne-au dat această aspirație spre lumină, spre desăvârșire”, spune profesorul.
După terminarea facultăților, prima repartiție a fost în orașul Victoria. Încă din primii ani de învățământ, profesorul Ioan Stoia a demonstrat că are abilitatea de a descoperi copii geniali, viitori olimpici naționali. La Victoria are primele rezultate în acest sens.
În 1990, după 12 ani, vine să predea în Sibiu, la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. Trei ani mai târziu înregistrează, alături de elevii săi, primele rezultate la fizică. Urmează o perioadă în care nu mai reușește să descopere elevii pe care și-i dorea, însă doar până în 2002. Atunci descoperă astronomia.
„Am fost la primul concurs național, apoi acesta s-a transformat în olimpiadă națională, iar din 2003, 14 ediții succesive au fost reprezentate de elevii pregătiți de mine”, spune Ioan Stoia.
Astronomia este o materie extracuriculară, care se desfășoară sub formă de cerc, însă, în ultimii ani, din ce în ce mai adorată de tineri.
Dincolo de ceea ce face pentru elevii lui, profesorul găsește timp și pentru pasiunile sale. Acestea sunt muzica, o mare pasiune încă din liceu, și desenul tehnic, pe care îl consideră o lecție deosebită, o reeducare a răbdării și a voinței, după cum spune chiar el.
I-a susținut fără să se gândească de două ori
Olimpiadele și competițiile sunt un angajament serios. Efortul și sacrificiul pe care trebuie să-l facă tinerii pentru a obține performanță este imens. Cu toate acestea, Ioan Stoia îi găsește pe acești copii dispuși să renunțe la multe bucurii specifice vârstei lor, pentru a fi cei mai buni. Vorbește cu mândrie despre elevii lui și rezultatele lor la olimpiade și în viață. Cam toți foștii săi elevi au meserii fascinante. Sunt cercetători, doctori sau fizicieni de renume, unii în alte țări. Își amintește de primul dintre elevii săi care a devenit doctor. Acesta și-a susținut doctoratul în fizică, în Germania. „Participarea la olimpiade și competiții de gen presupune calități deosebite ale copilului care alege calea aceasta. Noi, profesorii îi vânăm cumva, îi intuim, îi simțim repede. […] Așa s-a întâmplat și cu Radu și Alin”, povestește profesorul.
Deși băieții au fost cei care l-au căutat, Ioan Stoia nu a stat pe gânduri și a ales să le fie alături. I-a încurajat și le-a îndrumat pașii în proiecte.
„Radu este foarte bun informatician. El știe să programeze, știe să introducă datele în cipuri. Alin în schimb este foarte bun în execuție. Ei se consultă și se completează. Împreună sunt o echipă de viitor”, încheie profesorul.
Drona băieților, o instalație inedită
Concursul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie ,,ROSEF”, susținut la Suceava, acolo unde băieții s-au calificat pentru Brazilia, este singurul centru abilitat din țară care poate să recruteze echipaje care să reprezinte România în străinătate. Proiectul pregătit de Alin și Radu, „The explorer drone”, este o dronă de explorare de mari dimensiuni cu o mulțime de elemente inovative, printre care și un braț robotic de colectare.
„Drona lor este o instalație capabilă să învingă gravitația, în baza a ceea ce există deja. Până la un punct, ei se încadrează într-un standard de execuție și de performanță. Ceea ce ei aduc sub aspectul inovării sunt elemente legate de controlul dronei, de sesizarea stării de putere, a capacității de alimentare și autoprotecția ce o poate genera singură, dar și chestiuni legate de orientare. […]. Pe de altă parte vom gândi împreună câteva aplicații, cu experimente concrete, care vor aduce ineditul instalației. Pe asta mizăm noi… pe latura aplicativă – experimentală pe care o vom dezvolta”, mai spune Ioan Stoia.
După 40 de ani de predare, profesorul mărturisește că cea mai mare satisfacție a sa este faptul că se simte chemat, dorit de tineri. De două ori a fost la un pas să renunțe la catedră în favoarea altor meserii, poate mai bănoase, poate mai liniștite, dar nu a făcut-o și nu regretă. Crede în generația de astăzi, chiar dacă este consțient că în multe situații tinerii sunt superficiali și-i sfătuiește să se implice personal, să aibă curaj, să iasă din rutină, să lupte pentru asta. Să iasă din stereotipia comună, nu prin extravaganță, ci prin spiritul autentic.
Radu Căpriță și Alin Herțoiu, alături de profesorul lor Ioan Stoia, s-au calificat la „Milselt Expo Science 2017”, unul dintre cele mai mari concursuri de știință din lume. Competiția va avea loc în Brazilia, în august, iar pentru a ajunge acolo au nevoie de 7.000 de euro. Pentru a arăta că ne pasă, putem să-i susținem donând în conturile:
Banca Transilvania – Cont în lei
RO61BTRLRONCRT0067784002
HERTOIU MARIUS
Banca Transilvania – Cont în euro
RO11BTRLEURCRT0067784002
HERTOIU MARIUS
http://sibiu100.ro/dezvoltare/100360...orul-de-genii/
ALEXANDRU IONUT BUDISTEANU
Facebook: http://facebook.com/budisteanu.ionut/
Twitter: https://twitter.com/ibudisteanu
http://budisteanu.net/contact/
https://www.youtube.com/watch?v=URii_yID03w
Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje