Dacoromânistica. Despre inelele lanțului identitar ale obîrșiei strămoșilor noștri de la începuturi pînă astăzi
Dr. Geo Stroe
București, 13.03 2018 după Christos (d.Chr.), 13.03.12 018 după Zamolse (d.Zm.) conform Calendarului DacoRomânesc
Închin acest studiu marelui cercetător istoric, celui care a fost întîiul Patriarh al DacoRomâniei, al Daciei, preotului Dumitru Bălașa, care a fost primul dacist care a văzut statutul Academiei DacoRomâne la Rm Vîlcea și a fost primul ei președinte de onoare.
Motto: La obîrșie, la izvor nici o apa nu se-ntoarce, decît sub chip de nor. La obîrșie, la izvor nici un drum nu se întoarce decît în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, cînd m-oi întoarce la obîrșie, la izvor? Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor? Lucian Blaga
Dacoromânistica este cunoscută ca fiind ştiinţa despre conştiinţa, acţiunile şi inacţiunile naţiunii dacoromâne de la începuturi şi pînă în viitorii posibili și dezirabili. Mai poate fi denumită ca fiind istoria, cultura şi civilizaţia dacoromânilor. Afirm că existența lanțului nostru identitar este documentată pe un ax temporal de aproape 13 ori milenar, poate chiar mai mult, fiind format din multiplele verigi consemnate de istorie pe teritoriul vechii Dacii [adică: atlanto- titano-pelasgo-ramano-valaho-etrusco- elino- geto-rumuno-hitito-troiano-greco-latine (cu toate neamurile lor)-traco (incluzînd toate neamurile lor) -(masa-tiro-samo geto-), beso- moezo-(ostrovizi-)goto-romano-tribalo-besso (craino–timoco-) -sarmato-agatirso-iliro-megleno-armâno-istro- roxolanodardano-dalmato- scito-vlaho-hutulo- macedo- bizantino- rumelo-rumâno-armâno-moldo-transilvano- românești, pe scurt dacoromânești, într-un cuvint dacice, și a rezistat acelor damnatio memoriae (interdicții prin uitare, radiere a tuturor documentelor istorice despre existența dacilor și a lui Zamolse – întîiul nostru Iisus și religiilor neamului neamurilor noastre, a zamolsianismului – întîia și dreapta credință care ne-a ținut în viață rezistînd prigoanei din vremi ancestrale, prin milenii, din partea imperiilor vremii, inclusiv din partea structurilor papale desprinse de dreapta credință) după 362 d.Chr., prigoane aprige care au continuat și continuă și azi. Simplul fapt că afirmăm azi aici acest lucru în limba noastră dacoromânească, arată că am fost, suntem și vom fi de la începutul lumii și pînă la sfîrșitul ei. Cercetînd lanțul nostru identitar cu verigile sale de aproape 13 milenii cu alte cuvinte, obîrșia neamului nostru nemuritor, voi incerca pe scurt să punctez cîteva elemente fundamentale care leagă verigile între ele pe axa timpului întru identitatea noastră în mileniul 13. Și pentru că trăim în vremea noilor imperii care vor devasta Terra cu o furie și nepăsare soră cu moarta, și pentru că trebuie să supraviețuim vremurilor ce vor veni spun cu mîndrie că și noi am avut în istorie cel puțin șapte imperii–atlanto- pelasgic, tracic (al Troiei dinaintea Romei), macedonian al lui Alexandru cel Mare, dacic al lui Burebista, roman cu peste 44 de împărați traco-daci la Roma întemeiată de traco-daci, bizantin de la Constantinopolul lui Constantin cel Mare, al lui Iustinian, imperiul fraților Petru și Asan și al altor mușatini, basarabi și alte familii de boieri pămînteni de viță veche. E vremea imperiilor, a răspunsurilor la intrebarea a fi, sau nu a fi. Vom fi: ori imperiu european, ori colonie, ori sub pămint, ori vom urca în ceruri, la Zamolse. Dar vom fi DACI LIBERI. Iar noi locului ne ținem/ cum am fost, așa rămînem/ Totul trebuie dacizat, afirma Eminescu. Europa ca să mai existe, nu trebuie oare dacizată!? Germanii sunt frați buni de mamă cu dacii, iar olandezii, danezii, suedezii, spaniolii etc. se consideră urmașii dacilor, ca și celții, rușii, francezii, chiar grecii, spun ei înșiși că elinii au venit din nordul Dunării…
În concepţia curentă a Senatului Academiei DacoRomâne termenul de dacoromân surprinde în realitatea obiectivă tot ce este românesc, începînd de la atlanţi, titani, pelasgi, ramani, pînă la geto-daci, moldovlahi, români cu extensiile lor binecunoscute, similar cu temenul de dac. Primul este o denumire științifică foarte complexă, al doilea este termenul cu care am intrat in istoria Europeni după războaiele romano-dacice și edificarea primului film în piatră care este Columna lui Traian despre Decebal și dacii săi. Romanitatea este o extensie a dacoromânităţii, aşa cum este şi latinitatea. Tot astfel și toate populaţiile străvechi din Balcani şi imediata vecinătate (mai puțin bulgarii și maghiarii, veniți de dincolo de Volga, ca și ugro-finicii), de la izvoarele Dunării pînă în nordul Caspicii, Marea Baltică, Marea Mediterană şi Orientul Apropiat şi Mijlociu. Astfel că România de azi se învecinează tot cu românii din DacoUngaria, DacoSerbia, DacoBulgaria, DacoUcraina și probabil cu DacoRusia, DacoSlovacia, DacoPolonia, DacoCroația. Cercetările au fost dintotdeauna în cheie identitară, pentru că înaintaşii noştri şi au pus mereu întrebările existenţiale primordiale de genul cine suntem, de unde venim, încotro mergem, ce menire avem în lume, care este rostul neamului nostru, ce obîrșie ne asumăm azi pentru acest mileniu? Dacoromânistica, aparent, nu a captivat la nivel conceptual-identitar prea mult pe românii de ieri, la nivel academic, oficial, sub presiunile occidental-papal-apostolice, dar nevoia de adevărată identitate naţională crește mai ales în vremuri de criză. Academia DacoRomână își propune eternizarea valorilor temporale zamolsiene dacoromânești din întreaga lume și pregătește renașterea spirituală a reîntregirii dacilor liberi din toată lumea. Pregătirea spirituală a lui Zamolse a cărui existență generică trebuie să fi fost făcută în limba veche a națiunii noastre spirituale, în baza Legilor de smarald ale lui Toth și a Legilor belagine, înainte de potopul biblic, înainte de Noe, a dus la unitatea neamurilor noastre făcînd posibilă unirea politică realizată de măritul rege Burebista, întîiul unificator cunoscut pînă astăzi in istoria noastră multimilenară. Glossa lui Mihai Eminescu, testamentul său filosofic, este un tratat de zamolsianistică în cheie dacoromânească… Rugăciunea unui dac reprezintă începutul cosmogonic pentru cel ce știe să le învețe… În opinia mea dacologia pare a fi doar tot ce este mai sus, dar referitoare numai la trecut, fără prezent și fără prospectarea viitorului, ca și cum am studia un neam mort, pierit definitiv în neant, asemănător cu studiul dinozaurilor. Din sursele istorice consultate pînă în prezent am constatat că obîrsia noastră este una care vine din Cer, în sensul că Terra, ea însăși, a fost zămislită din vibrațiile vîntului galactiv respectiv al Soarelui și omul din lumina vîntul solar. Care la rîndul lui e nascut din centrul galactic al găurilor negre supreme pentru colțul nostur de Univers. Obîrsia noastră este Cerul care a creat Pămîntul Geea și pe el s-a ridicat Omul, tot cu ajutorul Cerului. Iar noi incepem cu rugăciunea Tatăl nostru, carele ești în ceruri… Prin urmare, pentru a vedea originea, obîrșia neamului nostru să privim Cerul…undeva lîngă Steaua Polară, constelația Dragonului care seamănă atit de mult cu steagul nostru dacoromânesc tricolor cu lupul dacoromânesc fluturînd pe el. Chipul neamului nostru este Sfinxul din Bucegi. Trunchiul nostru sunt Carpații, iar inima noastră este Transilvania, unde în Țara Bîrsei de la Ursa Mare, Uranus, trebuie să înălțăm noua capitală DacoRomâniDava - DaciDava. Sufletul nostru este Zamolse nemuritorul, iar vorba noastră este limba atlanților adusă prin vremuri pînă azi in limba pe care o vorbim indeobște, limba dacoromânească, o limbă nemuritoare care a evoluat de la atlanți pînă azi astfel noi vorbim limba evoluată de aproape treisprezece mii de ani, pe vechiul nostru pămînt moștenit de la atlanți. Noi suntem fii Cerului și ai Geei, ai Pămîntului. Cită vreme va fi Terra în sistemul solar. De aceea suntem frați cu toate popoarele lumii care au fost și care sunt și vor mai fi. Numai că ele sunt frații noștri mai tineri…Iar ei știu asta… Numai noi nu știm toți și va trebui să știm totul despre noi, despre lume, despre Univers, noi mai întîi.
Marcaje