Rezultate 1 la 4 din 4

Subiect: ROMNII UITAŢI: MOLDOVENII DIN STNGA NISTRULUI. Inochentiştii

  1. #1
    Administrator Avatarul lui admin
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.346

    ROMNII UITAŢI: MOLDOVENII DIN STNGA NISTRULUI. Inochentiştii


  2. #2
    Administrator Avatarul lui admin
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.346
    Inochentie şi inochentiştii

    24 septembrie, 2009/1.630 vizualizari

    Mişcarea ieromonahului Inochentie de la Balta, dintre anii 1909-1917, a a-vut la nceput un caracter de redeşteptare religioasă şi naţională, dar o dată cu moartea neaşteptată a ieromonahului Inochentie (la 31 decembrie 1917) a luat o turnură periculoasă, de tip eretic, ucenicii susţinnd apartenenţa păstorului lor la a treia persoană din Sfnta Treime – Dumnezeu Duhul Sfnt!
    Acele crduri de sectanţi agresivi şi imorali au activat pe teritoriul Romniei Mari n perioada anilor 1920-1935. Numindu-se pe sine „inochentişti“, aceştia au reuşit să compromită şi persoana ieromonahului Inochentie, şi nvăţătura ortodoxă a acestuia.
    Un alt factor care a umbrit adevărul asu*pra ieromonahului Inochentie şi a mişcării formate n jurul lui a fost amestecul bolşevicilor ateişti n „rezolvarea“ cazului de la Balta. Sursa de inspiraţie a tinerilor ateişti fusese romanul bolşevicului Les Gomin, Golgota, scris n aşa fel ca după lecturare să le fie clar tuturor, de la conducătorii de partid pnă la elevii claselor primare, că ieromonahul Inochentie de la Balta a fost un şarlatan şi un escroc mbrăcat n rasă, care, folosind religia ortodoxă, a dus de nas poporul muncitor, lundu-i averile şi banii. Prin faptele sale dăunătoare, ndreptate mpotriva muncitorilor şi ţăranilor, acest Inochentie a mers mpotriva nvăţăturii progresiste a marelui Lenin, deci mpotriva puterii sovietice…
    Mişcarea de la Balta a avut, ntr-adevăr, un mare succes printre ţăranii din Basarabia, Podolia, Cherson etc. (romni basarabeni, romni din celelate provincii ale ţării, ucrainieni, ruşi). Du-pă cum preciza n acele vremuri Zamfir C. Arbore, s-a ridicat un călugăr oarecare, cu numele Ino-chentie, ieromonah al mănăstirii din Balta, care a ndrăznit să stri-ge că nu ţarul este capul Bise-ricii, ci Hristos. De asemenea, acest ieromonah, ntemeindu-se pe cuvinte-le Sfntului Apostol Pavel, afirma că Sfnta Evanghelie şi Liturghia trebuie să se citească poporului n limba sa.
    Această mişcare a săpat pnă la temelie Biserica oficială din Basarabia. Succesul ei n rndul păturilor largi ale populaţiei basa-rabene, ndeosebi printre ţărani, poate fi pus, fără ndoială, şi pe seama incapacităţii ndrumătorilor duhovniceşti ruşi de a vorbi păstoriţilor n limba lor maternă (romna), pe cnd ieromonahul Inochen*tie de la Balta nvăţa poporul ntr-o limbă frumoasă şi pe nţelesul tuturor.
    n sensul acesta ar trebui luată şi o sugestie a lui Gala Galaction: „Poate că ntr-o zi mişcarea inochentistă, cu ncepătorul ei, călugărul Inochentie, şi cu toţi martirii acestei mişcări, vor fi trecuţi cu mai multă nţelegere şi cu mai multă duioşie pe tabloul de onoare al răsculaţilor şi luptătorilor pentru păstrarea şi sporirea comorilor sufletului romnesc“ (Gala Galaction, Zile basarabene, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1993, p. 144).
    Din punct de vedere teologic, inochentismul pare a fi o manifestare tardivă de maniheism; una dintre tezele fundamentale ale acestei doctrine, ntemeiate n ndepărtatul secol al III-lea de ereticul Mani, este profetismul continuu. Din cnd n cnd, Dumne*zeu trimite profeţi, care se identifică cu Duhul Sfnt (n cazul ieromonahului Inochentie – acesta a fost identificat de mulţime).
    n perioada dintre 07.01.2006-09.01.2006 am reuşit să fac o deplasare la Balta, n vederea efectuării unui studiu de caz. Şi doar după ntoarcerea de la Balta am ajuns la concluzia că, fără să-mi dau seama, mi-am luat spre cercetare două subiecte: Viaţa şi activitatea ieromonahului Inochentie de la Balta şi Cu-rentul sectar inochentist.
    Pentru prima oară despre viaţa şi faptele părintelui ieromonah Inochentie (
    Ion Levizor, născut la 24 februarie 1875 n Cosăuţii Sorocii) s-a scris la scurt timp după moartea acestuia (31 decembrie 1917); la Odesa se tipăreşte o cărticică de 24 de pagini, n care sunt relatate pe scurt viaţa şi faptele părintelui Inochentie. Se pare că lucrarea a fost editată clandestin, pentru că nu se indică editura şi autorul lucrării. Este scrisă strict după canoanele hagiografice. Ieromonahul Inochentie a avut de suferit din partea autorităţilor ţariste, iar mai trziu şi din partea bolşevicilor atei, numai din motivul că la mnăstirea de la Balta se aduna mulţime de lume şi i asculta nvăţătura. n lucrare se menţionează şi faptul că cei posedaţi, ct şi cei bolnavi psihic, interpretau greşit nvăţătura părintelui Inochentie; se mai spune că „părintele Inochentie se lupta cu aceştia, zicndu-le să tacă“. Vremurile vitrege au făcut ca această lucrare să nu mai ajungă la cititori. n schimb, au fost mediatizate intens imo-ralităţile post-inochentiştilor tatunişti (persoane bolnave psihic), autointitulaţi „inochentişti“, n ale căror „slăviri“ deseori era auzită fraza: „Inochentie, Duhule Sfinte, miluieşte-ne pe noi!“.
    Biserica Ortodoxă Romnă, preocupată pe atunci mai mult de chestiunea nlocuirii stilului vechi cu stilul nou n Basarabia, nu s-a implicat serios n cer-cetarea cazului. Doar n urma unor cercetări comandate ulterior şi efectuate de misionari din cadrul Patriarhiei Romne, s-a ajuns pe bună dreptate la concluzia că inochentiştii nu sunt altceva dect nişte sectari periculoşi. Nu s-a luat aproape deloc n cercetare persoana
    ieromonahului Inochentie, romn basarabean, care din start a fost catalogat el nsuşi ca eretic şi ntemeietor de sectă.
    Biserica Ortodoxă Rusă, după declaraţia sa de loialitate faţă de autorităţile comuniste, din 1927, şi-a revenit abia n timpul dezgheţului hrusciovist (anii ‘60). Iar pnă la căderea comunismului, nu a dorit să-şi complice situaţia cu această ntrebare, fiind n toate supusă ministrului Cultelor din U.R.S.S. După căderea comunismului, n Biserica Ortodoxă crmuită de Patriarhul Alexei a fost ridicată ntrebarea canonizării (de fapt, a reabilitarii) părintelui Teodosie Leviţki de la Balta. Sinodul de la Moscova era conştient că n momentul n care misticul Teodosie Leviţki va fi canonizat, iar racla cu moaştele acestuia va fi scoasă din subsolul bisericii din Balta şi expusă pentru nchinare, la Balta iarăşi vor ncepe pelerinajele, iar dintre pelerini nu vor lipsi inochentişti de toate ramificaţiile (inochentişti conservatori – cei ce-l cinstesc pe ieromonahul Inochentie ca pe un sfnt şi mucenic; inochentişti sectari – cei ce-l consideră pe acesta… Duhul Sfnt; inochentiştii post-inochentişti tatunişti, „arhanghelişti“, imorali şi agresivi – persoane posedate, adeseori bolnave psihic, care prin faptele lor dezgustătoare l-au compromis postum pe părintele Inochentie de la Balta).
    Racla cu moaştele părintelui Teodosie Leviţki se află pnă n momentul de faţă n subsolul bisericii din cimitirul de la Balta. Canonizarea părintelui Teodosie Leviţki va ridica o nouă ntrebare – eventuala canonizare a ieromonahului Inochentie, următor fidel şi cinstitor al acestuia. Iar eventuala canonizare a părintelui ieromonah Inochentie va ridica la rndul său alte cteva zeci de ntrebări importante pentru ntreaga Ortodoxie, dar mai ales pentru romnii ortodocşi de pretutindeni.
    Pe lngă adevărurile Evangheliei lui Hristos, părintele Inochentie predica despre „reaua credinţă a povăţuitorilor Bisericii pravoslavnice“, despre nedreptatea socială care tulbura ntreaga Rusie, despre falsa nţelepciune lumească, despre diferite probleme care i dureau pe ţărani etc. n vorba ieromonahului Inochentie mulţimile simţeau pulsul puternic al adevărului, al dreptăţii, al echităţii sociale. Basarabenii l mai iubeau şi pentru faptul că Inochentie le predica n romneşte credinţa lor ortodoxă. Acesta era un motiv de bucurie pentru basarabenii romni, pnă peste cap sătui de predicile clericilor rostite n slavoneşte, din care evident că nu pricepeau nici o iotă.
    Ce i-a făcut totuşi pe următorii lui Inochentie să-şi dumnezeiască păstorul? Cum s-au formulat mărturisirile concrete despre apartenenţa ieromonahului Inochentie la… Sfnta Treime? n urma cercetărilor ntreprinse, am ajuns la următorul răspuns: Din punct de vedere teologic, inochentiştii (de toate ramificaţiile, n afară de cei conservatori) sunt indiscutabil sectari, deviaţi de la Ortodoxie. Dacă nsă vom considera doar persoana ieromonahului Inochentie, această problemă cred că rămne deschisă pentru dezbateri teologice, n urma cărora Biserica Ortodoxă ar trebui să ajungă la un consens n ce priveşte reabilitarea sau anatemizarea definitivă a acestuia.
    http://www.lumeacredintei.com/reviste/lumea-credintei/lumea-credintei-anul-iv-nr-7-36-iulie-2006/inochentie-si-inochentistii/


  3. #3
    Administrator Avatarul lui admin
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.346
    134 de ani de la naşterea părintelui Inochentie de la Balta

    Posted by mihailmaster pe Februarie 24, 2009
    Astăzi 24 februarie 2009, se mplinesc 134 de ani de la naşterea părintelui Inochentie de la Balta. n literatura teologică de specialitate din Romnia şi Rep. Moldova, despre ieromonahul romn-basarabean Inochentie ( Levizor ) de la Balta, s-a scris foarte şi foarte puţin. n mediul teologic romnesc personalitatea nvăluită de nenumărate mistere a marelui părinte basarabean, niciodată nu a trezit un interes meritoriu, de cercetare aprofundată, totul referindu-se la informaţia săracă, scrisă n repezeală, moştenită din perioada interbelică. Pentru a vă familiariza cu acest caz, vă propunem spre lectură un fragment din cartea „Prе scurt Viaţa şi faptele Părintelui nostru Inochentie dela Balta”Capitolul 10Despre nvăţătura Părintelui Inochentie
    Mănăstirea dela Balta au nceput a se lăţi. S-au făcut o casă de primit călători, spital unde mulţi bolnavi şi găseau hodină şi mare milă dela Părintele Inochentie, şi ncă o clădire mare, cu două rnduri de chilii s-au mai construit. Pentru calugării şi norodul care veneau la el, nvăţătura lui cea sănătoasă şi bună către Dumnezeu creştea şi se nălţa. Iar slava lui cea bună catre Dumnezeu au strnit zavistie n rndurile clerului: ntre preoţi, călugări şi arhierei, dar şi ruşine de faptele lor cele urte, pre care ei şi le ascundeau cu multă iscusnţă.
    Şi au scris la arhiereul Serafim al Basarabiei mpotriva Părintelui Inochentie, cum că propovăduieşte fals asupra Bisericii lui Hristos şi ncă multe alte minciuni, şi clevetiri neruşinate. Ei nu căutau la faptul că nvăţătura lui cea sănătoasă era, este şi va fi, att de folositoare pentru Drept Slavitoarea noastră Credinţă.
    Părintele Inochentie nvăţa:
    – ca fiecare Creştin să-şi facă pre tot trupul său semnul Sfintei
    Cruci, drept. Că de cel ce şi face semnul Sfintei Cruci drept,
    ngerii se bucură, iar diavolii răcnesc. Iar de cel ce numai
    mătăhăieşte cu mna ngerii plng şi se tnguiesc, iar diavolii se
    veselesc;
    – să păzim toate posturile, că Dumnezeu nu locuieşte n mncări, n băuturi şi n alte desfătări, ci n post şi n rugăciuni. Că cine va mnca n posturi de frupt şi mai ales n Postul cel Mare, este ca un păgn naintea lui Dumnezeu;
    – să păzim Duminicile şi Sărbătorile, că cine nu va cinsti Sfnta Duminică şi nu o va prăznui cu ducerea la Biserică, nu va avea acel om parte de Lumina lui Dumnezeu. Nici n viaţa asta de aici de pre Pămnt, nici n Viaţa din cealaltă Lume. Şi măcar că mulţi au bogăţii aici pre Pămnt, nsă Darul lui Dumnezeu nu depinde de bogăţia aceasta pămntească, şi nici nu se poate cumpăra cu avere, dect făcnd milostenie. Pentru că, cu-i Biserica nu-i va fi Mamă aici pre Pămnt, nici Dumnezeu nu-i va fi Tată sus la Ceriuri;
    – că Sfnta Biserică este Pod de trecut Sufletele: dela moarte
    veşnică, la Viaţă veşnică. Şi cine nu va fi părtaş cu Sfnta Biserică, nu va avea parte de Viaţa cea veşnică. Iar Maica Domnului se roagă nencetat pentru noi, mpreună cu toţi Sfinţii şi iubiţii lui Dumnezeu, pentru pace n lume, pentru viaţa şi sănătatea oamenilor. ncă şi pentru sănătea dobitoacelor necuvntătoare care l slujesc pre om, şi pentru mntuirea Sufletelor noastre. Iar dacă noi nu vom păzi şi cinsti cum se cuvine Sfintele Sărbători şi Duminici, apoi n veci ne vom osndi, aici şi Dincolo.
    – să ne lăsăm de sudalme, că cel ce suduie dе Sfnta Cruce, dе
    Sfnta Biserică şi de toate cele Sfinte, еstе cа un diavol văzut. Acel „om” nu poate să vadă Lumina cea veşnică, pentru ca n el locuieşte ntunericul cel veşnic, care l aşteaptă;
    – să lăsăm beţiile, curviile, tlhăriile, vrăjitoriile, descntecele,
    minciunile, blăstămurile, lăcomiile, jocurile de cărţi, fumatul şi toate desfătările şi blăstămăţiile lumeşti. Pentru că pre toţi cei ce vor face toate acestea, i aşteaptă focul cel nestins şi viermii cei neadormiţi;
    – că acum nu-i vreme ntru acestea de umblat, de băut şi de mncat, da-i de plns şi de oftat, şi la Dumnezeu ziua şi noaptea de rugat. Că vine Focul cel Mare şi de nu ne vom pocăi, cu toţii n veci ne vom osndi la moartea cea veşnică.
    Parintele Inochentie mai spunea, că viaţa asta a omului de pre Pămnt, merge mpotriva Vieţii celei de veci, precum picătura de ploaie mpotriva mării. Dincolo o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani ca o zi. Adică n Viaţa de veci, cu Dumnezeu n Rai, atta-i de bine şi de frumos, că nici limba ngerească nu poate să le grăiască ori n minte să le socotească, că ţi pare o mie de ani ca o zi. Ori, n munca de veci şi n focul cel nestins, şi cu viermii cei neadormiţi atta-i de greu, că ţi pare o zi, ca o mie de ani şi sfrşit nu mai este, şi nu mai poate nimenea sa cştige Slava cea Cerească, de acolo, din Iad… Căci Slava Cerească se cştigă doar n Sfnta Biserică şi prin Drept Slăvitoarea noastră Credinţă n nvăţătura Sfintei Evanghelii a Domnului nostru Iisus Hristos. Iar dacă bunătăţurile acestea pămnteşti, care snt pentru puţină vreme şi apoi putrezesc, ne despart pre noi de bunătăţile cele Cereşti, apoi ce bine să mai căutam noi n ele? Că aicea pre Pămnt, chiar şi de-ai putea să traieşti două, sau trei sute de ani, că tot ca două-trei zile se numără n Veşnicie. Şi atunci, dacă pentru aceste doua-trei zile de aici de pre Pămnt, atta ne zbatem şi ne ngrijim… Atunci, oare cu ct mai mult se cuvine a ne ngriji de Viaţa cea veşnică?!
    ntru nvăţătura sa, Părintele Inochentie mai arăta ncă şi nedreptatea şi reaua credinţă a slujitorilor şi povăţuitorilor Bisericii lui Hristos. Iar pentru asta au fost gonit de către ei din loc n loc, prin toate ostrovurile şi puşcăriile purtat, cu otravă adăpat, mpuşcat şi de slujirea n Sfnta Biserică depărtat. Penru că au arătat Adevarul şi pre toţi, necăutnd la rangurile lor, n faţa lui Dumnezeu şi a norodului i-au ruşinat.
    Intr-o dimineaţă, mai devereme ieşind Părintele Inochentie din Biserică, numai iată ca l vede pre Mntuitorul Hristos, care l-au Blagoslovit pre Dnsul şi i-au zis: „Nu te teme şi nu tăcea. Mergi după Mine, ca Eu snt la tot pasul cu tine.” Iar după ce au spus aceasta, Mntuitorul S-au făcut nevăzut. Şi n locul unde au stat El, s-au arătat o Scară dela Pămnt pnă la Cer, iar lngă Scară, o Cruce din Pămnt şi pnă la Cer. Аceastă vedenie l-au ntărit pre Părintele Inochentie, măcar că la straşnice munci mergea el pentru Sfnta Cruce…
    Fragment din Prе scurt Viaţa şi faptele Părintelui nostru Inochentie dela Balta

    https://mihailmaster.wordpress.com/2009/02/24/134-de-ani-de-la-nasterea-parintelui-inochentie-de-la-balta/

  4. #4

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •