Asociatia Nil Dorobantu

31 decembrie 2018 la 13:43 ·


De ce plângi, Iisuse, pentru noi
De ce aduci atâtea lacrimi de ploi
Peste înlăcrimatele oi?
De ce Trupul în Sfântul Sânge-ți moi?
Iată suntem în Numele-Ți doi
Și fă din noi ceresc altoi
Că suntem plânși, săraci și goi
Iar fiara dă mereu război
Până în Ziua de Apoi.
O, Doamne, fă-ne oameni noi!
Să îndurăm mizerii și nevoi…
Slavă Ție, Celui ce ploi…
E 1958, cu blesteme și exorcisme, cu pace și război, cu păgânism, râs și lacrimi, cu temnițe și catacombe, cu dureri și cu iubiri, cu ură și cu veselie, cu dor și cu scârbă, cu suflet și cu trup, cu cer și pământ, cu sublim și trivial, cu oboseală pentru cele trecătoare și cu odihnă în Hristos, cu prigoană, cu foame și cu îmbuibare, cu beții și cu trezvie, cu materialism și idealism, cu credință și ateism, cu datine și dogme, cu legi și har, cu taine divine și cu taina fărădelegii, cu sudori și sânge, lacrimi și amar, suspin, frig și căldură, cu tinerețe și bătrânețe, cu Tabor și Golgota, în iesle și la Cruce. Amin, vino, Doamne, Iisuse! Scapă pe întemnițați! Vie Împărăția Ta, că e tare lumea rea! Iisuse, Te iubesc veșnic!”
Rugăciuni în prigoană, Scrieri 15