Pagina 1 din 6 123456 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 56

Subiect: Articole despre Sf. Nicolae - NIL DOROBANTU

  1. #1
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.354

    Articole despre Sf. Nicolae - NIL DOROBANTU

    "Sfântul desculţ" - Pe urmele lui NIL DOROBANŢU




    - Unii îl consideră sfânt, alţii doar exaltat. Sigur este că a lăsat în urma lui poveşti luminoase, care ies din anonimat. Curioşi să-i aflăm povestea, am pornit pe urmele lui, în satul naşterii şi al morţii, din Mehedinţi -

    Misterul din cimitir

    Un grup de oameni stau adunaţi în jurul unui mormânt. Doi dintre ei, cei mai zdraveni, cu braţe groase şi spate lat, şi-au suflecat mânecile şi au început să sape pământul. Loviturile se aud sacadat. Restul grupului stă într-o aşteptare încremenită. De-o parte şi de alta a gropii, a prins a creşte câte o movilă de lut. Apoi lopeţile s-au poticnit în beton. O placă groasă, pe care au spart-o cu târnăcopul. Au săpat mai departe, până când s-a auzit cum lama hârleţului muşcă în lemn. Unul dintre bărbaţi a lăsat jos cazmaua, s-a aplecat şi a încercat să cureţe capacul sicriului. Dar mâinile i se afundau tot mai mult în pământ. A scos ţărâna cu pumnii, până a dat iarăşi de scândură. S-a ridicat în picioare încremenit. Sicriul era gol. Trupul mortului dispăruse! Vestea s-a răspândit ca un fulger, dincolo de hotarele locului. Nil Dorobanţu nu se afla în groapa unde fusese pus de familia sa. Întrebări fără răspuns îi măcinau pe toţi cei care îl cunoscuseră, rude, săteni, autorităţi: unde dispăruseră osemintele? Când fuseseră scoase? De cine? Dispariţia lor era o dovadă că părintele Nil Dorobanţu fusese sfânt? Altfel cum să fi ieşit, după 40 de ani, din mormânt? Sau de ce să-l fi furat cineva, dacă nu ar fi fost sfinte moaşte? Rudele care i-au supravieţuit, un văr, nepoatele, bătrânii din Crainici, care fuseseră la înmormântare, şi preotul care îl prohodise spun, cu mâna pe inimă, că părintele Nil a fost înhumat în cimitirul din sat. Şi că nimeni n-a mai umblat la mormântul lui, până în toamna aceea din anul 2015, când nu l-au mai găsit.

    Mireasa de mucegai


    Tânăr ofiţer



    Când am ajuns la Crainici, era vreme de primăvară târzie, caldă şi ploioasă. Câmpurile şi colinele, pădurile înşirate de-o parte şi de alta a drumului erau învelite în ceţuri cernite şi umede. Atmosfera apăsătoare era accentuată de faptul că foarte multe case, bine tocmite şi frumoase cândva, erau acum în ruină. Prin curţi sau pe uliţe, nici ţipenie de om. Satul întreg părea pogorât parcă din altă lume, scos la iveală dintr-o cută neştiută a timpului.
    Ceva m-a îndemnat ca înainte să bat la uşile celor cu care voiam să vorbesc, să mă opresc la cimitir, să-i caut mormântul părintelui Nil. Biserica se află într-o margine de sat, la o oarecare distanţă de şosea, în buza unei păduri. Înconjurată de stufărişuri înalte şi de armate de cruci, când am văzut-o, m-a trecut un fior. Tot locul are un aer sumbru, iar biserica, frumoasă odinioară, era asemeni unei mirese îngropate de mult. Pereţii exteriori, pictaţi cu chipuri de sfinţi, se scorojiseră, lăsând să se vadă zidurile de cărămidă, iar fresca pridvorului era, şi ea, înghiţită de mucegai.
    Am luat-o, la întâmplare, prin cimitir, căutând mormântul părintelui Nil Dorobanţu. Nu aveam nici cel mai mic indiciu despre unde s-ar putea găsi. Şi totuşi, o mână nevăzută m-a purtat către el. Groapa adăposteşte mai mulţi membri ai familiei lui. Câţiva ucenici ai părintelui au placat locul cu marmură neagră, ridicând, separat, pentru el, un mic monument de marmură albă. Pe atunci, nu ştiau că trupul celui pe care îl cinstesc atâta a dispărut.

    "Umbla în picioarele goale, de parcă zbura"



    În anii călugăriei



    Deşi colţurile lăsate ale ochilor şi un abur trist din privire îi trădau suferinţele de-o viaţă, Veronica Boghici mi-a răspuns bucuroasă la întrebări. Îl are pe unchiul ei, părintele Nil, la mare evlavie. Nu ştie prea multe despre el, căci era tare discret şi a vieţuit puţin pe-aici, dar este sigură că e sfânt. "Iubea toată făptura lui Dumnezeu: oameni, animale, păsări, gâze, plante... Nicio fiinţă pe lângă care trecea nu rămânea fără mângâiere, fără o vorbă bună, fără ajutor... Ajunsese de pomină, căci umbla numai într-o dulamă aspră, legată cu sfoară, dar îşi dădea şi ultima bucată de pâine de la gură unuia mai necăjit decât el. Pentru copii avea o slăbiciune aparte, iar când venea în sat făcea cumva, deşi era sărac, să aibă în buzunare bomboane şi ceva parale, pe care le împărţea pruncilor care-i ieşeau în drum. Şi dacă vedea pe cineva că muncea singur la câmp, i se alătura imediat, pentru ca omul acela să prindă curaj şi să sfârşească munca mai repede", povesteşte Veronica Boghici. Dar cea mai vie amintire e legată de nunta ei, la care a "participat" şi părintele. A venit în sat pe ascuns, că era căutat de Securitate, şi a urmărit toată nunta din podul unui vecin. Nimeni nu a ştiut că era de faţă. "Dar să ştiţi că eu i-am simţit binecuvantarea. Nu pot să vă descriu cum anume, dar l-am simţit pe Dumnezeu în tinda casei, ca să zic aşa. Mai târziu, am aflat că părintele a venit special ca să mă vadă mireasă şi să se roage pentru mine".
    Tanti Vica (aşa i se zice în sat) mă conduce pe uliţele îngheţate. Într-o grădină cu arbori bătrâni şi gard din ţambre, stă să cadă casa în care s-a născut şi în care a murit părintele Nil.
    Femeia îşi reia povestea: "Uite, pe-acolo trecea, mai în fundul grădinii, printre pomii încărcaţi de roade, îmbrăcat numai într-o rasă simplă, din pânză tare, purtată direct pe piele şi încinsă cu o sfoară. Şi păşea uşor, ne-simţit, prin iarbă, cu picioarele goale, de parcă zbura. Urca cele câteva trepte de piatră ale casei, până în foişorul de lemn, şi uneori rămânea cu ochii în zare, parcă aşteptând pe cineva. Atunci nici nu te auzea dacă-i vorbeai." Întreb de chipul părintelui. "Avea barbă rară şi ochii mari, cu căutătură adâncă. Te sfredelea câteodată cu ei. Părul îi cădea lung pe spate, şi mâna dreaptă i se strân*gea, la răstimpuri, pe crucea mare de lemn, atârnată la gât".
    Intrăm în casă. În stânga, în camera cea mai spaţioasă, cu tavanul susţinut de grinzi de lemn, stăteau mama sa, Ana, şi sora părintelui Nil, Poliana. El locuia în odaia din dreapta, atât de mică, încât era loc numai de un pat, o masă şi o sobă. "Nici nu-i trebuia mai mult", zice Vica. "Viaţa lui nu era pe pământ". În spate, mai exista o încăpere pe care părintele o transformase în paraclis. "Slujea acolo Sfânta Liturghie în fiecare zi. Vreme de zece ani. Dar nimeni nu ştia, în afară de noi, cei din familia lui. Iar între cei care erau îngăduiţi la slujbele din casa părintească, nu mai trăieşte niciunul." Dacă ar putea, tanti Vica ar repara casa, să rămână mărturie şi, poate, loc de pelerinaj, dar are şi ea o vârstă înaintată şi trebuie să îngrijească şi de părinţii care încă trăiesc.

    "Răspândea lumină în jurul lui"




    Nepoata Vica



    Mama Veronicăi Boghici, Leonora, nu mai aude. Îmi înţelege, totuşi, întrebarea, şi-mi spune că îl are la mare cinste pe părintele Nil, pe care l-a cunoscut îndeaproape. Tatăl Veronicăi, Ion Dorobanţu, are 91 de ani şi este văr cu părintele Nil Dorobanţu. Au copilărit împreună, chiar dacă Nicolae, călugărit, mai apoi, cu numele Nil, era mai mare cu cinci ani decât el.
    "Nicolae n-a stat mult în sat, că a fost purtat pe la şcoli, la oraş, de către un unchi de-al lui, generalul Gheorghe Dorobanţu. A făcut Şcoala de Ofiţeri şi a ajuns sublocotenent la Vânători de Munte, dar a ieşit repede din armată, că nu a vrut să omoare oameni, aşa zicea. Pe urmă a mai absolvit alte două facultăţi, Teologie şi Filosofie, şi a făcut şi câţiva ani la Facultatea de Drept, însă pe aceasta nu a terminat-o. A început şi un doctorat în Teologie, cu părintele Dumitru Stăniloae, neisprăvit şi acela. Ştia douăsprezece limbi străine. Era un geniu. Însă i s-a dedicat cu totul lui Dumnezeu. Şi când s-a călugărit, l-a chemat Nechifor, iar mai târziu, când s-a preoţit, a luat numele de Nil. Noi ne-am obişnuit să-i spunem Nechifor, până în ziua de azi. Şi să ştiţi că de mic era foarte credincios. Nu făcea pe evlaviosul, chiar era. Altfel, vorbea cu toată lumea şi era vesel mereu. Iar când se slujea în biserică, nu lipsea pentru nimic în lume. Era foarte corect şi cuviincios. Nu-mi amintesc să fi făcut vreo trăznaie, aşa cum fac toţi copiii. Şi părinţii lui erau credincioşi, dar ca ţăranii, aşa, nu din cale-afară. Pe când el, după ce s-a întors în sat, răspândea lumină în jurul lui", povesteşte bătrânul Ion.
    La Crainici, părintele Nil a revenit în 1957, după zece ani de călugărie grea, despre care rudele sale nu ştiau nimic. Fusese caterisit şi alungat din viaţa monahală. Era considerat duşman al poporului şi urmărit, pentru că era un predicator aprig, cu mare influenţă asupra credincioşilor. Unde predica el, se aduna lumea puhoi.
    "Mai avea un adăpost într-un grajd, pe câmp, un pic mai sus de sat", îşi reia nea Ion povestea. "Transformase staulul în paraclis şi slujea. Şi-a zidit acolo o ascunzătoare, în care intra prin pod şi în care încăpea doar stând pe un scaun. Cine ştie câte nopţi şi zile şi-a petrecut în acea temniţă? Alţi zece ani şi-a făcut culcuş în munţi, prin Cheile Sohodolului, unde se văd şi acum peşteri de sihaştri, şi prin alte părţi, până şi în Munţii Vrancei. Dar tot l-a prins Securitatea de vreo două ori. Până la urmă i-a dat drumul, căci l-au crezut un nebun, care nu e în stare să răscoale lumea".
    A trăit, oare, Ion Dorobanţu vreo întâmplare neobişnuită cu părintele Nil? Da, a trăit, una care l-a mirat foarte tare. "Prin anii '60, lucram la Drobeta Turnu Severin şi locuiam într-un cămin muncitoresc. În Postul Paştelui, a venit în oraş şi părintele Nil, care m-a rugat să-l găzduiesc câteva zile. L-am primit. Ei, şi vă spun drept: timp de o săptămână, cât a stat cu mine, eu nu l-am văzut să mănânce sau să doarmă. L-am şi întrebat de câteva ori dacă nu-i e foame. Spunea că nu. Odată mi-a cerut totuşi puţină apă caldă cu sare, s-a clătit cu ea în gură şi mi-a zis: «Gata, am cinat!». În fiecare seară, pleca la o biserică, unde se ruga toată noaptea" - povesteşte moş Ion. Regretă acum că nu a stat la ceas de taină mai mult cu părintele. Şi mai are o părere de rău: că nu a fost să-l vadă când a fost pe patul de moarte. "L-au adus cu o maşină de undeva din Moldova, la mamă-sa acasă. Ni s-a spus că ar fi fost rănit la cutremur, dar am înţeles că, de fapt, a fost bătut de Securitate. N-am apucat să-l văd. Am amânat să merg la el şi s-a prăpădit înainte să mai schimbăm două vorbe, să-l întreb cine e vinovat de ce-a păţit. A murit tânăr, la 57 de ani".

    "L-a omorât Securitatea, şi poate tot ea l-a furat din mormânt"


    Casa părintească a lui Nil Dorobanţu



    Despre sfârşitul pământesc al părintelui Nil ştie ceva mai multe fostul preot al satului, părintele Ion Nistoran, acum bătrân şi bolnav. Când a fost hirotonit şi trimis în parohie, i s-a spus să nu-l lase să slujească vreodată pe părintele Nil, că e caterisit. Dar părintele Nil nici nu l-a ispitit cu aşa ceva. În schimb, părintele Nistoran îşi aminteşte că a avut de câteva ori lungi discuţii teologice cu părintele Nil şi a rămas profund impresionat de cultura acestuia. "Nu era un ciudat, aşa cum îl credeau unii, ci un om pătruns de duhul sfânt. Când vorbea de Dumnezeu părea că zboară. Avea cuvânt de foc. Nu mi s-a plâns niciodată despre câte a pătimit, dar se vedea pe chipul lui că suferise mult. A fost de câteva ori arestat şi bătut de Securitate, judecat şi eliberat până la urmă. Tot Securitatea cred că l-a omorât şi l-a furat apoi din mormânt", mi-a mărturisit părintele Nistoran.
    Când a fost adus, în martie 1977, de undeva din Vrancea, tot pieptul şi spatele îi erau negre de lovituri. Nu a lăsat pe nimeni să se apropie de el, în afară de sora lui, Poliana, care l-a îngrijit până la capăt. S-a stins în câteva zile. Părintele Nistoran l-a văzut când era mort deja. "El era mic de statură şi foarte slab. Când am văzut acea mână de om bătut în halul ăla, m-au podidit lacrimile". Părintele Nistoran i-a spălat trupul şi l-a pregătit pentru înmormântare. L-a îmbrăcat în haine civile şi l-a îngropat creştineşte. Nu ştie ce să creadă despre dispariţia din mormânt. Se poate să-l fi furat Securitatea, cu socotelile ei. Sau poate că e sfânt? Dumnezeu ştie.

    "Sunt multe mărturii despre minunile lui"


    Biserica din Crainici




    Mormântul familiei şi groapa goală a lui Nil Dorobanţu



    Părintele băcăuan Ionel Adam se numără printre cei care cred că Nil Dorobanţu a fost un sfânt. A fost pe urmele lui, a adunat mărturii de la cei care l-au cunoscut, i-a cercetat dosarul de la Securitate, a înfiinţat o asociaţie culturală care îi poartă numele. Ce l-a determinat să se dedice atât de mult memoriei acestui călugăr? "Un sentiment pe care l-am avut în noiembrie 2014, când i-am făcut prima dată un parastas la mormântul din Crainici. Atunci am simţit că părintele Nil vrea să iasă de sub obroc. Şi, într-adevăr, după aceea, au început să mi se deschidă toate uşile, să aflu faptele lui minunate, de la cei pe care i-a spovedit, împărtăşit şi călăuzit în credinţă, să ajungă la mine obiecte care i-au aparţinut - de la crucea de piept şi veşminte, până la Biblia pe care o avea mereu asupra sa şi mai multe fotografii." Părintele Ionel Adam e conştient că Nil Dorobanţu este controversat. Dar crede că aşa sunt mai toate marile personalităţi duhovniceşti. "Şi părintele Ioan Iovan, de la Vladimireşti, şi părintele Arsenie Boca, pe care ava Nil i-a cunoscut şi i-a preţuit, au fost contestaţi de unii şi iubiţi de alţii. Şi astăzi sunt la fel. De ce în cazul părintelui Nil ar fi altfel? Îndrăznelile sale de limbaj, radicalismul său ascetico-mistic, pledoaria sa patetică în favoarea experienţei spirituale personale au deranjat şi incomodează până astăzi".

    - Părinte Adam, ştim că unul dintre cele mai importante criterii de recunoaştere a sfinţeniei sunt minunile. Există mărturii, în acest sens, legate de Nil Dorobanţu?




    - Da, sunt multe astfel de mărturii. De pildă, maicile de la schitul Tarniţa din Vrancea, unde părintele Nil a slujit câţiva ani, au povestit că odată "sfântul desculţ" a fost arestat de Securitate chiar acolo, legat la mâini şi picioare cu lanţuri şi urcat în maşină. Pe drum, părintele Nil i-a rugat pe securişti să-i dea jos lanţurile că îl strâng rău, dar aceştia au refuzat. Atunci părintele s-a rugat lui Dumnezeu cu voce tare, iar lanţurile i-au căzut singure. Securiştii au oprit maşina şi au fugit pe câmp de frică. O altă mărturie este culeasă de la o femeie din Boloteşti - Vrancea, chiar cea căreia i s-a întâmplat minunea. Când era mică, s-a îmbolnăvit grav, crescându-i o umflătură mare la gât. Mamă-sa credea că o să moară şi nu ştia încotro să mai meargă. Într-o noapte, părintele Nil i-a bătut la uşă, fără să fi fost chemat, şi a stat doar cât să-i dea femeii crucea sa de lemn de la gât, îndemnând-o să o atingă de părţile bolnave ale fetei. Fata s-a vindecat, trăieşte şi astăzi, şi păstrează crucea cu sfinţenie. De asemenea, monahia Anatolia, tânără fiind la Mânăstirea Măgura Ocnei din judeţul Bacău, unde a slujit părintele Nil o vreme, îl urmărea noaptea, când se ruga în pădure, la crucea de lângă iaz. L-a văzut adeseori învăluit în lumină şi înălţat de la pământ. Monahia Neonila, de la schitul Băimac, copilă fiind, a văzut şi ea că din mâinile părintelui ieşeau scântei când se afla în rugăciune. La Petreşti - Vrancea, a plecat într-o seară de pe prispa unui credincios, plutind la un metru deasupra pământului. A ajuns la gară înaintea fraţilor pe care îi binecuvântase pentru drum şi care plecaseră mult mai devreme. Şi sunt încă foarte multe astfel de istorisiri despre părintele... În plus, era şi un predicator foarte bun. Aduna mii de oameni, oriunde predica. Sunt mărturii că şi animalele din pădure veneau în jurul mânăstirii şi ascultau, cu botul pe labe, cuvântul lui Dumnezeu, rostit de acest călugăr. Dar cel mai bine este să redăm mărturia unui ofiţer de Securitate, care supraveghea Mânăstirea Vladimireşti, cât a slujit acolo părintele Nil, şi care nu poate fi bănuit de vreo simpatie pentru cel pe care îl urmărea. Iată ce scrie securistul, într-un raport aflat în dosarul de urmărire al monahiei Mihaela Nicoară, fosta secretară a mânăstirii: "Ieroschimonahul Nil Dorobanţu este un om de o vastă cultură teologică. [...] Se dedică exclusiv activităţii religioase ortodoxe, activitate unde depune un zel puţin obişnuit, însuşindu-şi calităţi superioare duhovniceşti, imprimând celor din jurul lui un misticism bolnăvicios. Nu are un loc stabil. Merge din mânăstire în mânăstire, apărând şi dispărând ca un meteor. În mânăstirea unde apare, face slujba, predică fulminant. Stă o zi sau două prin chilii şi apoi pleacă, răspunzând la întrebarea unde se duce cu «La Hristos!», neîmpărtăşind nici celor mai intimi ţinta călătoriei sale. Majoritatea credincioşilor îl divinizează."

    Ion Dorobanţu, văr primar



    Convingător este şi faptul că şoferul care l-a adus, în 1977, pe Nil Dorobanţu, la Crainici, în satul său, după ce fusese bătut de Securitate, s-a călugărit pe Rarău. "De altfel, în zonele unde a predicat părintele Nil, mai ales în Vrancea şi Neamţ, zeci de oameni s-au călugărit ori s-au preoţit sub puterea cuvântului său."

    - Cum vă explicaţi disputa din sânul clerului ortodox, legată de personalitatea părintelui Nil Dorobanţu?

    - O seamă de stareţi şi de ierarhi cu care părintele Nil a avut contacte îl considerau nestăpânit şi impulsiv, cam exaltat în credinţa sa. Totuşi, mulţi preoţi şi ierarhi îi recunoşteau puterea duhovnicească şi apelau la el pentru misiuni dificile. Bunăoară, PS Teofil Herineanu, episcopul Romanului şi Huşilor, deşi îl numea adeseori excesiv de impulsiv şi de capricios, l-a pus stareţ la schitul Tarcău, director la Seminarul Monahal Văratec, apoi duhovnic la mânăstirile din Bacău, Măgura-Ocnei şi Bogdana. La un moment dat, părintele Nil a cerut să meargă în Ardeal, la mânăstirile Râmeţi şi Nicula. La plecare, episcopul Teofil Herineanu i-a trimis mitropolitului Nicolae Colan o caracterizare a părintelui Nil, ca să ştie cine îi vine în eparhie: "Sub raport material este complet şi pururi dezinteresat. (...) Nu se dă îndărăt de la nicio privaţiune, dar râvna sa, mereu trează şi aprinsă, are nevoie de stăvilarul prudenţei, spre a nu cădea într-o exaltare certată cu raţiunea şi cu bunul simţ. (...) Pe scurt, poate fi caracterizat în termeni biblici (Matei 10, 16): are foarte mult din inocenţa porumbelului şi prea puţin din prudenţa şarpelui. Totuşi, supravegheat îndeaproape şi nepermiţându-i-se să facă nimic fără

    Pr. Ion Nistoran, cel care l-a îngropat pe Nil Dorobanţu



    avizul superiorilor, poate fi de folos Bisericii, prin cultura ce o posedă".

    - Cum vă explicaţi dispariţia rămăşiţelor pământeşti ale părintelui Nil, din cimitirul din Crainici, locul unde a fost îngropat?

    - Nu avem motive să ne îndoim că a fost înmormântat la Crainici, pentru că mai trăiesc preotul care i-a slujit la căpătâi şi rudele care au participat la îngropăciune, care mărturisesc că acolo a fost depus. Nu putem avansa nici vreo ipoteză hazardată. Dar de ce să nu credem că e mâna lui Dumnezeu? Oricum, aflarea osemintelor sale nu este obligatorie. Cinstim atâţia sfinţi ale căror sfinte moaşte nu se mai ştie unde sunt. Nu asta împiedică o eventuală canonizare a părintelui Nil.

    http://www.formula-as.ro/2016/1210/spiritualitate-39/sfantul-descult-pe-urmele-lui-nil-dorobantu-20558

  2. #2
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.354
    Povestea lui Nechifor Dorobanţu, un "sfânt" care a absolvit patru facultăţi şi ştia 12 limbi străine. Oamenii l-au văzut levitând în timpul rugăciunii

    publicat JOI, 05 MAI 2016 14:00


    +5click pentru
    galerie


    Numele Arsenie Boca este pe buzele a milioane de români, iar Mănăstirea Prislop, unde acesta a trăit timp de 11 ani (între 1948 şi 1959), a devenit unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din România. Deoarece fenomenul „Arsenie Boca” a luat amploare în ultimii ani, s-a pus deja în discuţie canonizarea părintelui.
    articolul continua dupa recomandari

    Lovitură DE GRAȚIE pentru comercianții și producătorii de mărțișoare! Adio, VÂNZARE!!









    Însă, foarte puţini români ştiu că numele părintelui Arsenie Boca este legat de cel al unui alt monah şi duhovnic român devenit celebru în aceeaşi perioadă, despre care oamenii spun că era „un sfânt” sau „un înger coborât pe Pământ”.
    „Un sfânt mare care mijloceşte în faţa lui Dumnezeu şi pentru noi şi pentru toată lumea”, spune o femeie care l-a cunoscut şi a asistat la slujbele acestuia.
    Cine a fost ieroschimonahul Nechifor Nil Dorobanţu
    Despre Nil Dorobanţu se ştie că era un om de o inteligenţă sclipitoare şi înzestrat cu un har atât de mare încât era capabil de lucruri incredibile, cum ar fi faptul că se înălţa de la pământ în timpul rugăciunii sau citea cele mai adânci secrete ale oamenilor înainte ca aceştia să ajungă să i se destănuie.
    Nicolae Dorobanţu s-a născut în anul 1920, în satul Crainici, judeţul Mehedinţi. El ia exemplul tatălui său şi urmează o carieră militară, ajungând sublocotenent la Vânătorii de Munte în Regimentul de gardă de la Predeal.

    Însă, renunţă la haina militară şi se înscrie în 1943 la Facultatea de Teologie Ortodoxă. Avea să fie prima din cele patru facultăţi pe care le-a absolvit de-a lungul anilor. Nil Dorobanţu a absolvit cu „Magna cum Laudae” Facultatea de Teologie, Facultatea de Filozofie, Facultatea de Litere, precum şi pe cea de Drept. Cunoştea 12 limbi străine, printre care se numărau ebraica, greaca sau sanscrita.
    „Studiase tot ce se putea studia, citea cursiv în ebraică, greacă, latină sau sanscrită, a citit operele tutoror geniilor, scrise în original. Putea să ajungă orice, însă a ales să pună tot ce a acumulat în ştiinţa aceasta a lumii la picioarele lui Hristos”, spune părintele Ionel Adam, Adjud (Vrancea), care a citit toate materialele pe care le-a găsit despre ieroschimonahul Nechifor Nil Dorobanţu.
    Întâlnirea cu Arsenie Boca: "Am simţit un curent mistic ce m-a transformat”
    Întâlnirea cu Arsenie Boca, care i-a îndreptat paşii către monahism, este descrisă chiar de Nil Dorobanţu în autobiografia sa: „Arsenie era văzător cu duhul şi îmi zicea Ortacul. M-a chemat la el din mijlocul a sute de oameni. Avusese descoperire despre mine în 1945, în martie. Mâncând din pâinea sfinţită de Arsenie, am simţit un curent mistic ce m-a transformat”.
    Din acel moment, Nil Dorobanţu s-a dedicat vieţii monahale, într-o asceză strictă. Oamenii povestesc că părintele umbla în permanenţă desculţ şi înveşmântat cu o rasă veche. De asemenea, nimeni nu l-a văzut mâncând, în schimb dădea de pomană la săraci tot ce primea.
    „Nici somn, nici mâncare. El era găzduit la mănăstire, dar ce să găzduieşti. Nu aveai ce să găzduieşti, pentru că el se ruga toată noaptea. Toată noaptea o petrecea în rugăciune”, spune maica Antonia Dodiţa, de la mănăstirea Măgura Ocnei.

    El a fost, pe rând, secretar eparhial, director de studii la seminarul monahal, stareţ şi duhovnic la mai multe mănăstiri din ţară: Tarniţa (Vrancea), Măgura Ocnei şi Bogdana (Bacău), Nechit, Tarcău, Văratec (Neamţ). A fost hirotonisit în 1948 ierodiacon la Zaclău (Tulcea), iar în 1949 devine ieromonah. Pe 5 august 1952 este tuns în schima mare la recomandarea părintelui Benedict Ghiuş, la mănăstirea Sihăstria, luând numele de Nil.
    Nil Doboranţu îl avea "pe Iisus Hristos în el"
    Oamenii povestesc că părintele avea puteri nemaiîntâlnite. Astfel, ei susţin că l-au văzut levitând în timpul rugăciunii sau că lumânările se aprindeau singure în timpul slujbelor. Există, de asemenea, mărturii că părintele ar fi traversat Siretul „în zbor”.
    „Nouă ne plăcea să ne ascundem în livadă să-l vedem cum se roagă. S-a ridicat acolo, în livadă, de la pământ. Era mai sus de pământ. În picioare, aşa. S-a ridicat un metru şi ceva. Dacă e putere dumnezeiască, te sui şi în cer. Puterea credinţei e grozavă. Toate faptele lui par că nu sunt de pe lumea asta”, spune maica Antonia Dodiţa.
    Mărturie stau şi cuvintele scrise de părinte în autobiografie: „Oamenii m-au văzut ridicându-mă de la pământ la lumină. Prin levitaţii, revelaţii şi inspiraţii, Hristos ne vorbea. Scurtam din drumul spre ceruri. Mă simţeam deasupra purtat peste globul pământesc, la picioarele Domnului Iisus Hristos. Am trecut apele ca şi cum era pe uscat”.

    După venirea comunismului la putere (1945-1946), ca urmare a notorietăţii pe care a căpătat-o în acei ani, mii de oameni fiind prezenţi la slujbele pe care le ţinea, Nil Dorobanţu a intrat în atenţia Securităţii. Era considerat extrem de periculos pentru că nu putea fi controlat de „capii” Bisericii Ortodoxe şi pentru le vorbea oamenilor simpli despre pericolul ateismului şi de „duşmanii” care scoteau icoanele din şcoli şi spitale.
    Pe 3 ianuarie 1956 este arestat şi ţinut în temniţă timp de 120 de zile, fără să fie judecat. Apoi, el a fost achitat şi supus unei expertize medicale, 20 de medici declarând că este sănătos.
    Nil Dorobanţu a fost caterisit în noiembrie 1956, el retrăgându-se în satul natal, unde a trăit în smerenie şi unde a murit în martie 1977.
    Povestea lui Nechifor Dorobanţu a fost dezvăluită în emisiune "În premieră", a lui Carmen Avram. Vezi aici înregistrarea materialului "Dorobanţul lui Dumnezeu" din emisiunea "În premieră" de la Antena 3.

    http://a1.ro/news/social/arsenie-boc...-id487121.html





  3. #3

  4. #4
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.354
    Cum l-au ucis Biserica si Securitatea pe Nil Dorobantu – nebunul intru Hristos?...

    Scris de Costin Stefan | Publicat in 09.05.2015 11:28 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

    Anii 50 vor ramane in memoria colectiva ca fiind anii prigoanei, ai fricii si ai gulagurilor comuniste.

    Toti cei care nu se conformau rigorilor vremii erau ucisi sau, in cel mai... bun caz, trimisi sa putrezeasca in inchisorile staliniste.
    In acea atmosfera de frica, de foame, de durere, cand personalitatea umana a fost pusa la grea incercare, aveau sa se remarce adevaratii martiri ai neamului romanesc, cei care vor ramane drepti, continuand sa creada si sa propovaduiasca credinta si identitatea lor.

    Un astfel de personaj, mai putin cunoscut azi, e ieroschimonahul Nil Dorobantu, dupa numele de mirean Nicolae Dorobantu.
    Mereu alungat si hulit, a ales sa poarte crucea chinuitilor si pacatosilor, predicand itinerant, fara incetare, descult, cu capul descoperit si incins cu-o funie, prin sate si orase.
    Dupa ce a fost hirotonit in 1945 ieromonah la manastirea Floresti – Huruiesti, calugarul ascet avea sa porneasca intr-o adevarata campanie de initiere predicand in manastiri, biserici, dar si in sate, orase si chiar in salbaticia padurilor, mereu cu „biserica in spate”.
    Cuvantul lui viu, plin de har, nu de putine ori critic chiar la adresa autoritatilor ecleziastice, expus in cele mai neobisnuite locuri, va incepe sa atraga multimi de oameni.
    In curand, sfantul ascet, care aparea si disparea facand minuni in folosul oamenilor sarmani, va deveni cunoscut din inima Moldovei pana in Banat.
    Faima ciudatului calugar a atras furia Securitatii, care avea sa-l urmareasca, sa-l aresteze, sa-l tortureze, pentru a-l convinge sa renunte la credinta si misiunea sa.
    Acuzat ca „rascoleste lumea”, misticul calugar „nebun pentru Hristos” declara: „M-ati facut sa devin nebun ca sa ma laud singur, sa propovaduiesc ce-am suferit pentru Dumnezeul meu in timp ce voi ma huliti si ma considerati ca o ciuma. Dar eu ma laud intru dureri si suferinte, pentru Dumnezeul, care pentru mine a suferit atat de mult si inca mai rabda pana in sfarsit! In fiecare zi mor pentru Hristos si urc calvarul departe de altarele Tale Doamne, pe care atat de mult le-am iubit. Si ravna casei tale m-a mancat, ca la locul cel sfant s-a suit uraciunea pustiirii. Cer nou si pamant nou asteptam si transfigurarea prin virtute si prin har urcand, pe calea cea stramta a vietii, treptele desavarsirii spre Imparatia Cerurilor”.

    Conform excelentei biografii „Ieroschimonahul Nil Dorobantu - nebun pentru Hristos - si flacara vie a monahismului secolului XX” ( http://nildorobantu.ro/) scrisa de preotul Ionel Dumitru Adam, aflam amanunte despre profilul fascinant al unui om parca trimis exact la momentul potrivit pentru a purta pacatele unei epoci crude si dezumanizante.

    Nascut in anul 1920 in satul Crainici, judetul Mehedinti, dintr-o veche familie de mosneni olteni, care avea sa dea Romaniei si alte personaje semnificative, tanarul Nicolae Dorobantu va beneficia de o educatie aleasa.
    Va face primele trei clase in satul natal, apoi clasa a patra in Bucuresti, la scoala primara a sectorului Ateneul Popular, avandu-l coleg pe Regele Mihai, Colegiul Sfantul Sava si Liceul Militar Alexandru Sturza din Craiova.
    Va absolvi scoala militara iesind ofiter activ cu gradul de sublocotenent, impartasind cariera militara, la fel ca unchiul sau, generalul Gheorge Dorobantu.
    Renunta la cariera militara dedicandu-se studiului, absolvind spre sfarsitul razboiului teologia, filozofia si literele si dreptul, toate cu „magna cum laudae”.
    Inainte de-a porni definitiv pe calea monahala se inscrie si la doctorat, cu tema „Teoria Logosului intrupat in viata duhovniceasca” la Parintele Staniloaie.
    Cunostea nu mai putin de 12 limbi straine.
    Considerat un geniu, in 1945 va face un pas care ii va marca definitiv destinul.
    Dupa ce indura prigoana comunista, va fi incarcerat si torturat in 1956 pentru cateva luni si apoi parasit inclusiv de Biserica Ortodoxa, care-l cateriseste in noiembrie acelasi an.
    Se va ascunde in satul natal, unde va trai in spiritul care l-a caracterizat toata viata pana in 1966, cand situatia politica se va destinde.
    Verii sai Iulian Dracea (rector al Institutului Agronomic Timisoara) si Valerian Popescu (rectorul Institutului Stomatologic din Bucuresti) au incercat sa-l convinga sa-si completeze studiile pentru a preda in invatamantul superior.
    Refuza, continuandu-si calea misionara.
    Va fi din nou hartuit, anchetat, pana in 1977, cand va muri in conditii stranii, la putin timp dupa marele cutremur.
    Pana la sfarsitul vietii avea sa fie supravegheat chiar de preotul satului, care l-a turnat Securitatii, la fel ca si alti purtatori de haine sfinte.

    „In toata perioada de privatiuni am citit mult, mi-am facut canon, pravila manastireasca eremita, anahoretica, conform cinului monahal pe care-l port, anavalului si micului si marelui chip ingeresc, in care sunt dator sa-l slujesc direct Dumnezeului Celui Viu, in Sfanta Treime slavit. Caci marturisesc profesiunea de credinta ortodoxa si o plinesc conform Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti ai Biserici Ortodoxe Ecumenice. Doresc sa fiu ucis si martirizat, pentru credinta si nadejdea vietii celei vesnice”.
    Declaratie luata la ancheta din 2 aprilie 1970, la sediul Securitatii Tr. Severin
    http://www.timisoaraexpress.ro/stiri-nationale/cum-lau-ucis-biserica-si-securitatea-pe-nil-dorobantu-%E2%80%93-nebunul-intru-hristos_15731

  5. #5
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.354


    ACTUALMisterul de la mormantul preotului Nil Dorobantu! Oamenii sunt convinsi ca parintele e un sfant dupa ce au aflat ce s-a intamplat aici

    Stirile Kanal D
    26 sep 2017

    • 30
    • 0
    • 0

    Comenteaza

    "A fost un inger. Zbura si facea minuni". Sunt marturiile cutremuratoare ale celor care l-au cunoscut pe parintele Nil Dorobantu, considerat, de multi, un sfant care facea minuni inca din timpul vietii. Si mai tulburator e insa misterul din jurul mormantului sau, din care trupul i-a disparut. Va invit sa urmariti o istorie pe cât de stranie, pe atât de adevarata.


    Pause




    Mute

    Loaded: 0%
    Progress: 0%


    Remaining Time-1:43
    Fullscreen



    Nil Dorobantu. Sau sfantul descult. Cinstit de unii, considerat un ratacit, de altii. Caterisit, alungat din manastire, urmarit, inchis si torturat de Securitate, s-a stins ca un martir, in 1977.


    Margareta Prejbeanu: “I-au smuls unghiile de la maini d ela picioare. L-au torturat”.
    La ani de la moartea lui, ucenicii si cei care l-au cunoscut fac marturii tulburatoare: “Venea lumea la el. Vai de mine, vai de mine. Oameni bolnavi. Bolnavi, bolnavi. Nu lua un leu”.

    Livia Carmaciu: “Un sfant era si este catalogat aici in zona. Aici asa a fost. Un sfant. Un sfant”.
    “Am auzit ca facea multe minuni prin Moldova”, spune Ioan Nistoran, fostul preot.
    Pentru harul sau, oamenii veneau de la sute de kilometri departare si stateau la coada, ca sa-i asculte povestele ori sa le citeasca din sfanta biblie.
    Localnicii povestesc despre puterile asemanatoare lui Iisus Hristos, pe care calugarul le avea. Se spune ca in perioada detentiei a stat in aceeasi celula cu Arsenie Boca, iar painea o transforma in cozonac. Acum, la ani de la moartea sa, continua sa ramana un mister ce s-a intamplat cu trupul lui. Cand rudele au cerut deshumarea, sicriul din mormant era gol.

    Se spune ca osemintele i-au fost furate si adapostite in nordul Moldovei, ca moastele sale sa continue sa faca minuni si dupa moarte.

    http://www.stirilekanald.ro/misterul...-aici-17227034

  6. #6
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.354
    Strania dispariție unui cunoscut călugăr din mormânt





    „S-au găsit două sicrie, din care unul cu rămăşiţe foarte vechi şi unul gol”, spune nepoata călugărului.
    Marina Bălășoiu este nepoata călugărului Nil Dorobanțu şi singurul urmaş al acestuia. Femeia are o fundaţie în Bucureşti care publică scrierile monahului, aşa că a vrut să îi aducă trupul în Capitală. Doar că a avut parte de o surpriză neplăcută când groparii au deschis sicriul.
    „Nu am găsit nimic, altfel întotdeauna am venit aici la mormântul ăsta ca la mormântul unchiului meu, preotul Nil Dorobanțu, eram convinsă că este acolo, este o tulburare faptul că nu l-am găsit”, spune Marina Bălășoiu, nepoata călugărului.


    „De la un timp încoace, părintele era căutat, întrebau oamenii despre dumnealui, îi aduceau un omagiu, îi aprindeau o lumânare, pentru că a fost foarte cunoscut, în special în Moldova”, spune Daniel Rață, preot paroh.
    Localnicii sunt şi ei uimiţi.
    „Am fost la înmormântare, a fost toată lumea, a fost curioasă să vadă, s-a văzut în tron. (Şi l-au băgat în groapă acolo?) Dar cum să nu!”, spune o localnică.
    Dispariţia misterioasă a trupului călugărului va face obiectul unei anchete speciale.
    „S-a constituit o comisie la nivelul centrului eparhial. Această comisie se va deplasa în cel mai scurt timp la fața locului pentru cercetările de rigoare. Nu există nicio ipoteză”, spune părintele Vlăducu Viorel, purtător de cuvânt al Episcopiei Severinului si a Strehaiei.
    Călugărul Nil Dorobanțu este cunoscut pentru viaţa agitată pe care a avut-o. A lăsat armata pentru hainele monahale şi a trăit mai mult în mănăstirile din Moldova. A fost apoi asuprit de Securitate şi scos din preoție pentru nesupunere.
    Rudele nu se gândesc deocamdată să facă o plângere pentru a descoperi cum a dispărut trupul călugărului, iar poliţia spune că nu se poate autosesiza.

    https://www.digi24.ro/stiri/actualit...mormant-443397

  7. #7
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.354
    Torturile teribile îndurate în comunism de Nil Dorobanţu, un sfânt al ortodoxiei româneşti: „Îmi dădeau la creierul mic“ 9 octombrie 2015, 06:04 deAlexandra Georgescu
    Devino fan Salvează în arhivă download pdf print article +3 (7 voturi) cuvinte cheie:stiri mehedinti monahul nil dorobantu tortura securitate comunisti temnita 11 comentarii 153 share inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Părintele Nil Dorobanţu FOTO Arhivă La fel ca Arsenie Boca, părintele Nil Dorobanţu este unul dintre calugării pe care Securitatea i-a prigonit înainte de '89. Sub acuzaţia de „misticism“, monahul a fost arestat şi supus unor torturi inimaginabile doar ca să renunţe la credinţa şi misiunea sa. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Biserica Ortodoxă Română anunţă că a început procesul de canonizare a ... Monahul Nil Dorobanţu era foarte căutat de credincioşi – lucru ce nu convenea regimului. Este pustnicul care umbla desculţ, descoperit, cu pletele în vânt, îmbrăcat simplu şi încins cu o sfoară, uscăţiv, cu barba puţină. A fost urmărit, bătut şi torturat în mai multe rânduri de Securitate, motiv pentru care apărea şi dispărea mereu, însă oamenii îl căutau să-i asculte predicile aspre, dar frumoase, să se spovedească, să primească sfaturi. În 1956, pe 3 ianuarie a fost arestat şi ţinut 120 de zile în temniţă, fără să fi fost judecat, supus la batjocură şi la tortură. La 24 aprilie a fost judecat şi achitat, după ce a fost supus expertizei medicale a 20 de medici şi declarat sănătos. Motivul întemniţării sale a fost “misticismul”. “M-au bătut cu pumnii” Modul cum a fost tratat şi tortura la care a fost supus sunt descrise în cartea ,,Ieroschimonahul Nil Dorobanţu, nebun pentru Hristos şi flacără vie a monahismului secolului XX”, lucrare îngrijită de preotul Ionel Dumitru Adam. “M-au bătut cu pumnii, cu arme grele până am leşinat peste Sfintele Taine. Am apucat mâna ighemonului care mă bătea zdravăn, i-am atins lanterna, ca să nu vadă unde loveşte. Dădeau cu picioarele şi cu ce apucau în mine, însă eu vroiam să sărut mâna, care mă loveşte, după porunca Domnului care zice: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!. M-au luat desculţ, cu capul descoperit pe zăpada îngheţată, în ger nespus, în miezul iernii târzii. Nu îmi mai simţeam ceafa că îmi dădeau la creierul mic cu paturile şi cu fierul armelor, la gât şi la umeri”, povesteşte ieroschimonahul Nil Dorobanţu. O dată ajuns în temniţă, chinurile şi bătăile au continuat: „M-au primit la temniţă în pumni şi zăvoare grele. După câteva ore m-au mutat la altă gheenă, mai urâtă şi mai înfricoşată. Eu am sărit singur din camion, îmi făceam cruci la tot pasul binecuvântând şi locul. Un călău mi-a dat un pumn drept în ochiul drept, de mi-a lăcrimat ochiul mereu în temniţă, mă durea groaznic. Poate nu trebuia să îmi privesc călăii, ci, printre lacrimi, să privesc în adâncul inimii lui Hristos”. Cum îi privea pe torţionari Predicatorul nu îi judeca însă pe torţionarii săi, îi privea cu “bucurie”, iar “custozii parcă îmi erau prieteni de când lumea”. “Căpitanul Popa de Justiţie din Iaşi, care mă mai prigonise o dată, la Schitul Nechit, a venit să îşi transporte prăzile la chinuri. A rămas stupefiat şi mulţumit, când m-a văzut. Dar eu mă bucuram sincer de vederea lui, ca de un prieten, în sfârşit vedeam o faţă cunoscută. E rău în iad unde nu cunoşti pe nimeni, simţeam însă că îmi iubesc vrăjmaşii. Chiar pe ighemonii anchetatori i-am întâlnit cu bucurie. Custozii parcă îmi erau prieteni de când lumea. (…) M-au băgat într-o celulă strâmtă, din maşina neagră a morţii. Mă izbeau de toţi pereţii prin hârtoape”, povesteşte monahul Dorobanţu. În timpul procesului care a avut loc ulterior, monahul a îndrăznit să-i sfideze pe judecători: “Părintele Nil Dorobanţu, din boxa de acuzare refuzând să răspundă Tribunalului a strigat: “Înapoia mea satano! Piei necurate!” Sub acea cămaşă de câlţi de cânepă bătea o mare inimă de român”, povesteşte un fost coleg de temniţă, Petre C. Baciu. Apoi, Securitatea l-a trimis în faţa unei comisii medicale unde este examinat din punct de vedere psihologic. Medicii l-au declarat sănătos, iar instanta l-a achitat. Este părăsit apoi inclusiv de Biserica Ortodoxă, care-l cateriseşte în noiembrie acelaşi an. Acuzat că „răscoleşte lumea”, misticul călugăr „nebun pentru Hristos” declara: „M-aţi făcut să devin nebun ca să mă laud singur, să propovăduiesc ce-am suferit pentru Dumnezeul meu în timp ce voi mă huliţi şi mă consideraţi ca o ciumă. Dar eu mă laud întru dureri şi suferinţe, pentru Dumnezeul, care pentru mine a suferit atât de mult şi încă mai rabdă până în sfârşit! În fiecare zi mor pentru Hristos şi urc calvarul departe de altarele Tale Doamne, pe care atât de mult le-am iubit. Şi râvna casei tale m-a mâncat, ca la locul cel sfânt s-a suit urăciunea pustiirii. Cer nou şi pământ nou aşteptam şi transfigurarea prin virtute şi prin har urcând, pe calea cea strâmtă a vieţii, treptele desăvârşirii spre Împărăţia Cerurilor”. Cine este părintele Nil Dorobanţu? Ieroschimonahul Nil s-a născut la Crainici (Mehedinţi), la 1 august 1920, dintr-o veche familie de moşneni olteni. A fost licenţiat în Filosofie şi Litere, absolvent în Drept şi doctorand la Teologie. Face primele trei clase în satul natal, apoi clasa a patra în Bucureşti, la şcoala primară a sectorului Ateneul Popular, avându-l coleg pe Regele Mihai, Colegiul “Sfântul Sava” şi Liceul Militar “Alexandru Sturza”. din Craiova. Va absolvi şcoala militară ieşind ofiţer activ cu gradul de sublocotenent, împărtăşind cariera militară, la fel ca unchiul său, generalul Gheorge Dorobanţu. Va renunţa la cariera militară pentru studiu, absolvind Teologia, Filozofia şi Literele şi Dreptul, toate cu „magna cum laudae”. Cunoştea nu mai puţin de 12 limbi străine. Călugărit la Cernica, a trecut prin eparhiile de Galaţi şi Buzău, hirotonit ierodiacon în 1948 şi ieromonah în 3 iulie 1949. În 1952 era vieţuitor la Râmeţ când a cerut a fi primit la Nicula. În martie 1977, imediat după cutremur, părintele este adus în satul Crainici. Era lovit puternic la piept, dar nu se ştiu exact cauzele loviturilor. Nu lasă pe nimeni în preajma sa decât pe sora sa Paulina Dorobanţu şi în data de 27 marie 1977 trece la cele veşnice, fiind înmormântat în satul său natal, Crainici. Călugărul Nil Dorobanţu, înmormântat în cimitirul din satul Crainici, judeţul Mehedinţi, a fost deshumat la sfârşitul lunii septembrie a.c., la iniţiativa nepoatei lui, aceasta având intenţia de a-l muta într-un cavou al familiei, în Bucureşti. Spre surprinderea ei, muncitorii care au spart trei rânduri de plăci ale cavoului din Crainici nu au găsit în interior decât câteva bucăţi din coşciug, dar nici urmă de osemintele părintelui. Citeşte şi:


    Citeste mai mult: adev.ro/nvxpwl
    http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/torturile-teribile-indurate-comunism-nil-dorobantu-sfant-ortodoxiei-romanesti-Imi-dadeau-creierul-mic-1_56157897f5eaafab2c6a9b36/index.html

  8. #8
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.354
    Prietenia impresionantă dintre un urs şi părintele Nil Dorobanţu, călugărul prigonit de Securitate.

    „Animalul a venit la uşa pustnicului cu un stup de miere“ 24 decembrie 2017, 20:12 deAlexandra GeorgescuDevino fan Salvează în arhivă download pdf print article +2 (4 voturi) cuvinte cheie:stiri mehedinti prietenie urs calugarul nil dorobantu 8 comentarii 245 share inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Părintele Nil Dorobanţu FOTO Arhivă Prietenia dintre monahul Nil Dorobanţu şi animalul sălbatic s-a născut atunci când călugărul i-a oblojit animalului o rană de la o labă. Ursul şi-a răsplătit vindecătorul cu miere de albine. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cine sunt spiriduşii în tradiţia populară a românilor. Puterile le era... În volumul <
    >,
    ediţie îngrijită de preotul Ionel Dumitru Adam, se povesteşte despre prietenia părintelui Nil cu un urs din pădurile vrâncene, pe care monahul îl considera drept ucenicul său. La fel ca Arsenie Boca, părintele Nil Dorobanţu este unul dintre calugării pe care Securitatea i-a prigonit înainte de '89. Sub acuzaţia de „misticism“, monahul a fost arestat şi supus unor torturi inimaginabile doar ca să renunţe la credinţa şi misiunea sa. Se spune că la un moment dat, nişte vânători au vrut să-l împuşte pe urs, dar acesta s-a salvat venind la casa monahului. <
    >, se arată în volumul amintit. Dar cum a ajuns părintele Nil să se împrietenească cu acest animal este o altă poveste. Ieroschimonahul Nil Dorobanţu se plimba într-o zi prin pădure, când l-a întâlnit pe urs, care gemea de durere fiindcă îi intarse o aşchie într-una din labe. <>, se povesteşte în carte. Înduioşător este şi finalul poveştii, când ursul, după ce s-a vindecat, a ţinut să-i mulţumească monahului pentru îngrijire în felul lui. A venit la uşa pustnicului cu un stup de miere de albine, „a salutat ca un om cu mâna, apoi a plecat”. <>. Cine este părintele Nil Dorobanţu? Ieroschimonahul Nil s-a născut la Crainici (Mehedinţi), la 1 august 1920, dintr-o veche familie de moşneni olteni. A fost licenţiat în Filosofie şi Litere, absolvent în Drept şi doctorand la Teologie. Face primele trei clase în satul natal, apoi clasa a patra în Bucureşti, la şcoala primară a sectorului Ateneul Popular, avându-l coleg pe Regele Mihai, Colegiul “Sfântul Sava” şi Liceul Militar “Alexandru Sturza”. din Craiova. Va absolvi şcoala militară ieşind ofiţer activ cu gradul de sublocotenent, împărtăşind cariera militară, la fel ca unchiul său, generalul Gheorge Dorobanţu. Va renunţa la cariera militară pentru studiu, absolvind Teologia, Filozofia şi Literele şi Dreptul, toate cu „magna cum laudae”. Cunoştea nu mai puţin de 12 limbi străine. Călugărit la Cernica, a trecut prin eparhiile de Galaţi şi Buzău, hirotonit ierodiacon în 1948 şi ieromonah în 3 iulie 1949. În 1952 era vieţuitor la Râmeţ când a cerut a fi primit la Nicula. În martie 1977, imediat după cutremur, părintele este adus în satul Crainici. Era lovit puternic la piept, dar nu se ştiu exact cauzele loviturilor. Nu lasă pe nimeni în preajma sa decât pe sora sa Paulina Dorobanţu şi în data de 27 marie 1977 trece la cele veşnice, fiind înmormântat în satul său natal, Crainici.
    http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/prietenia-impresionanta-urs-parintele-nil-dorobantu-calugarul-prigonit-securitate-animalul-venit-usa-pustnicului-stup-miere-1_5a3e867dd7af743f8da5eee9/index.html
    Citeste mai mult: adev.ro/p1h84t

  9. #9
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.354
    CITATE: PARINTELE NIL DOROBANTU– “Nebun întru Hristos”

    19 DEC 2017 DE ROXANABARSANBLOG
    Citate din părintele Nil culese din declaraţiile date de el la Securitate şi cuprinse în cartea Ieroschimonahul Nil Dorobanţu – “nebun întru Hristos” şi flacără vie a monahismului secolului XX, de Pr. Ionel D. Adam (Ed. Babel, Bacău, 2015)


    • “M-aţi făcut să devin nebun, ca să mă laud singur şi să propovăduesc ce-am suferit pentru Dumnezeul meu, în timp ce voi mă huliţi şi mă consideraţi ca o ciumă.”
    • “Când eram prigonit din cele trei biserici Audiene (com. Hangu, jud. Neamţ) slujeam în mijlocul codrilor seculari, cu biserica Vlahernei în spinare, sub fulgi de zăpadă, pe cetina rece, pe ghiaţă, pe lemne, sub brazi gigantici, se ridicau osanale spre cerurile pe care le vedeam deschise. E azi o troiţă la Pârâul Trăznetului, pe muntele Muncel, unde venea lume din 50 de sate, de la miez de noapte până la miez de zi. Veneau şi fiarele codrilor, uitând firea or crudă, şi ascultau Cuvântul ceresc.”
    • “Stilişti vechi, calendarişti iuliani s-au întors la Ortodoxie, ca şi toţi sectanţii. [Unde a predicat părintele Nil – n. red.] Ateii şi învăţaţii au crezut în Hristos, păcătoşii s-au pocăit, bolnavii s-au tămăduit, doi orbi au văzut, două moarte au înviat, epileptici, slăbănogi, ciungi, surzi s-au tămăduit şi cuvântul lui Hristos lucrează cu putere. Din casă în casă, în fiecare noapte sfinţeam toate familiile creştine. Hristos îmi indica pe cine să chem la slujbă în taina miezonopticii. […] Dacă mă vindea cineva, Hristos îmi dădea de veste şi fugeam în pustie, mă ascundeam în vreo şură, în grajd, în poduri, în iesle, în moară. Treceau ighemonii [securiştii – n. red.] pe lângă mine şi nu mă vedeau. Îi stropeam, de sub acoperiş, cu aghiazmă şi credeau că îi plouă în plin gerul iernii. Când terminam satele, îi chemam pe un munte, la o adunare generală. Acolo veneau şi toţi ighemonii, tâlharii, năimiţi, ateii, înarmaţi ca să mă prindă. Dar le era fircă de o revoluţie şi nu îndrăzneau să mă lege”.
    • “Astăzi, a intrat o necredinţă, o îndoială în toată lumea. De aceea sunt necesare teofania şi revelaţia, pe care le descoperă Dumnezeu în prigoană şi dureri. Cei vanitoşi şi plini de ei înşişi nu mai primesc plinirea lui Hristos. […] Mistica este exclusă astăzi, căci fiecare se mândreşte şi se încăpăţânează. Dar cât de greu ne este să pricepem experimentele mistice fără practica ascetică; de aceea au ajuns să fie negate şi Vieţile Sfinţilor.”
    • „Mi s-a descoperit să împărtăşesc pe toţi cei pe care mi-i va indica Mântuitorul că se luminau, aveau înger, porumbel sau lumânare la inimă, în minte şi în suflet. […] Mi-a relevat Mântuitorul să predic pentru aducerea religiei în şcoli, în armată, precum şi a sfintelor icoane şi cruci în penitenciare şi spitale.Am trimis epistolă de documentare apologetică Prezidiului, Sfântului Sinod, patriarhului şi celorlalţi episcopi, direct Cuvânt ceresc, prin Logosul divin şi prin puterea lui Dumnezeu”.
    • „După o Sfântă Liturghie am fost răpit, ca Avacum şi ca Filip şi mutat în altă parte, scurtând din drum spre ceruri.”
    • „Scriam zilnic vedeniile şi răpirile [pe care le trăia în duh – n. Red], care au rămas în dosar la arhivele Iaşiului, mii de pagini”.
    • „Hristos Însuşi alegea locul slujbei întotdeauna prin teofanie”.
    • „Hristos mă avertizase de închisoare în teofanie [apariţie a divinului în formă personală – n. Red]. Dar eu o doream cu frenezie şi nu am vrut să sfârşesc slujba, să fug înainte să vină ighemoni. Mi-era milă de creştinii pierduţi, de oile care nu au păstor.”
    • „ Hristos m-a trezit înainte de a veni ighemonii, am avut ocazia să fug iar din mâna lor, dar acum eram decis să merg înaintea lor, să predic să lase religia liberă, să dea drumul lui Hristos din temniţe. Era scris să sufăr pentru Dumnezeul meu. Dar eu nu ştiam ce mă aşteaptă şi nu bănuiam cât de cruzi sunt ateii.”
    • https://roxanabarsanblog.com/2017/12...intru-hristos/




  10. #10
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.354
    Deshumare cu surprize: trupul unui preot a dispărut din groapă.

    Localnic: „Numai Dumnezeu ştie unde este“ 30 septembrie 2015, 16:37 deAlexandra Georgescu

    Părintele Nil Dorobanţu Preotul şi călugărul Nil Dorobanţu, înmormântat în cimitirul din satul Crainici, judeţul Mehedinţi, a fost deshumat marţi, la iniţiativa nepoatei lui, aceasta având intenţia de a-l muta într-un cavou al familiei, în Bucureşti. Spre surprinderea ei, muncitorii care au spart trei rânduri de plăci ale cavoului din Crainici nu au găsit în interior decât câteva bucăţi din coşciug, dar nici urmă de osemintele părintelui.

    Cum de la înmormântarea sa în 27 martie 1977 au trecut 38 de ani, părerile în rândurile localnicilor sunt împărţite. Unii spun că sicriul ar fi fost luat de nişte călugări din Moldova, acolo unde părintele a trăit mulţi ani, iar alţii nu exclud posibilitatea ca fosta Securitate, care l-a hărţuit ani de-a rândul, să fie vinovată. „Nu s-a găsit nimic, a fost o surpriză pentru toată lumea, dar mai ales pentru oamenii din sat, pentru că aici era patria mică a părintelui. Ne pare foarte rău că nu este, e dureros pentru noi toţi că s-a întâmplat aşa ceva. Nici nu se ştie dacă părintele a fost înmormântat aici, lumea nu este foarte sigură, au trecut atâţia ani de la înmormântare. Nu avem date concrete“, spune Vasile Ganţu, protopop al Protoieriei Baia de Aramă.

    Nepoata ieroschimonahului Nil Dorobanţu, Marina Bălăşoiu, exclude posibilitatea ca osemintele să fi fost luate de călugări din Moldova şi spune că trupul neînsufleţit al unchiului său a fost cu siguranţă în sicriu atunci când a fost înmormântat: „La înmormântare, a fost pentru că tatăl meu şi cu mătuşa mea au participat şi nu au spus nimic niciodată că ar fi fost altceva, deci a fost luat între timp, aceasta este singura explicaţie logică. Poate vechile organe ale Securităţii au o contribuţie în sensul acesta, nu ştiu şi nu are sens să arunc anatema asupra cuiva“.
    „Numai Dumnezeu ştie unde este“
    Clopotarul bisericii din Crainici, Dan Grigore, povesteşte că în urmă cu doi ani a văzut într-o noapte nişte persoane suspecte la momântul părintelui, dar nu a fost lăsat de acestea să se apropie. „A fost înmormântat aici, cel puţin noi aşa ştim, şi acum nu mai este. După 38 de ani am constatat că mormântul este gol. Ori l-au luat călugării din Moldova şi l-au dus acolo unde a slujit mulţi ani, ori nu a fost niciodată în coşciug. Numai Dumnezeu ştie unde este, că sufletul probabil este în satul nostru“, spune şi Dorina Crăiniceanu, învăţătoare în sat.

    FOTO Clopotarul satului
    „Într-o noapte veneam de la o înmormântare şi am văzut două maşini parcate cumva să nu se vadă şi am descălecat bicicleta şi m-a luat cineva că
    <ce caut aici>>. <Eu caut ce caut dar ce cautati dumneavoastra?>> Ei lucrau, tăiau mai marmură, acolo la mormânt. <Noi suntem de la Moldova>>, dar nu s-au recomandat. Am dat să mă duc acolo să văd despre ce este vorba dar nu mi-au dat voie”, îşi aminteşte, Dan Grigore. „A fost înmormântat aici, cel puţin noi aşa ştim şi acum nu mai este, după 38 de ani am constatat că mormântul este gol. Ori l-au luat călugării din Moldova şi l-au dus acolo unde a slujit mulţi ani ori nu a fost niciodată în coşciug. Numai Dumnezeu ştie unde este, că sufletul probabil este în satul nostru”, spune şi Dorina Crăiniceanu, învăţătoare în sat.

    Era un om minunat”
    Localnicii mai în vârstă care au avut privilegiul să-l cunoască pe părintele Nil Dorobanţu au numai cuvinte de laudă la adresa acestuia. „Părintele a fost născut aici la noi la Crainici şi a avut ceva probleme, a fost urmărit de Securitate. Era un om foarte cumsecade, comunicativ, stătea de vorbă cu copiii la şcoală. După aceea s-a întâmplat cutremurul, a venit bolnav şi în două săptămâni a decedat. S-ar putea nici să nu fi fost în sicriu ori au venit de acolo din Moldova şi l-au luat”, spune Romulus Pătruţescu, localnic din Crainici.


    FOTO Învăţătoarea Dorina Crăiniceanu
    „Nu s-a găsit nimic şi spre nefericirea noastră a sătenilor că veneam şi ne închinam la mormântul lui. Era o plăcere să stai de vorbă cu dumnealui pentru că întotdeauna avea un cuvânt frumos de spus. Era un om minunat, dacă găsea un om la muncă la câmp îi lua sapa din mână şi săpa alături de ceilalţi oamnei, juca tenis cu copii, îi cinstea pe copii cu câte un bănuţ. Chiar dacă nu s-a găsit nimic aici noi sperăm că spiritul dumnealui să ne îndrume şi să ne ocrotească de cei rău. Foarte mult a petrecut în mânăstirile din Moldova”, mai spune Dorina Crăiniceanu.

    Cine a fost Părintele Nil Dorobanţu?
    Ieroschimonahul Nil s-a născut la Crainici, Baia de Aramă (Mehedinţi), în 1920. A fost licenţiat în Filosofie şi Litere, absolvent în Drept şi doctorand la Teologie. Face primele trei clase în satul natal, apoi clasa a patra în Bucureşti, la şcoala primară a sectorului Ateneul Popular, avându-l coleg pe Regele Mihai, Colegiul “Sfântul Sava” şi Liceul Militar “Alexandru Sturza”. din Craiova. Va absolvi şcoala militară ieşind ofiţer activ cu gradul de sublocotenent, împărtăşind cariera militară, la fel ca unchiul său, generalul Gheorge Dorobanţu. Va renunţa la cariera militară pentru studiu, absolvind Teologia, Filozofia şi Literele şi Dreptul, toate cu „magna cum laudae”. Cunoştea nu mai puţin de 12 limbi străine. Călugărit la Cernica, a trecut prin eparhiile de Galaţi şi Buzău, hirotonit ierodiacon în 1948 şi ieromonah în 3 iulie 1949. În 1952 era vieţuitor la Râmeţ când a cerut a fi primit la Nicula.
    Hărţuit de securitate
    La Nicula era foarte căutat de credincioşi – lucru ce nu convenea regimului. Este pustnicul care umbla desculţ, descoperit, cu pletele în vânt, îmbrăcat simplu şi încins cu o sfoară, uscăţiv, cu barba puţină. Va fi urmărit, bătut şi alungat de mai multe ori de securitate, de aceea apărea şi dispărea mereu, însă oamenii îl căutau să-i asculte predicile aspre dar frumoase, să se spovedească, să primească sfaturi. În 1956, pe 3 ianuarie a fost arestat şi ţinut 120 de zile în temniţă, fără să fi fost judecat, supus la batjocură şi la tortură. La 24 aprilie a fost judecat şi achitat, după ce a fost supus expertizei medicale a 20 de medici şi declarat sănătos. Motivul întemniţării sale a fost “misticismul”.

    Dispărea atunci când dorea
    În lucrarea <Ieroschimonitul Nil Dorobantu
    >, părintele Ionel Dumitru Adam spune că marele misionar român devenise foarte vestit şi căutat de credincioşi: „Poate de aceea şi dispărea tot timpul, la propriu, fenomen supranatural întîlnit doar la marii Sfinţi, însă nu aşa de des ca la ava Nil. Apărea când nu te aşteptai, câteodată în două locuri diferite. Era uşor ca un fulg, mergea ca şi cum ar pluti”. Faima călugărului a atras atenţia Securităţii, care avea să-l urmarească, să-l aresteze, să-l tortureze, pentru a-l convinge să renunţe la credinţa şi misiunea sa.


    FOTO Biserica din cimitirul din Crainici, monument istoric Acuzat că „răscoleşte lumea”, misticul călugăr „nebun pentru Hristos” declara: „M-aţi făcut să devin nebun ca să mă laud singur, să propovăduiesc ce-am suferit pentru Dumnezeul meu în timp ce voi mă huliţi şi mă consideraţi ca o ciumă. Dar eu mă laud întru dureri şi suferinţe, pentru Dumnezeul, care pentru mine a suferit atât de mult şi încă mai rabdă până în sfârşit! În fiecare zi mor pentru Hristos şi urc calvarul departe de altarele Tale Doamne, pe care atât de mult le-am iubit. Şi râvna casei tale m-a mâncat, ca la locul cel sfânt s-a suit urăciunea pustiirii. Cer nou şi pământ nou aşteptam şi transfigurarea prin virtute şi prin har urcând, pe calea cea strâmtă a vieţii, treptele desăvârşirii spre Împărăţia Cerurilor”. În martie 1977, imediat după cutremur, părintele este adus în satul Crainici. Era lovit puternic la piept, dar nu se ştiu exact cauzele loviturilor. Nu lasă pe nimeni în preajma sa decât pe sora sa Paulina Dorobanţu şi în data de 27 marie 1977 trece la cele veşnice, fiind înmormântat în satul său natal, Crainici.

    http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/deshumare-surprize-trupul-unuipreot-disparut-groapa-localnic-numai-dumnezeu-stie-este-1_560bcb60f5eaafab2c295865/index.html

Pagina 1 din 6 123456 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •