Pagina 9 din 9 PrimulPrimul 123456789
Rezultate 81 la 87 din 87

Subiect: Articole despre Sf. Nicolae - NIL DOROBANTU

  1. #81
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.215

    Asociatia Nil Dorobantu

    31 decembrie 2018 la 13:43 ·


    De ce plângi, Iisuse, pentru noi
    De ce aduci atâtea lacrimi de ploi
    Peste înlăcrimatele oi?
    De ce Trupul în Sfântul Sânge-ți moi?
    Iată suntem în Numele-Ți doi
    Și fă din noi ceresc altoi
    Că suntem plânși, săraci și goi
    Iar fiara dă mereu război
    Până în Ziua de Apoi.
    O, Doamne, fă-ne oameni noi!
    Să îndurăm mizerii și nevoi…
    Slavă Ție, Celui ce ploi…

    E 1958, cu blesteme și exorcisme, cu pace și război, cu păgânism, râs și lacrimi, cu temnițe și catacombe, cu dureri și cu iubiri, cu ură și cu veselie, cu dor și cu scârbă, cu suflet și cu trup, cu cer și pământ, cu sublim și trivial, cu oboseală pentru cele trecătoare și cu odihnă în Hristos, cu prigoană, cu foame și cu îmbuibare, cu beții și cu trezvie, cu materialism și idealism, cu credință și ateism, cu datine și dogme, cu legi și har, cu taine divine și cu taina fărădelegii, cu sudori și sânge, lacrimi și amar, suspin, frig și căldură, cu tinerețe și bătrânețe, cu Tabor și Golgota, în iesle și la Cruce. Amin, vino, Doamne, Iisuse! Scapă pe întemnițați! Vie Împărăția Ta, că e tare lumea rea! Iisuse, Te iubesc veșnic!”
    Rugăciuni în prigoană, Scrieri 15


  2. #82
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.215
    Daniela Georgescu

    30 august 2017 ·




    De cateva saptamani am descoperit scrierileluiNil Dorobanu, ieromohah ucis de comunisti. Prima oara am aflat despre el acum cativa ani de la un calugar de la Turnu (Prahova) , "Chesaie pacatosul", asa se prezenta. Imi spunea ca a stat cuNilDorobantu (Nechifor) o vreme in munti, ascunsi intr-o pestera, de teama securitatii, care ii urmarea. Mi-a vorbit despre minunile facute deNil Doroobantu , cum se ridica de la pamant in timpul predicilor, cum se deplasa in spatiu, cum ii cadeau lanturile de la picioare fara sa le atinga nimeni. Umbla ca apostoli, descult, cu o singura haina, doar cu Biblia, crucea, cu impartasania si cam atat. Nu se atingea de bani. Cine voia sa-i lase bani, ii punea intr-un vas din care apoi Parintele ii ruga pe saraci sa-si ia fiecare dupa trebuintele lor. Slujea in tot locul pe unde mergea si "in timpul predicilor se ridica vreun metru de la pamant si vorbea de acolo de sus cu o aprindere, de plangeau toti", imi povestea Parintele Chesarie, ieromonah si el.

    Revenind la cartile Ieromonahului Nil Dorobantu, ma tot intrebam cum a putut sa scrie aceste carti atat de minunate si sa nu-l auda nimeni atunci in adevar, nu in ura. Simti in scrieriele lui biciul Sf. Ilie si al Sf. Ioan Botezatorul. Simti dragotea dureroasa pentru caderea lumii, dragostea sfasietoare pentruDumnezeu. Aceasta dragoste de Dumnezeu si pentru prabusirea lumii prin ateism nasteau in el vapaia ravnei ce mistuie continuu orice urma de pacat, tinandu-l mereu curat. Altfel cum sa fii fost asa de usor incat sa se ridice de la pamant si sa zboare , sa se deplaseze prin aer?! De aceea cred caParintele Nil Dorobantu scria cartile de la inaltimea de la care tinea si predicile, la un metru deaspura pamantului.
    Va recomand sa cititi Apologetica, Etica, Mistica, Teofaniile, Sociologia. Asa pentru inceput. Mai are multe, pe care urmeaza sa le citesc. Preotul meu duhovnic spune ca "sunt scrise cu biciul Sfantului Ilie". Efectul este cel trezitor si trezvitor


  3. #83
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.215





    Asociatia Nil Dorobantu

    25 minute ·






    Capitolul 3, versetul 22 - „Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor”

    “Hristos, pătrunzând în noi, ne sfințește și ne îndumnezeiește. Urechea, ca și fecioara, rămâne tot feciorelnică, primind cuvântul ceresc sacru divin. Dacă dorim atât de mult cuvânt dumnezeiesc, desigur că urechea e creată de Hristos special pentru a asculta logos divin. O, cum ne terfelim noi simțurile în putoarea viermănoasă a materiei și nu luăm aminte la Hristos! Luarea aminte este ascultarea, iar votul monahal al ascultării este sub egida Duhului Bisericii Ortodoxe. Ar însemna că Sfânta Biserică e moartă, dacă în ea n-ar grăi Hristos. Dacă a vorbit Hristos la doisprezece ani în Templul lui Zorobabel, darămite în Biserica creștină!”
    (Schiarhiereul Nil Dorobanțu - “Apocalipsa”, vol. 1, Scrieri 23, pag. 158)

  4. #84
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.215
    Asociatia Nil Dorobantu

    27 ianuarie la 17:29 ·

    Capitolul 3, versetul 22 - „Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor”

    “Hristos, pătrunzând în noi, ne sfințește și ne îndumnezeiește. Urechea, ca și fecioara, rămâne tot feciorelnică, primind cuvântul ceresc sacru divin. Dacă dorim atât de mult cuvânt dumnezeiesc, desigur că urechea e creată de Hristos special pentru a asculta logos divin. O, cum ne terfelim noi simțurile în putoarea viermănoasă a materiei și nu luăm aminte la Hristos! Luarea aminte este ascultarea, iar votul monahal al ascultării este sub egida Duhului Bisericii Ortodoxe. Ar însemna că Sfânta Biserică e moartă, dacă în ea n-ar grăi Hristos. Dacă a vorbit Hristos la doisprezece ani în Templul lui Zorobabel, darămite în Biserica creștină!”
    (Schiarhiereul Nil Dorobanțu - “Apocalipsa”, vol. 1, Scrieri 23, pag. 158)

  5. #85
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.215
    Asociatia Nil Dorobantu

    5 februarie la 09:56 ·







    „Forma de mișcare a gândirii în afirmație și în negație, nu e gândire. Unde se mișcă? În cap? Să vă deparazitați! Sau dacă voi negați și suflet și pe Hristos, asta e gândirea judecată? Nu, ci e prostie bestială! Dacă Ilici Lenin spune că Ion e om, și crede că asta e contradicție și embrion dialectic, atunci putem zice că „a vorbit și nea Ion că și el e om”. Sau poate voi vreți să înțelegeți, prin judecata logică și rațională, faptul că judecați mereu pe Dreptul Judecător! Dar asta e hulă și blasfemie. Legătura și influența reciprocă a obiectelor și fenomenelor nu e judecată, ci corelație, legătură. Cum vă jucați cu termenii și cum înșelați pe sărmanii elevi după ce le-ați răpit crucea, icoana, candela, taina, religia, credința! Unde țineți voi cunoștințele pe care le aveți în procese inductive? Unde se interpătrunde inducția, dacă nu aveți capul pătruns? După câte procese spuneți voi, ar trebui să aveți capul calendar, sau câte o rachetă! Ori poate vă trimiteți capetele sub această formă. La voi totul e posibil, ateilor, de vreme ce confundați lăturile cu mărgăritarele și noțiunile. Dar de unde capătă raționamentele viață și mișcare, ca să se sprijine și să se influențeze? Concretul, particularul, deducția, inducția, nu sunt izolate. Dar unde stau atâtea fără identitate, fără să mănânce și fără să doarmă? De ce nu admiteți și lumea cea nevăzută divină și Sfânta Biserică triumfătoare, dacă microbii, electronii, gravitonii, judecățile și raționamentele nu se văd? Dar Hristos, deși e Logosul și Rațiunea, totuși a binevoit a Se întrupa, azi ne hrănește încă cu Euharistia și ni Se revelează, ne vorbește viu și lucrător. S-a întrupat deductiv și S-a înălțat inductiv, pe toate le umple, Cela ce este necuprins. Emoțiile produc diferențe individuale, dar voi, cei care nu vă controlați conștient comportarea voastră și nu vă spovediți, sunteți furioși, înrobiți de patimi și ighemoni. Ba încă și în psihologie ați introdus politica și, dacă ați studia teologia, ați introduce și în ea ateismul, precum ați și influențat indirect. Fără emoția iubirii de Hristos, nu va fi căutarea Adevărului. Iar Lenin a găsit ura și minciuna și v-a învățat și pe voi. Sentimentele realizate în acțiune și în fapte prin participarea personală la situațiile vieții, în care se pot realiza emoțiile morale, estetice și intelectuale, nu se pot efectua decât dacă credeți în adevăratele sentimente sacre, religioase, divine. Muzica, dansul, desenul, cântecul, literatura, toată munca, curajul și bărbăția la păcate, nu sunt emoții și sentimente, ci vicii, așa cum le predicați voi. O, la ce-ați redus voi sentimentul divin, Rațiunea Logosului și voința Tatălui ceresc! Cât de josnici sunteți! Mai progresiști erau anticii, dar voi, neobarbarilor, ați decăzut cu mii de ani în urmă. Noi nu ne mulțumim cu o logică strâmtă materialistă, cu un sentiment de clasă declasată, sau cu o voință de bou în jug proclet, ci vrem pe Hristos, Logosul și Iubirea lui Dumnezeu și zicem în strigăt mare de rugă: „Tată ceresc, facă-Se voia Ta!”. Voi ați redus toată știința la acțiunea asupra naturii și a societății după un calapod superstițios preconceput și eronat și ne siliți cu tiranie ca să intrăm în gloata celor fără de suflet, dar psihologia și sufletul nu au ce căuta în cimitire. Ați făcut din colectivitate un grajd și un mare țintirim. O, dacă ați vdea pe Hristos în iesle și ați învia!”
    Părintele Nil Dorobanțu- Psihologia, în curând la Editura Floarea de April

  6. #86
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.215
    Asociatia Nil Dorobantu

    12 februarie la 15:29 ·







    Capitolul 6, versetul 14 - „Iar cerul s’a’ndepărtat ca o carte’nvălătucită, şi fiece munte şi insulă s’au mişcat din locurile lor”
    Ați închis cerurile și ați strâns cărțile sfinte, arzându-le fără milă. Ați înșelat noroadele că nu mai e Rai și cer. Pentru voi, cerul s-a strâns ca un sul, ca o carte de piele ce arde. Însă pentru noi, s-a desfăcut ca o carte înfășurată, ca să descoperim tainele sfârșitului. Vreți să fie în ceruri, la fel ca pe pământ. Cu ce drept întronizați hulitoarea doctrină ateistă, cu sila, peste tot? Care popoare o vor? După ce ați bătut păstorii cei buni, desigur că vă puteți bate joc de turmă prin acte de timorare. Munții altarelor, insulele de sfințenie și ostroavele căpeteniilor creștine, s-au mișcat de la locul lor și au căzut sub gheara voastră, ateilor. Ați nivelat tot muntele la concepția „massa perditionis”, pentru venirea lui antihrist. Dar Hristos nu vrea „aurea mediocritatis” sau ateismul, ci urcarea pe munții cei duhovnicești ai schimbării la față, ai înălțării etc. Mânia lui Hristos ne bate prin voi, ca prin biciul lui Nabucodonosor, Faraon etc. Vino, Doamne, biruiește pe toți vrăjmașii Tăi! Noi merităm mai multe bătăi, dar ateii Te neagă și Te defaimă! Până când îi rabzi, pe atei și apostați, care s-au ridicat cu topoarele în altarele Tale?
    (Schiarhiereul Nil Dorobanțu - “Apocalipsa”, vol. 1, Scrieri 23, pag. 246)



  7. #87
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.215
    Asociatia Nil Dorobantu

    Ieri la 16:11 ·







    Capitolul 8, versetul 5 - „Și îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s’au pornit tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur”
    Dumnezeu e foc care arde spinii păcatelor. El aruncă un foc pe pământ, care s-a și aprins. E focul iubirii divine. De ce fugiți voi de Euharistie? Dacă luați focul dumnezeiesc, nu vă mai arde tăciunele diavolesc, nici patima, nici viciile, nici păcatul. Ca trestia învelită în amiant, nu veți arde, dacă luați pe Dumnezeu și vă veți îmbrăca în Hristos. Îngerul al optulea ia din nou cădelnița azi, o umple cu focul de pe altarul de aur, dinaintea Tronului de Domnie, îl aruncă pe pământ, stârnind tunete, fulgere, cutremure. Apocalipsa este pentru fiecare om, pentru fiecare generație, epocă, veac, mileniu, dar mai ales pentru sfârșit. Și iată că azi se împlinesc toate, rând pe rând, prin cuvânt ceresc, tunete și fulgere apocaliptice, cutremure de pământ înfricoșate.
    (Schiarhiereul Nil Dorobanțu - “Apocalipsa”, vol. 1, Scrieri 23, pag. 276)



Pagina 9 din 9 PrimulPrimul 123456789

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •