Pagina 3 din 9 PrimulPrimul 123456789 UltimulUltimul
Rezultate 21 la 30 din 88

Subiect: Articole despre Sf. Nicolae - NIL DOROBANTU

  1. #21
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Asociatia Nil Dorobantu

    7 ore ·







    Arhimandritul Melchisedec Suparschi, Mănăstirea Lainici, Jud. Gorj
    Îl cunosc pe părintele Nil încă de când era student. Am fost exarh al mănăstirilor din Episcopia Dunării de Jos pe vremea episcopului Antim Nica. La episcopie, când nu era nimeni prin bucătărie, părintele Nil fura mâncarea și o dădea săracilor. Maicile îi spuneau episcopului: „Preasfințite, nu știm cine a furat mâncarea!”. „Nu-i nimic, mâncăm ce a mai rămas!”. Îi lua din perechile de cizme ale ierarhului și le dădea de pomană. Ierarhul știa cine e poznașul. Starețele multor mănăstiri din Vrancea și-l doreau ca duhovnic. A ajuns la Schitul Tarnița, unde numai în câteva luni de zile le-a făcut clădiri noi și a strâns câteva sute de fete și băieți, convingându-i să intre în monahism. Securitatea a trimis adresă episcopului să-l ia pe Nechifor Dorobanțu de acolo, că nu se mai poate. Ei vroiau să alunge toți monahii și monahiile din mănăstiri, părintele îi aducea înapoi. Am plecat de la Galați la schit cu un preot bătrân. Am ajuns sâmbătă seara și părintele Nil predica. Am mers spre iconostas, m-am închinat, el mi-a făcut metanie și mi-a sărutat mâna. I-am spus: „Părinte, continuați predica!”. Dacă la priveghere erau cam trei sute de oameni, dimineața erau la slujbă câteva mii. Se dusese vestea în toate satele că vreau să-l schimb. Era tulburare mare, multe studente și femei, care își părăseau familiile, vroiau să intre în monahism. Nu știam cum să procedez, căci trebuia să-l iau din schit. Avantajul meu a fost că ținea mult la mine. Miliția venise să mă ajute, dar le-am spus că nu vreau să rezolv problemele duhovnicești cu ajutorul lor. Până la urmă am reușit să-l conving să plece cu mine la episcopie, unde i-am dat o cameră oficială să se odihnească. L-am avertizat pe Preasfințitul că Nechifor e venit și să fie atent cu el, că de obicei face câte o năzbâtie. Dimineața, când a ajuns Preasfințitul la birou, părintele a intrat și „buf” s-a prosternat la picioarele episcopului, cerând iertare. Episcopul a început să râdă și l-a ridicat, îmbrățișându-l. Îl prețuia mult, încă din anii de facultate. A fost o manifestație de 23 august. Ce credeți că a făcut părintele Nil? A intrat într-o biserică, a luat o icoană și manifesta și el. Ăia cu Ana Pauker, Teohari Georgescu și Gheorghiu Dej, el cu Hristos în brațe. Și așa i-a dus până la capăt. Comuniștii aruncau panourile liderilor comuniști într-un camion. Părintele le-a zis: „Așa vă cinstiți voi, liderii? Halal comuniști sunteți voi! Cum îi aruncați așa la mașină pe idolii voștri? Eu mă duc să Îl duc pe Hristos la locul cel sfânt!”. Am auzit că într-o perioadă, dar nu știu care, ar fi fost la Ierusalim. Și acolo ar fi fost făcut arhiereu. Dar nu s-a afirmat, nici n-a solicitat ceva. Cineva a mărturisit acest adevăr Preasfințitului Teofil Herineanu. I-a dus o fotografie cu el arhiereu în cercul unor alți arhierei. Ca arhiereu, ar fi vizitat și mănăstirea Celic-Dere, dar neoficial. Maicile, când au auzit cine a venit, au ieșit în întâmpinarea lui. Dar el a fugit din fața lor. Odată mi-a trimis o scrisoare de doisprezece pagini. Am și publicat-o într-o carte. Ce e interesant, e că e scrisă mărunt și am citit-o cu binoclul. L-am mai văzut o singură dată la Lainici, când a venit să viziteze mănăstirea.

  2. #22
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Asociatia Nil Dorobantu
    5 ore ·
    Schimonahia Veronica (Mitrodora) Acojocoriței, fostă viețuitoare la Mănăstirea Văratec, Jud. Neamț

    La vârsta de douăzeci de ani, am venit la mănăstirea Văratec sub ascultarea maicii Filofteea Munteanu și a maicii Nimfodora Popoaie. Și-au dat tot interesul de m-au dat la catehism, psaltichie, atelier și alte ascultări. Când am împlinit șapte ani de ascultare, am primit cinul călugăresc împreună cu doisprezece surori, episcop fiind Teofil Herineanu și maică stareță stravofora Margareta Ocolescu. Dar, schimbându-mi numele, nu mi-am schimbat obiceiurile și viața, neascultând de nimeni. Dumnezeu, în marea Sa milostivire, nu m-a lăsat să îmi petrec o astfel de viață și ne-a trimis pe alesul Său iubit, marele predicator, care mi-a arătat calea ce duce la viața veșnică, numai voința mea să fie. Eu spuneam în sinea mea că am duhovnic și că nu-mi trebuie altul, știind că părintele Nil e foarte aspru și nu o să pot face față la canoanele ce o să mi le dea. Dar, într-o vineri seara, mi-am făcut curaj și m-am apropiat cu mare frică de chilia lui, unde m-a primit cu mare bucurie, cum a primit Tatăl ceresc pe fiul cel risipitor. M-a spovedit și m-a dezlegat de păcate. După câteva zile am avut un vis minunat. A venit părintele cu o lumânare mare de ceară curată aprinsă și mi-a zis: „Primește, soro, luminează-te și te pocăiește!” și eu m-am trezit cu un duh iubitor de Dumnezeu și de aproapele, m-am simțit cu totul schimbată, parcă nu eram eu. Când m-am trezit și m-am dus la mărturisit, am cunoscut rugăciunile ce se făceau pentru mine și cine este cel care se roagă.
    Fiind în cea mai mică turmă a părintelui Nil, m-am învrednicit de marele chip îngeresc. Înainte de a primi schivnicia, m-am îmbolnăvit și mă gândeam că mă duc la Domnul. Părintele Nil a venit și mi-a zis să mă scol, dar eu nu puteam. M-a mărturisit și împărtășit și m-am făcut sănătoasă. Atunci am văzut puterea Sfintelor Taine. Pe data de 30 iunie mi-a sosit și acea zi binecuvântată de Domnul, în numele celor doisprezece apostoli, ca să-mi fie de ajutor. Joi seara, părintele Nil a săvârșit Sfânta Liturghie și m-a schivnicit. A luat parte Zamfira Iacob, care, fiind iubitoare de Domnul, avea vedenii. Pe sub mantie m-a luat părintele Nil, schimonahia Filofteea și schimonahia Nimfodora. Când am ajuns în fața Sfântului Altar, maica Zamfira a văzut împrejurul capului părintelui Nil doi heruvimi străluciți și un porumbel alb micuț în fața părintelui și a mea, după ce m-a îmbrăcat și mi-a dat lumânarea în mână. Apoi porumbelul s-a așezat deasupra capului meu și eu am văzut scris în aer numele: Veronica. În timpul Sfintei Liturghii, când părintele Nil a binecuvântat cu Sfânta Evanghelie deasupra antimisului, am văzut cum Maica Domnului îl binecuvânta. Maica Domnului m-a binecuvântat și mi-a zis să fiu atentă la ce mare dar mi-a dat Dumnezeu prin rugăciunile cuviosului Nil. Când eram sub acoperământul Maicii Domnului, au venit mulți diavoli și făceau din degete semne că o să ies eu afară și o să pățesc multe de la ei. Maica Domnului mă acoperea și eu ziceam „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te…” mereu . Cât a predicat părintele Nil, mi-a venit în suflet o tărie dumnezeiască și am înțepenit, de nu puteam face nici o mișcare. Iar crucea, pe care mi-a dat-o și o aveam în mână, m-a înfierbântat, de simțeam în față și în piept un foc ce ardea. Altădată, la privegherea Sfântului Prooroc Ilie, când citeam canoanele Maicii Domnului, a venit un diavol întunecat și zicea: „Citește, scârboaso și urâto ce-mi ești!”, mă strâmba și fel de fel de urâte spurcate îmi zicea, scrâșnea din dinți, însă nu se apropia de mine. Când am terminat privegherea și am cântat „Apărătoare Doamnă”, a dispărut. Maica Domnului m-a blagoslovit din icoana Ei când citeam paraclisul la Sfântul Ilie și mi-a spus că părintele Nil are din duhul și puterea Sfântului Ilie. A doua zi la Sfânta Liturghie, când a predicat, iarăși mi-a apărut Maica Domnului și mi-a zis să-i spun părintelui: „Spune-i să asculte de Hristos și de Ilie. Nu a cunoscut râvna? Nu a cunoscut că e altfel decât toți oamenii?”. Imediat l-am văzut pe părintele Nil în genunchi în fața duhului lui Ilie. Acesta îi zicea: „ Curaj Nil! Să rabzi și să te conduci din duhul meu! Nu-ți închipui de unde ai atâta râvnă? Să fii cu bărbăție și curaj! Să nu te temi! Să propovăduiești!”. Maica Domnului mi-a zis: „Darul tău, Veronico, se numește <<contemplație>>, iar al lui Nil se numește <<conform descoperirii dumnezeiești!>>”. La proscomidiar vedeam, ca și în celelalte zile, suflete chinuite, unii scoși pe jumătate din iad, zicându-mi: „Roagă-te pentru noi, nu lăsa numai pe părintele Nil să se roage. Taine mari mi-a descoperit mie Domnul, când făceam ruga lăuntrică.

    (Caiete de vedenii 1955, ACNSAS, fond penal 022170, vol. 2, fil. 113-114)
    https://www.facebook.com/NilDorobantu/posts/1950613838359923?__tn__=K-R

  3. #23
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Monahul Valerian Grecu
    În 1948-1949 m-am dus la Mănăstirea Vladimirești. Nu eram călugărit, am fugit la mănăstire. Acolo erau vreo 25000 de mii de suflete, printre care l-am întâlnit și pe părintele Nil. Umbla cu picioarele goale și cu capul descoperit, slab ca o frunză și încins cu o funie. Și predica la lume, în grupuri așa. Și iese maica Veronica și îl strigă: „Fetița mami, fetiță!”. Așa îl striga, că avea părul lung și barbă puțină. Nu prea i-am dat importanță, eram copil. Au urmat douăzeci și opt de călătorii pe jos la Vladimirești. Acolo se împărtășea toată lumea. M-am nimerit odată la hirotonia părintelui Ioan Iovan. Erau acolo episcopul Nicolae Popovici al Oradiei, părintele Arsenie Boca și părintele Florea Mureșanu. Pentru mine, a povesti despre vremurile acelea, e o mare bucurie. Cine nu a trecut prin suferință nu-și poate da seama de sublim. Suferința a născut omenirii sentimentul religios. Am strigat din mulțime: „Părinților, vreau să vă întreb ceva?”. Părintele Ioan mi-a răspuns: „Știu, vrei să te faci călugăr!”. Am venit acasă și i-am spus mamei că mă călugăresc. „Vai de mine, mamă! Să se ducă ăia care au șapte-opt copii, nu tu!”. S-a dus la Vladimirești și a făcut tărăboi, nu a venit nici la călugăria mea și m-a batjocorit. Dar peste trei ani, doi tineri l-au omorât pe tata în bătaie și așa mama s-a întors la credință. Ajungând la Mănăstirea Sihastru, locul meu de metanie, l-am găsit pe părintele Nil. Era părăsită mănăstirea, lumină nu, doi călugări bătrâni dormeau cu găinile, dar mie mi-a plăcut în pustnicia aceea. Într-o zi doi călugări tăiau la fierăstrău. Le-a zis părintele Nil: „Ia auziți ce spune, măi, fierăstrăul ăsta: Iisus, Iisus! Iisus! Ziceți rugăciunea Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluește-ne pe noi, păcătoșii?”. „Nu!”. „Ziceți, măi!”. Pe timpul acela era stareț părintele Dosoftei Mocănașu. Nu prea făcea Sfânta Liturghie zilnic. Avea și el scăderile lui. Părintele Ioan l-a chemat la Vladimirești, i-a dat potirul în mână, de a împărtășit 25000 de suflete într-o zi. Când a venit la Sihastru, ne-a zis: „N-am împărtășit în toată viața mea, cât am împărtășit la Vladimirești! Nu mă mai duc acolo, că intru în conflict cu vlădica!”. Odată părintele Nil vroia să facă Sfânta Liturghie, dar starețul a spus că nu sunt prescuri. Părintele Nil ne-a zisi: „Cum stați aici ca niște trântori, fără Sfânta Liturghie?”. Starețul, deranjat: „Ce-i cu tine, măi scrântitule?”. Noi am făcut Utrenia și la miezul nopții ne-am culcat. Ce să vezi? După ce am adormit, dalang, dalang, clopotul. Părintele Nil bătea la ușa fiecărei chilii și cu clopoțelul în mână zicea: „Sculați trântorilor, că am adus prescuri!”. Ce făcuse? S-a dus la Mănăstirea Buciumeni peste deal și s-a întors cu prescuri de la maici. Nu prea i-a convenit starețului, dar am făcut Sfânta Liturghie. Apoi a plecat la Mănăstirea Ciolanu. Monahii aveau femei, se îmbătau. Le-a găsit părintele Nil căldarea cu rachiu și i-a batjocorit așa de tare, încât l-au bătut. A trebuit să plece și de acolo. După zece ani de pușcărie, în 1964, m-am dus să mă închin la Sfânta Parascheva la Iași. Și acolol-am văzut iar. Cineva mi-a zis: „Măi, părintele Nil Dorobanțu este arhiereu”. Era în cafas la etajul doi al catedralei. Era îmbrăcat cu un omofor, dar nu avea mitră. Un grup de creștini se țineau după el, s-au închinat toți și au dispărut. Se spune că ar fi fost făcut episcop prin Ierusalim. Că a fost trasă la răspundere măicuța Veronica prin anchete, unde a fost făcut arhiereu și de către cine. Dar ea a spus că nu știe. Asta a fost ultima întâlnire cu părintele Nil.
    Monahul Sebastian Dediu
    Aveam șaptesprezece ani şi vreun an bătusem drumurile la Vladimireşti, duminică de duminică şi sărbătorile. Mergeam pe jos patruzeci și șase de kilometri, băieţi şi fete, numai în cântări, căci era atunci Mişcarea Oastei Domnului. Cântecele acelea le mai am şi acum păstrate în memorie şi în suflet, pentru că le cântam cu foc, cu duh. La Mănăstirea Bogdana stareţul Isaia Cotârleț ne-a pus la probă, ne-a cerut o mie cinci sute de kilograme de cereale. Dar noi eram fugiţi. Am stat o săptămână, după care eu m-am întors tot la Vladimireşti. Aici se săpa iazul. Părinţii mei nu au ştiut că fugisem, ştiau că de obicei mergeam la Vladimireşti şi mai rămâneam un timp. Pe băiatul celălalt, rudele l-au obligat să se căsătorească. La mine fraţii erau toţi mai mici şi nu m-au putut influenţa. Aşa am mai bătut drumul mănăstirii încă un an de zile. Se construiau chiliile şi maicile cărau cărămizile cu samarele sus pe schele. Erau nişte copile de șaisprezece ani. Am luat şi noi băieţii samarele şi le-am dus vreo două ture. Vine ieroschimonahul Nil Dorobanțu, „Zănatecul”- Nechifor îl chema pe când era ieromonah- îmi înhaţă samarul din spate fără să-l ceară şi fuge. Dar eu îi spun băiatului care m-a dus pe drumul Vladimireştiului: „Măi frate Vasile! Călugărul ăsta nu-i sănătos, îi ţăcănit! Dar n-am şi eu dragoste să car?”. Şi mai târziu m-am prins că aşa trebuia să car eu: fuga, fuga, cum fugea el. A stat o perioadă şi la noi, la Mănăstirea Sihastru, dar nu a luat chilie în incinta mănăstirii, ci peste şosea, unde aveam grajdurile cu păsări şi animale. Însă nu l-a văzut nimeni dormind, nu l-a văzut nimeni mâncând. Avea o potecă prin pădure la Mănăstirea Buciumeni, poteca lui. Totdeauna în miez de noapte mergea la maici şi le făcea moliftele Sfântului Vasile cel Mare, pentru că spunea el: „Maicile sunt mai ispitite ca noi, călugării”. Le aduna în miezul nopţii şi le citea moliftele. Dar în fiecare miez de noapte. La noi în mănăstire, mergea pe la atelierul de tâmplărie și le spunea băieţilor: „Uite fierăstrăul, îl auziţi? El acum zice: „Iisus, Iisus, Iisus!”. Celor care băteau cuie la scaune, le-a zis: „Dacă nu sunteţi adevăraţi călugări, voi acum îi bateţi cuie lui Iisus!”. Unul dintre băieţii noştri vroia să-i urmeze viaţa părintelui Nil. Dar părintele Ioan Iovan, duhovnicul nostru, a transmis să nu încerce nimeni, că nu reuşeşte. A încercat totuşi unul. Se nevoia dormind pe o scară, se legase de păr cu o sfoară şi aşa s-a chinuit vreo şase luni, băiatul acela. A plecat din mănăstire, ca să apară după şase luni… miliţian. Se dusese vestea că „Nil răscoleşte lumea” şi atunci a venit comandantul de la Securitatea din Tecuci, împreună cu alţi securişti. El trecea şoseaua şi încins cum era, cu picioarele goale, securiştii nici pomeneală să se gândească că ar fi tocmai părintele Nil. Auziseră de el că este licenţiat în Teologie şi Filosofie, de aceea nu-şi puteau închipui că tocmai el era. Crezând că e un frate obişnuit de la grajduri, comandantul a dat mâna cu el. Nu i-a mai dat drumul comandantului de mână şi i-a zis: „Noi acum am făcut Crucea, legătura noastră cu Crucea!”. Şi a început problema Sfintei Cruci; l-a băgat în filosofie, habar nu avea. Până la urmă i-a zis: „Haina cum este? Nu e ţesută cruce? Şi omul e cruce!”. Iar la urmă le-a zis: „Bă, voi sunteţi de paie! Dacă vă dă foc, nu se alege nimic de voi!”. A plecat apoi pe la schiturile din Vrancea. Erau multe pe vremea aceea. A răscolit sate întregi în jurul Tarniței. Protoiereul Strechie de la Focşani şi-a adunat preoţii şi l-a chemat să-l tragă la răspundere, să-l ancheteze, să-l judece. Îl aşteptau, iar între ei erau şi fumători. Când a intrat le-a zis: „Eu am venit să Îl întâlnesc pe Hristos în fumul ăsta de ţigară?”. Nu au plecat unul câte unul? Dar l-au mai chemat vreodată? Preasfinţitul Antim Angelescu, care era atunci la Buzău l-a luat la episcopie să-l supravegheze şi să-l pună la punct. A venit o inspecţie de la patriarhie şi maicile de la bucătărie s-au pregătit. Ce să vezi? Cratiţa cu felul doi a luat-o fără să ştie nimeni şi a dat-o cu totul de pomană. Până la urmă l-au descoperit şi el a recunoscut. I-au dat canon să facă o sută de metanii, el a făcut o mie. L-au trimis odată de canon o lună de zile la mănăstirea Neamţ. Acolo a răscolit schiturile şi a găsit unul unde nu se făcea Sfânta Liturghie. A intrat în altar, iar pe două femei care erau acolo le-a pus la strană. Când s-au trezit călugării, el de-acuma le împărtăşise şi le dădea anafură. Îl aşteptau afară, dar când să iasă, a dispărut. S-a dus la Mănăstirea Ciolanu şi a depistat pe acolo nişte călugări care erau în relaţii cu femei. Aveau nişte coveţi mari şi de frica lui au ascuns o femeie sub o covată. Descoperindu-i, i-a criticat în biserică, apoi a mers la episcopie. Episcopul Antim se ferea de el. A stat la pândă şi când a ieşit episcopul în balcon, la aer, i-a zis: „Gușoiule, nu cumva să te ascunzi!”. Din guşoi nu-i mai scotea. Dar nu se supărau, căci îl ştiau „zănatec”. A intrat la episcop, iar acesta plângând şi-a făcut mărturisirea. Urma să-i dea canon. Şi canonul care era? Să facă un an de zile Sfânta Liturghie zilnic şi să împărtăşească pe toţi cei care iau parte. În momentul acela, când să-i dea canonul a apărut vicarul, care i-a zis: „Preasfinţite, te leagă şi-ai să alergi după el să te dezlege!”. Şi în felul ăsta a scăpat. Altă dată eu mi-am făcut rasa la Vladimireşti şi m-am dus de am luat-o. Era o soră de înălţimea mea şi îmi făcuseră probele pe ea, sora Ortansa din sat. Aşa că m-am dus s-o iau gata făcută. I-au dat şi părintelui Nil o rasă nouă. Ce să vezi? La plecare, în loc să meargă drumul care era, a luat-o pe de-a dreptul. Şi erau multe ciori pe câmp, el le binecuvânta. Ca după toate, eu nu am fost atent să-l urmăresc, ştiindu-l „zănatec” (aşa-i spuneau toţi). Când m-am uitat eu, dispăruse. Şi unde ne-am întâlnit? La gară, dar rasa nu o mai avea. Părintele Ioan cand îl vedea că intră în biserică desculţ, îi trimitea din altar printr-o maică o pereche de pantofi şi-i spunea: „Păzeşte-l până se termină slujba, ca să-i iei pantofii înapoi, că altfel îi dă de pomană şi nu avem de unde-i da de fiecare dată!”. Parcă-l văd: cu o dulamă maron, încins cu o sfoară, cu picioarele goale şi cu capul gol, chiar dacă era iarnă. Barbă nu avea, decât câteva fire. Măicuţa Veronica îl numea „fetiţa” iar el o iubea ca pe o mamă. Nu-l vedea nimeni când intra în mănăstire, doar măicuţa îl simţea când intra în biserică şi îngenunchea în faţa Sfântului Altar. Le spunea maicilor: „Vedeţi că fetiţa e în altar!”. Era cu adevărat un sfânt acest părinte, binecuvântat de Dumnezeu cu multe daruri, inclusiv cu cele mai şocante: al dedublării şi al dispariţiei instantanee. O preţuia mult pe măicuţa Veronica şi-i împărtăşea din tainele ce le aflase.

    https://www.facebook.com/NilDorobant...465?__tn__=K-R















  4. #24
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289


    Declarație de intrare în greva foamei

    Subsemnatul Dorobanțu Nicolae, reținut în arestul M.A.I. Bacău, declar următoarele:

    În cursul zilei de astăzi, 7 Ianuarie 1956, am refuzat masa pentru următoarele motive:
    1) De o vreme trăiesc numai cu Sfintele Taine, care sunt singura hrană a sufletului nemuritor, căruia îi trebuie hrană veșnică.
    2) Mi s-au luat veșmintele, vasele și sfintele.
    3) Munca mea e să slujesc lui Hristos și, deci, neprestând aceasta, nu sunt vrednic să mănânc fără muncă.
    4) Mântuitorul poruncește să mâncăm hrana veșnică.
    5) Mâncarea mea este să fac voia Domnului.
    6) Nu numai cu pâine se hrănește omul, ci cu Hristos, Cuvântul. Toți iubitorii de Dumnezeu au postit, ca: Moise, sfinții trei tineri în Babilon, Iudita la Olofern. Cei șapte tineri macabei, Eleazar, au murit, dar nu au mâncat carne contra legii. De altfel și viermele, care mănâncă și carne, este mai slab ca elefantul ce mănâncă ierburi.
    7) Sfântul Prooroc Ilie a postit și toți profeții și sfinții care au vorbit cu Dumnezeu.
    8) Sfântul Ioan Botezătorul nu s-a hrănit toată viața decât cu acrișe și miere sălbatică, Însuși Hristos a postit 40 de zile și n-a primit decât oțet și fiere pentru noi.
    9) Sfânta Maria Egipteanca s-a hrănit 47 de ani cu câteva pâini, iar Sfântul Paisie cel Mare n-a mâncat 70 de ani decât Sfinte Taine.
    10) Cu post și cu rugă se scot diavolii și ateismul.
    11) Înfrânarea și puterea intelectuală e prin post.
    12) Sufletul meu e viu și sănătos, de aceea are hrana sa, pe când ale acelora, ce dau numai trupului mâncare pentru viermi, sunt bolnave sau chiar moarte, de aceea necesitatea Sfintei Împărtășanii. Așa se explică și că ați vărsat a doua oară Sfântul Sânge al lui Hristos.
    13) Hristos-Dumnezeu are o lege a iubirii și El mi-a vorbit, poruncindu-mi să nu o calc, ci să iau să mănânc Trupul Său dumnezeiesc și să beau Sfântul Sânge zilnic după modelul de rugă din Tatăl nostru, „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”.
    14) Mi-ați întrerupt slujba și misiunea de a sluji lui Hristos și m-ați privat, tocmai în aceste zile ale Arătării lui Dumnezeu, ca să fac voia lui Hristos.
    Deci, vă rog să mă iertați, refuz de a mânca, până nu mi se va face dreptate și să mi se dea Sfânta Euharistie (Împărtășanie), ca zilnic să o iau înainte de masă. Nu vă supărați, prefer să-mi vărs sângele pentru Hristos, Care Și-a vărsat Sfânt Sângele Său pentru mine și pentru toți.

    Ieroschimonah Nil Dorobanțu
    (ACNSAS; fond penal 022170, vol. 3, fil. 5



  5. #25
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    RUGACIUNEA
    PARINTELUI NIL DOROBANTU

    Slavă Ţie, Iisuse, că toate le-ai lucrat spre binele Etern si Infinit! Lucrează şi vorbeşte Doamne, pentru că robul Tău, ascultă! Slavă Ţie, Iisuse, Dulce!
    Ai făcut minuni multe in faţa noastră, a tuturora, dar inimile împietrite, urechile necircumcise, cerbiciile încordate, nu vor să se smerească! Hristos ne dă har şi iubire, credinţa şi nădejde, chiar în prigoana şi în amara primejduire, ne dă harisme precum odinioară primei Sfinte Biserici Ortodoxe.
    Deci nu mă părăsi Doamne, că nici eu, păcătosul, nu mă ruşinez de Tine în faţa lumii! Că în fiecare zi mor pentru Tine, sunt urât de tot cosmosul pentru Tine şi port rănile, Crucea, spinii, ocara, Biserica Ta in spinare! Ocara cu care Te-au urât ighemonii a căzut asupra mea! Si râvna casei Tale m-a mâncat! In timpul muncii, în via şi în ogorul Tău experimentez mistic. Si totuşi Hristos a biruit şi de data aceasta. Iată că s-a proslăvit, întru puterea Sa infinită eternă. Şi-a arătat slava Sa cea mare şi întru mine, m-a scos din pragurile morţii şi ale iadului cu mână tare şi braţ înalt, m-a însănătoşit fără să mă încredinţeze ajutorului omenesc. Parcă a fost un vis. Învie Doamne, să se risipească vrăjmaşii Tăi! Fă minuni Doamne, că Tu eşti Dumnezeul cel mare şi Atotputernic!

    Şi azi te-am experimentat, Te-am constatat că eşti Acelaşi Dumnezeu, viu şi lucrător şi adevărat, întrucât am auzit glasuri din ceruri şi Ti-am văzut lumina taborica, Te-am gustat zilnic cât de Bun eşti, Tu, Iisuse Dulce, scump Mântuitor, şi văd cum mă proniezi şi mă porţi pe braţe şi pe umeri spre Patria Cerească! Că sunt primit la Ceruri şi sunt iubit cu iubire veşnică, numai pe Tine Te iubesc şi Te propovăduiesc! Am murit şi am înviat din nou, ca să-ţi laud Slava Ta!
    Sunt îndragostit de Tine, Iisuse Dulce, n-am vorbe, nici scris care să corespundă demnităţii Tale divine, faţă de marile daruri pe care le-ai adus din destul peste mine! Ce să fac să-ţi mulţumesc, să Te bucur pe Tine, Care ai spus că Ţi-e întristat sufletul până la moarte? Lasă-mă să-Ţi scot spinii şi piroanele, vino la sânul meu bolnav şi mă tămăduieşte definitiv, minunează cu milele Tale viaţa mea cea surghiunită! Că numai pe Tine te am Scump Odor, Te iubesc cu iubire înflăcărată, în locul tuturor iubirilor! Vreau să Te am pururea pretutindeni! De aceea Te port şi Te apăr, îmi risc viaţa pentru Tine, cum şi Tu Te-ai răstignit pentru mine şi m-ai iertat înainte de a mă naşte!

    Pătrunde în sufletul meu îndurerat, veseleşte-mi inima rănită, lucrează precum, ştii în viaţa mea, ca să mă mântuiesc şi să-Ţi slujesc Sfânta Liturghie zilnic! Da-mi un loc să-mi întind Sfântul Antimis, să-ţi ridic altar sfânt curat, să mă rog pentru tot cosmosul, să Te proslăvesc împreună cu toată Ortodoxia şi cu Sfânta Biserica triumfătoare. Amin! Ai milă Iisuse Dulce! Că sunt prigonit şi n-am putere, n-am nimic şi nu pot să deschid gura! Dar nu mă ruşinez in faţa duşmanilor Tăi, Iisuse, ca să nu Te hulească, să nu Te defăimeze, din cauza noastră! Preamăreşte Sfânt numele Tău, întru toate, arată tăria Braţului Puterii Tale şi miluieşte-mă şi acopera-mă, că sunt strâmtorat din toate părţile şi nu am reazăm decât la Tine, scump Dumnezeule Sfânt!
    Auzi-mă Iisuse! Rămâi cu mine Iisuse Dulce, mângâierea sufletului meu şi mă miluieşte, ca sunt şi eu robul Tău şi nu am nici un alt scop decât să Te iubesc! Toti mă prigonesc, mă roagă să ies din hotarele lor, precum şi pe Tine te-au persecutat, te-au hulit cu batjocuri din hotarul gadarenilor şi a gherghesenilor! Dar dacă tu ai suferit, cine sunt eu păcătosul să fiu slăvit în valea plângerii?
    Slavă Tie, Iisuse, pentru toate! Te iubesc veşnic şi te apăr cu slabele mele puteri, că atunci când sunt slab sunt mai tare! Că tu esti eşti Dumnezeul viu, “Sfinte Tare “ , întru Tine mi-am pus nădejdea şi pe Tine Te iubesc, întru Tine nădăjduiesc pururea, pretutindeni, cu dor nespus. (…..)

    Iată ard de dorul Tău, de a Te vedea, de a Te auzi, de a Te simţi precum eşti, de a Te apăra, precum mi-am pus viaţa in joc pentru sfânta Ta Cruce, Icoana, Taina, peste tot, cu sfânta râvnă spre indumnezeire! Ai lovit pe toti duşmanii cu milă, ca să se pocăiască! Iartă-i Doamne ca nu ştiu ce fac! Dacă nu i-ar ispiti satana, n-ar huli si n-ar prigoni ce nu cunosc. Deci ai milă, Iisuse Dulce, şi intăreşte zidirea Ta, inalţă-ti Dreapta Ta spre izbăvire şi apără-mă şi pe mine de toţi duşmanii văzuti si nevăzuţi, trimite ingerul pazitor să mă acopere cu ale sale aripi şi imi dă să am har şi iubire, credinţă şi nădejde, lucrare in via şi in ogorul Tău, că Tu esti Adevăr şi Viaţă, Inviere şi Lumină şi pre Tine te laudă toate Puterile Cereşti, in veşnicia Infinită.
    Amin!

    Eu sunt vierme şi praf in Faţa Ta creatorule Divin şi vreau să mă mântuiesc! Slavă Tie, Doamne, pentru toate şi binecuvântat să fii in vecii nesfârsiţi! Te iubesc Iisuse, vreau sa-Ti ramân credincios, vreau sa Te propovăduiesc, vreau să Te am in inima mea rănită, vreau să Te apăr, vreau să te slujesc mereu că să am plată, să fiu cu Tine in Ceruri! Ia-mă Doamne de pe pământ şi ţine-mă langă Sânul tau, pune-mă in harul ceresc divin de-a dreapta Slavei Tale, iubeşte-mă şi acopera-mă cu iubirea ta mereu! Că n-am alt Dumnezeu afară de Tine şi n-am altă nădejde in afară de Iubirea Ta!
    Numai pe Tine Te am, Iisuse Dulce, şi numai intru Tine am nădejdea, numai cu Tine vreau să fiu! Sunt certat de toţi şi sunt bătut, toţi scrâşnesc din dinţi asupra mea, mă hulesc şi mă batjocoresc! Dar şi Tu ai fost prigonit şi hulit, bătut, scuipat şi înspinat, flămând şi gol, dosădit şi urât in zadar.

    Eu pentru Tine sufăr azi! Primeste jertfa mea in Ceruri si lacrimile mi le şterge, mă apară că neputincios sunt, slab si urât şi n-am loc unde să-mi plec capul! Că sunt prigonit, nu numai din cetate in cetate, dar chiar din casă in casă şi din om in om. Dar şi sfintele Icoane, sfintele Cruci, sfintele Taine şi altarele Tale sunt prigonite, hulite şi călcate in picioare. Iar Tu taci, sau vorbesti pe şpotite Cuvânt Ceresc! Te văd cat eşti de dosadit şi neinteles de creaturi, Iisuse Dulce!
    Mai lasă-mă, Iisuse, să răsuflu in durerea-mi grea! Mai slăbeşte Scump Iisus prigoana, ca să mă bucur de pacea Ta! Tu apară-mă şi acoperă-mă, ca să inceteze prigoana şi mă pune sub lumina aripilor Tale, mă scapă de toate relele şi mă intăreste cu harul Tău, că sunt mic şi prost şi n-am alt ajutor decat Dumnezeirea Ta Sfanta şi Dulce!
    Dar ce mai doresc alceva oare? Numai pe Tine vreau să Te iubesc şi să Te gust! Numai intru Tine am incredere şi vreau să Te cunosc, fericirea şi viata veşnică este intru cunoaşterea Ta Divina! Eu pe Tine Te vreau Iisuse Dulce şi intru toate pre Tine te cercetez, te caut, ca sa ma imbogatesc intru Slava Ta eternă Infinită, să am comori in Ceruri, că sus e adevarata bogătie, la Tine de-a dreapta Slavei!
    Iartă-mă că Te-am răstignit cu neamul şi cu ucenicii mei, indură-te şi dă-mi iubire, har şi putere de a-ti sluji vesnic! Vreau să mă inflăcărez de iubirea Ta şi să nu mai simt spinii, boldurile şi piroanele! Ajută-mi Doamne că prea sunt persecutat de tot cosmosul! Ajută-mi Iisuse Dulce să fac slujbe divine, să scot suflete din iadul cel mai din afund! Pentru prigoana dinlăuntru, incetează şi prohibeste-o pe cea din afară, deşi toate sunt grele! Dar cu Sfânta Ta Cruce biruiesc totul, că numai intru Tine imi aflu tot dorul.

    Iartă-mă Iisuse, că n-am cuvinte puternice, mă rog şi nu ştiu ce-aş vorbi eu păcătosul! Te-am pus ca pe o pecete pe inima mea, m-am pitit in Sfintele tale răni, m-am pitulat langă Sfânta Ta Cruce, am luat jugul Tău cel bun şi uşor, m-am invelit cu Sfântul Sânge Euharistic, sunt copleşit de vederea Ta, incântat de Cuvântul Tau Ceresc Divin!
    Vreau să mă pocăiesc şi să nu te mai supăr cu păcatele mele! Că pentru Tine mă mânii, mă doare sufletul când Te văd prigonit, vreau să Te apăr şi să-Ţi iau ocara asupra mea, mă supăr şi plâng, blestem pe satan şi pe toţi vrăjmasii Tăi, aş vrea să-i trăsnească Sfântul Ilie şi să crape pământul sub ei, că nu mai pot suferi să Te hulească atâta!
    In toate frământările şi prigoanele am văzut minuni şi taine divine, lucrarea lui Hristos a umplut totul, încât toti vrăjmaşii ei, cu capete şi picioare sparte şi rupte, hăituiţi de îngerul lui Hristos, au încetat prigoana. Dar lumea creaturii este schimbătoare şi iar mă va persecuta. Deci nu aştept decât mila, iubirea, providenţa lui Hristos, întru care nu-i schimbare, nici umbră de mutare. In mijlocul durerii, postului, foamei, setei, golătăţii, terorii, stăinătăţii, sunt cu Tine Iisuse Dulce şi Tu-mi eşti de toate.

    Ajută-mi Doamne Iisuse pururea, pretutindeni, lucrează prin mine, scrie şi propovăduieşte, dă har şi puteri, minuni şi semne, scoate din iad la Sfânta Liturghie miliarde de suflete! Primeşte, Doamne Sfinte, jertfa zilnică, iubirea, credinţa, nădejdea. Te apăr cu preţul vieţii mele, pentru că Tu Ţi-ai dat viaţa pentru mine şi pentru întreg cosmosul. Iar eu daca mi-am pus viaţa în joc pentru Tine, înseamnă că dobândesc viaţa veşnică şi învierea întru slava Ta eterna Infinită.
    Sufăr pentru Tine, în fiecare zi sunt dat ca oile spre junghiere pentru Impărăţia Cerurilor! Mă zbat cu frică şi cu cutremur, lucrând pentru mântuire! Duşmanii Tăi vor să-ti dea afară Sfintele Taine, Sfânta Cruce, să-ţi dărâme Sfintele altare, catacombele prigonite! N-am loc si vreme în contra-timpul incomensurabil, sunt singur şi rănit de iubirea Ta! Port ocara Ta între duşmanii Tăi, între farisei şi vipere, stăin şi însetat, gol şi fămând, rănit şi închis, prigonit şi din afară şi dinlăuntru! Intre spini şi şerpi zac, e grea Crucea pe care o duc singur, părăsit de toţi! Dar Te am exemplu pe Tine, căci ai dus Sfânta Cruce singur până la capăt şi porţi Sfintele Răni, în care mă ascund şi eu azi. Că înainte de a suferi noi creaturile, Tu însuti ai fost ascultător până la moarte.
    Eşti şi astăzi hulit, procesul şi judecata Ta înca nu s-au închis. Te înjură în faţa mea de Sfintele Paşti, Te blestemă şi Te hulesc toţi. Dar cum nu ţi-ai deschis gura din Sfintele Icoane şi de pe Sfânta Cruce, la fel tac şi eu, mai mult Te înţeleg, Te iubesc şi Te ador, Iisuse Dulce! N-am cu cine vorbi si n-am cui să mă spovedesc, de aceea-Ţi scriu din groapa cu lei şi din Egiptul patimilor, din amara primejduire, dintre ameninţări şi calomnii. Nu mă părăsi, nu mă prigoni şi Tu, că pe cine vine la Tine nu-i scoţi afară, iar eu la cine mă voi duce Doamne?

    Această “Plangere-Rugaciune” este extrasă din “Mistica”, scrisă de ieroschimonahul Nil Dorobanţu (pg. 105)

  6. #26
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    „În ziua de 21 ianuarie a. c., am aflat prin Ioana Burdușa, din com. Vânători Putna, că un grup de credincioși din com. Petrești-Putna merg la schitul Tarnița, unde este așteptat să vină exarhul de la Episcopia Buzăului. Am plecat cu susnumita și am aflat în schit pe preotul Ioan Boboc din Cislău-Buzău, un misionar ortodox. El a spus că a trecut pe la Episcopia Buzăului, unde a depus o propunere referitoare la organizarea unui grup de preoți misionari, sinceri și devotați pentru faceri de bine, care, în legătură cu ordinele Statului, să atace cu putere pe clericii perverși ce caută să înșele Statul și pe Dumnezeu. A zis că a venit să-l roage pe ieromonahul Nechifor Dorobanțu să-l ajute și împreună să organizeze această lucrare, la care părintele Nechifor nu i-a dat nici un răspuns, pe motiv că nu-l cunoaște.
    Am reușit să mă apropii prietenește de părintele Nechifor și am înțeles că acest om ar fi de mare folos, dacă ar fi câștigat să lucreze în legătură cu politica. Dacă exarhul sau un delegat episcopal ar face cuvenita muncă de lămurire, ar ar fi cel mai bun conferențiar religios, care ar câștiga politic, fiindcă mulți credincioși îl ascultă cu interes și trec prin mâna lui. De asemenea ar pune la punct pe toți preoții și călugării lichele care speculează Statul și poporul. Stareța Magdalena Petrovici, de la schitul Trotușanu-Movilița, se bucură că preotul Nechifor predică acolo, căci aduce credincioși de pe urma cărora să aibă venituri la biserică. De asemenea, stareța Luciana Filimon, de la schitul Brazi-Panciu, se străduiește să obțină pe preotul Nechifor Dorobanțu măcar o lună de zile, tot pentru a specula pe credincioși”.


    (ANSAS; fond informativ 547926, vol. 2, fil. 89, 93)

    https://www.facebook.com/NilDorobantu/?epa=SEARCH_BOX


  7. #27
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Asociatia Nil Dorobantu

    2 ore ·







    Persoana care era în poziţie de fugar se numeşte Dorobanţu Nicolae, de profesie călugăr, cu numele de Nechifor/ Nil, născut la 1 august 1920 în comuna Bala, satul Crainici, fiul lui Dumitru şi Ana, fost Slt. de Vânători, licenţiat în Teologie, Filozofie şi Litere, secţia filozofie. Datorită faptului că încă din perioada când era ofiţer avea înclinaţii mistice, mai ales în cursul teologic, a căpătat o puternică educaţie şi influenţă mistică de la profesorii Dumitru Stăniloae şi Benedict Ghiuş.
    Susnumitul se dedică exclusiv activităţii religioase ortodoxe, activitate în care depune un zel puţin obişnuit, însuşindu-şi calităţi superioare duhovniceşti, imprimând celor din jurul său un misticism bolnăvicios exagerat, de tipul celui practicat de Ioan Iovan şi Mănăstirea Vladimireşti. Activitatea desfăşurată de susnumitul devine periculoasă sub aspect social, deoarece sustrăgea pe credincioşii naivi de la activităţile lor zilnice, impunându-le un misticism şi practici exagerate, fapt pentru care a fost arestat de organele securităţii în două perioade, şi anume: la 3 noiembrie 1954, pe timp de 38 de zile, şi în anul 1956 timp de 120 de zile, ianuarie-mai. În ambele situaţii, susnumitul, nu a putut fi trimis în justiţie, cultul ortodox fiind legal, activitatea sa nu a îmbrăcat aspecte infracţionale.
    În anul 1956, după punerea în libertate, considerându-se persecutat de autorităţi se deplasează în comuna Crainici, la mama sa, unde a stat ascuns continuându-şi practicile mistice în poziţie ilegală, neavând buletin de identitate. Între anii 1964-1967 se deplasează la Bucureşti, Timişoara, Severin la rudele sale, care îl sfătuiesc să îşi facă buletin şi să se legalizeze. Susnumitul refuză, ba mai mult, sugerează unchiului său, generalul Ghe. I. Dorobanţu, să dea un anunţ în România Liberă despre decesul său, anunţ care apare în ziua de 10 februarie 1967, nota redacţiei nr. 7006.
    Considerându-se pus la adăpost de acest anunţ mortuar, susnumitul se reîntoarce în satul Crainici, unde îşi amenajează un „altar” într-un grajd-şopron, dotat cu icoane, candele, potir, odăjdii, patrafir, cruci şi un număr mare de cărţi religioase, unde îşi continuă activitatea şi practicile mistice până în ziua descinderii. Menţionăm că la prezentarea ofiţerilor pentru efectuarea percheziţiei cu forme legale, susnumitul a opus rezistenţă, a bruscat şi insultat pe ofiţeri zicând: „Pieriţi, satanelor!”, încercând să dispară printr-un culoar special construit în spatele casei, fiind interceptat de lt. maj. Mihai Huza, apoi invitat la maşină şi adus la audiere la sediul inspectoratului. În timpul discuţiilor purtate de tov. colonel Popescu Toma, a dat dovadă de iritare şi chiar manifestări duşmănoase, afirmând printre altele: „Vreţi să mă omorîţi ca pe Foriş sau Lucreţiu Pătrăşcanu!”
    Este puternic îndoctrinat mistic, dar nu rezultă că sub această mască să desfăşoare activitate ostilă. Analizându-i situaţia care nu a îmbrăcat aspecte infracţionale, s-a dispus punerea sa în libertate, iar pe linie de miliţie, după aplicarea amenzii legale, să i se elibereze buletin de identitate pentru legalizarea situaţiei sale.

    Inspector şef
    Colonel Popescu Toma

    (ACNSAS; fond informativ 258318, vol. 1, fil.1)

  8. #28
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Asociatia Nil Dorobantu

    2 ore ·







    Ieroschimonahul Nil Dorobanțu- înainte preotul Nechifor- și-a făcut apariția la Vladimirești. Nu are un loc stabil, o mănăstire de care să aparțină, este socotit un ascet și umblă din mănăstire în mănăstire, apărând și dispărând ca un meteor. În mănăstire, unde apare și face slujbă, predică fulminant, stă o zi sau două ascuns prin chilii, apoi pleacă răspunzând la întrebarea: Unde se duce? Eu, la Hristos! - neîmpărtășind nimănui ținta călătoriei sale. Majoritatea oamenilor îl cunosc și îl divinizează. Nil, când predică Ioan Iovan, ia notițe. Preotul Ioan spune despre el că e un om de o cultură vastă în domeniul teologiei. Nil este înalt, blond, poartă plete, are mustăți mari, țepoase și blonde; nu are barbă, fiind spân; când slujește are voce de tenor prim, luând notele în octava de sus.
    (ACNSAS; fond operativ 72658, fil. 165-166)



  9. #29
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Asociatia Nil Dorobantu

    6 ore ·







    O dimensiune teologică tratată cu ardoare de părintele Nil este cea apocaliptică. Din scrierile sale rezultă o agresivitate, o revoltă teologică față de această temă, ce i-a alimentat maniera de a predica și de a scrie. El afirmă în lucrarea „Apocalipsa”: „Mai e puțină vreme până la sfârșit, cinci-cincizeci de ani, sfârșitul bate la ușă. Vă miraţi că Hristos a ieşit de la voi? Dar voi L-aţi izgonit şi n-are unde să-Şi plece Capul. Dar, ca Dumnezeu infinit şi veşnic, nu locuieşte în temple făcute de mâinele voastre. Vă ceartă azi conştiinţa sau pentru propagandă aţi început a-I zidi altare de beton? Nici dreptului David nu i-a îngăduit Hristos să-I facă biserică, darămite vouă! O, oameni ai sângiuirilor! N-a stat Hristos în nor şi în foc în Betel pe piatră unsă la Israel, în rug pe Sinai sau în cort ambulant? Pretutindeni e Hristos, iar dacă Se află şi undeva şi pe pământ e în smerenia ieslei, a Crucii, a prigoanei, a temniţei, a catacombei etc. Hristos apare în vedenii pe nor ca Fiul Omului, după cum S-a şi înălţat şi precum va veni la a Doua Venire. Hristos are cunună de spini, dar e în ceruri de aur. Secera şi cosorul ascuţit sunt în mâna Domnului, iar pământul e grâu şi strugure copt. Nu întâmplător imitaţi voi, ateilor, chiar secera lui Hristos, precum şi fiara materialistă, ce iese din pământ, care are coarne de miel. Însă secera vă e demonică, coarnele rele şi graiul de balaur (Apoc.13, 11). Un Singur Mesia, un singur Miel, o singură seceră există. Iar antihrist, fiara şi secerile voastre sunt imitaţii viclene şi înşelătoare care se cunosc de la distanţă că sunt rele. Iată diferenţa între vedenia bună şi rea, precum şi între adevăr şi eroare. Azi vedem trăind toată apocalipsa aproape. Dar ce facem noi în acest preţios timp? Iată, tocmai acum ne-am găsit să facem răul. Cum v-a venit în minte ca, în preajma celui mai preţios timp al startului, al sfârşitului, să înşelaţi noroadele cu negarea lui Hristos? A fost destulă vreme pentru canoane şi pentru libertate, dar le-aţi întrebuinţat în rău şi nici nu ştiaţi canoane sau legi. Azi însă vă legaţi cu epitimii, canoane, vă ucideţi, vă prigoniţi, distrugeţi icoane, cruci, altare şi cler bun ortodox, tocmai când v-ar ajuta la mântuire în preajma sfârşitului. Ce timp preţios este cel al operaţiei chirurgicale, al examenului, al concursului general, al lucrului Domnului, al agoniei, când încă se mai poate interveni cu ceva bun. Iată, e azi acest timp. E pocăinţa tâlharului şi vremea mântuirii mai aproape decât oricând. Iată, nu mai e timp decât pentru Dumnezeu cel viu, Care va desfiinţa orice spaţiu şi orice timp; iată de ce noi suntem nebuni pentru Hristos. Dacă voi, nebunilor, ne găsiţi pe noi nebuni, înseamnă, în mod logic, implicit, că suntem buni, cu darul lui Hristos.
    Via cerurilor, mana cea cerească e tescuită în linul cerurilor liturgice şi între noi în epicleza euharistică, cu cosorul Sfintei Cruci, în potirul cel mai mare al Ortodoxiei. Dar şi via pământului și a materialismului e culeasă tot cu ceresc cosor şi aruncată de mânia lui Dumnezeu. Întâi este Euharistia şi apoi mânia. În timp ce pentru noi e fericire, pentru voi ateilor e eternă osândire. Hristos calcă azi cu picioarele Sale rănite teascul vinului (Apoc. 19, 15), în care Sfânt Sângele euharistic nu Se sfârşeşte, chiar când voi Îl prohibiţi. Ce paradox! Tot voi Îl răniţi pe Hristos şi tot voi nu vreţi să ne lăsaţi să ne curăţim cu Sfântul Său Sânge. Cu adevărat sunteţi, ca şi diavolii, duşmanii mântuirii noastre. După ce voi aţi murit numai pentru pământ, în via materialismului ateu; după ce că sunteţi nerecunoscători fată de Dumnezeul cel viu, Care v-a dat toate bunătăţile, chiar pe cele pământeşti, ne mai prigoniţi și pe noi, pentru că vrem să lucrăm în via cerească a lui Dumnezeu. Nu ne îngăduiţi nici trei zile să lucrăm la cele cereşti, nepieritoare. De aceea vine peste voi mânia lui Dumnezeu. Dacă voi aţi închis bisericele şi aţi dărâmat Sionul cu martori mincinoşi, iată că Hristos ne deschide în ceruri Sfântă Biserică vie şi triumfătoare a Cortului Mărturiei. Sfinții Pavel, Antonie, Pahomie, Palama etc au văzut acestă Sfântă Biserică, iar la urma apocalipsei însăşi Biserica din ceruri se pogoară ca o mireasă pe pământ (Apoc. 21, 2-3) Poate azi vă sunt unele Biserici deschise duminica sau mănăstirile noaptea, dar vă sunt inimile închise şi împietrite faţă de altarele Dumnezeului celui viu, că n-aţi ajuns încă Biserici vii şi lucrătoare. Deci azi din ceruri ne dezleagă, ne împărtăşeşte şi ni Se descoperă şi ne grăieşte Hristos Logos divin. Iată cât de logică e revelaţia supranaturală. Noi, cei închişi şi prigoniţi de toată lumea, vedem cum ni se deschide totuşi cerul şi biserica, cortul şi templul şi catedrala mărturiei din ceruri. Când materia cantitativă oarbă ne strânge în trup şi în mormânt şi ne privează de libertate, iată că Sfântul Duh ne eliberează prin teofanii. Ca printr-o supapă de siguranţă scapă şi evadează sufletul spre ceruri în sacre şi tainice vedenii. Cum poţi să ţii închis pe cel care după moartea trupului tot va invada spre infinit şi cum să-l opreşti de a vedea pe Dumnezeu, când după moartea trupească Îl va vedea? În mod logic şi acum sufletul, mintea, duhul vede pe Dumnezeu în stare normală. Dar ce să mai vorbim când e revelaţia supranaturală? Sufletul refuză haosul, aberaţia ateistă şi materialistă, se sufocă de putoarea duhnitoare a mentalitaţii sclaviei plebeilor atei. O, nobil suflet, tu nu te poţi mulţumi şi nici nu vei găsi pacea până nu vezi pe Dumnezeul tău!
    O, ateilor, pocăiţi-vă şi deschideţi ochii spre cerurile deschise şi spre slava lui Dumnezeu! Cum puteţi nega teofaniile şi chiar prezenţa Mântuitorului Hristos? Că doar slava lui Dumnezeu a cuprins şi Paradisul şi jertfa lui Abel, corabia lui Noe şi piatra de sub capul lui Israel, chiar cortul din pustie şi templul fastuos a lui Solomon, smerita peşteră şi iesle a Betleemului și Crucea şi Biserica Ortodoxă până la sfârşitul veacurilor. Dar chiar nici Moise nu mai putea să intre în cortul întâmpinării, că norul și slava Domnului a umplut tot locaşul. Cum puteţi nega Biserica din catacombe din orice loc, când şi în pustie Israelul vechi nu aşeza chivotul şi cortul întâlnirii, decât unde se ivea norul? Iar când se ridica norul slavei Domnului şi focul divin, atunci porneau şi ei cu biserica în tot locul unde vedeau un milion de oameni teofanic în bloc, că Hristos era deasupra locaşului înaintea ochilor în toată casa lui Israel, în toate călătoriile lor (Exod 40, 13-38). Dacă într-adevăr auzim Cuvânt ceresc cu putere, înseamnă că urgiile sunt vărsate din potirele cereşti pe pământ cu mânia lui Dumnezeu. Logos divin auzim, iar cei șapte îngeri fâlfâie în jurul nostru şi potirele spumegă şi se revarsă în sunet de trâmbiţe, în tunete, în deschidere de peceţi, în galop de cai apocaliptici şi urgii şi vaiete înfricoşate, ca în preajma sfârşitului. Hristos, deşi e prigonit de toate religiile şi bisericile, totuşi Îşi înalţă din Biserica triumfătoare cerească glasul în Cuvânt ceresc. Iar, peste voi, în timp ce vin urgii, noi auzim Logos divin, viu cu putere. O, ce timpuri trăim! O, de-am înţelege! Din Biserica triumfătoare, adevăratul templu, se aude Cuvânt ceresc plin de har, dar şi de mânie divină. Cuvântul este adresat îngerilor, iar ei vorbesc sufletului şi acesta ne grăieşte viu şi cu putere, zbătându-se să evadeze din trup. Semnul șapte este cel de pe urmă. Chiar voi, ateilor, sunteţi balauri cu șapte capete într-un singur trup, ca un monolit, precum vă lăudaţi, dar aveţi mai multe coarne şi coroane zadarnice cu care vă încoronaţi şi vă încornoraţi singuri. Hristos e Singurul Cap al întregului cer şi pământ, iar îngerii şi sfinţii din Sfânta Biserică luptătoare şi triumfătoare, au toţi Cap numai pe Hristos Dumnezeu, pe când voi aveţi mai multe capete şi mai multe coroane şi coarne, dar nu judecaţi cu ele, ci muşcaţi şi lucraţi cu cozile, că puterea vă stă în coada plebeismului ateu ( Apoc.13, 1; 14, 10; 15, 1) De aceea beţi vinul mâniei Mântuitorului Hristos şi veţi fi veşnic chinuiți”.


  10. #30
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    5.289
    Asociatia Nil Dorobantu

    6 ore ·

    În lucrarea „Sociologia”, părintele Nil explică că societatea creștină ortodoxă este cea adevărată, nu cum o înțeleg ateii: „Societatea nu e pe acțiuni, particulară, socială, partinică, sectară, eretică, schismatică sau chiar apostată etc, ci societatea cea sfântă ecumenică ortodoxă a tuturor din ceruri, din Sfânta Biserică triumfătoare și a celor din cea luptătoare de pe pământ, împreună cu Preasfânta Treime. Societatea nu se poate întemeia fără iubirea ce leagă valorile etice, estetice, prin activitate intelectuală și manuală. Nu puteți întemeia vreo societate fără Hristos, Învierea vieții și moartea morții, fără dreptate, iar între voi e moarte și prea mare nedreptate, chiar socială, prigoană materialistă și ucidere. Însă Hristos, pe Sfânta Cruce, a fost cumpănă a dreptății între doi tâlhari și e drept Judecător etern. Neavând pe Hristos, Adevărul, voi trăiți în minciună socială, morală, estetică, științifică, politică, economică și chiar sacră, profanând orice e adevărat și sfânt. Chiar unirea în societate e o minciună, fără societatea monastică, clericală și familiară creștină monogamă în neprihană, cu Sfânta Taină a Nunții sau Cununiei. Nu există societate fără estetică și preocupări intelectuale de înfrumusețare. Prima estetică e ascetica sau înfrumusețarea duhovnicească a omului, apoi a mediului eclesiastic și ambiant, încât omul sfânt sfințește locul și timpul, escaladând cadrele temporalo-spațiale spre eternitate. Voi ați urâțit societatea, bestializând totul, scelerând ambianța cu ambiție și cu răzbunare, pe când Hristos este Frumusețea Însăși și a înfrumusețat nu numai cerul, dar și pământul și viața. Nu vedeți cioburile din frumusețea pe care ați spart-o? Nu simțiți nostalgia paradisiacă a unei alte societăți, alte naturi, alte lumi, decât aceasta? Nu auziți ciripit, susur, freamăt, zumzet și chiar melodia și armonia sferelor cerești? Nu resimțiți uneori, chiar întru voi, frumusețea pierdută? Veniți în societatea Sfintei Biserici Ortodoxe și veți găsi estetica desăvârșită îmbibată de axiologia sacră”.

Pagina 3 din 9 PrimulPrimul 123456789 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •