Asociatia Nil Dorobantu
7 ore ·
Arhimandritul Melchisedec Suparschi, Mănăstirea Lainici, Jud. Gorj
Îl cunosc pe părintele Nil încă de când era student. Am fost exarh al mănăstirilor din Episcopia Dunării de Jos pe vremea episcopului Antim Nica. La episcopie, când nu era nimeni prin bucătărie, părintele Nil fura mâncarea și o dădea săracilor. Maicile îi spuneau episcopului: „Preasfințite, nu știm cine a furat mâncarea!”. „Nu-i nimic, mâncăm ce a mai rămas!”. Îi lua din perechile de cizme ale ierarhului și le dădea de pomană. Ierarhul știa cine e poznașul. Starețele multor mănăstiri din Vrancea și-l doreau ca duhovnic. A ajuns la Schitul Tarnița, unde numai în câteva luni de zile le-a făcut clădiri noi și a strâns câteva sute de fete și băieți, convingându-i să intre în monahism. Securitatea a trimis adresă episcopului să-l ia pe Nechifor Dorobanțu de acolo, că nu se mai poate. Ei vroiau să alunge toți monahii și monahiile din mănăstiri, părintele îi aducea înapoi. Am plecat de la Galați la schit cu un preot bătrân. Am ajuns sâmbătă seara și părintele Nil predica. Am mers spre iconostas, m-am închinat, el mi-a făcut metanie și mi-a sărutat mâna. I-am spus: „Părinte, continuați predica!”. Dacă la priveghere erau cam trei sute de oameni, dimineața erau la slujbă câteva mii. Se dusese vestea în toate satele că vreau să-l schimb. Era tulburare mare, multe studente și femei, care își părăseau familiile, vroiau să intre în monahism. Nu știam cum să procedez, căci trebuia să-l iau din schit. Avantajul meu a fost că ținea mult la mine. Miliția venise să mă ajute, dar le-am spus că nu vreau să rezolv problemele duhovnicești cu ajutorul lor. Până la urmă am reușit să-l conving să plece cu mine la episcopie, unde i-am dat o cameră oficială să se odihnească. L-am avertizat pe Preasfințitul că Nechifor e venit și să fie atent cu el, că de obicei face câte o năzbâtie. Dimineața, când a ajuns Preasfințitul la birou, părintele a intrat și „buf” s-a prosternat la picioarele episcopului, cerând iertare. Episcopul a început să râdă și l-a ridicat, îmbrățișându-l. Îl prețuia mult, încă din anii de facultate. A fost o manifestație de 23 august. Ce credeți că a făcut părintele Nil? A intrat într-o biserică, a luat o icoană și manifesta și el. Ăia cu Ana Pauker, Teohari Georgescu și Gheorghiu Dej, el cu Hristos în brațe. Și așa i-a dus până la capăt. Comuniștii aruncau panourile liderilor comuniști într-un camion. Părintele le-a zis: „Așa vă cinstiți voi, liderii? Halal comuniști sunteți voi! Cum îi aruncați așa la mașină pe idolii voștri? Eu mă duc să Îl duc pe Hristos la locul cel sfânt!”. Am auzit că într-o perioadă, dar nu știu care, ar fi fost la Ierusalim. Și acolo ar fi fost făcut arhiereu. Dar nu s-a afirmat, nici n-a solicitat ceva. Cineva a mărturisit acest adevăr Preasfințitului Teofil Herineanu. I-a dus o fotografie cu el arhiereu în cercul unor alți arhierei. Ca arhiereu, ar fi vizitat și mănăstirea Celic-Dere, dar neoficial. Maicile, când au auzit cine a venit, au ieșit în întâmpinarea lui. Dar el a fugit din fața lor. Odată mi-a trimis o scrisoare de doisprezece pagini. Am și publicat-o într-o carte. Ce e interesant, e că e scrisă mărunt și am citit-o cu binoclul. L-am mai văzut o singură dată la Lainici, când a venit să viziteze mănăstirea.
Marcaje