SIMBOLISTICA .CELE MAI CUNOSCUTE SIMBOLURI ALE OMENIRII SI SEMNIFICATIA LOR
Adam si Eva
Progenitorii umanitatii in traditia biblica .Ei sunt simbolul cel mai cunoscut in Europa al cuplului primordial care marcheaza inceputul omenirii in mitologia mai multor popoare si culturi .Adesea in anumite mituri antropogonice crearea cuplului primordial al umanitatii de astazi a fost precedata de numeroase incercari de a crea fapturi care sa fie pe placul zeilor. Motivul este ,la randul lui ,larg raspandit : in vremurile de inceput ale omenirii aceasta si-ar fi pierdut nechibzuit nemurirea printr-o greseala sau datorita unei faradelegi. In mitologia biblica despre Paradis ( Rai ) se pomeneste de cutezanta cuplului primordial care a nesocotit tabu-ul si a mancat fructul interzis ( marul ) din Pomul Cunostintei binelui si raului ,ispititi fiind de un sarpe .Crearea din tarana si lut aminteste de mitologia Egiptului antic potrivit careia zeul cu cap de berbec ,Hnum , a modelat toate vietuitoarele pe roata olarului .Versiunea cunoscuta a creatiei biblice conform careia Dumnezeu l-a creat numai pe Adam din tarana si apoi i-a dat viata Evei dintr-o parte a lui Adam ( sau dintr-o coasta ) ,nu corespunde in intregime pasajului din Geneza in care se spune numai ” a facut doar barbat si femeie „.
In acest context este limpede ,sub aspectul simbolului ,ca acest cuplu primordial prefigureza in mod reprezentativ liberul arbitru al intregii omeniri ai carei stramosi sunt si ca, datorita ratacirii prin pacat de la planul lui Dumnezeu ,acesta avea nevoie de mantuire . In scrierile lui Origen ( 185-254 d.Hr .) Adam simbolizeaza spiritul ,iar Eva ( Chawwah ,mama celor vii ) ,sufletul.
In scenele crucificarii adesea la piciorul crucii este reprezentat capul lui Adam in analogie cu legenda care spune ca crucea ar fi fost facuta din lemnul Pomului Paradisului .Dupa spusele din evenghelia apocrifa a lui Nicodim si din Legenda aurea dupa inmormantarea Mantuitorului ,la coborarea acestuia ” in imparatia mortii” numita odinioara ” pogorarea in Iad ” ,acesta a rupt gratiile temnitei celor inchisi in Infern dinaintea venirii sale si ,la invierea Sa ,i-a condus pe Adam si Eva sus ,afara din intunericul de mormant .
Motivul crearii Evei din coasta lui Adam a fost explicat in miturile iudaice medievale prin urmatoarea conceptie a Creatorului : ” Nu o sa o fac din cap ,pentru ca ea sa nu-si poata inalta capul prea sus,nici din ochi ,pentru a nu iscodi peste tot ;nici din ureche pentru a nu da ascultare oricui ; nici din gura ,pentru a nu vorbi peste masura ; nici din inima ,pentru a nu deveni prea trufasa ; nici din mana ,pentru a nu pune mana pe tot ce o inconjoara ; nici din picior pentru a nu colinda peste tot ; ci dintr-o parte virtuoasa a corpului ,care este acoperita chiar si atunci cand omul este gol .Si la orice madular pe care Domnul i-l facea ,spunea : Fii o femeie evlavioasa ,fii o femeie casta .”
Cele mai noi speculatii privitoare la corelatia cu valoare de simbol intre cornul lunii si coasta sunt mai putin verosimile decat conceptia conform careia numarul variabil de „coaste libere”( costae volantes ) a dus la interpretarea ca o coasta poate lipsi si aceasta aminteste de crearea Evei din aceste oase.
Adonis
In mitologia antica personaj-simbol al frumusetii masculine adolescentine .Provine initial din spatiul siriano-fenician ( Adon = „Barbat”) si este reprezentare a tipului de ” zeu in agonie si inviat din morti ” ,un demon al renasterii carnale .Ca iubit al Afroditei ( Venus ) el a fost ucis de catre un mistret furios ,insa potrivit altor traditii ar fi fost transformat de zeul Ares ( Marte ) intr-un animal .Din sangele lui Adonis au crescut anemone sau ruscuta-de-primavara ( trandafirasii lui Adonis) ,iar sufletul sau a coborat in Hades .Zeita iubirii l-a implorat pe Zeus ca Adonis sa-si petreaca doar o parte din an in Infern ,iar primavara sa se intoarca la ea .Aceasta rugaminte a fost respectata si renasterea naturii a fost celebrata prin sarbatori ,cantece si prin plantarea unei „gradinite a lui Adonis ” .Adonis este reprezentarea greaca a zeului sumerian al vegetatiei ,Dumuzi ( Tammuz in aramaica ) ,iubitul zeitei Inanna .Ciclul vegetativ anual a fost simbolizat ,in multe religii si culturi ,prin zeitati care coborau in Infern si reveneau din el periodic.
Agat
Piatra pretioasa apreciata inca din Antichitate careia ,in fuctie de culoare ,i-a fost atribuita o legatura simbolica cu Luna sau cu Planeta Mercur .In nervurile sale omul a pretins ca recunoaste figuri din mitologie si i-a atribuit pietrei efecte magice : ea trebuia sa alunge vremea rea ,sa impiedice raurile sa inunde malurile ,sa-i apere pe luptatori si sa actioneze ca un afrodisiac asupra femeilor .
Textul din crestinismul timpuriu Physiologus relateaza ca pescuitorii de perle legau de o sfoara o piatra de agat si o aruncau in mare . ” Apoi piatra de agat se indrepta spre perla si nu se mai misca ” . Scufundatorii puteau urmari firul de sfoara si puteau culege perla . Aceasta il simboliza pe Christ ,iar „piatra de agat „era simbolul Sfantului Ioan ,intrucat el ne-a aratat perla ecleziastica prin cuvintele : ” Iata ,acesta este mielul Domnului care ridica pacatele lumii” . Naturalistul medieval Lonicerus ,cand scria ca pietrele de agat ar fi fost asezate la capataiul celor adormiti pentru a le darui visuri variate ,se gandea la nervuratia multicolora a pietrei de agat .Jean de Mandeville i-a atribuit acesteia darul de a-l face pe detinatorul ei sa fie plin de duh si de elocinta .
Pseudo-Albertus Magnus ( 1581 ) spune despre piatra de agat cu irizatii negre ca ar ajuta la depasirea necazurilor , ” ar intari inimile si ar face ca un om puternic sa fie indragit si admirat de toti si cu inima plina de bucurie si ar ajuta la infruntarea realitatii potrivnice.”
Ahasverus
In cartea biblica Esther ,XERXES I ,regele persan ( 486-465 i.Hr ) ,” care a domnit ca rege peste 127 de provincii ,din India pana in Etiopia ” . In legendele populare este insa figura care simbolizeaza ” evreul ratacitor ” care este obligat s acutreiere fara odihna toate tarile lumii ca intruchipare a poporului sau risipit .Informatiile crestine privitoare la vina pentru aceasta soarta l-au transformat intr-un cismar din Ierusalim ,care,candva, a refuzat cu cruzime sa-i ofere lui Iisus ,care isi incepuse Drumul Crucii ,o banca pentru odihna ,motiv pentru care a fost blestemat sa pribegeasca vesnic pana in ziua Judecatii de Apoi .Cand taietorii de lemne din Tirol faceau cruci cu toporul in suprafata neteda a bustenilor se spune ca ei obisnuiau sa faca un loc de popas ratacitorilor fara odihna ,potrivit unei alte versiuni chiar ” nimfelor padurii „,adica duhurilor feminine ale padurii ,urmarite de „vanatorul salbatic „.
Alb
Poate fi inteles ,fie ca „nici o culoare „,fie ca uniunea deplina a tuturor culorilor spectrului luminii,ca simbol al inocentei neinfluentate si netulburate a Paradisului primordial sau ca scop final al omului purificat in care este restabilita aceasta stare . Vesmintele albe sau necolorate in general sunt ,in numeroase culturi ,vesmintele preotilor .Ele simbolizeaza puritatea si adevarul . Crestinii nou -botezati purtau vesminte albe si tot asa sunt reprezentate si sufletele celor dezvinovatiti dupa Judecata de Apoi.Transfigurare ,maretie si cale cereasca ,acestea sunt valorile simbolistice ale vesmintelor albe ale Papei; Pythagoras insusi le-a recomandat celor ce cantau imnuri sacre sa poarte vesminte albe .Animalele sacrificate de culoare alba erau destinate lumii subpamantene .Sfantul Duh este reprezentat de un porumbel alb . Culoarea alba insa, din punct de vedere simbolistic ,are si conotatii negative ,in primul rand din cauza ” ingalbenirii prin moarte „. In vise „calul alb este deseori asociat cu sentimentul de presimtirii a mortii ” . ” Calaretul pe calul balan ” apare acolo unde se poate produce fatalul ” .Fantomele sunt considerate in multe culturi niste siluete albe ,oarecum ca niste umbre .
In simbolistica traditionala a Chinei ,albul este culoarea batranetii ,a toamnei ,a vestului si a nenorocirii,insa si a virginitatii si a puritatii . In general in China albul este considerat culoarea de doliu ,cu toate ca esta vorba de fapt de „nonculoarea” vesmintelor de doliu necolorate . In alchimie decolorarea sau albirea ( albedo ) este semnul ca dupa innegrire ( nigredo ) materia primara se afla pe drumul spre piatra filosofala .
Albastru
Este culoarea considerata cel mai adesea simbolul a tot ce este legat de spiritualitate .Spre deosebire de rosu ,el da impresia de rece si ii predispune pe cei mai multi oameni la meditatie .Specialistii in psihologie abisala il asociaza cu ” relaxarea spirituala ,cu un mod de viata linistit ,usor si cumpanit ” . Este culoarea Cerului ,asociata in Egiptul antic cu Zeul Cerului ,Ammon ( Egipt ,Amon ) . G. Heinz-Mohr numeste albastrul ” culoarea cea mai adanca si cea mai imateriala ,mediul ideal al adevarului ,transparenta vidului care va veni : in aer, in apa, in cristal si in diamant. De aceea albastrul este culoarea boltii ceresti .Zeus si Yahweh isi aseaza picioarele pe azur „. Amuletele de culoare albastra au darul de a anihila privirile rele .
Mantia zeului scandinav Odhinn este albastra precum a Fecioarei Maria ,care ,poetic ,este considerata „Crinul albastru „. In mitologia vedica Vishnu reincarnat in Krisna era vopsit in albastru ;Invatatorul Iisus este si el reprezentat in vesminte albastre . ” Albastrul ,simbolul adevarului si al vesniciei lui Dumnezeu va ramane intotdeauna simbolul nemuririi omenesti ( P.Portal ) .
China antica avea fata de albastru o atitudine contradictorie .In arta traditionala fiintele cu chipul albastru erau demonii si strigoii sau zeul literaturii K’uihshing ,care intr-o zi s-a sinucis fiindca i-a fost ranit orgoliul .Initial nu a existat nici un cuvant chinez specific pentru albastru , ” ch’ing” desemnand toate nuantele cromatice de la gri inchis ,bleu ,pana la verde ,dar si drumul invatatului care se dedica studiului la lumina lampii . „Lan ” cuvantul actual care defineste culoarea albastra inseamna ,de fapt , indigo ,culoarea hainelor modeste de lucru .Florile ,ochii ,panglicele si dungile de culoare albastra sunt considerate urate si aducatoare de nenorociri ,in timp ce in Europa ” floarea albastra a romantismului ” sugereaza ideile spirituale inaripate .In China elementul lemn era asociat Orientului si culortii albastre .
In vechiul Mexic in scrierile ilustrate peruzeaua si apa erau redate in verde-albastrui deschis ,insa in simbolistica punctelor cardinale el nu exista .
In simbolistica populara central-europeana albastrul este considerat culoarea loialitatii ,dar si a lucrurilor misterioase ,a mistificarii , si a incertitudinii .Asociatia de idei din limba germana dintre adjectivul ” albastru ” ( blau ) si termenul colocvial pentru ” beat ” nu este simplu se exprimat si se coreleaza probabil cu schimbarea culorii obrajilor si a nasului alcoolicilor cronici in vinetiu .
In simbolistica politica albastrul era asociat liberalilor . „Zidaria albastra” ,sistemul traditional al francmasoneriei ,este ierarhia fundamentala a ” celor trei grade ” .
In arta preistorica ,precum si in cea a popoarelor care nu cunosteau scrisul ,albastrul era foarte rar folosit ,intrucat erau greu de gasit materiile prime pentru obtinerea lui .
In Sahara occidentala si in tarile de la granita sudica a Sahelului tesaturile vopsite in albastru sunt foarte apreciate ,de exemplu de populatiile nomade Re-Gleibat din fosta Sahara Occidentala spaniola ,la tuaregi si in Mauritania.
albina
Putine fiinte vii joaca in simbolistica un rol la fel de mare precum cel al acestei insecte care traieste in colonii.Posibilitatea cresterii albinelor a fost descoperita de timpuriu si astfel s-a realizat in mare progres in asigurarea existentei .
In Egipt apicultura era inca de la 2600 i.Hr. o ocupatie ,iar albina era simbolul hieroglific al regalitatii Egiptului de Jos .Asemeni si in China ,aceasta indeletnicire este foarte veche ( „feng” denumirea pentru albina este consonanta cu cea pentru „demnitate nobiliara”).Tot aici, la fel ca in Europa , albinele serveau la recunoasterea miresei adevarate ( din cele trei ) .
In Apus albina era supranumita ,de obicei , ” pasarea Fecioarei Maria ” ,sau „pasarea Domnului ” si era considerata simbolul sufletului .Cine vede in vis o albina are in fata ochilor apropierea mortii – sufletul care se inalta .In schimb , atunci cand unui mort ii cade o albina in gura acesta va fi reinsufletit.
In spatiul Marii Mediterane dominau adesea idei ciudate cu privire la viata albinelor ; ele erau considerate asexuate si se spunea ca ar aparea din trupurile descompuse ale animalelor , ca nu ar avea nici un pic de sange si ca nu ar respira.
In comparatiile antropormorfizate albinele erau amintite ca fiind curajoase , caste , harnice, curate si inzestrate cu simt artistic ( „pasarile muzelor „). De asemenea ele erau considerate simbolul Invierii .
Simbolistica crestina a preluat aceste similitudini .Sf .Ambrozie compara biserica cu un stup ,iar pe enoriasi cu albinele care din toate florile culeg numai ce e bun si se tem de fumurile vanitatii.Ideea ca albinele traiesc doar cu parfumul florilor a facut din ele simbolul puritatii si al castitatii ,iar pentru Bernard de Clairvaux simbolul Sfantului Duh .
In spatiul profan era considerata un simbol regal ,intrucat regina albinelor a fost perceputa mult timp ca fiind un rege.
Dulceata mierii ( blandetea ) a fost de asemenea simbolul lui Hristos ,asociata insa cu spinul ascutit al Judecatii de Apoi .
Bestiarul medieval descrie chiar si iscusinta si gratia tesaturii fagurilor ,hexagonalitatea perfecta a alveolelor pe care albinele le delimiteaza cu ceara intarita si le umplu cu miere inchegata cu roua adunata de pe flori .
In heraldica albina apare adesea sub multiple infatisari ,ca de exemplu in blazonul familiei corsicane Bonaparte ,ca simbol al spiritului de ordine si al sarguintei .In Egiptul antic, regele Egiptului de Jos era ” cel care apartine albinei ” ,asa cum pipirigul era simbolul Egiptului de Sus.
Alfa si Omega
Prima si ultima litera din alfabetul grecesc creat ,dupa cum spune legenda ,de cele trei zeite ale destinului ,Moirele ( Parce) , in perioada elenistica simbol al lui Zeus ca inceput si sfarsit al Cosmosului .
Baza acestei simbolistici o constituie cuvintele biblice .” Eu sunt cel dintai si cel de pe urma si nu este alt Dumnezeu afara de Mine !” ( Isaia 44:8) .Faptul ca literele ,sunetele si cuvintele sunt elemente ale Creatiei este caracteristic conceptiei despre lume a Antichitatii tarzii ,perioada in care literele ( atat cele grecesti ,cat si cele ebraice ) aveau si valoare de numar .In acest fel s-a deschis poarta tuturor speculatiilor cosmogonice care au constituit apoi nucleul „gnosticii speculative ” ,indeosebi in esoterica ebraica ( Kabbala) .
In Apocalipsa Sfantului Ioan ( 1:8) Creatorul ,” Domnul Dumnezeu ,Cel Care este , Cel Care era si Cel Care vine ” ,isi zice chiar Alfa si Omega .Ambele litere erau frecvent folosite la decorarea mormintelor crestine pentru a arata ca cel ingropat a vazut in Dumnezeu inceputul si sfarsitul sau .In Evul Mediu ,Alfa si Omega impodobeau adesea aureola judecatorului lumii, de-a stanga si de-a dreapta capului sau .
Ametist
Piatra pretioasa foarte cautata ,o varietate de cuart albastru pal sau violet ,este considerat drept simbolul cumpatarii ,al pacii spirituale si al smereniei ,dar a fost asociat si cu harul tamaduirii spirituale . In Antichitate i se atribuie puterea de a pazi de betie ( a-metthysios – care nu este beat in limba greaca ) , la fel ca in epoca moderna .
Culoarea sa violet „culoare a penitentei ” ,l-a facut sa fie materialul cel mai potrivit pentru mataniile scumpe .
Conrad von Megenberg atribuie ametistului puterea de a alunga gandurile rele si de a aduce ” dreapta judecata ” ( secolul al XIV-lea ) .Cartile traditionale despre pietre il asociaza cu planeta Saturn si ii mentioneaza presupusa calitate de a pazi de otrava si de farmecele rele . Noile dogme esoterice il desemneaza ca acea piatra pretioasa care prin reflexele ei mistice reci se potriveste cel mai bine „erei Varsatorului ” imediat urmata de aceea a Pestilor .
Androgin
Femeie cu infatisare de barbat , o fiinta bisexuata ,adesea caracterizata prin termenul „hermafrodita” ,prin care insa ar trebui sa se inteleaga mai degraba o fiinta intersexuala .Ambele expresii au fost folosite cel mai adesea in acelasi sens in vechile lucrari de simbolistica .
In culturile vechi ,in prim plan , se afla un personaj care avea atat caracteristici masculine ,cat si feminine ,precum Zeus din imnul orfic :” Zeus este barbat , Zeus este o femeie nemuritoare …”Adesea in miturile antice despre Facerea lumii se vorbeste despre fiinta primordiala care abia mai tarziu a fost despartita in cele doua jumatati complementare ale sale .Si Adam trebuie sa fi fost ,potrivit legendelor iudaice ,mai intai androgin ,inainte ca Eva sa se desprinda din el si sa devina o fiinta separata .
Din punct de vedere simbolic ,avem de-a face cu o speculatie pe tema dualitatii si unicitatii ,tensiunea bipolara fiind perceputa nu numai in sensul sexualitatii ,ci putand semnifica si alte perechi antitetice.
In simbolistica alchimiei ,androginul personifica cele doua elemente primordiale „sulful si mercurul ” ( focul si apa ) care erau purificate in materia primordiala ,elementul initial al „Marii Opere”. Dupa purificare ,reprezentau in „Piatra filosofala ” unitatea ideala pe treapta ei cea mai inalta .
Figuri androgine ,ca simboluri ale unirii contrariilor apar la divinitatile Asiei ( Shiva-Shakti) si ale Marii Sudului ,constituite partial pe verticala din trupuri de barbati si de femei si partial ca barbati cu sani de femeie .
In simbolistica Apusului ,ocazional intalnim zei cu vesminte femeiesti sau zeite si sfinte cu barba.Simbolul androgin semnifica intotdeauna redobandirea unitatii originare ,a unicitatii primordiale ,a imparatiei materne si paterne in perfectiunea divina ,unitate care descatuseaza toate tensiunile .
In „Metamorfozele ” lui Ovidiu se povesteste despre Hermafroditos ,al carui corp era contopit inseparabil cu cel al nimfei lacurilor ,Salmakis ,fapt pentru care oamenii care se scaldau in lacuri trebuia sa devina „hermafroditi „.
Marcaje