Viziunea

Cu multi ani in urma, niste comercianti au venit la mine si mi-au cerut sa il abordez pe tatal meu, Sheikh Rashid, in numele lor, si sa discutam despre marele port pe care el il planifica la Jebel Ali. Deoarece economia era in recesiune si aveam deja un port mare si anume Portul Rashid, care indeplinea nevoile lor, au crezut ca emiratul nu mai are nevoie de un nou port la fel de mare.
Am simtit ca ar trebui sa transmit mesajul si la scurt timp dupa aceea, am mers in zorii zilei in zona Jebel Ali, unde stiam ca il voi gasi pe tatal meu. El statea in partea de sus a unui deal mic si examina sit-ul. I-am transmis mesajul si asteptam raspunsul lui. S-a uitat la mine cu atentie si nu a zis nimic, apoi a inceput neindemanatic sa agite midwakh (pipa mica de origini arabe), pe care o tinea intre degete. Dupa cateva momente s-a uitat la mine si apoi la sol, fara sa spuna nimic.
Nu am indraznit sa ii adresez aceiasi intrebare din nou asa ca am asteptat pana cand si-a terminat examinarea si mi-a cerut sa il conduc acasa. Odata ce am plecat si dupa ce si-a relaxat picioarele de coltul usii, ca de obicei, mi-a zis; “Asculta fiul meu nu ti-am raspuns la intrebare pentru ca nu am vrut ca ingineri sa auda. Dar pot sa iti spun ca motivul pentru care construiesc acest port acum se datoreaza faptului ca va veni o vreme cand nu iti vei mai permite sa faci acest lucru”.
Inainte ca tatal meu sa conceapa si sa implementeze acest proiect, nimeni nu s-a gandit sa execute un astfel de proiect la proportii gigantice. Chiar si acum nu am o explicatie simpla cu privire la modul cum i-a aparut aceasta idee, dar daca ar trebui sa explic intr-un cuvant, as folosi cuvantul “viziune”. In marea sa intelepciune, Dumnezeu a dat fiecaruia dintre noi o parte din bunurile sale semnificative, capacitati si talente. Unii oameni pot aspira la putin mai mult decat veniturile de zi cu zi, in timp ce altii au de departe viziuni mult mai marete.
La fel ca arborii maturi, capacitatile si sentimentele au radacini adanci. Daca nu cunoastem radacinile lucrurilor, sau cum sa le explicam sau sa le definim, nu inseamna ca sunt fara radacini. Un lider luminat este capabil sa dezvolte o viziune si sa se foloseasca de imaginatia sa ca s-o perfectioneze. Este ca plantarea unui copac unde trebuie sa te asiguri ca ramurile cresc in sus in timp ce radacinile sapa adanc in sol.
Tatal meu a dobandit abilitatile de lider si puterea de viziune de la bunicul meu, care, la randul sau, a mostenit talentul de la tatal sau. Astfel de radacini sunt adanc inradacinte, intr-adevar. Eu sunt, la urma urmei, fiul unui trib arab si oameni triburilor sunt scolarizati si crescuti in intelepciune si cu o constietizare acuta a posibilitatilor viitoare mai degraba de parintii lor decat de scoala.
Multi lideri mari nu au mers niciodata la scoala, dar si-au castigat conostintele lor din “universitatea vietii” si prin observarea cu atentie a tot ce trecea prin jurul lor. Profesorii lor au fost membri ai triburilor lor. Asta, desigur, spune de ce acesti lideri au calcat pe urmele parintilor lor si de ce educatia acestora i-a atras din mediul lor.
Toti lideri succesivi din Dubai s-au bucurat de o viziune clara si comuna cu privire la viitorul emiratului. Viziunea tatalui meu a fost, cu toate acestea, cu un pas inaintea vremii sale pur si simple pentru ca el a fost inaintea timpului sau. Multi oficiali din anturajul sau nu au reusit sa-i inteleaga dorinta sa de a pune in aplicare toate mega proiectele pentru care este acum creditat si multora de altfel le-a fost greu sa-i inteleaga ambitiile.
El a supravegheat personal comertul si vama, se uita dupa interesal comerciantilor si le rezolva problemele. A acordat nationalitate si comerciantilor indieni si altora de alte nationalitati, acces prioritar in sedintele tinute de acesta (majlis), chiar inaintea oficialilor guvernamentali. Dupa rugaciunile din zori, obisnuia sa faca un tur al proiectelor din oras, unul cate unul pentru a se asigura ca totul merge conform planului.
Am carat steagul tatalui nostru la fel cum a carat si el steagul tatalui sau si am continuat viziunea sa. Singura diferenta este ca el a implementat proiectele sale in anii saizeci si saptezeci, in timp ce noi punem in aplicare unele similare in secolul la XXI-lea. Dar in continuare, noi toti avem acelasi scop, de a dezvolta Dubai-ul si de a asigura securitatea si confortul viitor al rezidentilor sai.
Tatal meu se uita la trecut cu un ochi si la viitor cu celalalt. Similar si noi ne uitam la realizarile tatalui meu cu un ochi si la propriile noastre planuri cu celalalt. Central Financiar International din Dubai este un exemplu clar al unui model de dezvoltare durabila care a anticipat cresterea imensa din Dubai. A deschis Dubai-ul lumii si a atras atentia lumii catre Dubai.
Ce altceva ar putea fi aceasta daca nu viziune? Daca viziunea nu este o stiinta, ce altceva este? Este o arta? Talent? Evoluaza intr-un individ independent de mediul său, sau este legat de acesta din urma? Este mostenit?
Indiferent de situatie, viziunea ar trebui sa includa intotdeauna un element decisiv: care sa permita punerea sa in aplicare. Cucerirea Constantinopolului a fost o viziune pentru care arabii au ridicat armate si resurse uriase, si pentru care mii au murit. Dar acea cetatea mare a refuzat sa cada, reducand viziunea arabilor la nimic mai mult decat un simplu vis.
Pe de alta parte, cucerirea Constantinopolului a fost de asemenea un vis si pentru otomani, pana cand Mohammed Cuceritorul l-a transformat intr-o viziune. Nu numai ca a murit ridicand armate si resurse uriase, dar a adoptat, de asemenea, tactici militare adecvate, care i-au permis sa cucereasca orasul.
Cu toate acestea, fezabilitatea unei viziuni nu este de ajuns, viziunile nu fac civilizatii si nici nu vor obtine o crestere si un progres, cu exceptia cazului in care vizionarul transforma viziuneasa in realitate intr-un termen rezonabil.
Multi oameni vorbesc despre “Viziunea Dubaiului” atunci cand acestia ar trebui sa fie vorbeasca despre “viziune pentru Dubai”. Viziunea a fost inceputul a ceea ce este Dubai astazi. Acest lucru un insemna ca suntem la capatul drumului, deoarece in ciuda tuturor realizarilor noastre, suntem inca la inceput.
Viziunea nu este o stiinta si nici o idee abstracta. Este o extensie de viata a vizionarului, pulseaza viata la fel ca el, creste si se maturizeaza cu el, ii largeste orizonturile si aprofundeaza experientele sale impreuna cu el, sare in sus de bucurie atunci cand sarbatoreste un succes si este trista cand are loc un esec.
Istoria nu este preocupata cu viziuni care nu sunt puse in aplicare. Tatal meu a facut istorie pentru ca a pus in aplicare viziunile sale si a lansat o unitate mare in constructie, comert si constructii, cum Dubaiul nu a experimentat niciodata inainte.
Tatal meu si Sheikh Zayed m-au invatat: sa incerc mereu sa cuceresc imposibilul. Primul “imposibil” pe care l-am cucerit a fost infintarea Emiratelor Arabe Unite, cand ne gandim la aceasta federatie unica, trebuie sa ne amintim de circumstantele cu care tara se confrunta in acea perioada.
Econimia era slaba, planificarea limitata, asistenta medicala era primara si educatie era orice altceva dar larg raspandita. A existat o presiune politica externa si scepticism cu privire la sansele de succes. Unii cristici se intrebau cum un pas ca acesta ar putea reusi “intr-o entitate care nu are elementele necesare pentru a constitui un stat si intr-un moment in care toate celelalte incercari federale, intre tarile arabe mai sofisticate au esuat”.
Sofisticarea nu a avut nimic de-a face cu esecul acestor incercari; acestea pot fi atribuite doar deficientelor sistemului administrativ din acel timp. Infintarea Emiratelor Arabe Unite m-a invatat ce inseamna hotararea si determinarea. De asemenea mi-a aratat ca exista lideri care au grija de interesele poporului lor.
Aceasta explica succesul unei reuniuni ce a avut loc intre Sheikh Zayed in calitatea sa de conducator al Abu Dhabi si tatal meu, conducatorul Dubaiului, in satul Al Samha la granitele transzonale ale celor doua Emirate. Aceasta intalnire a avut loc pe 18 februarie 1968 si a dus la un acord al unei federatii intre cele doua emirate pentru a devenii nucleul uneia mai mari in viitor. Intr-adevar, pana la sfarsitul anului 1971 o declaratie istorica a infiintat EAU, a activat constitutia provizorie si l-a declarat pe Sheik Zayed Presedinte al noii federatii.
A doua “imposibilitate” pe care am depasit-o a fost construirea portului din Jebel Ali. Acest proiect care a fost realizat in termen de doi ani, a fost cu mult inaintea timpului sau atunci cand a fost inaugurat in 1979. A fost un angajament de proportii epice pentru un emirat mic, cum ar fi Dubai si ma indoiesc ca orice inginer consultant ar fi vrut sa realizeze studiul de fezabilitate atunci.
Imaginati-va spunand unui grup de investitori: “Aceasta este zona Jebel Ali care. Dupa cum puteti vedea este o zona retrasa, lipsita de apa, vegetatie si oameni. Doresc sa construiesc aici cel mai mare port construit vreodata de om, in ciuda faptului ca Portul Rashid din Dubai este deja cel mai mare port din Orientul Mijlociu si are treizecisicinci de dane”.
Ma indoiecsc ca vreunul din ei ar fi fost interesat in a investii milioane de dolari americani in cadrul proiectului. L-ar fi considerat un proiect imposibil deoarece toata lumea era intr-o criza economica profunda in acel timp.