Dacii au fost "cunoscători buni ai plantelor, de fapt tratau pacienți care folosesc plante"





Herodotus, numit tatăl istoriei, a scris despre daci, care erau "cunoscători buni ai plantelor, de fapt tratau pacienți cu plante". În scrierile lui Herodot puteți găsi mărturia că populațiile din Tracia-Dacia a știut folosi fumigare cu canabis (hașiș), și care cunoștea efectele euforice și tranchilizante împotriva durerile nașterii. Aceasta arată că dacii au avut legături cu popoarele din Orient.

În creația poetică a Ovid (43 î.Hr.-17 d.Hr.), care a fost finalizat în timpul exilului său la Tomis - Constanța (8-17 AD), au fost menționate multe plante care cresc în zona carpato-dunărean și, în special, în Pontul Euxin (astăzi Marea Neagră). Din aceste specii se menționează în special Aconitum, Adonis, Malva. Un alt reprezentant al culturii antice, poetul roman Virgil spune în scrisoarea sa că „Pontul Euxin ((astăzi Marea Neagră) oferă multe plante aromatice și oferă leac pentru toate bolile“.

Dioscorides, medic grec, născut în Asia Mică în anul 1 AD, un contemporan al împăratului roman Nero, el a făcut numeroase călătorii, inclusiv în Dacia, unde a colectat o multitudine de materiale pentru a scrie o carte de mare valoare pentru vindecare de timp, intitulat "Mijloacele de vindecare". Publicat în 77. Cartea descrie 600 de specii de plante medicinale, din care 40 de specii sunt specifice Daciei. Dintre aceste specii, 27 de plante au nume Daco-Traci, 8 latini și 5 greci.

Arheologii au descoperit că geto-dacii au folosit de asemenea remedii minerale. Pulberea de calcar a fost utilizat ca hemostatic, bureții de mare, și uscată prin pulverizare, au fost mari surse de iod, și multe vase de lut care conțin cenușă vulcanică, propusă de negustorii greci din Etna, Stromboli si Vezuviu. Stropit pe răni, cenușa le-a uscat, accelerând vindecarea. Dupa ce romanii au cucerit Dacia (106 d.Hr.), arsenalul terapeutic al florei medicinale din Dacia sa îmbogățit cu specii noi pentru armata și administrația romană.