COMUNICATUL nr. 15 din 11.12.2017
MAESTRUL RADU CÎRNECI A SUIT POEZIA IUBIRII ÎN ATENEUL DIN CER
De azi, încă o inimă care bătea pentru iubire și pentru cultură națională, un poet desăvîrșit se odihnește sub brazdă lîngă lacul Snagov, la Siliștea, aproape de pădurea pe care a iubit-o din tinerețea sa. Maestru RADU CÎRNECI - regele sonetului dacoromânesc, cum îl răsfățam la acțiunile Academiei DacoRomâne, doctor în dacoromânistică și doctor honoris causa al ADR, a suit la cer cu poezia iubirii în suflet la Ateneul din Cer.
Poetul iubirii, Radu Cârneci (14.02.1928 - 8.12.2017), poet, eseist, traducător, jurnalist, editor, cetăţean de onoare al Municipiului Bacău s-a născut în satul Valea lui Lal, comuna Pardoşi, judeţul Rm. Sărat (azi Buzău). A fost licenţiat al Facultăţii de Silvicultură, Braşov, 1954. A înfiinţat în anul 1964 la Bacău revista de cultură Ateneu (serie nouă), secretar al Uniunii Scriitorilor 1972-1976, șef al secţiei de literatură şi artă la revista Contemporanul 1976-1990. Apoi director al Editurii Orion din 1991. Director executiv al Fundaţiei Naţionale “Izvoare” 1997. A obținut premii ale Academiei Române şi Uniunii Scriitorilor; Doctor Honoris Causa al Universităţii “Vasile Alecsandri”, Bacău. Opera: Noi şi soarele, 1963; Orgă şi iarbă, 1966; Iarba verde, acasă, Bucureşti, 1968; Umbra femeii, 1968; Centaur îndrăgostit, 1969; Grădina informă de vis, 1970; Cântând dintr-un arbore, 1971; Oracol deschis, 1971; Banchetul, 1973; Cântarea cântărilor, 1973; Horă de vulturi, 1974; Heraldica iubirii, 1975; Nobila stirpe, 1976; Psalmii lui Zamolxe, 1976; Temerile lui Orfeu, 1978; Hora anotimpurilor, 1979; Un spaţiu de dor, 1980; Ca muntele-n amiază, 1981; Timpul judecător, 1982; Sonete, 1983; Pasărea de cenuşă, 1986; Clipa eternă, 1988; Dorador: Jurământul-Dorador: Le Serment, ediţie bilingvă, traducere de Paul Romanescu şi Eugene Van Itterbeck, 1997; Heraldica iubirii, 1999; "Biblioteca de sentimente", documentar bio-bibliografic ilustrat, 2012; "Amintiri din Paradis", Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2016.
Antologii: "Arborele memoriei. Antologia poeţilor de limbă română din Israel", 1997; "Poezia pădurii", I-V, 1998-1999; "Cinegetica", I-III, 2003; Antologia de poezie ANAMAROL, 2014-2015 – "Simbioze lirice", volumele: 1, 11, 12, 13; "Carmen", volumele I, II, III, V, VI, VII, IX, X, XI, XII, XIII, XIV, XV, XVI, XVII, antologie lirică, Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2016-2017, editor/antologator Rodica Elena Lupu.
Traduceri: Leopold Sedar Senghor, Hosties noires / Jertfe negre; S. Kosovel, Extazul morţii; Khalil Gibran, Poeme; Profetul; Jean Joubert, Omul de nisip; Charles Baudelaire, Florile răului şi alte poeme; Jacques Chessex, Elegiile lui Yorick, şi altele.
Fondator al seriei noi a revistei ”Ateneu” (1964), poetul Radu Cârneci a debutat editorial în anul 1963 cu volumul de versuri Noi şi soarele. A tradus din Leopold Sedar Senghor, Strecko Kosovel, Kahlil Gibran, Charles Baudelaire (prima ediţie integrală a Florilor Răului în limba română), Jean Joubert, Jacques Cheessex, Mousse Boulanger.
Premiat de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România, Medaliat la aniversarea ”Jerusalim 3000” (Israel).
Din 1958 până în 1964 lucrează la Bacău ca director al Casei Regionale a Creaţiei Populare şi preşedinte al Comitetului Regional de Cultură şi Artă. A debutat ca poet în ziarul sucevean „Zori noi” (1950), iar editorial, cu placheta Noi şi soarele (1963, cu o prezentare de Marcel Breslaşu).
A colaborat cu versuri, articole, cronici şi eseuri la „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Argeş”, „Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Familia”, „România literară” etc. Ultima lucrare pe care a îngrijit-o Mari poeți ai iubirii, apărută în editura Bibliotheca, este destinată inimilor îndrăgostite din toată lumea. Privindu-te, eu uit că mai exiști, se iscă-n mine ceea ce tu ești: un timp în care timpul crește bun și fericite pajiști îl adun iar ochii mei de bucurii par triști: privindu-te eu uit că mai exiști… (…topiri de trup în arderea de tot, vag desenate umbre care pot amețitor învinge gînd și dor, semințe-n viul lung legănator în sus, în jos, amețitor înot: topiri de trup în arderea de tot…)
2
… ce ierburi fi-vom, ce pămînt duios, ce glezne săruta-vom luminos, ce fiare îmblînzi-vom, ce azur vom răsturna în chipul nostru pur cînd clopote vor bate-armonios ce ierburi fi-vom, ce pămînt duios!…
Impletit trupul meu din dureri. Vîntul matura apele fluviului. Apele fluviului se tînguie lung. Deasupra pasarea cerului. împletit trupul meu din dureri. Semnul trecerii. inaltul cazînd. Pamînt de plîns. Marea lacrimă. Iată-mă, cel sacrificat. impletit trupul meu din dureri. Trei cruci în ostrovul sărat. Trei cruci din lemn blestemat. Apropie-te! Mîngîie-mi tălpile. Fruntea imi sîngerează cu veacul. Roagă-te pentru mine! Iată corabia mea topindu-se
………………………………
”…Iubirea-i axul cerurilor toate,
În mari nuntiri cu muzici peste poate,
Un semn al ei și lumi cu lumi se-adună,
Idei dansează, hăurile tună,
Stele-n ghirlande leagănă-se roate:
Iubirea-I axul cerurilor toate…” Radu Cârneci
”…o știință a versului demnă de invidiat, perfecțiune care nu e a veacului nostru agitat, ars pe dinăuntru, posedat de mișcarea qui deplace les lignes și, mai ales, o sensibilitate în autenticitatea căreia aproape nu ne vine să credem, în care ne regăsim, în cazul cel mai fericit, cu intermitențe…” (Dumitru Micu)
”…Poezia lui Radu Cârneci tinde să exprime o dimensiune interioară dintre cele mai importante ale omului: IUBIREA. De aici ipostazierea în elevație şi sublimitate a protagoniştilor, cuplu de îndrăgostiţi fiind înnobilat de actul artistic care îi detașează şi-i înalţă ca pe niște purtători de gând şi simţire al întregii umanităţi…” (Mircea Tomuș)
”…În parafaza la Cântarea Cântărilor, Radu Cârneci a dovedit că un traducător este, în simbioză, și un om de știință artist, fiind şi analist şi sintetizator/-/. Radu Cârneci reprezintă cu strălucire activitatea traducătorului creator de artă. Să nu uităm temerara, merituoasa lui realizare de traducere integrală a creației poetice a lui Baudelaire. Să nu uităm că și poezia lui originală este un imn dedicat tot iubirii, ca acest poem nemuritor al Cântării Cântărilor. (Alexadru Balaci)
”Radu Cârneci rămâne unul dintre cei mai reprezentativi poeți români, care, dincolo de unele accidentale note idilice cerute de timp, impune o viziune adâncă asupra existenței.( Mihai Cimpoi)
Radu Cîrneci este un învingător. Să ne bucurăm că a învins timpul prin longevitate, că are o familie minunată și că, prin opera pe care o lasă moștenire, este nemuritor al Academiei DacoRomâne. Un institut al acesteia, precum și un premiu pentru tinerii poeți debutanți îi vor nemuri numele, dincolo de timp.
Dumnezeu să îl odihnească în pace, acolo în ceruri, pentru că pe Pămînt avem nevoie de iubire într-o lume atît de tulburată!
Geo Stroe, un dac liber, împreună cu dacii liberi și simpatizanții dacilor din București, din țară și din lumea largă
__________________________________________________ __________________________________________________ _______________