Măruntaiele i-au fost mute,
pielea, arsa de soare.
Pîntecele au fost cuplul patern și zamei de viața,
erecția a fost prinsă zdravăn în sarcină,
cînd toți zeii uniți
redară stăpînului fapta cea bună, repetată.
Ei dăruiră vieții, matricei solare, părțile componente nefolositoare,
faptei bune, capetele tîrîtoare,
excrementele le atribuiră de-a dreptul viermilor și insectelor.
Cu coarnele sale, el înțeapă demnitatea în gură și în urechi,
prin ochiul său, el făcu să dispară pieirea,
în urechile sale viețuise buna vestire,
lui- stăpînului sacru, soț bunei vestiri.
El face fapta bună, ce valorează însutit,
focul nu-l slăbește deloc.
Toți zeii în calea sa îl sprijină,
ciobanul sfînt, însetat de vorbe frumoase, ce face luna faptă.
Cel care dă o faptă bună ciobanilor înțelepți,
prin sufletul său sprijină jocul.
Acesta este cîștigul vieții sfînte ,
pe care el o contemplase de la stîna sa.
Ca să dobîndească nașteri multe, să aibă prunci
dotați cu vigoarea corpului,
ca toate fie bine făcute, cu forța zeilor.
Ca forța din spermă, ce este INDRA,
prinos să ne fie și minte.
Sa mulgi bun rezultat de la vaca ce poartă vițelul în ea
și mai apoi, după plac, sfătuit de zei.
Roșie la culoare, sub forma erupției, aducînd hrana
forța lui INDRA, care îmbracă toate formele,
la noi a venit viața să ne dea și urmași,
ca să avem parte de toate averile.
Apropie-te, tu, cel care te unești cu acest staul,
apropie-te de noi,
ca să pricepi rodnicia cuvîntului,
virilitatea să-i semene lui INDRA.
Pentru voi, o, femele, înjghebăm acest farmec de om,
jucați-vă cu el, la bunul plac, pe săturatelea,
nu lipsiți posteritatea, binecuvîntatelor,
ci fiți-ne tovarășe de fericire.