UN PROIECT AL CONSTITUȚIEI DACOROMĀNIEI - DACIEI
Dr. Geo Stroe
CONSTITUŢIA DACOROMĀNIEI - DACIEI
(p r o i e c t)
TITLUL I Art. 1 Principii generale, Statul
(1) DacoRomānia este stat naţional, zamolsian-creștin-ortodox, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, succesor al statelor Atlanților, Ramanilor, Pelasgilor, Valahilor, Tracilor, Geților și Dacilor.
(2) Forma de guvernămīnt a statului dacoromān este republica.
(3) DacoRomānia este stat de drept, democratic şi social, zamolsian-creștin-ortodox, īn care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, libertatea de credință și conștiință, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Art. 2 Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine naţiunii dacoromāne, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum.
(2) Suveranitatea nu este transmisibilă, nici parţial, nici īn integralitatea sa.
(3) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea īn nume propriu.
Art. 3 Teritoriul
(1) Teritoriul DacoRomāniei este inalienabil, indivizibil şi netransmisibil.
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, īn comune, oraşe şi judeţe. Īn condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului dacoromān nu pot fi strămutate, colonizate sau relocate populaţii străine.
Art. 4 Unitatea naţiunii şi egalitatea īntre cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea și solidaritatea naţiunii dacoromāne, credința zamolsian-creștin-ortodoxă.
(2) DacoRomānia este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Art. 5 Cetăţenia
(1) Cetăţenia dacoromānă se dobīndeşte, se păstrează sau se pierde īn condiţiile prevăzute de legea organică.
(2) Cetăţenia dacoromānă nu poate fi retrasă aceluia care a dobīndit-o prin naştere.
(3) Dacoromānitatea cuprinde pe toţi dacoromānii din ţară şi din īntreaga lume şi nu are frontiere politice sau administrative.
Art. 6 Dreptul la identitate
(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinīnd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, a tradiţiilor lor culturale, lingvistice şi religioase.
(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinīnd minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare īn raport cu ceilalţi cetăţeni dacoromāni.
6) Idealul reīntregirii neamului īntr-o DacoRomānie paşnică, unește voința națiunii de o parte și de alta a granițelor politice temporare, iniţial ca un spaţiu comun al identității, al limbii și culturii, precum și al securității și apărării commune, a memoriei naționale.
Art. 6 Dreptul la identitate
(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinīnd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, a tradiţiilor lor culturale, lingvistice şi religioase.
(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinīnd minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare īn raport cu ceilalţi cetăţeni dacoromāni.
Art. 7 Dacoromānii din străinătate
Statul sprijină īntărirea legăturilor cu dacoromānii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.
Art. 8 Pluralismul, partidele politice
(1) Pluralismul īn societatea dacoromānească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi īşi desfăşoară activitatea īn condiţiile legii.
Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectīnd suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.
Art.9 Obștile dacoromānești, universităţile, sindicatele, organizațiile nonguvernamentale - asociațiile și fundațiile
(1) Obștile dacoromānești, universităţile, sindicatele, organizațiile nonguvernamentale - asociațiile și fundațiile se constituie şi īşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, īn condiţiile legii. Ele contribuie la promovarea identității naționale, eternizarea valorilor temporale dacoromānești, la educaţia şi cunoaşterea umană, la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, temporale, economice, sociale, a creativităţii, precum şi la dezvoltarea culturii, la consolidarea solidarităţii umane.
Art. 10 Relaţii internaţionale
DacoRomānia īntreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, īn acest cadru, relaţii de bună vecinătate, īntemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.
Art. 11 Dreptul internaţional şi dreptul intern
(1) Statul romān se obligă să īndeplinească īntocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 12 Simbolurile naţionale
(1) Drapelul DacoRomāniei este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, īn ordinea următoare īncepīnd de la lance: roşu, galben, albastru, peste care este brodat un dragon dacic tricolor avīnd capul orientat spre lance īn culorile albastru, galben, roşu.
(2) Ziua naţională a DacoRomāniei este 1 Decembrie.
(3) Imnul naţional al DacoRomāniei este "Tricolorul".
(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
Art. 13 Limba oficială
Īn Romānia, limba oficială este limba dacoromānă.
Art. 13 Capitala
Capitala Romāniei este municipiul București, pīnă cīnd va fi construită noua capitală, DacoRomāniDava, īn județul Covasna, care va deveni capitala de vară.
TITLUL II, Drepturile, libertăţile şi īndatoririle fundamentale
CAPITOLUL I, Dispoziţii comune
Art. 15 Universalitatea
(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.
Art. 16 Egalitatea īn drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali īn faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia romānă şi domiciliul īn ţară.
(4) Foștii cetățeni din Uniunea Europeană care sunt numai cetățeni dacoromāni au dreptul de a alege și de a fi aleși īn autoritățile administrației publice locale.
Art. 17 Cetăţenii dacoromāni īn străinătate
(1) Cetăţenii dacoromāni se bucură īn străinătate de protecţia statului dacoromān şi trebuie să-şi īndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.
(2) Cetăţenii dacoromāni de dincolo de granițele politice ale DacoRomāniei au dreptul, la cerere să primească cetățenia dacoromānă īn condițiile legii, dacă sunt de origine dacoromānă, ascendenții lor au avut anterior cetățenia dacoromānă, indiferent de locul nașterii.
Art. 18 Cetăţenii străini, militarii străini şi apatrizii
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc īn DacoRomānia se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.
(2) Pentru militarii străini este inadmisibilă impunerea imunității juridice pe teritoriul Romāniei.
(3) Dreptul de azil se acordă şi se retrage īn condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor la care DacoRomānia este parte.
Art. 19 Extrădarea şi expulzarea
(1) Cetăţeanul romān nu poate fi extrădat sau expulzat din DacoRomānia.
(2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai īn baza unei convenţii internaţionale sau īn condiţii de reciprocitate.
(3) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Art. 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate īn concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care DacoRomānia este parte.
(2) Dacă există neconcordanţă īntre pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care DacoRomānia este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările interne.
Art. 21 Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei, fără plată, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate īngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor īntr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.
CAPITOLUL II, Drepturile şi libertăţile fundamentale
Art. 22 Dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
Art. 23 Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai īn cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea se face īn temeiul unui mandat emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plīnge altui judecător, care este obligat să se pronunţe prin hotărīre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanţa de judecată.
(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de īndată la cunoştinţă, īn limba pe care o īnţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar īnvinuirea, īn cel mai scurt termen; īnvinuirea se aduce la cunoştinţă numai īn prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut.
(7) Persoana arestată are dreptul să ceară punerea sa īn libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(8) Pīnă la rămīnerea definitivă a hotărīrii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decīt īn condiţiile şi īn temeiul legii organice.
(10) Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decīt de natură penală.
Art. 24 Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Īn tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.
Art. 25 Libera circulaţie
(1) Dreptul la liberă circulaţie, īn ţară şi īn străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean īi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa īn orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni īn ţară.
Art. 26 Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea īnsăşi, dacă nu īncalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Art. 27 Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămīne īn domiciliul ori īn reşedinţa unei persoane fără īnvoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege īn următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărīri judecătoreşti;
b) īnlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securității naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspīndirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de un judecător şi se efectuează īn condițiile și īn formele prevăzute de lege.
(4) Percheziţiile īn timpul nopţii sunt interzise, afară de cazul infracțiunilor flagrante.
Art. 28 Secretul corespondenţei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor corespondenţe şi trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare electronice este inviolabil.
Art. 29 Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gīndirii şi a opiniilor, la identitatea și conștiința naţională, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi īngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrīns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste īn spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, īn condiţiile legii.
(4) Īn relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de īnvrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin īnlesnirea asistenţei religioase īn armată, īn spitale, īn penitenciare, īn azile şi īn orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
(7) Biserica Națională Zamolsian-Creștin-Ortodoxă a DacoRomāniei este unica biserică de stat.
Art. 30 Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gīndurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare īn public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a īnfiinţa publicaţii; nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(4) Legea poate impune mijloacelor de comunicare īn masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(5) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(6) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, īndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(7) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la conştiinţa publică revine autorului,editorului sau realizatorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, īn condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
Art. 31 Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi īngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurilor de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională.
(4) Mijloacele de informare īn masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.
Art. 32 Dreptul la īnvăţătură și la cultură
(1) Dreptul la īnvăţătură este asigurat prin īnvăţămīntul general obligatoriu, prin īnvăţămīntul liceal şi prin cel profesional, prin īnvăţămīntul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi perfecţionare.
(2) Īnvăţămīntul de toate gradele se desfăşoară īn limba romānă.
Īn condiţiile legii, īnvăţămīntul se poate desfăşura paralel şi īntr-o limbă de circulaţie internaţională.
(3) Dreptul persoanelor aparţinīnd minorităţilor naţionale de a īnvăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite īn această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Īnvăţămīntul de stat este gratuit, potrivit legii.
(5) Instituţiile de īnvăţămīnt, inclusiv cele particulare, se īnfiinţează şi īşi desfăşoară activitatea īn condiţiile legii.
Nici o universitate, fundaţie sau asociaţie cultural-ştiinţifică nu poate fi interzisă.
(6) Autonomia universitară, precum şi cea a obștilor, fundațiilor și societăţilor care desfășoară educaţia permanentă prin activităţi cultural-știinţifice este garantată
Marcaje