Papornița Moșului
Rezultate 1 la 3 din 3

Subiect: Īndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan

  1. #1
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211

    Īndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan

    Īndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan






    Maica Pelagheia spunea despre importanţa deosebită a Sfintei Īmpărtăşanii din Joia Mare că, de s-ar īntāmpla prigoană, cu harul acestei Sfinte
    Īmpărtăşanii poţi rezista trei ani.

    Pentru agonisirea tăriei şi a neclintirii īn credinţă să ne rugăm īn faţa icoanelor „Vladimirskaia”, „Grebnevskaia”, proorocului Amos, poorocului Daniel (el dăruieşte rugăciunea buzelor), Cuv. Simeon Stālpnicul, Sf. Apostol Pavel şi Fericitului Augustin (ambii īncă dăruiesc cunoştinţe, minte deosebită şi ajută copiilor la īnvăţătură).
    Maica Domnului prin chipul Său „Izvorul de viaţă dătător” dăruieşte har pentru cunoaşterea adevărului.
    De orice lucru straşnic – Sf. Mc. Bonifatie.
    Pentru iertarea păcatelor grozave – Māntuitorului, īnaintea icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi”, Sf. Arh. Mihail, Drept. Iosif Logodnicul, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Ap. Petru şi Pavel, Sf. Părinte Ierarh Nicolaie, M. Făcător de Minuni, tuturor sfinţilor.
    Pentru izbăvirea de necazuri, scārbe şi pieire – īnaintea sfintei icoane „Izbăvitoarea”.
    De toate bolile – la icoana „Tămăduitoarea”, Sf. Arhanghel Rafail, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Sfinţitul Mc. Pancratie, Cuv. Serafim de la Sarov şi de citit cāt mai des psalmul 26 (de 40 de ori nu mai puţin de trei nopţi la rānd).
    De dureri de cap – Sf. Prooroc Īnaintemergător şi Botezător al Domnului Ioan.
    De bolile ochilor – rugăciuni la icoana Maicii Domnului „Kazanskaia”.
    De bolile pieptului şi a pāntecelui – Sf. Ap. Ioan Teologul.
    De bolile plămānilor, boli femeieşti şi pentru ajutor la naştere – īnaintea icoanei „Feodorovskaia” (la bolile de plămāni de citit cāt mai des „Īmpărate Ceresc…”, de 40 de ori, noaptea).
    De bolile māinilor – la icoana Maicii Domnului „Trichirusa” („Троеручица”).
    De bolile picioarelor – Cuv. Simeon Stālpnicul, Sf. Mc.Trifon, Cuv. Serafim de la Sarov.
    De boli canceroase – la icoana Maicii Domnului „Īmpărăteasa Tuturor” („Pantanasa”), Cuv. Macrina, Drept. Nicodim.
    De boala sāngelui – Sf. Mc. Smaragd.
    Pentru ca să fii iubit, ca oamenii să aibă faţă de tine o atitudine binevoitoare – Sf. Īmpărat şi Prooroc David.
    Pentru ca copiii să aibă dragoste faţă de părinţi- Sf. M. Mc. şi Tămăduitor de boale Pantelimon.
    Pentru a trăi īn īndestulare – īnaintea icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grānelor” („Спорительница хлебов”), Sf. Proor. Ilie, Sf Ap. şi Evang.Ioan Teologul, Sf. Nicolae, Făcătorul de Minuni, Sf. Spiridon al Trimitundiei, Sf. Sfinţit. Mc. Haralampie.
    Pentru a primi serviciu, loc de muncă – Sf. Mc. Boris şi Gleb.
    Pentru a avea casă – la icoana Maicii Domnului „Zid Nesurpat” („Нерушимая Стена”), Sf. Părinte Ierarh Nicolae, Mare Făcător de Minuni, Sf. Īmpărat şi Prooroc David, Cuv. Serafim, celor 12 fraţi-zidari ai bisericii din Kiev.

    SĂ NE ĪNSEMNĂM cu Sfānta Cruce cu multă luare aminte şi cu evlavie: pe frunte, pe pāntece, pe umărul drept şi stāng (nu deasupra umărului, ci din faţă). Atunci cānd adunăm corect degetele māinii drepte, noi chemăm ajutorul Preasfintei Treimi, cine-I va putea sta īmpotrivă?
    Metaniile să le batem corect: după īnsemnarea cu Sf. Cruce, privind cu evlavie la Sf. icoană sau la Sf. Cruce facem metanie şi īndată ne īndreptăm. Este de nepermis ca, stānd īn genunchi, să culcăm fruntea pe podele sau pe māini şi să „īnmărmurim” pe mai mult timp īn această poziţie (cu dosul īn sus). E un păcat foarte grav. Aşa procedează dracii şi vrăjitorii īn zilele marilor sărbători ale Sfintei Treimi, ale Pogorārii Duhului Sfānt. Harul īi ţintuieşte la pămānt şi ei īşi ascund capetele (dracii īşi bagă rātul īn mocirla mlaştinii), īnsă, īn semn de nesupunere lui Dumnezeu, īşi expun dosurile goale spre cer. O vrăjitoare din Reazan a fost surprinsă, chiar la ea acasă, de ziua Sfintei Treimi īn această poziţie ruşinoasă.

    ĪN COLŢUL CAMEREI unde se află sfintele icoane ţineţi deschisă Psaltirea (de exemplu, la psalmul 26), chiar dacă īncă nu citiţi psalmii, dracii deja şi de la aceasta se scutură.
    Pelagheia din Reazan, fecioară văzătoare cu duhul, spunea că rugăciunea de noapte (metania) este īnaintea lui Dumnezeu preţuită de 40 de ori mai mult decāt tot aceeaşi rugăciune care se citeşte ziua. Deoarece īn numele Domnului nostru Iisus Hristos, īntru slava lui Dumnezeu, omul se scoală la rugăciune īn timpul cel mai potrivit pentru somn. De rugăciunea īn toiul nopţii, īnsă, te poţi apropia numai avānd deprinderea īntărită a rugăciunii de zi. La īnceput să te rogi noaptea foarte puţin, apoi, să adaogi cu īncetul cāte o „fărāmitură”, desigur, numaidecāt aflāndu-te īn smerenie.

    MAICA PELAGHEIA explica importanţa şi folosul practic al citirii unor psalmi şi rugăciuni, deosebit de necesare īn vremurile noastre, vremuri de pe urmă.
    Foarte puternică este rugăciunea alcătuită numai din cinci cuvinte: „Căci cu noi este Dumnezeu!”. Īn ea este tăria credinţei, toată nădejdea noastră către Dumnezeu şi bucuria duhovnicească a credincioşilor conştienţi că īnlăuntrul lor este Dumnezeu- Emanuel.
    Şi dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi īmpotriva noastră?
    Iată de ce de această mică rugăciune atāt de mult se teme vrăjmaşul nostru cel văzut şi nevăzut (oamenii răi, vrăjitorii, dracii). O roabă a lui Dumnezeu a reuşit să rostească de trei ori mecanic, īn grabă, rugăciunea: „Căci cu noi este Dumnezeu!”, īnainte de a-i deschide uşa „lăcătuşului” care a zis: „Mi-ai luat-o pe dinainte, acum nu mai am ce face la tine”, şi, īnspăimāntat, s-a retras.

    Psalmul 26 este cel mai puternic din toată Psaltirea. Cine-l va citi măcar de 3 ori pe zi pe acela Domnul (cānd va binevoi El, iar nu noi, păcătoşii) „īl va trece pe apă ca pe uscat”.
    Dracii nu rezistă să se afle lāngă omul care citeşte deseori acest psalm. Este posibil ca prin citirea psalmului 26 (cu binecuvāntarea unui preot duhovnic care te cunoaşte mai demult (şi numai īn cazuri extraordinare) să te izbăveşti de stăpānirea celui rău (de īndrăcire). Chiar şi unei foste vrăjitoare, care a cerut rugăciuni pentru sine, i s-a spus că Sfānta Biserică interzice rugăciunea pentru vrăjitori, dar dacă cu toată sinceritatea doreşti să te izbăveşti de tirania dracilor, atunci singură trebuie să citeşti noaptea psalmul 26 de 40 de ori. Şi dacă nu te vei īnspăimānta de frica diavolească, Domnul te va slobozi de puterea lor. Īnsă de la īnceput citirea acestui psalm trebuie s-o faci ziua, citindu-l de 3 ori. Obişnuinţa de a te ruga noaptea poţi s-o agoniseşti cu alte rugăciuni şi nicidecum cu psalmul 26.
    Cine va citi cāt mai des psalmul 26, alegoric vorbind, va merge printre vrăjitori ca īn maşina blindată. Unei schimonahii prin descoperire i s-a dat această povăţuire: „După o discuţie cu oamenii care īţi sunt străini duhovniceşte, restabileşte-ţi forţele cu citirea psalmului 26″.
    Psalmii 26, 45, 69 şi 90 se citesc īmpotriva năvălirilor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi şi pentru a rămāne neclintit (mai trebuie citit şi condacul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – „Apărătoarei Doamne pentru biruinţă mulţumiri…”).
    Psalmul 33 – la foame şi la sete.
    Psalmul 63 – īmpotriva peceţii lui antihrist, (īncă de citit acatistul „Celor şapte tineri din Efes”, şi rugăciunea de la sfārşitul primei catisme, ea este nucleul īntregii Psaltiri, „Psaltirea comprimată”).
    Psalmul 21 – īmpotriva păcatelor ultimilor vămi (de la desfrāu pānă la īmpietrirea sufletului) şi īmpotriva spurcării silnice cu păcatul curviei şi sodomiei. (De mai rugat la Sf. Mc. Agnia şi la Sf. M. Mc. Anastasia, Izbăvitoarea din Lanţuri – ele ne vor īngrădi de īntemniţarea de către slugile lui antihrist şi de silnicie (violare).
    Psalmul 5 – pentru dobāndirea rugăciunii.
    Psalmul 43 – pentru ca īn casă să stăpānească harul, ca īn ea să strălucească totul de har precum străluceşte de aur palatul īmpărătesc (duminicile şi la sărbătorile Domneşti de citit „Slavă Doamne Sfintei Īnvierii Tale!”).
    Psalmul 83 – pentru ca să moştenim Īmpărăţia Cerurilor.
    Psalmul 49 – (nouă, tuturor păcătoşilor, dar mai ales preoţilor) – īmpotriva māndriei şi a īntunecării minţii, pentru īnţelepţirea cum trebuie să-I slujim lui Dumnezeu ca să nu ne lepădăm de El.



    SURSA:https://medicamentenaturistede10.wor...ia-din-reazan/

  2. #2
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 11.10.2017 la 16:10.

  3. #3
    Senior Member
    Data īnscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211

    Viaţa Cuvioasei Maicii noastre Pelaghia, care mai īnainte a fost desfrīnată
    (8 octombrie)


    Mare mulţumire sīntem datori a da īntodeauna Domnului nostru, că nu voieşte moartea păcătoşilor, ci aşteaptă cu īndelungă răbdare īntoarcerea lor spre viaţă, pentru că minunat lucru s-a făcut īn zilele noastre, de care eu, păcătosul Iacov, vă scriu vouă, sfinţilor fraţi, ca ascultīnd şi citind acestea, să aveţi parte de mult folos.

    Prea Sfinţitul Arhiepiscop al cetăţii Antiohia, pentru oarecare trebuinţe bisericeşti, a chemat la sine, din cetăţile din prejur, opt episcopi, īntre care era şi omul lui Dumnezeu, Sfīntul Non, episcopul meu, care venise de la Iliopoli şi mă luase pe mine cu dīnsul. Acesta era un bărbat minunat şi un desăvīrşit călugăr, care pentru viaţa cea īmbunătăţită fusese luat la episcopie, de la mănăstirea care se numeşte Tavenisiot. Iar cīnd s-au adunat episcopii īn biserica Sfīntului Mucenic Iulian, au voit ca să audă de la Non cuvīnt de īnvăţătură şi au şezut toţi līngă uşile bisericii, iar Non a īnceput a grăi īnvăţīndu-i cele ce erau de folos pentru mīntuirea ascultătorilor. Şi minunīndu-se toţi de sfīnta lui īnvăţătură, iată că, pe līngă uşile bisericii, apăru o femeie din cele necredincioase, care era vestită īn toată Antiohia pentru desfrīul ei.

    Femeia era īmbrăcată cu haine de mare preţ, īmpodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, iar īmprejurul ei mergeau mulţime de fecioare şi de tineri, īmbrăcaţi frumos şi purtīnd brăţări de aur. Şi faţa ei era atīt de frumoasă, īncīt oamenii mireni nu se puteau sătura cu vederea frumuseţii ei. Aceasta mergīnd pe līngă noi a umplut tot văzduhul de plăcută mireasmă aromată, iar episcopul, văzīnd-o mergīnd fără ruşine, avīnd capul descoperit şi pieptul gol, şi-a īnchis ochii şi, suspinīnd īn taină, şi-a īntors faţa ca de la un mare păcat. Iar fericitul Non, privea cu tot dinadinsul spre dīnsa, pīnă ce a trecut din dreptul privirii lor. Şi după aceasta īntorcīndu-se către episcopi, a zis: "Nu cumva iubiţi voi frumuseţea acestei femei?" Iar el nerăspunzīnd, Non şi-a plecat capul şi, plīngīnd, īşi aduna īn băsmăluţă lacrimile sale şi īşi uda pieptul cu ele. Apoi, suspinīnd din adīncul inimii, iarăşi i-a īntrebat pe episcopi: "Oare nu v-aţi īndulcit cumva privind frumuseţea ei?" Iar ei tăceau. Atunci Non a zis: "Cu adevărat, eu am īnvăţat mult de la dīnsa, că pe această femeie Domnul o va pune la īnfricoşata Sa judecată şi o dată cu dīnsa vom fi judecaţi şi noi. Pentru că ce socotiţi? Cīte ceasuri a zăbovit acea femeie īn cămara sa, spălīndu-se, īmbrăcīndu-se şi īmbodobindu-se īn multe feluri, uitīndu-se īn oglindă şi avīnd toată grija ca să se arate mai frumoasă decīt toate femeile īnaintea ochilor vremelnicilor săi curtezani?! Iar noi, avīnd īn ceruri pe Mirele cel fără de moarte, nu ne īngrijim să ne īmpodobim sufletul nostru ticălos care este cu totul necurat, gol şi plin de ruşine, nu ne sīrguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinţei şi să-l īmbrăcăm cu podoaba faptelor bune, ca să se arate plăcut ochilor lui Dumnezeu şi să nu fie ruşinat şi lepădat īn vremea nunţii Mirelui".


    Făcīnd această īnvăţătură, fericitul Non m-a luat pe mine, păcătosul său diacon, şi am mers īn chilia īn care locuiam, līngă biserica Sfīntului Iulian. Şi episcopul meu, intrīnd īn cămara sa, s-a aruncat cu faţa la pămīnt şi plīngea, zicīnd: "Doamne Iisuse Hristoase, iartă-mă pe mine, păcătosul şi nevrednicul, căci grija acelei femei pentru īmpodobirea trupului a īntrecut toată grija mea pentru ticălosul meu suflet, pentru că acea femeie, ca să fie plăcută curtezanilor ei celor pierzători, a pus atīta sīrguinţă spre a fi frumoasă, iar eu nu mă sīrguiesc ca să fiu plăcut Ţie, Dumnezeul meu, ci petrec īn lenevie şi īn neīngrijire. Cu ce faţă voi privi la Tine, sau cu ce cuvinte mă voi īndrepta īnaintea Ta? Vai mie, păcătosul! Pentru că stīnd īnaintea Sfīntului Tău Altar, nu-ţi aduc Ţie podoabele sufleteşti pe care Tu le ceri de la mine. Acea femeie s-a făgăduit oamenilor celor muritori, īntru deşertăciunea sa, ca să se īmpodobească pentru plăcerea lor şi aceasta face, ceea ce a făgăduit; iar eu m-am făgăduit să-ţi plac Ţie, Dumnezeului meu, dar am minţit lenevindu-mă. Sărac sīnt, nerespectīnd poruncile Tale, deci n-am nădejde de faptele mele, ci īntru a Ta milostivire, prin care nădăjduiesc să mă mīntuiesc". Sfīntul Non, grăind aşa, se tīnguia mult şi se ruga şi pentru femeia aceea, zicīnd: "Doamne, să nu pierzi zidirea mīinilor Tale, să nu slujească diavolilor nişte frumuseţi ca acestea, ci īntoarce-o pe ea la Tine, ca să se mărească prin ea numele Tău cel sfīnt, pentru că Ţie toate Īţi sīnt cu putinţă". Trecīnd ziua aceea, Duminică noaptea după utrenie, sfīntul Non, īnvăţătorul meu, a zis către mine: "Frate Iacove, ascultă visul meu care mi s-a arătat īn noaptea asta: Mi se părea că stau īntr-un colţ al Sfīntului Altar, săvīrşind slujba şi, iată, mi s-a arătat o porumbiţă neagră, necurată şi urītă, care zbura īmprejurul meu şi nu puteam suferi murdăria ei, iar cīnd diaconul a zis: "cīţi sīnteţi chemaţi, ieşiţi", porumbiţa a zburat şi n-am mai văzut-o pīnă nu s-a terminat liturghia. Iar după săvīrşirea liturghiei, cīnd noi ieşeam din biserică, am văzut acea necurată porumbiţă zburīnd iarăşi īmprejurul meu şi eu, īntinzīnd mīna, am prins-o şi am aruncat-o īn apa care era īn pridvorul bisericii; şi acolo acea porumbiţă s-a spălat de toată necurăţenia, devenind curată şi albă ca zăpada şi a zburat spre īnălţimi, făcīndu-se nevăzută". Spunīndu-mi acest vis, fericitul Non m-a luat şi am mers īn soborniceasca biserică īmpreună cu ceilalţi arhiepiscopi unde, sărutīnd pe arhiepiscop, au săvīrşit dumnezeiasca liturghie. Iar după săvīrşirea sfintei slujbe arhiepiscopul Antiohiei a poruncit fericitului Non să grăiască īnvăţături pentru popor. Iar el a grăit după īnţelepciunea lui Dumnezeu, īnvăţīnd poporul; şi cuvintele lui nu erau alcătuite cu meşteşugul īnţelepciunii lumii acesteia, ci simple şi īnţelese de toţi şi lucrătoare, pentru că Duhul Sfīnt vorbea prin gura lui. Şi din cele vorbite se īntrezărea īnfricoşata judecată a păcătoşilor şi răsplătirea drepţilor. Şi tot poporul era atīt de umilit de cuvintele lui, īncīt pămīntul era ud de lacrimile lor.


    Apoi, după rīnduiala milostivului Dumnezeu, s-a īntīmplat că desfrīnata aceea a intrat īn biserică, ea care niciodată nu intrase īn biserică şi nici nu şi-a adus niciodată aminte de păcatele sale. Acea desfrīnată, auzind īnvăţătura sfīntului Non, a īnţeles frica de Dumnezeu şi, gīndind la păcatele sale şi la munca veşnică pentru ele, a īnceput a vărsa pīraie de lacrimi, amintindu-şi de păcatele ei. Şi avīnd inima zdrobită nu putea să se oprească din plīns şi a poruncit la două slugi ale sale, zicīndu-le: "Aşteptaţi aici şi cīnd va ieşi acel sfīnt bărbat care a grăit īnvăţătura lui Dumnezeu, să mergeţi după el şi să vedeţi unde găzduieşte şi, īntorcīndu-vă, să-mi spuneţi". Iar tinerii i-au īndeplinit porunca şi īi spuseră că acel om găzduieşte līngă biserica Sfīntului Mucenic Iulian. Şi ea, īndată, a scris cu mīna ei următoarea scrisoare către fericitul Non: "Sfīntului ucenic al lui Hristos, scriu eu, păcătoasa şi ucenica diavolului, această scrisoare: am auzit despre Dumnezeul tău că a plecat din ceruri şi S-a pogorīt pe pămīnt, nu pentru cei drepţi, ci ca să-i mīntuiască pe cei păcătoşi. Şi atīt de mult S-a smerit, īncīt a mīncat şi cu vameşii; El, spre Care heruvimii nu īndrăznesc a privi, a locuit cu păcătoşii şi a vorbit cu desfrīnatele; deci, domnul meu, de eşti adevărat rob a lui Hristos, precum aud de la creştini, nu mă lepăda pe mine care voiesc a veni prin tine către Mīntuitorul lumii pentru a vedea sfīnta Lui faţă".


    Trimiţīnd sfīntului o astfel de scrisoare, acesta a citit-o şi i-a răspuns aşa: "Orice plan vei avea tu, să ştii că eşti arătată lui Dumnezeu şi tu şi gīndul tău şi scopul tău, īnsă īţi zic: să nu mă ispiteşti, căci eu păcătosul sīnt slujitorul lui Dumnezeu. De ai cu adevărat bunăvoinţă să crezi īn Dumnezeul meu şi dacă doreşti să mă vezi, sīnt cu mine şi ceilalţi episcopi, deci vino şi mă vei vedea īnaintea lor, iar de voi fi singur, nu mă vei putea vedea". Citind acestea, păcătoasa s-a umplut de mare bucurie şi a alergat la biserica Sfīntului Iulian şi a dat de ştire Sfīntului Non despre venirea ei. Iar el, ducīnd cu sine pe ceilalţi episcopi, a poruncit femeii să vină īnaintea lui.


    Femeia, intrīnd īnaintea soborului sfinţilor episcopi, s-a aruncat la pămīnt plīngīnd şi a sărutat picioarele Sfīntului Non, zicīnd: "Mă rog ţie, domnul meu, să urmezi īnvăţătorului tău, Domnului Iisus Hristos, arată-mi darul tău şi fă-mă creştină, pentru că eu sīnt marea păcatelor şi adīncul fărădelegilor, deci, spală-mă pe mine prin Botez". Atunci toţi episcopii şi clericii care se aflau acolo aveau feţele scăldate īn lacrimi văzīnd pe acea desfrīnată că vine cu atīta pocăinţă şi credinţă să se pocăiască. Şi abia a putut fericitul să o ridice de la picioarele sale, apoi a zis către dīnsa: "Pravila bisericească porunceşte a nu fi botezată o desfrīnată fără garanţi, ca să nu se īntoarcă iarăşi la viaţa ei desfrīnată". Iar ea, auzind acest răspuns, iarăşi s-a aruncat la picioarele lui şi ca şi păcătoasa din Evanghelie care a spălat picioarele lui Hristos, aşa a făcut şi aceasta şi a spălat picioarele lui Non şi le-a şters cu părul capului său, zicīnd: "Vei da seama lui Dumnezeu pentru sufletul meu, dacă nu mă vei boteza pe mine astăzi; din mīinile tale să ceară Dumnezeu sufletul meu şi asupra ta să cadă faptele mele cele rele şi de mă vei īndepărta nebotezată vei fi pricinuitor vieţii mele desfrīnate şi necurate. De nu mă vei face pe mine acum străină de faptele mele cele rele, mă voi lepăda de Dumnezeul tău şi mă voi īnchina idolilor. De nu mă vei face pe mine astăzi mireasa lui Hristos şi de nu mă vei aduce la Dumnezeul tău, să nu mai ai parte de El şi de sfinţii Lui".

    Atunci toţi au preamărit pe iubitorul de oameni Dumnezeu, auzind şi văzīnd pe o desfrīnată ca aceasta aprinzīndu-se cu atīta dumnezeiască rīvnă. Apoi fericitul m-a trimis īndată pe mine, smeritul Iacov, la arhiepiscop ca să-i spun despre acest lucru, iar el, auzind, s-a bucurat foarte mult şi a zis către mine: "Mergi şi spune-i episcopului tău aşa: Cinstite părinte, pe tine te aşteaptă lucrul acesta, pentru că ştiu bine că eşti gura lui Dumnezeu care a zis: de vei scoate cinstit din nevrednic, ca gura mea vei fi". Şi chemīnd pe Cuvioasa Romana, care era īntīia diaconiţă bisericească, a trimis-o pe aceasta cu mine.

    Venind, am aflat pe Pelaghia zăcīnd īncă la pămīnt, la picioarele fericitului Non, care abia a ridicat-o, zicīndu-i: "Scoală-te, fiică, ca să īnveţi cele ce-ţi lipsesc pentru Botez". Iar ea s-a sculat şi episcopul a zis către dīnsa: "Mărturiseşte-ţi īntīi păcatele". Iar ea plīngīnd a răspuns: "Dacă-mi voi cerceta conştiinţa mea, nici un lucru bun nu voi afla şi ştiu că păcatele mele sīnt mai multe decīt nisipul mării şi apa mării nu ajunge pentru spălarea faptelor mele celor necurate. Īnsă nădăjduiesc spre Dumnezeul tău că-mi va uşura sarcina fărădelegilor mele şi va căuta cu milostivire spre mine". Apoi episcopul a īntrebat-o: "Care īţi este numele?" Iar ea a răspuns: "De către păriţii mei am fost numită Pelaghia, iar cetăţenii Antiohiei mi-au pus numele Margareta, pentru podoabele mele cele frumoase şi de mult preţ cu care m-au īnfrumuseţat păcatele mele".

    Atunci episcopul a īnvăţat-o credinţa şi a botezat-o īn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfīntului Duh, a uns-o cu Sfīntul Mir şi a īmpărtăşit-o cu preacuratul şi de viaţă făcătorul Trupul şi Sīngele Domnului nostru Iisus Hristos pentru iertarea păcatelor. Iar Romana, diaconiţa, i-a fost maică duhovnicească, primind-o din baia Botezului; apoi, luīnd-o din Biserică, a dus-o īn Catechumenie, pentru că şi noi găzduiam acolo. Iar fericitul Non a zis către ceilalţi episcopi: "Veniţi la ospăţ, fraţilor, şi să ne bucurăm cu īngerii lui Dumnezeu că am găsit oaia cea pierdută, şi să gustăm undelemn şi vin cu veselie duhovnicească". Apoi, venind toţi, au mīncat cu cea nou botezată; iar diavolul a īnceput a striga īn auzul tuturor şi glasul lui se asemăna cu un glas de om tīnguindu-se şi zicīnd: "Amar, amar, ce rabd eu de la bīrfitorul acesta băutor de vin! O, răule bătrīn! Oare nu ţi-au ajuns ţie cei treizeci de mii de sarazini pe care i-ai răpit de la mine şi i-ai botezat? Nu ţi-a ajuns ţie cetatea Iliopolii care cīndva era a mea şi toţi cei care vieţuiau īn ea se īnchinau mie, iar tu i-ai luat de la mine şi i-ai dus la Dumnezeul tău? Şi acum mi-ai tăiat şi cea din urmă nădejde. Ce voi face eu de acum, călugăre īnşelător şi cu nărav rău? Nu vreau să-ţi mai rabd vicleşugurile tale! Blestemată este ziua īn care te-ai născut tu, rău bătrīn, pentru că pīraiele lacrimilor tale mi-au risipit casa mea şi au făcut-o pustie". Şi astfel plīngīnd diavolul, striga īnaintea uşilor caselor īn care eram şi au auzit glasul lui toţi cei care erau acolo. Şi iarăşi a zis diavolul către cea din nou botezată: "Asta mi-ai făcut, doamnă Pelaghia? Şi tu ai urmat lui Iuda care fiind īn cinste apostolească a vīndut pe Domnul său. Asemenea şi tu mi-ai făcut". Atunci episcopul i-a poruncit roabei lui Dumnezeu, Pelaghia, ca să se īntărească cu semnul crucii. Iar ea făcīnd semnul crucii pe faţa sa, a zis către diavol: "Să te gonească pe tine Iisus Hristos, care m-a izbăvit de tine". Şi acestea zicīndu-le, īndată a fugit diavolul.

    Apoi, după două zile, īn timp ce Pelaghia dormea cu cuvioasa Romana, maica sa cea duhovnicească, venind diavolul a deşteptat-o şi a īnceput a grăi către dīnsa: "Scumpa mea doamnă Margareta, ce rău ţi-am făcut eu? Nu te-am īmbogăţit eu cu aur şi cu argint? Oare nu te-am īmpodobit eu cu pietre de mare preţ, cu salbe şi cu haine? Deci, rogu-mă ţie, să-mi spui cu ce te-am mīhnit? Eu sīnt gata a īndeplini porunca ta, numai tu să nu mă laşi să mă fac de rīs". Īnsă ea, īnarmīndu-se cu semnul sfintei cruci, i-a zis: "Domnul meu Iisus Hristos, care m-a răpit pe mine din ghiarele tale şi m-a făcut mireasă a cereştii Sale īmpărăţii, Acela să te gonească de la mine". Şi diavolul īndată a pierit, iar Pelaghia a deşteptat-o īndată pe Sfīnta Romana, zicīndu-i: "Roagă-te pentru mine, maica mea, căci mă necăjeşte pe mine diavolul". Iar maica a zis către dīnsa: "Fiică, să nu te īnfricoşezi de el, căci acum se teme el de tine şi se cutremură de umbra ta".

    A treia zi după botezul ei, Pelaghia a chemat pe una din slugile sale şi i-a zis: "Mergi īn casa mea şi īnscrie toate cīte sīnt īn lăzile mele cu aur şi apoi toate podoabele mele să le aduci aici". Şi ducīndu-se slujnica a făcut toate cele poruncite de Pelaghia. Iar fericita Pelaghia, chemīnd pe Sfīntul episcop Non, i-a dat toate bogăţiile īn primire, zicīndu-i: "Aceasta este averea cu care m-a īmbogăţit pe mine satana şi, iată, o dau toată īn sfintele tale mīini, ca să faci cu ea ce vei voi tu, căci mie mi se cade ca de acum să caut bogăţiile Domnului meu Iisus Hristos". Şi fericitul episcop, chemīnd pe economul bisericii, i-a dat īnaintea tuturor toată bogăţia Pelaghiei, şi i-a zis: "Te jur pe tine cu numele Sfintei şi nedespărţitei Treimi să nu duci īn episcopie nimic din aurul acesta, nici īn Biserica lui Dumnezeu să nu duci nimic şi nici īn casa ta sau a vreunuia din clerici să nu duci nimic, ci tot ce este aici să īmparţi orfanilor şi neputincioşilor, căci aşa se cuvine, ca cele ce sīnt rău adunate să se īmpartă bine, iar bogăţia strīnsă prin păcat să se facă bogăţie a dreptăţii. Şi de vei călca acest jurămīnt, anatema să fie casa ta şi partea ta să fie cu cei ce ziceau: "Ia-L, ia-L, răstigneşte-L pe El"". Iar roaba lui Dumnezeu, Pelaghia, nu şi-a oprit nimic din averea aceea pentru hrana sa, căci era hrănită de Cuvioasa Romana diaconiţa, de vreme ce se jurase ca să nu guste din bogăţiile păcatului. Apoi, chemīnd pe toate slugile şi slujnicele sale, le-a eliberat, dīnd fiecăruia destul aur şi argint şi le-a spus: "Eu, fiilor, vă eliberez din vremelnicele slujbe, iar voi să vă sīrguiţi să vă eliberaţi din robia acestei deşarte lumi plină de păcate. Ca, precum īn lumea aceasta am petrecut īmpreună, aşa să ne īnvrednicim a fi īmpreună şi īn viaţa cea fericită". Şi acestea zicīnd către dīnşii, i-a eliberat.

    Īn a opta zi, cīnd trebuia, după obiceiul celor din nou botezaţi, să scoată hainele cele albe primite la botez, fiind Duminică, Pelaghia s-a sculat foarte de dimineaţă s-a dezbrăcat de hainele cele albe īn care se īmbrăcase la botez şi s-a īmbrăcat īntr-o haină aspră de păr. Şi luīnd pe deasupra o haină veche a fericitului Non, a ieşit īn taină din cetatea Antiohiei şi nimic nu s-a mai ştiut de ea. Iar Romana, diaconiţa, se tīnguia cu mīhnire pentru dīnsa. Dar Dumnezeu, care le ştie pe toate, a descoperit fericitului Non că Pelaghia s-a dus la Ierusalim şi Non o mīngīia pe Romana, zicīndu-i: "Nu mai plīnge, fiică, ci bucură-te, căci Pelaghia, la fel ca şi Maria, calea cea bună şi-a ales, de la care nu se va abate". După puţine zile arhiepiscopul ne-a eliberat şi ne-am dus la locul nostru. După trei ani am dorit să merg la Ierusalim să mă īnchin Sfintei Īnvieri a Domnului nostru Iisus Hristos şi m-am rugat episcopului meu, fericitul Non, să-mi dea voie să merg acolo. Iar el, dīndu-mi voie, mi-a zis: "Frate Iacove, cīnd vei merge la sfintele locuri să cauţi un călugăr care se numeşte Pelaghie; acela este famen, dar foarte īmbunătăţit şi locuieşte acolo īn ascuns şi, aflīndu-l, să vorbeşti cu dīnsul, pentru că mult te vei folosi de la el, căci este adevăratul rob a lui Hristos şi călugăr desăvīrşit". Iar acestea le spunea Non pentru roaba lui Dumnezeu Pelaghia, dar nu m-a lămurit despre dīnsa cu de-amănuntul, pentru că Pelaghia, ducīndu-se la Ierusalim şi-a zidit o chilie īn muntele Eleonului, unde Domnul nostru se ruga odinioară şi, acolo īnchizīndu-se, vieţuia după Dumnezeu.

    Deci, sculīndu-mă, am mers la sfintele locuri şi m-am īnchinat Sfintei Īnvieri a Domnului nostru Iisus Hristos şi cinstitei Cruci, iar a doua zi am īnceput să-l caut pe monahul cu numele Pelaghie, aşa precum mi-a poruncit episcopul meu, şi l-am aflat īn chilia lui īn muntele Eleonului. Chilia nu avea uşă, ci era zidită īn toate părţile şi numai o fereastră mică am văzut īn perete şi am bătut īn ea; deschizīnd-o roaba lui Dumnezeu şi văzīndu-mă, m-a recunoscut, īnsă nu mi-a spus toate despre sine, dar eu n-am mai cunoscut-o, căci cum puteam să recunosc pe aceea care dintr-atīta frumuseţe se veştejise ca o floare? Ochii ei se afundaseră adīnc īn orbite, iar trăsăturile feţei ei se schimbaseră din cauza īnfrīnării peste măsură de la toate. Şi toţi locuitorii Ierusalimului o luau drept famen şi nimeni n-a īnţeles că ea este femeie, nici eu īnsumi n-am ştiut ceva de dīnsa, de vreme ce episcopul meu mi-a spus că este un famen călugăr. Şi am fost binecuvīntat de dīnsa ca de un bărbat călugăr. Iar ea mi-a zis: "Cu adevărat, frate, oare nu eşti tu Iacov, diaconul fericitului episcop Non?" Iar eu m-am minunat că mi-a spus pe nume şi că m-a cunoscut că sīnt diaconul fericitului Non şi i-am răspuns: "Aşa este, părintelui meu". Iar ea mi-a zis: "Să spui episcopului tău să se roage pentru mine, căci cu adevărat este bărbat sfīnt şi apostol al lui Iisus Hristos". Şi iarăşi mi-a mai zis: "Şi ţie, fratele meu, mă rog ca să te rogi pentru mine". Şi acestea, zicīndu-mi, a īnchis ferestruica şi a īnceput a citi ceasul al treilea, iar eu, făcīndu-mi rugăciunea, m-am dus şi mult m-am folosit de vederea eicea asemenea cu īngerii şi de vorbele ei cele dulci. Apoi, plecīnd de la dīnsa, am umblat prin mănăstire, cercetīnd pe fraţi şi vorbind cu sfinţii bărbaţi şi am avut mult folos şi binecuvīntări de la dīnşii. Şi prin toate mănăstirile se dusese vestea despre famenul Pelaghie şi toţi se foloseau de viaţa lui şi de aceea am dorit să merg iarăşi la dīnsul şi să mă mīngīi de vorba lui cea folositoare de suflet.
    După ce am venit iarăşi la chilia lui şi am bătut īn fereastră, am īndrăznit a-l chema pe nume, zicīndu-i: "Deschide-mi, Avvo Pelaghie!". Iar el nu mi-a răspuns nimic. Eu am socotit că face rugăciune sau că se odihneşte şi am aşteptat puţin, apoi iarăşi am bătut, rugīndu-l să-mi deschidă, dar iarăşi n-a răspuns nimeni; şi după puţină vreme am bătut din nou. Şi am petrecut aşa trei zile, şezīnd līngă ferăstruică, pentru că am dorit mult să-l văd, să-i văd sfīnta lui faţă şi să capăt binecuvīntare de la el, dar nu s-a auzit nici un glas. Şi am zis atunci īn mine: ori s-a dus din chilia aceasta şi nu mai este nimeni īn ea, ori a murit. Şi am īndrăznit a forţa ferestruica şi l-am văzut zăcīnd mort la pămīnt şi atunci m-am īnspăimīntat şi am īnceput a plīnge, căci nu m-am īnvrednicit să capăt binecuvīntarea lui cea de pe urmă. Şi, īnchizīnd ferăstruica, am alergat la Ierusalim şi am spus sfinţilor părinţi care vieţuiau acolo că a murit Avva Pelaghie, famenul. Şi īndată vestea a străbătut tot Ierusalimul, cum că Sfīntul Pelaghie, monahul cel purtător de semne, a adormit īntru Domnul. Apoi s-au adunat călugării din toate mănăstirile şi toată cetatea Ierusalimului şi Ierihonului şi cea din părţile Iordanului, precum şi mulţime mare de popor, pentru īngroparea sfintelor lui moaşte. Şi, spărgīnd ferestruica, au făcut o intrare cīt să poată intra un om, prin care au intrat nişte bărbaţi cucernici şi au scos afară cinstitele moaşte. Apoi a venit Patriarhul Ierusalimului cu mare mulţime de părinţi şi au īnceput, după obicei, a unge trupul cu arome şi atunci au văzut că famenul era femeie şi, īnălţīnd glas cu lacrimi, au strigat, zicīnd: "Minunat eşti īntre sfinţi, Dumnezeule, că ai şi pe pămīnt sfinţi ascunşi, nu numai bărbaţi, ci şi femei". Şi a voit ca să tăinuiască aceasta de popor, dar n-a putut, de vreme ce Dumnezeu nu voia să tăinuiască, ci să arate şi să preamărească pe roaba Sa.

    S-a făcut adunare multă de popor şi au venit şi călugăriţele din mănăstirile lor, cu lumīnări şi cu tămīie şi luīnd īn cīntări de psalmi cinstitul şi sfīntul ei trup, cu cinste cuviincioasă, l-au dus īn aceeaşi chilie īn care se nevoise şi acolo l-au īngropat.

    Aceasta este viaţa celei ce a fost desfrīnată şi astfel a fost īntoarcerea femeii celei piedute, astfel au fost ostenelile şi nevoinţele ei, prin care a plăcut lui Dumnezeu şi prin care fie ca şi noi să cīştigăm milă īn ziua judecăţii Domnului nostru Iisus Hristos, căruia I se cuvine mărirea cu Tatăl şi cu Sfīntul Duh, acum şi pururea şi īn vecii vecilor. Amin.


    SURSA:http://paginiortodoxe.tripod.com/vso..._pelaghia.html

Informații subiect

Utilizatori care navighează īn acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează īn acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •