MEMORIA CULTURALĂ. Veronica Micle (22 aprilie 1850 - 3 august 1889)


Celebrul anticar Dumitru I. Grumazescu despre Veronica Micle: „Nu era inalta si nici corpolenta, asa cum s-a zis. Avea un par bogat, de culoarea aramei, lucitor, o pieptanatura intreita, cu suvite pe frunte, o piele a obrazului alba, foarte fina, buzele rosii, carnoase, un glas de o caldura extraordinara si niste ochi albastri, mari si vii, dar vii de tot – in clipa cand se uita o data la tine nu te mai puteai desprinde de ei.

De aceea au fost barbati care, desi n-au cunoscut-o, altii doar din auzite, se laudau ca au privit-o in ochi, ca i-au sarutat mana, ca i-ar fi facut curte si chiar ca ea le-ar fi cedat.
Veronica fusese pizmuita de alte doamne ale Iasului, fiindca avea prilejul de a se apropia de Eminescu, care era foarte ravnit. Nu era nicidecum un ins din acela firav, pirpiriu. Era, intr-adevar, scund, dar foarte lat in umeri si avea un cap imens – capul acela superb al lui le innebunea pe femei.
Nu putea sa se indragosteasca de o urata, de o proasta, de o inculta, si sa ne lase aceasta mare opera. Pentru mine e clar: de atunci pana astazi, cei care n-au reusit macar sa-i sarute mana Veronicai sau n-au reusit macar sa-si inscrie numele pe soclul statuii ei l-au atacat pe Eminescu."

www.ziarulmetropolis.ro